Vaccinarea

Vaccinarea este o metod de imunizare activ, profilactic, mpotriva unor boli, prin
inocularea unui vaccin.
Vaccinurile sunt preparate biologice dotate cu proprieti antigenice, care declaneaz
apariia rspunsului imun la organismele supuse vaccinrii.
Protecia imunologic se instaleaz dup interval de timp variabil de la inoculare
(sptmni, luni), n funcie de vaccin, i este de lung durat (ani).
Vaccinarea i termenul de vaccin au fost introduse n medicin de medicul generalist
englez Edward Jenner, n anul 1796, cu ocazia descoperirii primului vaccin, mpotriva variolei.
n prezent toate rile i-au elaborat propriile scheme naionale de vaccinare mpotriva bolilor
infecioase. n Romnia, vaccinarea copiilor ncepe de la vrsta de 2 ore, cu administrarea primei
doze de vaccin mpotriva hepatitei B.
Imunizarea reprezinta capacitatea de a rezista imbolnavirilor. In general imunitatea
pasiva a copilului depinde de capacitatea imuna a mamei. Protectia anticorpilor materni dureaza
intre 3 si 6 luni dupa nastere, cand copilul incepe sa-si fabrice proprii anticorpi.
Imunitatea dobandita activa este forma de imunitate dezvoltata de fiecare individ in
timpul vietii. Aceasta imunitate poate rezulta din experimentarea bolii sau prin dezvoltarea de
anticorpi introdusi prin inoculare de vaccin sau antigene.
Imunitatea dobandita pasiva apare prin administrare de seruri imune sau gamaglobuline
care contin anticorpi. Aceasta imunitate ofera o protectie temporara dar nu stimuleaza
organismul sa-si produca anticorpi.

Varsta
recomandata
Tip vaccin si rang doza Ritm administrare Comentarii
4-60 zile BCG Continuu -
2-7 luni VPO1 Campanie -
3 luni DTP! Continuu -
4-9 luni VPO2 Campanie -
4 luni DTP2 Continuu -
5 luni DTP3 Continuu -
9-13/15 luni Rujeolic Campanie -
10-15 luni VPO3 Campanie -
11 luni DTP4 Continuu -
29 luni DTP5 Continuu =
7 ani DT+BCG Campania PPD negativi
9 ani VPO4 Campanie -
14 ani DT Campanie -
18-20 ani BCG Campanie PPD negativi6





Urgente medico-chirurgicale

Infarctul miocardic (IM) sau Infarctul miocardic acut (IMA), numit frecvent i atac de
cord, este ntreruperea fluxului sangvin la nivelul unei poriuni a cordului, ce determin moartea
celulelor miocardice. Cel mai frecvent se produce prin obstrucia unei artere coronare n urma
rupturii unei plci de aterom, care este un depozit de lipide i celule albe (n special macrofage)
la nivelul peretelui arterial. Ischemia (reducerea fluxului sangvin) i hipoxia rezultate, netratate
n timp util, duc la moartea (necroza) muchiului inimii (miocardului).
Simptomele clasice ale infarctului miocardic acut sunt durere brusc de piept (n mod
specific rspndindu-se spre braul stng sau partea lateral stng a gtului), dispnee, greuri,
vom, palpitaii, transpiraii i nelinite (adeseori descris ca o senzaie de moarte
iminent). Femeile pot avea mai puine simptome tipice fa de brbai, cele mai comune
fiind dispneea, slbiciune, o stare de discomfort abdominal i astenie fizic. Aproximativ un sfert
din toate infarctele miocardice sunt silenioase, fr durere n piept sau alte simptome.
Debutul simptomelor infarctului miocardic este, de obicei, gradual, pe parcursul a cteva
minute, rareori fiind brusc. Durerea toracicanterioar este cel mai frecvent simptom al
infarctului miocardic acut i este descris frecvent ca o ghear, constricie sau ca o senzaie de
presiune. Durerea toracica datorat ischemiei miocardului (aport insuficient de snge i, prin
urmare, de oxigen) se numete angin pectoral. Durerea iradiaz cel mai frecvent
n braul stng, dar poate iradia i n mandibul, braul drept, interscapular i n epigastru, unde
poate mima un pirozis. Semnul lui Levine (pacientul localizeaz durerea strngndu-i pumnul
deasupra strernului) a fost descris, n mod clasic, ca fiind predictiv pentru durerea toracic de
origine cardiac, ns un studiu observaional prospectiv a artat c are o slab
valoare predictiv.
Respiraia dificil (dispnea) apare atunci cnd afectarea miocardului reduce debitul
cardiac al ventriculului stng, producnd insuficien ventricular stng urmat de edem
pulmonar. Alte simptome pot fi diaforeza (transpiraie excesiv), astenie fizic
(slbiciune), ameeli,grea, vom, i palpitaii. Aceste simptome sunt cel mai probabil cauzate
de descrcarea masiv n snge a catecolaminelor de ctresistemul nervos simpatic ca rspuns la
durere i tulburrile hemodinamice ce rezult din disfuncia cardiac.


Psihiatrie

Depresia se manifesta diferit de la o persoana la alta - unii sunt deprimati pentru o
perioada lunga de timp, la altii starile depresive vin si pleaca. Depresia este una dintre cele mai
frecvente afectiuni la ora actuala, cu incidenta relativ egala la femei si la barbati. Exista o gama
larga de simptome si semne care se pot manifesta de la forme foarte usoare, cum sunt "starile
proaste" la forme foarte grave, cu tentative de suicid.
Se stie astazi ca depresia, ca orice alta boala, beneficiaza de ingrijiri medicale. Tratamentul este
unul sigur si de regula eficace chiar si in cazul persoanelor cu depresie severa.
Cauzele depresiei

Nu exista inca nicio cauza unica dedepresie. Aceasta rezulta dintr-combinatie de factori de mediu,
genetici si psihologici. Cercetarile au indicat ca bolile depresive sunt tulburari ale creierului.
Cauzele depresiei pot fi foarte variate, de la carente alimentare pana la evenimente de viata
destabilizatoare.
Daca o persoana are o ruda de gradul intai cu depresie, riscul acelei persoane de a dezvolta aceasta
afectiune este de trei ori mai mare.
Iata cateva dintre situatiile care pot declansa un episod depresiv:
- factorii de stres majori, precum moartea unei persoane dragi sau pierderea locului de munca
- factorii de stres cronici, precum saracia, probleme in familie, probleme medicale grave (cancer)
- persoanele varstnice care devin dependente de altii pentru a fi ingrijite
- copiii si adolescentii care au probleme de integrare in societate
- consumul de alcool, de droguri, unele medicamente ce pot provoca simptome depresive (narcoticele
pentru indepartarea durerii sau steroizii)
- nasterea recenta
- stresul si oboseala
Simptomele depresiei
Depresia este o afectiune serioasa la persoanele de orice varsta. Netratata, poate duce
la scaderea calitatii vietii si la cresterea riscului de suicid. Este deosebit de importanta
recunoasterea din timp a semnelor de avertizare astfel ca persoana respectiva sa poata primi un
tratament adecvat.
Nu toate persoanele cu boli depresive prezinta aceleasi simptome. Gravitatea, frecventa si
durata manifestarilor difera de la caz la caz.
Iata cateva dintre simptomele depresiei:
- tristetea sau lipsa de speranta
- lipsa interesului sau a placerii de a efectua activitatile din viata de zi cu zi
- pierderea increderii in sine
- sentimentul singuratatii
- anxietate si agitatie
- sentimente de vinovatie
- dificultati de concentrare
Diagnosticul depresiei
Primul pas in diagnosticarea unei depresii este vizita la medic. Medicul specialist care
poate trata aceasta afectiune este medicul psihiatru.

Acesta, in urma discutiei cu pacientul:
- poate recomanda efectuarea unor examene de laborator, pentru a depista daca simptomatologia
nu este cauzata de alte afectiuni (hipotiroidism, anemie)
- poate evalua starea de sanatate mentala in urma unui interviu cu pacientul
- poate indica efectuarea unor teste verbale si scrise care detecteaza depresia
Aproximativ jumatate din totalitatea cazurilor de depresie sunt subdiagnosticate si
subtratate. De aceea este necesar ca atunci cand se consulta medicul specialist, sa se discute cu
acesta toate simptomele care s-ar putea datora depresiei.
Tratamentul depresiei
Depresia, chiar si cele mai severe cazuri, este o afectiune tratabila. Ca si in alte boli, cu
cat se incepe tratamentul mai devreme cu atat sansele de reusita sunt mai mari, proportional
scazand si riscul unei recurente. Primul pas intratamentul depresiei este adresarea la medic.
Cele mai folosite masuri terapeutice sunt medicamentele antidepresive sipsihoterapia.
Sedintele de psihoterapie sunt eficiente in cazul unei depresii usoare sau moderate; in cazurile
mai severe se indica consiliere terapeutica in asociere cu medicatie antidepresiva.
Mai putin de o treime din persoanele cu depresie urmeaza un tratament antidepresiv. In
multe cazuri, persoana afectata nu realizeaza ce i se intampla sau se simte jenata sa se adreseze
unui specialist. Implicarea membrilor familiei si suportul oferit de acestia in tratamentul
depresiei, poate fi extrem de important. Atitudinea trebuie sa fie una suportiva, incurajatoare si
intelegatoare. Nu trebuie uitat faptul ca, la fel ca si in alte afectiuni, depresia necesita tratament,
timp si rabdare.
Masurile de preventie ale depresiei
Din nefericire, nu exista metode de a preveni un prim episod de depresie. Totusi, exista
cateva principii prin care se incearca evitarea recaderilor sau a agravarii simptomelor:
- luarea cu regularitate a medicamentelor, chiar si dupa ce persoana a inceput sa se simta mai
bine
- continuarea sedintelor de consiliere, chiar si dupa oprirea medicatiei
- dieta alimentara echilibrata
- program regulat de somn
- evitarea consumului de alcool sau droguri
Cel mai important este sa se apeleze la ajutorul medicului specialist atunci cand se
observa ca apar primele semne sau simptome de depresie.
















Oncologie

Considerat ca fiind boala secolului, cancerul a castigat atat de mult teren in fata altor boli
probabil tocmai datorita simptomatologiei sale nespecifice si deloc spectaculoase, o
simptomatologie usor de ignorat sau chiar insesizabila, ori asociata cu alte cauze, cum ar fi
astenia datorita muncii intense sau unele hemoragii vaginale mici sau mai abundente la
menopauza, cand pacienta considera ca acestea exista datorita variatiilor hormonale, ori unele
discrete hemoragii rectale pe care pacientul le pune pe seama hemoroizilor si lista poate
continua.
1. Scaderea rapida in greutate
Scaderea rapida in greutate, de peste 5 kg pe luna in afara unei diete restrictive sau a unui
program sportiv este un semnal de alarma. Chiar daca persoanelor supraponderale acest fapt li se
pare minunat, sa slabeasca fara niciun efort, mancand tot ce poftesc, totusi o asemenea
manifestare a organismului nu trebuie ignorata. De ce aceasta? Pentru ca daca organismul
slabeste fara ca voi sa fi facut ceva in acest sens inseamna ca undeva in el, ceva mananca mai
multa energie decat de obicei, si acest ceva nu prea are ce sa fie decat o patologie
consumatoare. Una dintre cele mai consumatoare patologii este cancerul, pentu ca celulele
sale se multiplica rapid si au nevoie de hrana, dar si de formarea a noi vase de sange ceea ce
necesita o foarte mare energie pentru construire, cresc excretia, metabolismul si per total rata
energetica de consum a organismului. Iata de ce o slabire rapida fara nicio cauza trebuie
marturisita medicului.
2. Scaune cu sange
Scaunele cu sange sunt ignorate adesea de pacienti, fie le pun pe seama hemoroizilor, fie
nici macar nu observa pentru ca nu obisnuiesc sa isi contreoleze scaunele sau sunt din mediul
rural si tipul toaletelor nu le permite acest lucru. Indiferent de motive, cert este ca pacientii
ignora adesea aceste scaune. Scaunele cu sange pot fi de doua feluri: cele cu sange proaspat sau
recotragiile (usor de recunoscut de pacienti), sau cele cu sange digerat sau melenele (greu de
recunoscut de pacienti care nu stiu ca aspectul acesotr scaune inseamna sange digerat). Melena
aparea ca un scaun de culoare negrocioasa, neformat (adica nu este consolidat, e mai moale
pentru ca sangele este iritant si grabeste tranzitul colonului), lucios si un miros specific, diferit de
cel al unui scaun norma. Atentie, scaune negrcioase pot sa apara si in cadrul dietelor bogate in
fier sau cand pacientii chiar iau suplimente cu fier, dar in aceste cazuri scaunul este bine
consoidat sau chiar intarit si nu prezinta un aspect lucios exagerat. Scaunele cu sange trebuie
intotdeauna investigate atent, medicii considerand chiar ca rectoragia, chiar daca pacientul
prezinta hemoroizi sau fisuri anale, trebuie intotdeauna investigata prin colonoscopie pentru
excluderea diagnosticului canceros.
3. Greutatea la urinare sau urinarea cu efort
Atunci cand vreti sa urinati dar trebuie sa depuneti un efort pentru a face acest lucru sau
cand simtiti ca urinati incomplet sau mai sunt prezente si unele simptome dureroase, de usturime
sau hematurie (sange in urina) trebuie sa va prezentati neaparat la medic. Pentru femei poate fi
suspiciune de cancer ovarian, iar pentru barbati de cancer de prostata. Diagnosticarea precoce a
acestor patologii este foarte utila pentru tratament, pacientii putand fi vindecati.


4. Sangerari intermenstruale
Sangerarile intermenstruale sunt frecvente la femei, fie pentru cele care iau
anticonceptionale si nu reactioneaza neparat normal, fie pentru cele care au diverse patologii
genitale ori pentru cele aflate la menopauza etc. Chiar daca sunt numeroase cauze care pot duce
la sangerarile intermenstruale, totusi orice sangerare intermenstruala sau sangerarile menstruale
abundente ori menstruatiile neregulate sau amenoreea trebuie investigate si din punct de vedere
oncologic. Suspiciunea existentei unuei patologii canceroase trebuie exclusa, chiar daca aparent
exista deja o patologie, aceasta si cea canceroasa se pot suprapune.
5. Balonarile
Orice om are la un moment dat in viata o stare de balonare din diverse motive. Aceasta
nu inseamna ca este un semnal de alarma. Insa daca aceste balonari persista mai multe zile sau
apar in mod repetat destul de des, chiar daca nu asociaza nicio alta simptomatologie evidenta,
trebui sa va prezentati la medic. La femei balonarea, posibil alaturata unor dureri difuze surde in
abdomenul inferior sau chiar la coloana mai jos de mijloc, poate fi singura simptomatologie a
unui cancer ovarian inainte ca acesta sa ajunga intr-un stadiu foarte avansat cand
simptomatologiea este mult mai severa.
6. Alternatata starii de constipatie cu diareea
Daca se intampla ca un pacient sa fie constipat zile in sir, apoi cand iese sa aiba diaree,
apoi eventual scaun normal, apoi iar constipatie, diaree si tot asa acesta trebuie sa se prezinte cat
mai rapid la medic. Aceasta alternanta costipatie/diaree este specifica unor cancere de colon si
iata ce se inatmpla: sunt unele tumori de colon care tind sa creasca in interiorul canalului colonic
si tind sa-l astupe. Materiile fecale trec greu de acest obstacol si se aduna in amonte, deasupra
obstacolului, timp de mai multe zile (perioada in care pacientul acuza constipatie) si presiunea
abdominala creste, abdomenul se umfla, apar dureri, balonari si bolborisme, pacientul simte ca o
tensiune care sta sa se elibereze. Aceste materii fecale acumulandu-se devin fluidizate,
organismul asigurandu-se astfel ca le poate elimina. Cand ele ating o preiune destul de mare
(perioada in care pacientul se simte cel mai rau) reusesc sa depaseasca forta de obstacol a
tumorii, sa treaca de aceasta expulziv si astfel pacientul are diaree, simtindu-se apoi usurat,
relaxat, eliberat. Apoi iarasi constipatie si tot asa. Iata de ce in cazul in care observa astfel de
alternari ale scaunului trebuie sa se prezinte la medic, insa stadiul evolutiv al tumorii este destul
de avansat, speram sa nu se ajunga la acest nivel si pacientii sa se prezinte la medic inca de la
primele balonari persistente.
7. Alunite, negi, pete si alte modificari la nivelul pielii
Cancerul de piele capata tot mai mult teren in bolile canceoase datorita distrugerii paturii
de ozon, cresterii caracterului nociv al radiatiilor solare, cresterii poluarii etc. Astfel ca alunitele,
petele, negii sau alte excrescente, chiar si cicatricile trebuie controlate periodic, anual se
recomanda, mai ales daca obisnuiti sa mergeti in fiecare vara la plaja. Nu va speriati daca
medicul va cere sa scoateti o alunitat de exemplu, ideea ca scoaterea unei aluite cu potential
cancerigen poate declansa cancer este un mit, o minciuna, respectati deciziile medicului pentru
binele sanatatii voastre. Oricum interventia este nedureroasa si dureaza de ordinul minutelor, insa
va scapa de un posibil cancer.
8. Modificari ale sanilor
Astazi din ce in ce mai multe femei devin tot mai atente la micile modificari care apar la
nivelul glandelor mamare si bine fac. Sanii trebuie palpati periodic, unii recomanda zilnic, altii
saptamanal. Eu prefer sa cred ca saptamanal este mai bine pentru ca altfel daca va palpati zilnic
este posibil sa va obisnuiti cu modificarile evolutive ale sanilor si s-ar putea sa le scapati din
vedere. In orice caz, modificari precum: asimetrie, inrosirea pielii, mancarimea mamelonului
repetata, scurgeri mamelonare in afara unei sarcini, retractia pielii sanului sub forma de coaja de
portocala, sani durerosi, asimetria intre sani sau la nivelul unui singur san deformare, aparitia
unor pete sau simtirea unor noduli la palpare reprezinta semne si simptome care trebuie sa va
determine sa va prezentati la un consult de specialitate. In ceea ce priveste modul de palpare a
sanilor va invit sa cititi articolul amanuntit Autoexaminarea sanilor primul pas in depistarea
patologiilor mamare.
9. Rani care se vindeca greu
In general fumatorii se lauda ca ranile lor se vindeca rapid crezand ca acesta este semn de
sanatate, cand de fapt fumatul creste coagubilitatea sangelui ceea ce le grabeste vindecarea, dar ii
expune in fata bolilor cardio-vasculare, a accidentelor vasculare, ischemiilor, amputatiilor de
degete sau chiar membre, infarcte, accidente cerebrale etc. In fine, la polul opus sunt cei care se
plang de vindecarea greoaie a ranilor. In cazul vindecarii dificile a ranilor de piele de exemplu, o
taietura, care refuza sa se vindece, se mai si suprainfecteaza, care pote intr-un final se vindeca
dar la urmatoarea rana pacientul pateste acelasi episod de vindecare, atunci trebuie sa se prezinte
la medic. Inseamna ca are in organism o patologie care ingreuneaza vindecarea, regenrarea,
perturba metabolismul proteic si ar putea fi sispiciune de cancer. Repet, un cancer diagnosticat in
stadiu incipient poate fi vindecat. Prezentati-va la medic.
10. Disfagia sau senzatia cand omul nu poate sa inghita
Disfagia sau senzatia cand omul nu poate sa inghita, nu-i vine pur si simplu sa inghita sau
inghite greu si are senzatia de nod in gat trebuie obligatoriu investigata. Pacientul prezinta
undeva pe esofag o problema, care poate fi de reflux gastro-esofagian sau mai grava. Trebuie ca
pacientul sa fie atent cand apare aceasta disfagie, la ce fel de alimente se manifesta, incepe cu
alimentele solide (nu le mai poate inghiti bine) si culmineaza cu disfagia severa cand nu mai
poate inghiti nici lichide pentru ca pe esofag exista un obstacol. Este deosebit de important sa se
prezinte la medic de la primele semne ale disfagiei!
11. Urinarea cu sange
Urinarea cu sange trebuie intotdeauna investigata cat mai rapid, chiar daca asociaza sau
nu alte simptome ca usturime, dureri lombare, mictiuni (urinari) dese etc. Urinarea cu sange sau
hematuria poate imbraca diverse aspecte, poate avea culoare roze pana la rosie. Sunt multe
patologii care pot da hematurie, inclusib o banala infectie urinara (care netratata poate deveni o
grava infectie urinara si poate culmina chiar cu insuficienta renala!), insa este bine sa investigati
intotdeauna cauza chiar daca a doua zi de exemplu nu mai aveti nicio manifestare.
12. Varsaturi cu sange
Vrasaturile cu sange denota de obicei o hemoragie esofagaiana (spargerea varicelor
esofagiene de exemplu la cirotici), gastrica (ulcere, gatrite, cancere), sau chiar duodenala, deci o
hemoragie gastrica superioara. Rar se intampla ca in urma unui epistaxis (hemoragie nazala care
se scurge in stomac cand pacientul inghite) sa declanseze o varsatura cu sange. Varsaturile cu
sange sunt de doua feluri: cele cu sange digerat, care apar negricioase, ca zatul de cafea, sau cele
cu sange proaspat, rare si care de obicei sunt urgente medicale. In orice caz, orice varsatura de
acest gen trebuie atent investigata, chiar cu endoscopul in cadrul endoscopiei digestive
superioare si este indicat sa nu refuzati aceasta manevra, chiar daca va este teama, nu-i chiar atat
de rea, ci doar va da o stare usoara de voma.
13. Expectoratia cu sange
Expectoratia sanguinolenta este de fapt acel mucus pe care il elimina in gat pacientul
cand tuseste si acesta poate prezenta sange. Este un semn destul de important care trebuie urgent
investigat, fiind suspiciune de cancer, dar si de alte patologii care din pacate sunt grave. Nu
neglijati un astfel de simptom, indiferent daca sunteti fumatori sau nu, daca sunteti raciti sau nu.
14. Durerile abdominale frecvente, asociate cu depresie
Nu se stie exact care este mecanismul dar s-a observat ca durerile abdominale asociate cu
depresie, mai ales la femei, sunt legate de majoritatea patologiilor canceroase ale pancreasului.
Vreau sa atarag atentia aspura faptului ca depresia nu este un moft, ci este o boala! Multe
persoane sunt depresive si nici macar nu concep ideea de a merge la un specialist! Durerile
abdominale persistente, la fel si depresia, mai ales daca se asociaza, trebuie atent investigate.
15. Pete albicioase in gura sau aparitia frecventa a aftelor bucale
Aparitia frecventa a aftelor bucale reprezinta un semn fata de riscul de cancer bucal
(oral). Insa aparitia petelor albe la nivelul mucoasei bucale sau pe suprafata limbii sunt semne
premonitoare de cancer bucal, mai ales daca va stiti fumatori. Trebuie sa invatam sa fim atenti cu
corpul nostru si sa ne examinam atent corpul o data pe saptamana. Ma intreb cati dintre
dumneavoastra isi examineaza atent mucoasa orala si limba, precum si gingiile, buzele si
mucoasa obrajilor dupa spalarea pe dinti dinainte de culcare sau in orice al moment al zilei? Din
pacate educatia autoexaminarii corpului nu prea este cultivata pe meleagurile noastre, insa
incercam sa punem tot mai mult accent pe acest aspect. Examinati-va mucoasele (orala,
oftalmica) la fel si pielea de pe tot corpul, observati daca apar excrescente sau alunite noi, pete,
inrosiri, palpati, poate sunt zone dureroase sau noduli etc. Cunosc oameni care nici macar nu stiu
ca au cicatrici mari, evidente, pe crop... Autoexaminarea corporala este unul din pasii importanti
in preventia bolilor.
16. Durerile slabe, dar persistente
Unele dureri sunt slabe, abia sesizabile de catre pacient si duse pe picioare fiind
tolerabile, suportabile, astfel ca pacientul le ignora. Daca aceste dureri, desi slabe, sunt
persistente, dureaza zile in sir si mai ales nu cedeaza la analgezice (medicamente antidurere)
uzuale neaprat sa va prezentati la medic.
17. Modificarile nodulilor limfatici
Nodulii limfatici sunt statii ale sistemului imunitar, locuri unde organismul aduce din
tot corpul agenti patogeni identificati si aici ei sunt procesati, distrusi sau analizati astfel incat sa
se gaseasca o posibilitate de distrugere. Cand un nodul de umfla, poate chiar devine dureros,
chiar si aderent cu tesuturile din jur, este clar ca el are activitate intensa, adica se lupta in
distrugerea unor agenti patogeni, nu stim ce pana nu punctionam (sunt cazuri in care se indica
scoatea nodulului limfatic cu totul, fiind contraindicata punctionarea lui), dar clar undeva in corp
avem o afectiune cu care se lupta sistemul imunitar. Poate fi primul semn intr-un cancer, sau pur
si simplu semn al unor infectii (vezi bolile cu transmitere sexuala si inflamarea ganglionilor
inghinali). Asadar, cand vi se umfla un nodul limfatic, adica descoperiti o galma undeva pe corp,
adesea oamenii o sesizeaza i zona gatului sau submandibular, chiar daca nu doare, nu cumva sa
neglijati si sa nu va prezentati la medic.
18. Astenia sau oboseala prelungita
Daca se intampla ca in urma unei odihne suficiente si a unei activitati pe care o
desfasurati in mod normal sa resimtiti totusi o stare astenica, de oboseala care persista este
indicat sa va prezentati la medic, caci undeva organismul este secatuit de puteri, este epuizat de o
patologie, evident, si este foarte important sa o depistati, mai ales ca probabil face parte din
patologiile care nu dor.



19. Febra inexplicabila
In general febra precede cel mai frecvent raceclile, infectiile respiratorii. Dar daca se
intampla sa aveti febra persistenta, care apare la intervale scurte de timp, fara sa depistati o alta
infectie, este de investigat si suspiciunea de cancer (atentie, uneori si infectiile din sfera
stomatologica dau febra, cercetati si la stomatologie). Presupun ca putine sunt persoanele care isi
masoara temperatura corpului, macar matinal, mai putin femeile care vor sa aiba o sarcina si vor
sa isi determine perioada ovulatiei masurand temperatrua bazala. In orice caz, febra o resimtiti
prin starea de rau generala dar si prin faptul ca va simtiti mai fierbinti sau chiar aveti frison
(acele stari in care va este frig doar voua, celorlalti nu le este). Este bine in asemenea situatii sa
va masurati temperatura sa vedeti daca nu cumva este modificata. Se considera normala
temperatura de 37 grade Celsius, unii medici considerand a fi normala pana la 37,5 grade.
20. Tusea persistenta
Tusea persistenta nu este semn bun, indica de obicei o afectiune pulmonara grava, fie
bronsita cronica (tabagica adesea), fie TBC (tuberculoza) sau chiar cancer. Ce inseamna tuse
persistenta? La orice raceala omul poate tusi ori fumatorii tusesc dimineata pentru ca isi curata in
felul acesta caile respiratorii, dar aceasta nu inseamna ca este tuse persistenta. Tusea persistenta
este atunci cand acasta dureaza mai mult de 4 saptamani, chiar daca ati luat tratament sau nu, ba
chiar se poate inrautati, accentua. Mergeti urgent la medic si spuneti-i ca va persista tusea de
atata timp, vi se vor face investigatii de specialitate si se va afla cauza.
21. Anemia
Multi oameni sunt anemici la un moment dat in viata, mai ales in copilarie. Anemia este
tratabila, insa pentru adulti este mai greu de diagnosticat fiindca acestia se prezinta rar la medic
si prea putini prezinta vreun simptom, doar sunt mai palizi (la femei greu de observat pentru ca
se machiaza). Anemia care se agraveaza lent aproape ca nu are niciun simptom, organismul
adaptandu-se si pacientul poate simti doar ca este mai slabit (multi pun pe seama imbatranirii sau
oboselii).




















Nursing comunitar

Ingrijirea comunitara presupune implicarea si responsabilitate sociala, angajare si
devotement pentru oameni si sanatatea lor.
Sanatate publica ca stiinta si arta de a preveni imbolnavirile si de a prelungi viata isi organizeaza
eforturile in urmatoarele directii: controlul imbolnavirilor, educarea in vederea pastrarii igienei
personale, organizarea de servicii medicale si de nursing pentru stabilirea diagnosticului si
aplicarea tratamentului preventiv, dezvoltarea unui angrenaj social care sa poata asigura fiecaruia
un standard de viata adecvat in vederea mentinerii starii de sanatate si a cresterii duratei de viata
a individului.
Semantica referitoare la obiectivele sale s-a schimbat in timp pornind de la perioada definirii
sanatatii publice. Hanlon si Picket (1979) defineau relatia dintre starea de sanatate a individului
si sanatatea publica dupa cum urmeaza: " Sanatatea este o expresie a functionarii fiziologice si
psihologice efective a persoanei. In acelasi timp ea are si semnificatia de sistem de ingrijire
conditionat de cultura, economie, legi si guvern ce poate functiona intr-un cadru privat sau
public".
Scopul ingrijirilor comunitare este de a promova spre binele oamenilor, cel mai inalt
nivel de functionare mintala, fizica si sociala. Conceptul de persoana se refera in sens larg la
toate fiintele omenesti. In teoriile nursingului, el a capatat complexitatea sa reala conferita de
componentele sale biologice, psihologice si sociale. Pornind de la ea asistentele sunt acelea care
se ingrijesc de aspectele complexe ale vietii oamenilor (Ruth si Partridge, 1978).
Cel de al doilea concept major il reprezinta mediul, care include toti factorii care afecteaza
oamenii din interior si exterior. Indivizii pot reactiona in mod diferit fata de stimuli ambientali
interni/externi. Conceptul de mediu include de asemenea aspectele intelectuale, psihologice si
interpersonale ale individului care pot influenta reactiile ambientale.
Al treilea concept major sanatatea, poate fi privita ca fiind intr-o continua dinamica si schimbare.
Ea este dependenta de modul in care individul se adapteaza continuu la factorii de mediu si de
stres. Deoarece teoreticienii nursingului cred ca sanatatea este influentata de multi factori,
definitiile date acesteia sunt mai putin consistente decat cele, destinate celorlalte concepte.
Standardele de nursing comunitar sunt orientate mai mult spre activitatea practica si
cuprind etapele de analiza, planificare, implementare si evaluare pe baza planului de nursing.
Fiecare asistenta comunitara dezvolta o filozofie de nursing bazata pe pregatirea, activitatea ei
profesionala si propria personalitate. La ea mai contribuie experienta de lucru, colaborare
complexa cu clientul, familial, comunitatea, cu ceilalti membri ai echipei precum si studiul
permanent. Filozofia nursingului comunitar este bazata pe "valoarea si demnitatea individuala".
Ingrijirea in comunitate trebuie sa ofere confort si liniste, sa ajute persoanele cu probleme de
sanatate sa-si vindece corpul sau sa-i ajute sa traiasca demnitate cu propriile infirmitati.
In urma analizei definitiilor de mai sus s-au desprins urmatoarele standarde pentru practica de
nursing comunitar:
1. Culegerea de date despre starea de sanatate a pacientului/clientului este continua si
sistematica.
2. diagnosticul de nursing deriva din datele culese.
3. Planul de nursing include scopuri ce rezulta din diagnosticul de nursing.
4. Planul de nursing stabileste prioritatile de ingrijire in functie de diagnosticele de
nursing.
5. interventia de nursing presupune si participarea pacientului la promovarea starii sale de
sanatate, a recuperarii si mentinerii sale.
6. Actiunile de nursing ajuta pacientul sa - si mareasca potentialul de sanatate.
7. Progresul pacientului in atingerea scopurilor propuse este realizat prin participarea
comuna a nursei si a sa.
8. actiunile de nursing implica evaluari repetate, stabilirea/reorientarea prioritatilor,
definirea noilor scopuri si revizuirea permanenta a planului de nursing.
Integrarea . una dintre dimensiunile asistentei comunitare o reprezinta integrarea sa cu
celelalte serviciile de sanatate mintala. Pentru realizarea ei a fost necesara introducerea
cunostintelor de psihologie comportamentala si de dezvoltare in pregatirea asistentelor si
recunoasterea de catre comunitate a responsabilitatilor ce le revin in raport cu
dereglarile/modificarile emotionale ale cetatenilor precum si a valorilor rezultate din relatia
asistenta - client si asistenta-familie.
Multi membrii ai diferitelor clase sociale sau apartinand grupurilor economice au inceput sa fie
preocupati de valoarea mentinerii starii de sanatate a fiecarui individ. S-a recunoscut faptul ca
sanatatea nu este un privilegiu al acelora care pot plati pentru ea, ci un drept al fiecaruia.
Formele nursingului.
Serviciile de ingrijire la domiciliu sunt acele servicii acordate indivizilor de toate
varstele. Ele se adreseaza varstnicilor, suferinzilor cu diferite dizabilitati, bolnavilor aflati in
convalescenta care necesita ingrijiri de scurta/lunga durata. Serviciile de ingrijire a domiciliu pot
fi specializate si depind de natura si dimensiunea nevoilor de ingrijire ale clientului.
Majoritatea spitalelor din Europa si nu numai, au astazi propriile case de ingrijire programe de
planificarea si coordonarea ingrijirilor la domiciliu furnizate dupa externarea din spital.
Regulile nursingului comunitar. Literatura de specialitate a pus in evidenta unele reguli ce tin de
derularea in bune conditii a activitatii de nursing comunitar:
1. Nursing comunitar reprezinta o activitate bine stabilita, bazata pe recunoasterea
nevoilor de ingrijire si functionarea pe baza de programe. Ca o activitate ce are ca scop
recunoasterea nevoilor de sanatate ale comunitatii, nursingul este parte integrala a programelor
de sanatate publica.
2. Agentiile de nursing comunitar au definite foarte clar obiectivele si scopurile
serviciilor lor.
3. Un grup de cetateni activi, reprezentanti ai comunitatii vor face parte integranta din
programul de nursing.
4. Serviciilor de nursing comunitar li se permite sa obtina informatii cu privire la
resursele economice, culturale, sociale din aria de referinta.
5. In nursingul comunitar familia si clientul/pacientul sunt parteneri al echipei de
ingrijire.
6. Educarea, promovarea sanatatii si sfatuirea clientului, familiei, comunitatii sunt parti
integrale ale nursingului comunitar.
7. Asistenta este instruita profesional ca sa lucreze ca furnizor de servicii de sanatate in
comunitate.
8. In cadrul activitatii de nursing comunitar asistentei ii revine sarcina de a face
evaluari periodice privind de sanatate a comunitatii a familiei, a clientului.
9. Asistenta comunitara este membru al echipei multidisciplinare. Pentru buna
functionare a echipei fiecare trebuie sa recunoasca contributia celorlalti ai echipei in atingerea
scopurilor si obiectivelor propuse, ce constau in mentinerea starii de sanatate, siguranta si confort
pentru client si comunitate.
10. Asistenta comunitara desfasoara activitati de nursing la indicatia medicului
responsabil de ingrijirea medicala si de supervizarea activitatilor.
11. Activitatea de nursing a personalului este supervizata de un personal calificat
(exemplu, asistenta sefa, directorul de nursing)
12. Organizatiile de nursing, agentiile, elaboreaza permanent programe de educatie
continua pentru personalul de ingrijire.
13. Asistenta comunitara este direct responsabila de propria instruire profesionala
perioadica.




































Ingrijiri la domiciliu



Ingrijirile la domiciliu fac parte integranta din marea categorie a ingrijirilor comunitare
si ele pot fi descrise ca ingrijiri si ajutor acordat acasa, in familie, celor ce au nevoie. Scopul
principal al acestui model de ingrijire este acela de a face posibil ca oamenii sa-si mentina gradul
de independenta si sa-si continue viata acasa cit mai mult timp posibil.
De obicei, asistenta comunitara isi petrece majoritatea timpului de lucru la domiciliul clientilor.
Volumul ingrijirilor la domiciliu a crescut semnificativ, mai ales a celor de tip geriatric, datorita
imbatranii populatiei, a cresterii procentajului de batrani, majoritatea ramasi singuri acasa, a
maririi incidentei bolilor cronice, cu precadere a cancerului si a bolilor cardiovasculare, la care
imbunatatirea tratamentului, desi a slava multe vieti, nu a impiedicat aparitia unui numar
important de sechele, dizabilitati ce impun la randul lor semnificative interventii de reabilitare
resocializare.
In contactul cu clientul si familia sa in procesul ingrijirii, asistenta dezvolta nu numai
oportunitati si planuri de interventie preventiva ci si activitati practice de ingrijire.
Odata ajunsa la domiciliu, ea devine responsabila pentru educarea clientului, a membrilor
familiei acestuia si a celorlalte persoane disponibile/angajate in ingrijirea zilnica a acestuia,
pentru a le oferi competenta necesara. Intr-o anumita masura ea devine responsabila si pentru
sanatatea celorlalti. In interventia comunitara ea poate deveni responsabila pentru sanatatea celor
incredintati din scoli, policlinici, platforme industriale sau alte locuri de munca.
Definitii. Exista numeroase definitii ale ingrijirilor la domiciliu, dintre care enuntam
cateva:
1. Ingrijirile la domiciliu reprezinta partea componenta a ingrijirilor de sanatate prin care
acestea din urma sunt furnizate si familiilor lor la locurile lor de rezidenta, cu scopul de a
promova, de a mentine sau de a reinstaura starea de sanatate sau pentru a mari gradul de
autonomie prin reducerea efectelor create de boala si handicap; se face referire inclusive la fazele
terminale. Serviciile corespunzatoare nevoilor individului si familiei sale sunt planificate,
coordonate si pot fi asigurate de catre furnizorii organizati de servicii de sanatate, angajati prin
aranjamente contractuale sau intelegeri intre doi parteneri, pentru a oferi ingrijiri la domiciliu,
folosind personal angajat si bine pregatit profesional.
O alta definitie descrie ingrijirile la domiciliu dupa cum urmeaza:
2. Pregatirea nursingului la domiciliu, a asistentei sociale, a terapiilor (ocupationale,
fizice, psihologice si de vorbire), a interventiilor de prim ajutor, a ingrijirilor de baza realizate de
ingrijitorul la domiciliu reprezinta o componenta de baza a ingrijirilor la domiciliu.
Pregatirea acestor servicii, bazate pe nevoile pacientului aflat acasa, constituie o extensie logica a
responsabilitatilor terapeutice ale medicului. La recomandarea si sub directa indrumare a
medicului, personalul care efectueaza aceste servicii de ingrijire la domiciliu, functioneaza intr-o
echipa de evaluare si dezvoltare a planului de ingrijire.
Aceste definitii, ca si multe altele, integreaza componentele ingrijirilor la domiciliu:
client, familie, echipa multidisciplinara de profesionisti si scopurile urmarite in procesul de
asistare a clientului in vederea reintoarcerii sale la un nivel optim de sanatate si independenta.
Rolul familiei. Un membru important in actiunea de ingrijire este familia, reprezentata de
orice persoana din grupul familial care ajuta direct la ingrijire sau care asista clientul la domiciliu
in rezolvarea de catre el insusi a nevoilor sale de autoservire si de ingrijire, adica realizarea
igienei personale corespunzatoare, prepararea mancarii si administrarea medicatiei. Ele rezolva
acest tip de nevoi pana la sau intre vizitele personalului de specialitate.
Scopurile clientului sunt raportate la principiile ingrijirilor primare privind maximizarea
(cresterea) gradului de independenta. Asistentele care ofera ingrijiri la domiciliu pot asista
clientul pentru a functiona la cel mai bun nivel posibil, preintampinand astfel dependenta.
Acest timp de asistenta se poate exprima prin instruirea acestuia sau prin crearea de
legaturi intre client si alte institutii comunitare care efectueaza servicii ce-i pot fi necesare pentru
a ramane acasa, neinstitutionalizat.
In plus, se realizeaza prevenirea complicatiilor posibile la persoanele cu probleme cronice
ca si micsorarea riscurilor de recadere. Complicatiile ce pot apare in cazul suferintelor
indelungate pot fi preintampinate prin acordarea unor interventii adecvate la domiciliu. Bolile
terminale pot fi monitorizate la domiciliu mai bine decat spital, daca acest lucru este acceptat de
client si familia sa.
Planul de ingrijiri alcatuit initial poate sa intampine o serie de rezistente de ordin psihic
prin:
1) mecanismele de aparare psihice inconstiente ale pacientului ca negarea, evitarea,
rationalizarea, distorsionarea, care il impiedica sa accepte rezervat rolul de bolnav, de persoana
asistata, precum si interferenta actiunilor sau procedurilor propuse cu valorile morale, credintele
religioase, opiniile si prejudecatile proprii si ale grupului familial.
2) Refuzul pasiv de implicare prin demisie depresiva, pacientul fiind coplesit de stresul
anterior boli, produs de alte evenimente psihotraumatizante.
3) Boala fizica acuta poate duce la regresiune, dependenta, pasivitate fata de starea
patologica actuala. Si in tulburarile mental organice, caracterizate prin deteriorarea functiilor
intelectuale si emotionale, clientul poate neglija semnele lor ca si consecintele pe diferite planuri,
cum ar fi nevoia de tutela juridica.
Esecuri. Situatiile de stres legate de raspunsul inadecvat al sistemului social de ocrotire
sunt legate de complexitatea, lipsa de flexibilitate, incapacitatea de a raspunde nevoilor si
circumstantelor specifice fiecarui pacient si familiei sale. Numarul mare de factori cu potential
contradictoriu pozitiv sau negativ, implicati in fiecare sistem, impune dezvoltarea unor abilitati
speciale de evaluare si coordonare a actiunilor de nursing din partea asistentei.