Asigurarea sanatatii este un obiectiv esential al unui sistem sanitar. Realizarea unui nivel ridicat de sanatate si distribuirea echitabila a serviciilor de asistenta medicala este un scop important al acesteia. Sistemul sanitar al fiecarei tari trebuie sa implice respectul pentru individ (confidentialitate si autonomie) si orientarea bolnavului prin servicii prompte si dotari de calitate, deci sa corespunda asteptarilor populatiei. Receptivitatea fata de exigentele populatiei si modul de distribuire trebuie corelata cu scopurile urmarite de sistemul sanitar pentru mentinerea sanatatii. Riscul de mbolnavire, finantarea si cheltuielile sunt ultimul obiectiv al sistemului sanitar. Metodele utilizate pentru evaluarea obiectivelor sunt corelate cu cheltuielile pentru, ngrijirea sanatatii, ajustate conform preurilor locale si asigurarea starii de sanatate (dupa Evans DB si colaboratorii n Raportul OMS 2001). Un factor determinant pentru sanatate este nivelul de educaie al populatiei. Sistemul sanitar este definit (dup World Health Report) astfel: toate activitatile al caror scop principal este de a promova, restabili sau mentine sanatatea. Sistemul de ngrijire a sanatatii utilizeaza majoritatea resurselor alocate la nivelul ntregulu sistem sanitar. Fiecare guvern are responsabilitatea fata de propriile sisteme sanitare pe care le coordoneaza, deci are rol activ n promovarea sanatatii, dupa OMS. Obiectivele sistemelor sanitare si necesitatea stabilirii impactului pe care acestea le au asupra sanatatii sunt, subliniate de asemenea, n raportul OMS (an 2000 Saltman si colab.). n Uniunea European se promoveaz o politica deschisa n domeniul sanatatii, dar sistemele sanitare din cele 15 state membre sunt diferite ca organizare si finantare. Sistemele de sanatate publica urmaresc asigurarea drepturilor omului bolnav si accesul neingradit la asistenta medicala, prin informarea privind starea clinica, dreptul la o ngrijire atenta, caracterul confidential al bolilor sale, acceptarea restrictiilor confesionale si a convingerilor filozofice, respectarea considerentelor de imagine, a celor de demnitate umana si posibilitatea de a accepta sau respinge actul terapeutic prescris si capacitatea de a sesiza dac exista o incorectidudine in administrare. Boala n societatea modern apare prioritar ca produsul unui mod de viata, astfel ca sanatatea unei populatii se apreciaza dificil ca mod de evolutie. Cresterea cheltuielilor pentru sanatate conduce la aprecierea ca serviciile de sanatate functioneaza defectuos, iar sistemele de asigurare nu constituie decat paleative la unele alternative si nu o solutie reala. Nevoia de sanatate este o problema care apartine administratiei locale sau centrale. Riscul de mbolnavire este repartizat prin sisteme de asigurare colectiva. Sistemele de sanatate sunt definite prin modul de finantare dominant, iar cele folosite n Europa sunt urmatoarele: sistemul Bismarck, sistemul national de sanatate tip Beveridge, sistemul centralizat de asigurari de sanatate tip Semasko, sistemul privat de asigurari de sanatate. n tara noastra s-a creat un sistem de finantare a actului medical compus din resurse publice si private, pentru a se baza pe sanse egale pentru servicii medicale si asigurarea unei echitati n problema platilor serviciilor prestate. Sistemul de sanatate n Romnia este revizuirea modificata a modelului Bismarck, avand influente model din Semasko si Beveridge. Toate sistemele de sanatate se straduiesc s satisfac nevoile populatiei n materie de sanatate si de servicii medicale, cererea de sntate trebuie s reflecte nevoile reale ale populaiei, oferta de ngrijiri medicale si utilizarea serviciilor s fie satisfacatoare. Sanatatea poate avea coindicatori (speranta de viata, morbiditatea,mortalitatea), fiecare stat din Europa si-a dezvoltat propriile mecanisme de finantare, toate sistemele se sprijina pe o combinatie de surse de finantare, dar majoritatea sunt controlate de stat (direct sau indirect), sistemele de sanatate din Uniunea European sunt finanate prin contributii publice si contributii directe. Obiectivul principal al sistemelor este: de a repartiza costurile serviciilor medicale ntre persoanele bonave si sanatoase, a modera costurile n functie de resursele de care dispune fiecare stat, nici un sistem de sanatate nu este exclusiv de stat, ingrijirile medicale primare combin medicina liberal privat cu medicina public n majoritatea tarilor Uniunii Europene, tarile Uniunii Europene au un consens, un mecanism de solidaritate conform caruia sanatatea nu poate fi abandonat mecanismelor pietei.