Sunteți pe pagina 1din 7

Consideraţii privind compatibilitatea Instruirii Asistate de Calculator cu unităţi de învăţare din programa de biologie

prof. Laura Suciu prof. Ioan Suciu Liceul Teoretic „Andrei Bârseanu” Târnăveni, jud. Mureş

Rezumat

Adaptarea metodelor didactice la schimbările petrecute atât în sistemul naţional de educaţie cât şi pe piaţa muncii este o condiţie esenţială pentru asigurarea unei educaţii de calitate. Învăţământul centrat pe elev presupune creşterea rolului pe care acesta îl joacă în procesul de predare - învăţare – evaluare. Sporirea atractivităţii lecţiilor se poate face prin activizarea mai accentuată e elevilor în cadrul demersului didactic. Teoria constructivistă promovează trecerea de la confruntarea elev – profesor la o confruntare între mai multe puncte de vedere şi experienţe diferite. Instruirea asistată de calculator, este o metodă care asigură corelarea activităţii independente cu cea de grup. Calculatorul este unul din mijloacele de învăţământ cu valenţe multiple spre simulare. În ciuda multiplelor avantaje pe care produse de IAC, metoda induce şi riscuri. Utilizarea mai multor metode, combinate, poate diminua deficienţele şi asigură succesul demersului didactic.

Cuvinte cheie:

instruire asistată de calculator, teoria constructivistă, predare, învăţare, evaluare.

Introducere

Modificările înregistrate frecvent în planul de învăţământ, în programele şcolare şi în standardele de evaluare impun adaptarea continuă a metodelor didactice. Metodologia didactică este componenta cea mai flexibilă dintre toate componentele procesului de învăţământ. Promovarea metodelor cele mai adecvate asigură o educaţie de calitate şi contribuie la structurarea traiectelor de formare a personalităţii individului, potenţial beneficiar al educaţiei permanente. Pe piaţa a muncii se produc fluctuaţii frecvente şi însemnate. Şcoala trebuie să găsească soluţii pentru a motiva elevii şi pentru a-i determina să îşi însușească setul de cunoştinţe şi deprinderi necesare pentru a se putea integra în societate. Biologia este una din disciplinele cuprinse în aria curriculară, matematică şi ştiinţe. Programa de studiu pentru liceu conţine multe teme care solicită operarea cu multe noţiuni interdisciplinare. Indiferent de filieră şi specializare, studierea biologiei reprezintă una din modalităţile cele mai eficiente prin care se promovează conexiunile inter şi transdsiciplinare, gândirea logică şi însuşirea noţiunilor de bază ale cercetării ştiinţifice. Din punct de vedere practic, disciplina biologie contribuie la formarea unor deprinderi care facilitează înţelegerea mecanismelor după care funcţionează lumea vie şi implicarea în acţiuni de conservare şi protejare a mediului înconjurător. Biologia operează după aceleaşi criterii ca şi celelalte ştiinţe ale naturii. Totuşi, conceptele de bază au o relativă particularitate subliniată de: caracterul sistematizat integrator şi existenţa unui mare număr de cunoştinţe şi noţiuni empirice deţinute de formabili înainte de începerea formării. În aceste condiţii, IAC (instruirea asistată de calculator) este una din metodele cele mai eficiente care, alături de alte abordări specifice, contribuie la succesul demersului didactic.

I. Metode didactice care asigură corelarea activităţii independente cu cea colectivă Resursele de timp, din ce în ce mai limitate la disciplina biologie, impun o planificare eficientă a mijloacelor de învăţământ şi a strategiilor de activizare a elevilor în procesul de învăţământ. Învăţarea centrată pe elev este o abordare ce ţine cont atât de ritmul propriu al elevului cât şi de capacitatea acestuia de a coopera în

2

cadrul unui grup. Elevul devine responsabil, într-o mai mare măsură, pentru progresele pe care le face în procesul de formare. În esenţă, învăţarea centrată pe elev transferă formabililor controlul asupra a ceea ce se învaţă, de ce şi a momentului în care se învaţă. Metodele bazate pe această abordare, aplicate la biologie produc numeroase

avantaje. Creşte motivaţia elevilor, creşte capacitatea de asimilare conducând în final

la sporirea eficienţei procesului de învăţare.

Activizarea elevilor reprezintă o suită de acţiuni de instruire-autoinstruire, de dezvoltare şi modelare a personalităţii lor, prin stimularea şi dirijarea metodică a activităţii pe care o desfăşoară. În acest proces este implicat un ansamblu de mijloace psihopedagogie care au rolul de a angaja individualitatea fiecărui elev în procesul didactic, constant şi continuu. Utilizarea acestor mijloace asigură structurarea mecanismelor şi proceselor gândirii, dezvoltând în acelaşi timp interesul pentru învăţare şi cercetare. Diversificare strategiilor didactice nu înseamnă eliminarea metodelor tradiţionale

ci o includere echilibrată a metodelor moderne, în proiectarea şi derularea unităţilor de

învăţarea adecvate. Interesul crescut faţă de metodele active este determinat de definirea unor noi obiective şi noi conţinuturi. Se urmăreşte mobilizarea energiei elevilor, concentrarea atenţiei, în aşa fel încât aceştia să devină parteneri în actul didactic. În acord cu teoria constructivistă, într-o abordare pedagogică, învăţarea nu este o confruntare între elev şi profesor ci este o confruntare între mai multe puncte de vedere şi experienţe diferite. Constructivismul este bazat pe interacţiune şi îi determină pe elevi să formuleze un punct de vedere propriu, în calitate de subiecţi activi în procesul de învăţare.

I.1. Învăţarea prin simulatoare didactice Simulator, în sensul metodologiei didactice, reprezintă un sistem analog sau izomorf cu o categorie de obiecte sau situaţii reale, care facilitează studierea anumitor situaţii. Simulatorul este de fapt un sistem tehnic construit prin analogie cu un sistem original, astfel încât să existe o corespondenţă biunivocă între elementele structurale şi funcţionale ale acestuia şi sistemul model. În funcţie obiectivele urmărite, simulatorul poate omite unele aspecte considerate neesenţiale, în procesul de învăţare, la un anumit moment. Acurateţa, cu care simulatorul redă aspecte fundamentale, este esenţială în asigurarea obiectivelor

3

demersului didactic. Pe lângă alte avantaje, referitoare la costuri şi condiţiile necesare pentru reproducerea unui experiment, simulatorul poate produce în unele cazuri, insuficient studiate, inducţie negativă. Din acest motiv, rolul profesorului, rămâne important şi în lecţiile în care sunt folosite simulatoare. Computerul a devenit un mijloc de învăţământ cu infinite valenţe pentru modelare şi simulare. I.1.1 IAC

Instruirea reprezintă activitatea principală realizată în cadrul procesului de învăţământ conform obiectivelor pedagogice generale elaborate la nivel de sistem, în termenii de politică

a educaţiei. Proiectarea unei acțiuni, în cadrul procesului de formare, are la bază patru operaţii concrete :

• definirea obiectivelor pedagogice

• stabilirea conţinutului

• aplicarea metodologiei

• asigurarea evaluării activităţii didactice / educative respective . Conţinutul conceptului de instruire are o sferă mai restrânsă în raport cu educaţia (care se referă la formarea–dezvoltarea permanentă a personalităţii umane) dar mai largă decât învăţarea deoarece include mai multe forme de muncă intelectuală (forme extradidactice şi extraşcolare ; cu resurse substanţiale ; directe şi indirecte ; de natură morală, tehnologică, estetică, psiho –fizică) 2 . Instruirea asistată de calculator (IAC) reprezintă o metodă didactică sau o metodă de învăţământ , care valorifică principiile de modelare şi analiză cibernetică a activităţii de instruire în contextul noilor tehnolog informatice şi de comunicaţii, caracteristice societăţii contemporane .

Sinteza dintre resursele pedagogice ale instruirii programate şi disponibilităţile tehnologice ale calculatorului (sistemului de procesare a informaţiei) conferă acestei metode didactice calităţi privind informatizarea activităţii de predare – învăţare – evaluare şi simularea automatizată interactivă a cunoştinţelor şi a capacităţilor angajate în procesul de învăţământ. Metoda IAC valorifică operaţii didactice integrate la nivelul unei acţiuni de dirijare euristică şi individualizată a activităţilor de predare–învăţare–evaluare. Printre acestea pot fi menţionate ca având semnificaţie majoră: organizarea informaţiei conform cerinţelor programei; provocarea cognitivă a formabilului prin secvenţe didactice şi întrebări care

4

vizează depistarea unor lacune sau rezolvarea sarcinilor didactice - prezentate anterior - prin

reactivarea sau obţinerea informaţiilor necesare.

Realizarea unor sinteze recapitulative şi asigurarea unor exerciţii suplimentare de

stimulare a creativităţii elevului sunt, de asemenea, avantaje care impun în anumite momente

IAC.

Simulările pot fi clasificate, în funcție de intervenția solicitată din partea elevului:

Simularea unor fenomene fizice

Simularea unor procese

Simularea unor proceduri

fizice Simularea unor procese Simularea unor proceduri Simulări care prezintă un subiect SIMULĂRI Simulări care

Simulări care prezintă un subiect

Simularea unor proceduri Simulări care prezintă un subiect SIMULĂRI Simulări care prezintă o operaţie Fig.1.

SIMULĂRI

Simulări care

prezintă o

operaţie

Fig.1.

Pentru includere adecvată a unor secvenţe de simulare, inclusiv IAC, este utilă

identificarea avantajelor şi limitelor metodei. În acest fel, eventualele inconveniente pot fi

eliminate prin combinarea cu alte metode „compensatorii”. Trebuie accept, în acelaşi timp, că

nu există reţete infailibile, care să asigure succesul demersului didactic. Gradul de atingere a

obiectivelor depinde de modul în care profesorul stăpâneşte anumite tehnici de instruire dar

mai ales de cunoaşterea specificului clasei şi de calitatea proiectării.

I.1.2. Avantaje

O comparaţie, între metodele tradiţionale şi IAC, conduce la câteva concluzii:

Metode clasice (-)

IAC (+)

Evaluarea cantitativă, este limitată de resursele de timp

Permite o evaluare cantitativă mai amplă, într-un timp relativ scurt.

Efectuarea experimentelor, implică de multe ori ( în special la biologie şi chimie) resurse materiale importante.

Experimentele virtuale, pot fi reluate de mai multe ori, fără costuri suplimentare. Condiţiile iniţiale pot fi modificate cu uşurinţă. Viteza de derulare a diverselor etape poate fi controlată.

5

Pot exista situaţii de risc pentru elevi.

Nu există riscuri.

Unele experimente sunt imposibil de reprodus cu mijloacele de învăţământ la dispoziţia profesorilor din învăţământul preuniversitar.

Orice experiment poate fi simulat. Derularea lui nu necesită cunoştinţe speciale de operare pe calculator.

Evaluare se poate face doar în anumite momente ale lecţiei.

Evaluarea se poate face în orice moment al lecţiei.

Numărul elevilor ce pot fi evaluaţi este limitat.

Pot fi evaluaţi toţi elevii clasei.

I.1.3. Limite

Cu toate acestea, instruirea asistată de calculator, creează şi unele probleme pentru

care profesorul trebuie să găsească soluţii.

IAC (-)

Metode clasice (+)

Mediul virtual nu reproduce întocmai realitatea. Ştiinţele naturii tind să devină „abstracte”. Senzaţiile olfactive şi tactile lipsesc.

În cazul unui experiment real sunt solicitaţi toţi analizatorii. Impresiile olfactive şi tactile concură la formularea concluziilor.

Există o probabilitate mare de apariţie a inducţiei negative.

Derularea experimentului implică doar elementele strict necesare, importante pentru identificarea legăturii cauză-efect.

Lipsa oricărui pericol conduce la neglijarea SSM şi PSI

Cunoaşterea riscurilor implică formarea deprinderilor şi respectarea SSM şi PSI.

Identificarea unor aspecte este legată de abilitatea programatorului şi de comunicarea acestuia cu specialistul din domeniu.

Identificarea tuturor aspectelor depinde doar de atenţia elevului.

Deprinderile dobândite vizează în principal operarea cu perifericele PC.

Deprinderile dobândite sporesc motivaţia elevilor şi pot fi transferate în alte activităţi/alte domenii.

Concluzii

Utilizarea metodelor didactice moderne creşte gradul de motivaţie al elevilor şi

atractivitatea lecţiilor.

Procesul de transformare, parcurs de sistemul naţional de educaţie, în etapa actuală

impune diversificarea metodelor folosite şi implicarea într-o mai mare măsură a

elevilor în demersul didactic.

Formarea cadrelor didactice, iniţială şi continuă, trebuie să şină cont de aceste

realităţi.

Rolul profesorului în procesul de predare – învăţare – evaluare, rămâne deosebit de

însemnat.

6

IAC, este o metodă eficientă care implică un buget redus de timp şi resurse materiale minimale.

Limitele IAC pot fi compensate prin alternarea metodelor şi prin includerea, în aceeaşi lecţie, a unor metode compensatorii.

Abandonarea, totală, a metodelor tradiţionale ar diminua substanţial calitatea actului educaţional.

Bibliografie 1.Lazăr V.,Căprăian D., Metode didactice utilizate în predarea biologiei, Ed. Arves 2008

2. Paul Resta. Computer-Supported Collaborative Learning Environments,

http://www.edb.utexas.edu/cscl99/

3.Ionescu M., Preda V., Îndrumător pentru utilizarea mijloacelor de instruire, UBB, Cluj- Napoca 1983

4. Card, Moan and Newell, The Psychology of Human-Computer Interaction, Lawrence Erlbaum Associates, 1983

5. Oprea C., Pedagogie. Alternative metodologice interactive, Ed. Univ. Buc. 2000

6. www.geoffpetty.com

7. http://mail.tuiasi.ro/~dppd/rosite/IAC.htm

7