Hymenolepis nana

Hymenolepis nana este un parazit din grupul

cestodelor/teniilor, care sunt viermi plati segmentati. Viermii
adulti traiesc in tractul digestiv, dar larvele pot fi gasite
aproape in orice organ. Omul poate fi gazda definitiva sau
gazda intermediara pentru tenii.
Hymenolepis nana este singurul dintre cestode care nu
necesita gazda intermediara: atat forma adulta cat si forma
larvara se dezvolta in organismul uman.
Hymenolepis nana este cel mai mic vierme dintre cestodele
umane; are aproximativ 2 cm lungime. Proglotele (corpul
cestodelor este format din segmente numite proglote)
elibereaza oua, care sunt imediat infectante si care eliminate
prin scaun pot supravietui in mediul extern pana la 10 zile.
Ouale sunt transparente, avand dimensiuni de 47/37 m
(microni). Prezinta un embrion hexacant (cu trei perechi de
carlige) si un invelis dublu alcatuit dintr-o membrana externa
fragila si o membrana interna densa, cu doua proeminente care-
i confera aspect de lamaie si de la nivelul carora pornesc 4-8
filamente dispuse intre cele doua membrane ale oului. Cel mai
frecvent oamenii sunt infectati cu H. nana (afecteaza in
principal copii de varsta scolara). Pentru H.diminuta omul este
mai degraba o gazda accidentala, nu una reprezentativa (gazdele clasice sunt in acest caz rozatoarele).
H. nana da frecvent autoinfectii.
Autoinfectile mentin parazitul timp indelungat in organism si ele stau la baza rezistentei bolii la
tratament.
Himenolepidoza este o parazitoza cauzata de infectarea organismului uman cu oua sau larve de
Hymenolepis nana sau Hymenolepis diminuta.
Himenolepidoza apare mai frecvent in regiunile calde sau cu clima uscata din tarile in curs de
dezvoltare, unde sunt conditii igienice precare ce favorizeaza contaminarea fecal-orala.
Infectia este frecventa la copiii cu varsta intre 4-10 ani. In lume exista milioane de cazuri de
himenolepidoza, iar procentul de infectie variaza foarte mult in functie de zona geografica (intre
0,1%-58%). Regiuni cu rata mare de infectie sunt Sicilia (46%), Argentina (34% din copii scolari),
zonele sudice ale fostei URSS (26%) si India.
Cauze
Oamenii se infecteaza in momentul in care ingera oua infectate (cel mai frecvent contaminarea este
fecal-orala). Ouale ajung in ileon. Sub influenta enzimelor digestive oul elibereaza embrionul care
patrunde in vilozitatile intestinale (in special in segmentele superioare ale intestinului) si se
H.nana- scolex
Ou de Hymenolepis nana (preparat
nativ in solutie salina)
transforma in 3-4 zile in larva (cisticercoid). Larva trece in lumenul intestinal unde se prinde cu niste
carlige de mucoasa vilozitatii. In aproximativ 2 saptamani evolutia se termina si apare adultul care are
aproximativ 3-4 cm in lungime si in jur de 200 de proglote.
Prin autoinmultire (datorita aparatului reproducator hermafrodit) proglotele pot genera sute de oua
(fiecare face 200 de oua) care fie patrund in profunzimea vilozitatii, fie sunt eliminate in exterior,
odata cu materiile fecale.
Infectia cu H. diminuta apare doar accidental prin ingestie de insecte (purici imaturi, gandaci) care
contin parazitul in corp. Stadiul infectios este cel de cisticercoid. Adultul poate atinge 50 de cm in 25
de zile, insa perioada lui de viata in organismul uman este relativ scurta, de doar 5-7 saptamani
(frecvent infectia cu H. diminuta este complet asimptomatica).

Semne si simptome
Marea majoritate a infectiilor sunt asimptomatice. Boala devine clinic manifesta in momentul in
care incarcatura parazitara a organismului este foarte mare (si cand se gasesc peste 15000 oua/gram de
materii fecale). Cele mai frecvente simptome (descrise in special in cazul copiilor) includ:
- agitatie permanenta, iritabilitate, somn agitat
- prurit anal si nazal
- modificarea tranzitului intestinal (diaree), dureri abdominale.
Simptome mult mai rare sunt reprezentate de:
- cresterea apetitului sau anorexie, varsaturi, greturi, diaree sangvinolenta
- dureri intense de membre superioare si inferioare
- cefalee
- convulsii
- urticarii
- keratoconjunctivitite.
Tabloul clinic este expresia reactiilor imune ale gazdei impotriva antigenelor parazitare care sunt
foarte toxice si foarte alergene.
Investigatii
Modificarile paraclinice sunt nespecifice. La hemoleucograma apare o eozinofilie de aproximativ
5% (la o treime din pacienti).
Diagnosticul de certitudine se pune doar prin examen coproparazitologic care sa evidentieze
ouale de Hymenolepis nana in fecale. Ouale si proglotele de H. nana sunt mai mici comparativ cu cele
de H. diminuta. Diagnosticul diferential intre cel doua este doar rar necesar deoarece tratamentul este
identic.
Diagnosticul diferential al himenolepidozei se face cu echinococoza, boala celiaca, isosporiaza,
colita ulcerativa, infectia cu Yersinia Enterocolitica, cu Salmonella, cu Shigella, cu intolerannta la
lactoza, cu sindroame de malabsorbtie si multe altele.
La examenul fizic pacientul poate prezenta urticarii si disconfort abdominal.
Tratament
In prezent exista 3 tipuri de medicamente eficiente in tratamentul himenolepidozei: praziquantel,
niclosamida, albendazol.
Praziquantelul este un bactericid foarte eficient ce se administreaza intr-o doza unica pentru toate
stadiile parazitului (25mg/ kg corp) si reprezinta tratamentul de electie. Este eficient in peste 96% din
cazuri.
Albendazolul este si el foarte util, doza recomandata de catre specialisti fiind de 400 mg.
Administrarea niclosamidului se face urmarind scheme terapeutice mai complicate cu administrare
prelungita timp de 7 zile si de aceea pacientii sunt mai putin complianti la tratament.
Mecanismele de actiune ale antihelminticelor sunt diferite in functie de clasa, insa frecvent acestea
interfera cu preluarea glucozei din mediul extern, determina inhibarea actiunii colinesterazelor,
blocheaza depolarizarea neuromusculara, favorizeaza pierderea calciului si vacuolizarea
membranelor.
Prognostic
In prezenta tratamentului adecvat si corect rata de vindecare este foarte mare si prognosticul
pacientilor este excelent. In cazurile asimptomatice prognosticul este bun chiar si in absenta
tratamentului.
Complicatii
Complicatiile asociate himenolepidozei pot fi reprezentate de disconfort abdominal (sau chiar
dureri intense - in functie de reactivitatea organismului), sindroame dispeptice si deshidratari ce apar
ca urmare a diareei prelungite, iar in unele cazuri si a varsaturilor.
Pacientii sunt sfatuiti sa apeleze la medic daca prezinta crampe abdominale, alterarea starii
generale sau diaree cronica.


Preventie
Prevenirea infectiei cu H. nana sau H. diminuta se face prin promovarea unor obiceiuri sanitare
corespunzatoare si corecte, spalarea cat mai frecventa a mainilor, in special dupa utilizarea toaletei si
dupa contactul cu animale de casa cum ar fi hamsterii (un studiu recent a demonstrat ca in cazurile in
care animalele nu sunt deparazitate, peste 40% din acestia pot fi purtatori ai infectiei). Datorita
faptului ca H. diminuta este transmisa prin intermediul rozatoarelor si al gandacilor de bucatarie, se
incurajeaza programele de deratizare, deparazitare si dezinsectie in comunitati.
Tinand cont de modalitatea de transmitere, trebuie avuta in vedere si posibilitatea ca si alti membrii
ai familiei sa fie infestati cu acest parazit chiar daca nu prezinta simptome, de aceea pentru a preveni
reinfectarea la copil ar fi prudent sa se efectueze examene coproparazitologice si daca e nevoie sa se
tratateze si ceilalti membrii ai familiei.