62 Dreptul de servitute

BAREM:
1. Servitutile in sens larg si dreptul de servitute ca dezmembramant al dreptului de proprietate
2. Clasificarea servitutilor in sens larg
3. Caractere juridice

1. Servitutile in sens larg si dreptul de servitute ca dezmembramant al dr de proprietate
Conform art. 755 C. civ., servitutile presupun existenta a doua imobile apartinand unor proprietari
diferiti. Proprietarul fondului dominant, in favoarea caruia se constituie servitutea, beneficiaza fie de o
limitare a exercitarii dreptului de proprietate asupra fondului aservit, fie chiar de anumite prerogative din
continutul juridic al acestui drept de proprietate. De regula, unul dintre imobile are calitatea de fond
dominant, iar celalalt are calitatea de fond aservit. Nu este insa exclus ca servitutea sa aiba caracter
reciproc, caz in care fiecare imobil are atat calitatea de fond dominant cat si de fond aservit.

S-au conturat doua sensuri ale notiunii de servitute:
In sens larg, servitutile acorda titularului fondului dominant fie beneficiul limitarii exercitarii
dreptului de proprietate asupra fondului aservit, fie chiar posibilitatea exercitarii unora dintre
prerogativele care intra in continutul juridic al acestui drept.
In prima situatie nu este vorba despre veritabile dezmembramite ale dreptului de proprietate privata
(intra in aceasta categorie servitutile naturale, servitutile legale si unele servituti stabilite prin fapta
omului), intrucat ele au doar rostul de a stabili o anumita granite intre sferele de exercitare a drepturilor
de proprietate privata asupra imobilelor apartinand unor proprietari diferiti.
Numai in a doua situatie este vorba de veritabile dezmembraminte ale dreptului de proprietate privata.
Numai in acest sens restrains servitutea este un adevarat drept real. Dar spre deosebire de drepturile de
uzufruct, uz si abitatie, care au un continut juridic fix, predeterminat de lege, dreptul de servitute, la fel
ca si dreptul de superficie, are un continut variabil.

2. Clasificarea servitutilor in sens larg

A. Clasificarea servitutilor in sens larg in functie de continutul lor juridic
Conform acestui criteriu se disting:
a) Pe de o parte, servitutile care sunt doar modalitati de limitare a exercitarii dreptului de
proprietate privata imobiliara in raporturile de vecinatate.
In aceasta categorie intra servitutile calificate anterior ca fiind naturale si legale, precum si unele
servituti stabilite prin fapta omului. Este asadar posibil ca proprietarii unor imobile vecine sa consimta la
limitarea reciproca a drepturilor lor sau sa se inteleaga numai cumai cu privire la limitarea exercitarii
dreptului de proprietate asupra unuia dintre cele doua imobile fara ca prin aceasta limitare sa se
transfere vreunul dintre atributele dreptului de proprietate asupra fondului aservit catre titularul fondului
dominant
b) Servituti care permit titularului fondului dominant sa-si largeasca sfera de exercitare a
dreptului sau, cu limitarea corespunzatoare a exercitarii dreptului de proprietate asupra
fondului aservit
Pe cale contractuala, proprietarii fondurilor vecine pot stabili ca unul dintre ei, care are calitatea de
proprietar al fondului dominant, sa isi extinda sfera de exercitare a dreptului sau, in timp ce celalalt, care
are calitatea de proprietar al fondului aservit, isi restrange sfera de exercitare a dreptului sau in mod
corespunzator.

c) Servituti care permit titularului fondului dominant sa exercite partial anumite prerogative
din continutul juridic al dreptului de proprietate asupra fondului aservit.
Aceste dezmembraminte sunt in mod evident dezmembraminte ale dreptului de proprietate. In mod
normal aceste servituti se constituie numi prin fapta omului, cel mai adesea prin conventia incheiata
intre proprietarul fondului dominant si proprietarul fondului aservit.
Numai in mod exceptional dreptul legal de trecere are atat semnificatia juridica a unei modalitati
normale de exerciatare a dreptului de proprietate imobiliara in raporturile de vecinatate, cat si aparenta
unui dezmembramant al dreptului de proprietate.

B. In functie de caracterul raporturilor dintre ele:
a) Servituti cu caracter unilateral.
Aceste servituti presupun existenta unui raport cu caracter unilateral intre cele doua fonduri: un imobil
are numai calitatea de fond dominant, iar celalalt imobil are numai calitatea de fond aservit.

b) Servituti cu caracter bilateral
Raporturile specifice stabilite intre cele doua fonduri acorda fiecaruia dintre acestea dubla calitate de
fond dominant si fond aservit.

C. In functie de natura fondului dominant;
Aceste servituti, reglementate de c. civ din 1864, nu are correspondent in NCC.
a) Servituti urbane constituite in folosul cladirilor
b) Servituti rurale, constituite in folosul terenurilor, indiferent de natura fondului aservit

D. In functie de modul de exercitare
a) Servituti continue, care nu presupun o activitate continua a titularului fondului dominant, ci
doar posibilitatea continua de a savarsi o asemenea activitate
b) Servituti necontinue, pentru exerciatrea carora este necesar un fapt actual al omului
(servitutea de trecere cu piciorul, etc)




E. In functie de manifestarea lor externa
a) Servituti aparente, care se recunosc nu numai in masura exercitarii lor de catre titularul
fondului dominant, ci si prin semen exterioare care sunt vizibile indiferent de activitatea de
exercitare a servitutii (servitutea de vedere, de apeduct)
b) Servituti neaparente sunt servitutile care nu pot fi recunoscute in functie de anumite semen
exterioare. Confirmarea existentei lor este posibila numai prin titlul (izvorul) de constituire a
servitutii (intterdictia de a planta, etc)

3. Caractere juridice
a. Dreptul de servitute este un dezmembramant al dreptului de proprietate privata.

b. Servitutea este un drept real imobiliar, caracter ce rezult din faptul c ea se constituie numai
n folosul i, respectiv, sarcina unor imobile prin natura lor. Nici imobilele prin destinaie i nici
cele prin obiectul la care se aplic nu sunt susceptibile de a forma obiectul dreptului de servitute

c. Dreptul de servitute presupune existenta a cel putin doua imobile vecine, apartinand unor
proprietari diferiti. Servitutea este constituit n profitul unul imobil pentru a asigura utilitatea
acestuia, punerea lui n valoare. Imobilul n favoarea cruia se constituie se numete fond
dominant, iar imobilul n sarcina cruia servitutea se constituie este denumit fond aservit.
Cele dou fonduri trebuie s aparin unor proprietari diferii, pentru c, dac ele aparin
aceluiai proprietar, acesta este liber s dea bunurilor destinaia pe care o dorete.Pentru
constituirea servituii, legea nu impune ca cele dou fonduri s fie neaprat nvecinate, dup cum
este posibil ca servitutea s priveasc mai multe fonduri dominante i mai multe fonduri aservite.

d. Dreptul de servitute este unaccesoriu al dreptului de proprietate asupra fondului dominant
Ca urmare, dreptul de servitute urmeaza soarta dreptului de proprietate asupra fondului
dominant. Dreptul de servitute nu va putea fi urmarit, instrainat sau grevat decat impreuna cu
dreptul de proprietate asupra fondului dominant.

e. Continutul juridic al dreptului de dervitute nu este predeterminat de lege, ci este stabilit
chiar prin titlul de constiture a servitutii.
Legea prevede doar posibilitatea si coordonatele dreptului de suparficie, fara a preciza insa care
sunt prergoativele care intra in continutul juridic al acestui dezmembramant.

f. Dreptul de servitute are caracter perpetuu, el dureaza atata timp cat exista nu numai fondul
dominant, ci si fondul aservit, si numai in masura in care nu intervine o alta cauza de stingere a
servitutii

g. Dreptul de servitute este indivizibil, deoarece profita intregului fond dominant si apasa
intregul fond aservit