Cap9:

Dupa ora de istorie urma sa mergem la masa.Ei bine...pentru oameni nu pentru noi.Eram fericita ca am
scapat de Renesmee.Stand in cantina i-am observat pe Jacob si Renesmee.

Alec vorbea cu restul subiecte despre care stia ca si mie imi plac.Cum reusea sa fie atat de calm?Probabil
ca facea asta doar pentru misiune.

Am incercat sa-mi distrag atentia si am auzit cum o fata pe nume Ashley ,cu parul negru,cu fata de copil
si ochii albastri il intreba pe Alec:

-Deci Alec...tu ai prietena?a intrebat ea uitandu-se in jos cu obrajii in flacari

Pe vremea cand era uman lui Alec nu ii placea sa vorbeasca in public despre iubire sau orice legat de asa
ceva,vorbea doar cu mine,iar cand altcineva il intreba despre acest subiect rosea si se balbaia uitandu-se
in jos,asa ca ma surprins reactia lui:

-Nu.

A spus asa sec,cu un ton care adauga ,,si nici nu vreau"propozitiei.

Ashley zambi si se uita la el,nemultumita ca nu o privea.Am decis sa ma calmez si i-am dat junghiuri
foarte dureroase lui Ashley,din 2 in 2 secunde pana mi-a sunat telefonul.Bineinteles ca era sarpele ala
ordinar.

-Alo,am raspuns in timp ce toti ma priveau,surprinsi de sonerie,telefonul meu avand o melodie din
2025,pe care nu o mai auzisera.

-Jane asculta-ma,a spus Aro cu o voce pe care nu i-am mai auzit-o niciodata.Era ingrijorat,dute undeva
unde nu te poate auzi nimeni.

M-am dus pe holul pustiu al scolii.

-Esti absolut sigura ca nu te aude nimeni?a intrebat tot ingrijorat

-Sunt sigura,am raspuns uitandu-ma in jur adaugand.Nici un nemuritor nu m-ar putea auzi.

-Atunci e bine,vezi tu Jane...faca o pauza de parca nu stia cum sa-si aleaga cuvintele,o premiera, astazi
am fost vizitat de un vechi prieten ce se numeste Rikken.El poate lua forma oricarui om...facu o pauza,iar
eu nu intelegeam de ce imi spune asta...sau vampir.

-Aro,chiar nu inteleg de ce imi spui toate astea.Stii...am ce face.

Era prima data cand ii vorbeam asa in 100 de ani.

-Si cand l-am atins am vazut amintiri cumplite de acum 100 de ani...

Nu l-am lasat sa termine:

-Si de ce imi spui mie.Spunei lui Chelsea.

-Este vorba si despre tine.

-Aha.

-Deci am vazut ce ti-a facut acum 100 de ani.Chiar imi pare rau.

-Uite Aro,stiu ce am vazut.Erai tu.Stai...cum adica poate lua forma oricarui vampir?

-Da.

-Deci ...am facut o pauza dupa care am inteles si am adaugat soptit...imi pare rau.

-Nu este nimic.Oricine ar fi reactionat la fel.

Si inchise.M-am lipit de peretele rece si am privit ploaia prin fereastra imensa.Imi amintea de ultima mea
zi ca om.Aceiasi ploaie,aceiasi nori.Doar ca eu eram mult mai schimbata,inainte nu puteam sa urasc atat
de mult,inainte eram calda,fragila,umana,acum sunt rece,de piatra si indestructibila.Brusc m-am uitat la
ceasul de pe hol.Mai erauaproximativ 2 minute pana ni se dezintegrau lentilele,si nu cred ca oamenii ar
considera ochii rosii ca ceva normal.Si asa ne considerau ciudati.

M-am dus in cantina si am spus din usa:

-Alec,destul de tare sa fiu auzita de majoritatea oamenilor.

El a venit fericit in timp ce multe dintre admiratoarele lui ma privea cu ura,restul uitanduse dupa el.

Am inchis usa si am sps:

-Scuze ca te rapesc de la admiratoarele tale dar nu cred ca oamenilor li sar parea ceva normal niste ochii
rosii cum ar fi ai nostri intr-un minut.

A zambit la mica mea gluma si a zis:

-Asa e.

Si ne-am pus lentile de contact.Ale lui erau albastre,la fel si ale mele.Hei!eram gemeni pana la urma.

-Cred ca stiu ce miroase in cantina,spuse pe o voce serioasa.

-Si eu stiu,am raspuns pe o voce la fel de serioasa.In castel era un tablou numit ,,Batalia din Forks".Acolo
erau varcolaci alaturi de clanul Cullen.Alaturi de Renesmee era unul din ei.Cel cu care sta la masa.

-Asa e.

Ne-am intors in cantina pentru a nu trezi suspiciuni,desi imi doream sa stau lipita de perete uitandu-ma
pe geam,in loc sa le ascult pe fetele astea palavragind despre balul de sfarsit de semestru.Eu nu eram ca
ele.Eram retrasa,profunda si sadica(toti avem defecte).Ele erau vorbarete,obsedate sa fie in centrul
atentiei si nebune dupa orice tip care se uita la le.

Sa treaca timpul am dat jungiuri oribile lui Renesmee si Jacob.Ei nu intelegeau,desi cred ca ar fi putut sa-
si dea seama daca durerea ar fi fos mai mica,ceea ce eu nu vroiam sa fac.

Eram rea si sadica,chiar daca Alec spunea mereu ca am dreptate.

Restul zilei a trecut foarte greu.Mai aveam o ora.Nu m-am mai intalnit cu Renesmee sau cu Jacob,si am
incercat sa nu ma gandesc la Aro,lucru care a fost imposibil.

Ultima ora aveam chimie.Inainte un baiat cu parul blond,ochii negri ma intreba daca vreau sa stau cu el
in banca.Am refuzat categoric.Era dragut dar pariase inainte de ore cu cativa prieteni daca reuseste sa
ma agate.Nu am vrut sa-i dau satisfactie.In schimb i-am dat o durere suficient de buna pentru a paraliza
un om.

Am plecat cu Alec.La plecare nu am mai folosit limuzina.Am folosit un audi negru.

VA URMA!!!