www.referate.k5.

ro
Ana

- personaj secundar de nuvela psihologica -
- personaj realist -
"Moara cu noroc",
de loan Slavici
- nuvela psihologica
Scrieti un eseu de 3-4 pagini in care sa prezentati modalitati de constructie ale
unui personaj din nuvela psihologic din Moara cu noroc de Ioan Slavici

Ioan Slavici (1848-1925), prozator ardelean, precursor al lui Liviu Rebreanu, este un autor
moralist, un fin psiholog, un creator de tipologii. Dupa cum el insusi marturiseste, este adept
inflacarat al lui Confucius (551-479 i.Hr.), creatorul unui sistem filozofic etic si social, cu
valoroase idei umaniste. Conceptul fundamental in etica sa il constituie "omenia" ("jen"), adica
"respectarea omului in om".
Ioan Slavici aplica in opera sa principalele virtuti morale exprimate de Confucianism:
cinstea, cumpatarea, sinceritatea, demnitatea, buna-credinta, sinceritate, iubirea de adevar,
afirmand ca filozoful chinez este "cel mai cu minte dintre toti oamenii care le-au dat altora
sfaturi". ("Educatia morala")
Intreaga creatie a lui Slavici este o pledoarie pentru echilibrul moral, pentru chibzuinta si
intelepciune, pentru fericire prin iubirea de oameni si pastrarea masurii in toate (cumpatarea),
iar orice abatere de la aceste principii este grav sanctionata de scriitor.
Nuvela "Moara cu noroc" de Ioan Slavici a aparut in volumul de debut, "Novele din
popor", publicat in 1881 si s-a bucurat de o larga apreciere critica, Maiorescu insusi
considerand-o un moment de referinta in evolutia prozei romanesti, mai ales ca scriitorul "s-a
inspirat din viata proprie a poporului si ne-a infatisat ceea ce este, ceea ce gandeste si ceea ce
simte romanul in partea cea mai aleasa a firii lui etnice". Mihai Eminescu aprecia faptul ca
personajele acestor nuvele "nu numai ca seamana in exterior cu taranul roman, in port si vorba,
ci cu fondul sufletesc al poporului, gandesc si simt ca el". Asadar, Ioan Slavici construieste o
opera literara bazata pe cunoasterea sufletului omenesc, cu un puternic caracter moralizator,
conceptia lui literara fiind un argument pentru iubirea de oameni.
Ana, personaj secundar, este sotia cizmarului Ghita, mama a doi copii si impartaseste
acelasi destin tragic, pentru ca incalca virtuti morale importante, cum ar fi cinstea,
corectitudinea si loialitatea fata de sotul ei, pe care il insala cu Lica.
Prima modalitate de constructie a personajului Ana, utilizata de Ioan Slavici este
portretul fizic care se va imbina apoi cu urmatoarele modalitati de constructie cum ar fi:
trasaturile morale precum si puternicile trairi emotionale scoase in evidenta cu o finete
psihologica si exprimate printr-un limbaj sensibil, plin de intelegere fata de suferintele si
indoielile sufletului omenesc, dar plin de condamnare a pacatului si greselilor.
www.referate.k5.ro
Portretul fizic, realizat direct de catre narator, simbolizeaza fondul su moral in care
tandretea, duiosia si caldura sufleteasca ar fi putut da echilibru caminului ei: "Ana era tanara si
frumoasa [...] frageda si subtirica [...], sprintena si mladioasa."
Trasaturile morale reies in mod indirect din atitudinea, comportamentul si vorbele eroinei.
Avand un fond etic sanatos si intuitie feminina, ea simte ca Lica este "oarecum fioros la fata" si-
l previne pe Ghita ca "e om rau si primejdios". Atunci cand sotul ei devine ursuz si se
instraineaza de ea si de copii, naratorul omniscient observa starea ei psihologica. "era adanc
jignita [...] si nu putea sa-l ierte pe Ghita pentru lipsa lui de incredere", stiindu-l un om cinstit si
iubitor de familie, Ana isi face uneori reprosuri ca n-a stiut sa-i fie mereu alaturi si sa-l ajute in
momentele dificile prin care trecea de cand se insotise cu Lica in afacerile necinstite.
Din vorbele ei, se disting, indirect, alte insusiri esentiale pentru firea femeii. Inteligenta si
apriga, Ana este hotarata sa-si apere "linistea colibei" si familia de influenta nefasta a lui Lica,
incercand sa afle ce-l chinuie pe sotul ei: "Ghita!... Nu vorbi cu mine ca si cand ai avea un copil
inaintea ta. Tu esti barbat si trebuie sa stii ce faci. Te intreb numai; nu vreau sa te descos; tu iti
dai seama daca ai ori nu ai ceva sa-mi spui. Fa cum stii, dar eu iti spun, si nu ma lasa inima sa
nu-ti spun, ca Lica e om rau si om primejdios".
Profund cinstita, ea se sperie atunci cand gaseste in sertarul cu bani o bancnota rupta la un
colt, prevenindu-si barbatul ca hartia apartinuse femeii in doliu, care fusese ucisa in padure si
incearca inca o data sa-l faca sa i se destainuie.
Alte stari interioare se releva in mod indirect din fapte si intamplari ce se petrec la han si
in imprejurimi. Vesela si vioaie la inceput, Ana devine din ce in ce mai trista, fiind ingrijorata
de incidentele de la han si de-a dreptul cuprinsa de disperare in noaptea in care Lica ramasese la
Moara cu noroc. Nedumerirea si nesiguranta pun stapanire pe tanara femeie, deoarece nu
recunoaste pe niciunul dintre cei care starnisera de trei ori latraturile cainilor, dar, increzatoare
in sotul ei, se linisteste, gandindu-se ca el stie despre ce e vorba. Desi il iubeste pe Ghita si-i
marturiseste ca tine la el "cu toata inima", este cuprinsa de vraja lui Lica, fiind "oarecum
speriata de barbatia infatisarii lui", mai ales ca si sotul ei o indeamna sa joace cu Samadaul ca
doar "n-are sa-|i ia ceva din frumusete". Simtindu-se tot mai instrainata de sotul ei, "Ana cea
blanda si delicata", cum o caracterizeaza direct naratorul omniscient, aluneca rapid spre
prapastia pacatului, inselandu-si barbatul pe care ajunsese sa-l dispretuiasca pentru slabiciunea
si lasitatea lui, ganduri pe care le marturiseste Samadaului: "Tu esti om, Lica, iar Ghita nu e
decat muiere imbracata in haine barbatesti, ba chiar mai rau decat asa."
Refuzand sa plece de sarbatori cu batrana si copiii la rude, pentru a putea ramane cu barbatul
ei la carciuma. Cu toate acestea, in timp ce Ghita plecase la Ineu, Ana i cedeaza Samadaului,
apoi il roaga s-o ia cu el, deoarece se rusina de fapta sa, "nu vreau sa-l mai vad; nu pot sa mai
dau fata cu el!".
Femeia devine o victima a lipsei de masura a sotului. Sfarsitul Anei este inevitabil, Ghita o
injunghie in inima, in timp ce ea striga cu disperare: "Nu vreau sa mor, Ghita!". Cand Lica se
apleaca asupra ei, cu ultimele puteri, Ana "ii musca mana si isi infipse ghearele in obrajii lui",
adunand in gestul ei disperat "ura si dispretul pentru sotui nedemn, setea de razbunare si patima
neostoita pentru Lica, regretul infiorator pentru propriile-i pacate, constiinta vinovatiei si in
acelasi timp a nevinovatiei" (Pompiliu Marcea).
www.referate.k5.ro
Bun cunoscator al psihologiei umane, al randuielilor rurale, al datinilor, obiceiurilor si
superstitiilor, Ioan Slavici este neindurator cu cei care se abat de la principiile fundamentale ale
moralei si-si pedepseste personajele proportional cu greselile savarsite de acestea. Focul din
finalul nuvelei este sugestiv pentru nevoia de a fi purificat locul acela de toate relele ce se
infaptuisera la carciuma Moara cu noroc.