Stereochimia combinatiilor complexe

Izomerie geometrica
1. Generalitati
Combinatiile simple se formeaza dupa teoria clasica a valentei
prin saturarea reciproca a valentelor atomilor componenti; acestea sunt
considerate combinatii de ordinul intai: HCl, H
2
O, NH
3
precum si
majoritatea compusilor organici
!rodusele interactiunii combinatiilor de ordinul intai sunt combinatii
de ordin superior, daca formarea lor nu se face prin substitutie "e
e#emplu, sarurile duble $ %l&
3
'3(&, (Cl')gCl
2
'*H
2
O sau
combinatiile moleculare +adica de aditie, dintre sarea unui metal si una
sau mai multe molecule neutre cum sunt combinatiile rezultate prin
aditionarea unor molecule de amoniac, adica aminele: CoCl
3
'*NH
3
,
NiCl
2
'*NH
3
, Cu-O
.
'.NH
3
, etc
/n cazul in care o molecula legata comple# disociaza in solutie apoasa,
numai o componenta a ei disociaza, cealalta ramanand legata comle#,
adica rezulta un ion complex
"e e#emplu, acidul clor0idric si amoniacul formeaza clorura de
amoniu NH
.
Cl, in molecula careia atomul de H din HCl este foarte strans
legat de atomul de azot central din molecula de NH
3
formand ionii NH
.
1
si Cl
$
, prin legatura covalenta coordinativa sau dativa; ea este o
combinatie complexa.
Combinatiile complexe sunt o clasa de compusi importanti, cu largi
aplicatii practice, studiati inclusiv pentru comple#itatea structurii lor
O combinatie comple#a contine un ion metalic +ion central, de care
sunt legati prin legaturi covalente coordinative molecule sau ioni +anioni
sau cationi,, denumiti liganzi !entru ca un ion metalic sa formeze
combinatii comple#e, trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii : sa
aiba un volum ionic mic si sa posede orbitali liberi in care sa poata
accepta electronii neparticipanti ai ligandului, stabilindu$se astfel legaturi
covalente coordinative intre ionul central si atomul de nemetal din
ligand
/n unele cazuri atat anionul cat si cationul pot fi complecsi:
2Co+NH
3
,
*
32Cr+CN,
*
3, 2Co+NH
3
,
*
32Co+NO
2
,
*
3 etc iar alteori prin
coordinarea unor liganzi anionici rezulta complecsi neutri:
2CrCl
3
+NH
3
,
3
3; 2Co+NO
2
,
3
+NH
3
,
3
3, etc Numarul liganzilor legati
coordinativ de ionul central se numeste numar de coordinare
Numarul de coordinare depinde esential de natura ionului central si
in parte de natura liganzilor, el putand avea valori de la 2 la 42, cele mai
frecvente valori intalnite la complecsi fiind * si .
Liganzii pot fi :
$ molecule : H
2
O, NH
3
, CO, etc /n acest caz sarcina electrica a
ionului comple# va fi data de sarcina pozitiva a ionului metalic ; de
e# : 2Cu+NH
3
,
.
3
21
;
$ ioni negativi, de e#emplu : &
$
, Cl
$
, 5r
$
, /
$
, HO
$
, -O
.
2$
, !O
.
3$
, etc /n
acest caz sarcina ionului comple# se calculeaza facand suma
algebrica intre sarcina pozitiva a ionului metalic si produsul dintre
numarul de liganzi si sarcina negativa a ligandului, de e#emplu :
2&eCl3
21
, 2&eCl
2
3
1
, 2&eCl
.
3
$

Liganzii monodentati ocupa o singura pozitie coordinativa in jurul

atomului central, cum sunt ionii : &
$
, Cl
$
, 5r
$
, /
$
, CN
$
, -CN
$
, NO
2
$
, etc si
moleculele : H
2
O, NH
3
, CO, p6ridina+p6,, etc
Liganzii polidentati se leaga la acelasi ion prin mai multi atomi
donori, ocupand mai multe pozitii coordinative /n particular, liganzii
bidentati +C
2
O
.
2$
, -
2
O
7
2$
, etilendiamina, ocupa doua puncte coordinative
2. Formulare si nomenclatura
/onul comple# se scrie in paranteza patrata in interiorul careia se
indica simbolul atomului central, liganzii anionici, liganzii neutri si cei
organici in ordine alfabetica
8a stabilirea denumirii unei combinatii comple#e se iau in
considerare :
$ clasa de compusi din care face combinatia comple#a : acid,
0idro#id, sare ;
$ numarul de coordinare ;
$ numele ligandului ;
$ numele ionului central ;
$ numele ionului care neutralizeaza sarcina ionului central si numarul
acestor ioni
/n denumirea unui anion comple# se indica in primul rand liganzii in
ordinea alfabetica si apoi atomul central, adaugand la nume sufi#ul 9at:
indicand totodata starea de o#idare prin cifre romane in paranteza
/n cazul complecsilor cationici, inaintea numelui se inscrie prepozitia
9de: -e are in vedere in acelasi timp faptul ca in limba romana se
denumeste mai intai anionul indiferent daca este sau nu comple# si apoi
cationul, desi la scrierea lor se procedeaza invers
$ 2Cu+NH
3
,
.
3+OH,
2
$ 0idro#id de tetraaminocupru +//,,
$ 2%g+NH
3
,
2
3NO
2
$ azotat de diaminoargint +/,,
$ Na2%l+OH,
.
3 $ tetra0idro#oaluminat de sodiu,
$ 2Co+NH
3
,
*
3Cl
3
$ triclorura de 0e#aaminocobalt +///,
8a denumirea liganzilor se ataseaza sufi#ul 9o:, de e#emplu : cloro
+Cl
$
,, ciano +CN
$
, etc, iar liganzii neutri se numesc : acvo +H
2
O,, amino
+NH
3
,, carbonil +CO, si nitrozil +NO, 8iganzii de acelasi fel se
precizeaza cu prefi#ul mono$, di$, tri$ etc de e#emplu :
$ (
.
2&e+CN,
*
3 0e#acianoferat +//, de tetrapotasiu;
$ 2Co+NH
3
,
*
32Cr+CN,
*
3 0e#acianocromat +///, de 0e#aaminocobalt
+///,;
$ 2Co+NH
3
,
*
3Cl
3
triclorura de 0e#aaminocobalt +///,
Cand un ion comple# este continut de 2,3,;n ori intr$o molecula,
denumirea lui se aseaza in paranteza iar inaintea parantezei se indica
prefi#ul : bis, tris etc :
2Co+NO
2
,+NH
3
,
<
32Co+NO
2
,
.
+NH
3
,
2
3
2
bis diamintetranitrocobaltat
+///, de pentaaminonitrocobalt +///,
"enumirea complecsilor polinucleari se face intocmai ca in cazul
celor mononucleari, in plus adaugandu$se inaintea denumirii gruparilor
din punte litera 9=:, de e#:
2+NH
3
,
<
Co >NH
2
>Co+NH
3
,
<
3Cl
<
pentaclorura de amoniu =
aminocobalt +///,
-arcina unui ion comple# este data de suma algebrica a sarcinilor
electrice ale liganzilor si a ionului central:
2&e+CN,
*
3
.$
2Co+NH
3
,
*
3
31
+21, 1 +*$, ? .$ +31, 1 *#+$, ? 31
Caracteristic combinatiilor comple#e este faptul ca ele isi mentin, intr$
o masura mai mare sau mai mica +in functie de stabilitate, identitatea
sferei de coordinare c0iar si in solutie, disociind numai ionii care se
gasesc in sfera e#terioara sau de ionizare +fapt specificat si in
introducere,:
2Co+NH
3
,
*
3Cl
3
2Co+NH
3
,
*
3
31
1 3Cl
$
"e asemenea, efectuand o reactie de sc0imb sau dubla inlocuire, ionul
comple# isi pastreaza identitatea:
(
2
2!tCl
*
3 1 2%gNO
3
@ %g
2
2!tCl
*
3 1 2 (NO
3
O dovada a e#istentei ionilor complecsi in solutie o constituie
masurarea conductibilitatii electrice care permite calcularea numarului de
ioni pusi in libertate de catre o combinatie continand ioni complecsi
3. Izomeria combinatiilor complexe
O proprietate importanta a unor combinatii comple#e care nu a putut
fi e#plicata decat dupa ce Aerner a elaborat teoria coordinatiei, este
izomeria, care poate fi: de 0idratare, ionizare, salina, de coordinatie,
geometrica si optica
Izomeria de hidratare (solvatare) rezulta din modul diferit de legare a
moleculelor de apa intr$o combinatie comple#a ceea ce determina
modificarea unor proprietati cum sunt: culoarea, solubilitatea,
conductibilitatea, etc B#:
2Cr+H
2
O,
*
3 Cl
3
; 2CrCl+H
2
O,
<
3Cl
2
'H
2
O;
2CrCl
2
+H
2
O,
.
3Cl'2H
2
O
gri albastru albastru verzui
verde
2Co+H
2
O,
*
3Cl
2
2CoCl
2
+H
2
O,
.
3'2H
2
O
rosu
albastru violet
Izomeria de ionizare, conform careia combinatii comple#e cu aceeasi
compozitie c0imica, ionizeaza diferit in solutie apoasa:
2Co+-O
.
,+NH
3
,
<
35r 2Co+-O
.
,+NH
3
,
<
3
1
1 5r
$
rosu violet
2Co5r+NH
3
,
<
3-O
.
2Co5r+NH
3
,
<
3
21
1 -O
.
2$
violet inc0is
Izomeria de coordinare este caracteristica combinatiilor constituite
numai din ioni complecsi si ea se datoreaza posibilitatii de sc0imbare a
liganzilor intre acesti ioni B#:
2Co+NH
3
,
*
32Cr+CN,
*
3 galben$verzui; 2Cr+NH
3
,
*
3
2Co+CN,
*
3 galben$desc0is
Izomeria salina (de tautomerie sau de legatura) se datoreaza
fenomenului de tautomerie caracteristic unor liganzi monodentati
bifunctionali +CN
$
, -CN
$
, NO
2
$
, capabili sa se lege de ionul metalic
printr$un atom donor sau altul, rezultand doua serii de complecsi
izomeri B#:
2CoNO
2
+NH
3
,
<
3Cl
2
galben; 2Co+ONO,+NH
3
,
<
3Cl
2

rosu
Izomeria sterica (geometrica) este rezultatul unei distributii spatiale
diferite a liganzilor in sfera de coordinare !entru un numar mare de
combinatii comple#e 0e#acoordinate continand in special liganzi mono$
si bidentati, este caracteristica proprietatea de a prezenta izomerie
geometrica Cei mai cunoscuti sunt izomerii cis$trans de tipul 2)%
.
5
2
3
1n
sau 2)%
2
5
.
3
1n
mai ales din clasa diacidotetraaminelor de forma generala
2)C
2
+NH
3
,
.
3
1n
B#:
2Co+NO
2
,
2
+NH
3
,
.
3NO
3
cis, galben$brun; trans, galben$portocaliu
2CoCl
2
+NH
3
,
.
3Cl cis, violet; trans, verde

/zomeria optica se intalneste la combinatiile comple#e
0e#acoordinate, in general modificatia cis care contine cel putin un
ligand bidentat %ceste combinatii pot fi scindate in antipozi optic activi
care au proprietatea de a roti planul luminii de polarizare la dreapta sau
la stanga "in aceasta categorie fac parte complecsii de tipul cis$
2CoCl
2
+NH
3
,
2
en3 sau cis$2CoCl+NH
3
,en
2
3C
2

Complecsii de tipul 2Co en

3
3C
3
, 2Cr en
3
3C
3
etc desi nu prezinta
izomerie cis$trans pot fi scindati in antipozi optici +vezi figurile de mai
jos,

4. Legatura chimica din combinatiile complexe
/n evolutia conceptelor teoretice, asupra legaturii c0imice in
combinatiile comple#e, se disting mai multe etape, reprezentate prin
urmatoarele teorii:
$ teoria coordinatiei a lui Aerner;
$ teoria electronica a valentei;
$ teoria legaturii de valenta +D8E,;
$ teoria campului cristalin +DCC,;
$ teoria campului de liganzi +DC8,
%ceste teorii s$au dezvoltat in cadrul teoriilor generale care au
incercat sa e#plice interactia c0imica sau reprezinta aplicatii ale
acestorteorii la procesul de formare a combinatiilor comple#e
4.1 eoria coordinatiei a lui !erner
/zomerii optici ai complecsilor de
tipul cis$2CoCl2+NH3,2en3 si
cis$2CoCl+NH
3
,en
2
3C
2

!ostulatele fundamentale ale acestei teorii pe baza carora s$a e#plicat

atat formarea combinatiilor comple#e cat si unele proprietati
fundamentale ale acestora se refera la:
$ valenta principala si secundara;
$ legaturi de valenta dirijate
!e baza primului postulat s$a e#plicat insasi e#istenta combinatiilor
comple#e iar cel de$al doilea postulat constituie baza stereoc0imiei
acestora
Fenuntand la punctul de vedere contemporan lui, dupa care valenta
unui element si numarul de legaturi pe care acesta poate sa le formeze
sunt unul si acelasi lucru, Aerner presupune ca elementele pot manifesta
atat valente principale cat si secundare
Ealenta principala este egala cu valenta elementului in acceptiunea
clasica, in timp ce valenta secundara reprezinta acea manifestare a
afinitatii c0imice +afinitate reziduala,, care conduce la formarea
combinatiilor de ordin superior, adica la unirea unor molecule care au
e#istenta de sine statatoare !rin forte de valenta secundara, molecule ca
amoniacul si apa se unesc cu sarurile metalelor pentru a forma
amoniacati si 0idrati iar diferitele saruri intre ele pentru a forma saruri
duble /n terminologia moderna, valenta principala corespunde starii de
o#idare a metalului iar valenta secundara numarului lui de coordinatie
Aerner a stabilit astfel, formulele de coordinare ale combinatiilor
comple#e, indicand prin introducerea parantezelor mari sfera de
coordinare care contine ionul metalic si ionii sau moleculele legate direct
de acesta +liganzii, si sfera de ionizare care contine ionii mai slab legati,
de e# 2Co+NH
3
,
*
3Cl
3

!e baza celui de$al doilea postulat, Aerner ajunge cu mult inainte de

descoperirea metodei de analiza roentgenografica la elaborarea unor
modele spatiale pentru combinatiile comple#e, pe baza carora a reusit sa
e#plice in mod corect unele din particularitatile structurale ale acestor
combinatii si, in primul rand, fenomenul de izomerie observat la unele
dintre acestea
"eterminari ulterioare au confirmat multe dintre aspectele teoriei lui;
prin aceasta teorie a reusit sa sistematizeze materialul e#perimental vast
referitor la combinatiile comple#e, sa dea o formulare corecta acestor
combinatii si sa e#plice fenomenul de izomerie
4." eoria electronica a valentei
"atorita faptului ca la aparitia teoriei coordinatiei nu e#istau nici un
fel de date referitoare la structura atomului si la natura afinitatii c0imice,
Aerner nu a putut da o interpretare fizica reala notiunii de valenta
secundara introdusa de el, nu a putut spune nimic despre natura legaturii
c0imice in combinatiile comple#e
Deoria electronica a valentei este prima care da o interpretare corecta a
acestei probleme
/nterpretarea legaturii c0imice in combinatii comple#e pe baza teoriei
electronice a valentei, inseamna de fapt folosirea reprezentarilor care
reduc aceasta legatura fie la interactii electrostatice de deformare, fie la
interactii covalente !entru orice compus c0imic, o legatura pur ionica
sau pur covalenta constituie un caz limita /n realitate ne confruntam cu
elemente de legatura ionica si elemente de legatura covalenta,
predominand un anumit caracter/nterpretarea relatiilor dintre structura
combinatiilor comple#e si proprietatile lor poate fi facuta satisfacator
numai tinand seama de acest lucru /n combinatiile comple#e, legaturile
sunt 0eteronucleare iar ionii complecsi se formeaza din ionii simpli sau
ioni si molecule polare adica legatura covalent coordinativa apare in
conditiile pree#istentei unei interactii electrostatice Fezolvarea
problemei referitoare la natura legaturii c0imice intr$o molecula data se
reduce in ultima instanta la determinarea distributiei densitatii de sarcina
in molecula respectiva
"atorita faptului ca astfel de date nu sunt usor accesibile, pentru
descrierea interactiei c0imice se apeleaza in continuare la notiunile de
legatura ionica si covalenta, al caror continut trebuie privit in sensul
celor mentionate mai sus
eoria legaturii ionice a fost elaborata de (ossel si apoi )agnus,
pornind de la ideea unei interactii electrostatice intre ionul metalic si
liganzi
8a baza calculelor lui (ossel au stat o serie de ipoteze simplificatoare:
el considera ionii simpli ca sfere rigidenedeformabile intre care se
e#ercita numai interactii de tip coulombian, in configuratia stabila a
sistemului considerat ionii se ating sau sunt la distanta minima
"in conditia minimului energiei potentiale calculata cu ajutorul
metodelor clasice, (ossel a prevazut structura si stabilitatea ionilor
complecsi de diferite tipuri dand fenomenului de coordinare o baza
energetica
!e baza calculelor electrostatice simple s$a aratat ca, pentru
combinatiile comple#e cu numar de coordinatie * configuratia cea mai
stabila este cea octaedrica iar pentru combinatiile comple#e cu numar de
coordinare ., cea tetraedrica"atorita ipotezelor simplificatoare de la
care s$a plecat, modelul electrostatic initial a trebuit sa fie completat prin
considerarea pe de o parte a dimensiunilor ionilor iar pe de alta parte prin
introducerea efectelor generate de interactiile de polarizare intre ionul
metalic si liganzi
Deoria electrostatica a lui (ossel conduce la rezultate satisfacatoare
numai in cazul in care ionul metalic si liganzii care formeaza combinatia
comple#a respectiva se caracterizeaza atat prin polarizabilitate mica cat
si prin actiune polarizanta mica
/n cazurile in care interactia de polarizare este importanta in legatura
metal$ligand, apro#imatia electrostatica nu mai poate fi corecta
%ceasta teorie are marele merit de a fi prevazut structura si stabilitatea
ionilor complecsi cu diferite numere de coordinatie, reducand aceasta
previziune la o simpla problema de energetica clasica %cest model nu
prevede, insa, e#istenta combinatiilor comple#e cu structura plan$patrata
si nu poate e#plica proprietatile fundamentale, fizice si c0imice ale
combinatiilor comple#e
eoria legaturii covalente B#tinzand la combinatiile comple#e teoria
lui 8eGis asupra legaturii covalente ca o legatura de doi electroni,
-idgGicH da o interpretare electronica structurii acestor combinatii -pre
deosebire de sc0ema fundamentala a formarii legaturii 0omeopolare, in
care fiecare component participa la perec0ea de legatura cu cate un
electron, ideea principala in aceasta tratare este ca in legatura metal$
ligand perec0ea de electroni este cedata numai de u nul dintre
participanti, adica de ligand &ormarea combinatiilor comple#e este
e#plicata prin tendinta ionului metalic central de a realiza o configuratie
electronica stabila de tip gaz rar
Fegula lui -idgGicH nu a cunoscut o raspandire prea mare dar are
meritul de a fi subliniat e#istenta unor elemente cu caracter covalent in
legatura metal$ligand
Teoria moderna a combinatiilor comple#e este o teorie electronica
cuantica. Bste o teorie electronica , deoarece proprietatile fundamentale
ale acestor combinatii sunt determinate de structura lor electronica, este
in acelasi timp o teorie cuantica, datorita faptului ca starile electronilor in
sistemele atomice pot fi descrise corect numai cu ajutorul mecanicii
cuantice
eoria legaturii de valenta reprezinta prima metoda mecanic$cuantica
folosita in studiul combinatiilor comple#e %ceasta metoda porneste de la
ideea ca, intr$o combinatie comple#a legatura metal$ligand este
covalenta de tip I, donor$acceptor la formarea careia ionul metalic,
acceptorul, contribuie cu un orbital 0ibrid vacant iar ligandul, donorul cu
un orbital atomic ocupat de o perec0e de electroni !articiparea ionului
metalic cu orbitali 0ibrizi este justificata de faptul ca, in interactia cu
orbitalii liganzilor, acestia permit o acoperire ma#ima
/n combinatiile comple#e care contin liganzi cu capacitate donoare
mai redusa sau liganzi puternic electronegativi, legatura metal$ligand se
realizeaza prin interactii electrostatice /n asemenea combinatii
0ibridizarea orbitalilor atomici nu este necesara si, in consecinta,
distributia electronilor in nivelul d ramane aceeasi in combinatia
comple#a ca si in ionul liber
!entru a e#plica unele proprietati ale combinatiilor comple#e, ca
stabilitate, structura, etc, !auling presupune ca ionii metalelor
tranzitionale pot forma cu liganzii care prezinta orbitali vacanti, pe langa
legaturile simple sigma si legaturi multiple, pi &ormarea unei legaturi pi,
in care ionul metalic este donorul conduce la intarirea legaturii metal$
ligand si contribuie la reducerea sarcinii negative acumulate pe ionul
metalic in urma coordinarii liganzilor
%ceasta metoda are si limitele ei: unele din proprietatile fundamentale
ale acestor compusi raman limitate; spectrele de absorbtie nu au putut fi
deloc e#plicate iar pentru proprietati cum sunt cele magnetice rezultatele
obtinute sunt limitate Dotusi, ideea despre 0ibridizarea orbitalilor
atomici, despre caracterul donor acceptor al legaturii metal$ligand ca si
despre posibilitatea de formare a legaturilor J sunt preluate si de alte terii
mai noi
eoria campului cristalin DCC 5azele DCC se gasesc in lucrarea
lui 5et0e K-cindarea termenilor in cristale: publicata in 4L2L /n aceasta
se arata ca starile care rezulta dintr$o configuratie electronica data,
degenerate in ionul liber, se scindeaza in doua sau mai multe stari
neec0ivalente, cand ionul este introdus intr$o retea cristalina ionica
&olosind metodele teoriei grupurilor, 5et0e arata cum pot fi determinate
starile care rezulta in aceste conditii, in functie de simetria retelei
%plicata la combinatii comple#e, DCC reprezinta o dezvoltare pe baza
cuantica a conceptiilor electrostatice initiale /n limitele acestei teorii
interactia ion metalic$ligand este tratata ca o problema pur electrostatica
in care liganzii sunt reprezentati ca sarcini punctiforme Neglijarea
completa a interactiei covalente arata ca intr$o astfel de tratare rolul
liganzilor se reduce la producerea unui camp electric, camp cristalin, al
carui efect este distrugerea simetriei sferice a ionului liber Caracterul
cuantic al acestei teorii rezulta din faptul ca, la baza descrierii
combinatiilor comple#e stau legi din mecanica cuantica
eoria campului liganzilor DC8 admite, spre deosebire de DCC ca
intre ionul metalic central si liganzi e#ista o oarecare interactie covalenta
ca si o interactie electrostatica %ceasta teorie se bazeaza pe metoda
orbitalilor moleculari )O), de obicei in apro#imatia 8C%O +de
combinare liniara a orbitalilor atomici,
"aca se cunosc toti orbitalii moleculari ai sistemului +O),, atunci cu
ajutorul lor se pot determina proprietatile fundamentale ale acestuia, cu
alte cuvinte, problema fundamentala este determinarea O) ai sistemului
!entru stabilirea orbitalilor atomici O% ai ionului metalic si ai liganzilor
care pot duce la formarea O) se folosesc metodele teoriei grupurilor
O% care se pot combina pentru formarea O) trebuie sa raspunda la
anumite conditii de energie, acoperire si simetrie care ar putea fi
formulate astfel:
$ sa aiba energii asemanatoare;
$ sa prezinte o acoperire buna in aceeasi regiune a spatiului;
$ sa aiba aceeasi simetrie
"in combinarea liniara a orbitalilor ionului metalic si a orbitalilor
moleculari ai liganzilor care indeplinesc conditiile specificate se obtin
orbitalii moleculari lianti si antilianti ai sistemului considerat
Combinatii complexe ale unor elemente din tabelul periodic
4 )etalele de tip p au o tendinta mai pronuntata decat cele de tip s
datorita faptului ca genereaza ioni cu sarcina mai mare, volum ionic mai
mic si care poseda orbitali neocupati cu electroni
$ Na2%lCl
.
3 tetracloroaluminat de sodiu,
$ Na
3
2%l&
*
3 0e#afluoroaluminat de sodiu,
$ Na
2
2-n+OH,
.
3 tetra0idro#ostanat +//, de sodiu
2 /onilor metalelor de tip d le este caracteristica proprietatea de a
forma combinatii comple#e /onii sunt de dimensiuni mici si au
orbitali care pot fi pusi la dispozitia electronilor neparticipanti ai
altor specii c0imice, stabilindu$se astfel legaturi covalente
coordinative intre ionul metalic si atomii de nemetal din liganzi
)odul in care orbitalii p ai
liganzilor se acopera cu lobii
orbitalilor atomici ai metalului
%ctivitate practica:
$ /n < eprubete diferite aflate intr$un stativ se toarna cate un cm
3
din
cate una din solutiile 4) ale urmatoarelor saruri: azotat de argint,
sulfat de cupru, clorura de crom, clorura de cobalt, azotat de nic0el
%daugati in fiecare eprubeta solutie 2) de amoniac, picatura cu
picatura, observand ce sc0imbari se petrec in solutie si agitand apoi
eprubeta pana la disparitia precipitatelor Notati observatiile intr$un
tabel
$ /ntr$o eprubeta cu 4$2 cm
3
de solutie de sulfat de cupru M,4)
turnati cateva picaturi de solutie de NaOH 4) -e formeaza un
precipitat albastru , gelatinos de 0idro#id de cupru -e adauga, in
picaturi, solutie de amoniac 4), agitand eprubeta -e observa
disparitia precipitatului si colorarea solutiei in albastru intens,
datorita formarii 0idro#idului de tetraaminocupru +//,
$ /ntr$o eprubeta cu 4$2 cm
3
de solutie de clorura de &e +///, M,4)
turnati cateva picaturi de HCl concentrat Observati modificarea
solutiei /n urma reactiei s$a format combinatia comple#a acid
tetracloroferic H2&eCl
.
3
Hidro#idul de tetraaminocupru+//, se foloseste pentru identificarea
ionilor de Cu
21
din solutie si pentru dizolvarea celulozei +reactiv
-c0Geitzer,
Hidro#idul de diaminoargint +/, este folosit ca intermediar la
obtinerea oglinzilor de argint si pentru punerea in evidenta a caracterului
reducator al unor substante, in special organice Numeroase reactii de
recunoastere ale ionilor metalici +Cu
21
, &e
21
, &e
31
, se bazeaza pe culoarea
combinatiilor comple#e /n natura, multe combinatii comple#e au un rol
important in fiziologia vegetala si animala Nn comple# deosebit de
important al ferului cu un compus organic este 0emul din 0emoglobina
&e este fi#at in centrul moleculei organice prin legaturi coordinative
stabilite cu ajutorul orbitalilor liberi si al perec0ilor de electroni
neparticipanti ai . atomi de azot /nto#icatiile grave pe care le sufera
persoanele aflate in incaperi in care aerul are un continut ridicat de CO
se datoresc actiunii comple#ante e#ercitate de Co asupra &e

Bibliografie:
Manual clasa a XII-a
www.google.ro
http://farmaco92.wordpress.com/2012/01/29/izo
meria-combinatiilor-complexe/