Revedere - Comentariu

Mihai Eminescu
Poezia "Revedere" de Mihai Eminescu a fost publicata in revista "Convorbiri literare", la 1
octombrie 187, desi fusese scrisa cu cativa ani inainte!
"a baza poeziei, stau doinele culese de poet in pere#rinarile sale prin tara, in care codrul
este simbol al re#enerarii vesnice! $iind o poezie de maturitate, Eminescu e%prima o noua
modalitate de abordare a folclorului, imbo#atind-o si innobiland-o cu profunde idei
&lozo&ce!
'ema ilustreaza vremelnicia si perisabilitatea omului in contrast cu perenitatea
naturii, simbolizata de codrul vesnic, altfel spus, conditia efemera, de muritor a omului
este in antiteza cu eternitatea universului!
(deea e%prima melancolia si tristetea poetului pentru viata trecatoare a omului si
admiratia pentru vesnicia naturii!
)emni&catia titlului! 'itlul su#ereaza bucuria reintalnirii poetului cu un prieten de care i-a
fost dor, cuvantul avand, din punct de vedere semantic, rezonante afective, implicand
totodata si sensul de scur#ere a timpului!
)tructura compozitionala! "Revedere" este o ele#ie &lozo&ca, in care meditatia, re*ectia
asupra timpului este elementul de referinta care domina intrea#a poezie! 'impul &lozo&c
are la Eminescu doua valente, de aceea s-ar putea de&ni ca bivalent+ individual, care
marcheaza prin scur#erea sa implacabila si ireversibila conditia omului muritor si
universal, care semni&ca eternitatea, vesnicia proprie numai ,niversului!
Compozitional, poezia este structurata in forma dialo#ata si pe doua planuri distincte+
unul uman si celalalt al naturii si patru secvente lirice corespunzatoare celor doua
intrebari si celor doua raspunsuri, ale poetului si, respectiv, ale codrului!
)ecventa intai! Poezia incepe printr-o intrebare adresata direct de catre poet, codrului
personi&cat, in care se simte intimitatea tonului, sentimentul de dra#oste pentru acesta,
precum si bucuria revederii, concretizata prin diminutivele care su#ereaza un ton familiar+
"- Codrule, codrutule, - Ce mai faci, dra#utule"! (deea timpului este su#erata de sinta#ma
metaforica "multa lume am imbiat", cu sensul scur#erii unei perioade lun#i de vreme, in
care poetul s-a simtit departe de cei dra#i!
,rmatoarea strofa reprezinta raspunsul codrului, formulat in acelasi stil popular, incepand
cu o inter.ectie speci&ca+ "- (a, eu fac ce fac de mult", ideea trecerii timpului &ind
su#erata aici de succesiunea anotimpurilor principale+ "(arna viscolu-1 ascult,- /0 1ara
doina mi-o ascult"! 'rainicia si forta de rezistenta a naturii este data de asprimea #erului
in timp de iarna -"(arna viscolu-1 ascult - Cren#ile-mi rupandu-le, - 2pele-astupandu-le, -
'roienind cararile - )i #onind cantarile3"-, iar armonia afectiva perfecta dintre om si natura
este ilustrata prin bucuria codrului la auzul doinelor populare+ "1ara doina mi-o ascult- /0
implandu-si cofeile, - Mi-o canta femeile!"!
)ecventa lirica urmatoare este o intrebare retorica a poetului, in care conceptul &lozo&c al
timpului este su#erat deosebit de e%presiv+ "1reme trece, vreme vine", trecerea
ireversibila a timpului insemnand pentru natura o re#enerare permanenta, o continua
intinerire+ "'u din tanar precum esti - 'ot mereu intineresti"! Poezia capata aici sensuri
&lozo&ce profunde, iar codrul, ca simbol pentru natura, devine un simbol al intre#ului
,nivers!
,ltima secventa contine raspunsul codrului in care accentele &lozo&ce se intensi&ca,
versul "- Ce mi-i vremea, cand de veacuri"3 su#erand vesnicia, eternitatea naturii! (deea
e%istentei trainice si perene a codrului, ca simbol al naturii, al ,niversului, este
ar#umentata de poet prin rezistenta acestuia in fata timpului, a carui trecere ireversibila
nu-1 atin#e+ "Ca de-i vremea rea sau buna, - 1antu-mi bate, frunza-mi suna3 - )i de-i
vremea buna, rea, - Mie-mi cur#e 4unarea!" in antiteza cu natura, omul este supus sortii,
este efemer, timpul se scur#e pentru el ireversibil si implacabil+ "5umai omu-i
schimbator, - Pe pamant ratacitor", pe cand natura este vesnica, eterna+ "(ar noi locului
ne tinem, - Cum am fost asa ramanem3"! $inalul poeziei ilustreaza cu cateva elemente
esentiale alcatuirea ,niversului, ca ultim ar#ument pentru faptul ca timpul codrului este
eternitatea, in care se inscriu+ "Marea si cu raurile, - "umea cu pustiurile, - "una si cu
soarele, - Codrul cu izvoarele"! 2cestea sunt si principalele motive romantice intalnite in
ma.oritatea creatiilor lirice eminesciene! 'ot in antiteza se a*a si timpurile verbelor care
e%prima atitudinile si ideile poetului si ale codrului! 2stfel, eul poetic se proiecteaza in
timpul trecut, ca simbol al efemeritatii sale prin aceasta lume, iar codrul se e%prima
numai la prezentul etern, ca semn al vesniciei universului! Procedee artistice
6 Principala &#ura de stil este personi&carea+ raspunsul codrului, care "asculta" viscolul,
doinele si care #andeste, constientizeaza dainuirea, statornicia naturii+ "(ar noi locului ne
tinem, - Cum am fost asa ramanem"3
6 "imba.ul popular prezent printr-o varietate de modalitati e%presive+
- diminutivele - care su#ereaza tonul man#aietor, intim, prietenos, dra#astos al poetului
pentru codru+ "codrutule", "dra#utule"3
- e%presii speci&c populare, ilustrand sursa folclorica a poeziei+ "(a, eu fac ce fac de mult",
"(ar noi locului ne tinem"3
- cuvinte cu forma populara+ "Multa vreme au trecut", "am imbiat", "implandu-si"3
- dativul etic, speci&c creatiilor populare literare+ "cren#ile-mi", "ce mi-i vremea", "vantu-
mi bate", "frunza-mi suna"3
- "si"-ul narativ, speci&c popular+ ")i mai fac!", ")i de-i vremea"3
- structura prozodica ilustreaza forma poeziei populare+ ritmul trohaic, masura de 7-8
silabe asemanatoare cu versul scurt al doinei populare, rima imperecheata3
- motivul codrului, ca &inta mitica, &ind un prieten apropiat, dra# al omului3
6 Poezia culta este reprezentata de+
- prezenta ideii &lozo&ce a 'impului, care este ireversibil pentru om si etern pentru
,nivers3
- viziunea romantica asupra conditiei de muritor a omului in relatie cu ,niversul3
- sentimentele de tristete, de melancolie, speci&ce ele#iei &lozo&ce3
(n*uenta populara este, asadar, evidenta, intalnind si aici armonia inconfundabila intre
#lasul poetului si acela al poeziei populare, fapt care face ca 7eor#e Calinescu sa a&rme+
"Cea mai mare insusire a lui Eminescu este de a face poezie populara fara sa imite, si cu
idei culte, de a cobori la acel sublim impersonalism poporan"!