1

Comentariu
Lacustr
George Bacovia este unul dintre cei mai reprezentativi poeti al simbolismului romanesc. Una din lucrarile sale
este poezia simbolista Lacustr, care apare in volumul de poezii Plumb, publicat in 1916, ca raspuns al
emotiilor si starilor traite la o lectie de geologie, exprimate prin simboluri si sugestii.
Poezia apartine simbolismului prin sugestia si vagul sau, prin sinestezie(ploaia-imagine, sunet, senzatie
de frig), prin muzicalitate(repetarea refrenului: prima si ultima strofa), prin monotonie(ploaie, lacustra), prin
utilizarea simbolului lacustra si a motivelor ploaie, singuratate, noapte etc., prin atmosfera sumbra a
ei(singuratatea eroului liric) etc., apartine genului liric, meditatie prin prezentarea starii eroului liric, a
gindurilor asupra conditiei sale umane. Ea este alcatuita din 4 strofe catrene(16 versuri) cu tip de rima
incrucisata, masura versului este de 8-9 silabe, iar refrenul este: De-atatea nopti aud plouand,/ Aud materia
plangand/ Sunt singur si ma aduce-un gand/ Spre locuintele lacustre., a doua oara schimbindu-si doar al
doilea vers. Are forma de monolog interior.
Lacustr -simbolizeaza o locuinta temporara si nesigura, construita pe apa si sustinuta de patru piloni, ceea
ce sugereaza faptul ca eul liric este supus pericolelor, de aceea se autoizoleaza, devenind un om izolat in
societatea sa.

De-atitea nopti aud plouind, - nu a mai simtit nopti senine de mult timp, noaptea fiind momentul apasator
din timpul zilei, cind ploaia se simte cel mai puternic in sufletul lui: monotonia, dezagregarea si singuratatea.
Aud materia plingind... - el reduce sunetul ploii, lovindu-se de materie, la propria stare. Transforma, in
mintea lui, obiectele din jur in sclavii starii sale.
Sunt singur si ma aduce-un gand - de aici se observa mai mult starea lui de singuratate, care-l duce la un
anumit gind:
Spre locuintele lacustre - el se simte precum un om izolat intr-o lacustra, unde iminenta singuratatii este
superior tuturor gindurilor.

Si parca dorm pe scinduri ude, - I se pare ca chiar doarme pe scindurile ude ale lacustrei, accentuind starea
lui.
In spate m izbeste-un val - - valul reprezinta tulburarea lui, care ca un val il izbeste.
Tresar prin somn si mi se pare - tulburarea il trezeste, tresare de frica.
Ca n-am tras podul de la mal. - si ea il provoaca sa caute daca nu cumva a uitat sa se izoleze.

2

Un gol istoric se intinde, - nu se vede diferenta de atunci pina astazi.
Pe-acelasi vremuri m gasesc... - ca si cum nu s-a progresat din paleolitic pina acum, in prezent.
Si simt cum de atita ploaie - de atita singuratate si monotonie:
Pilotii grei se prabusesc. - se distruge ceea ce ii sustinea autoizolarea.
Ultima strofa este simetrica cu prima, in afara de al doilea vers:
Tot tresarind, tot asteptind... - prezinta starea de neliniste si monotonie a eului liric.
Tema poeziei ilustreaza starea nefericita a eroului liric intr-o lume ostila, meschina, incapabila sa-l inteleaga, el
nevoit fiind sa se izoleze.
Mesajul: daca traiesti in singuratate, in monotonie incepi sa te temi si devii nelinistit, autodistrugator.
Ideea: Singuratatea duce la autodistrugere.
Fata de stilul din celelalte poezii ale lui Bacovia, aceasta este mai clar exprimata, folosind ca motive: ploaia,
singuratatea, noaptea, frica, asteptarea; iar ca simbol: valul, lacustra, podul, ploaia. Limbajul este destul de
simplu, precum zicea insusi Bacovia: scriu precum vorbesc cu cineva.
Eu, in calitate de expert in neexpert simbolist, consider aceasta poezie o interpretare interesanta a
singuratatii, dar si a lumii care nu s-a schimbat, cum a spus si Solomon, care, cred eu, aparent nu era nici pe
jumatate roman si nici n-a trait la o aruncatura de bat de dinsu: Ce a fost, va mai fi, si ce s-a facut, se va mai
face; nu este nimic nou sub soare.. Daca ,aici, in Lacustra, a dat o idee interesanta, atunci in Plumb nici
zare de una
Aadar, opera lui George Bacovia n totalitatea ei constituie un avertisment dat lumii de la care nu se
ateapt nici un rspuns. De aici rsul absurd, sentimentul de singurtate i nervozitatea poetului, iar
elementele care au ca efect dezagregarea universului sunt: focul care mocnete i agonizeaz, apa care
descompune i vntul ale crui sunete lugubre sunt simbolurile unui dezechilibru cosmic. Lirica bacovian este
"secreiunea unui organism bolnav, dup cum igrasia e lacrima zidurilor umede" (E. Lovinescu).
Poetul Nichita Stnescu mrturisea: "dintre poeii a cror tensiune de comunicare a atins pragul extrem al
suportabilitii emotive, n ordinea poeziei romneti, Baco-via este primul".
Lucrarea intitulata Lacustra ramine, alaturi de Plumb, una dintre cele mai reprezentative poezii simboliste
a literaturii romanesti. Ca si in Plumb exista un simbol central - aici ploaia- ce infatiseaza monotonia si, in
acelasi timp, nelinistea lui, care poate il si distruge. Poezia este o inovatie nu numai al simbolismului
romanesc, dar si a modernitatii, folosind categoriile negative" - moartea, obsesia vidului, nevroza si o
incredibila simplitate a mijloacelor de expresie.


3


Lacustr
De George Bacovia

De-atitea nopti aud plouind,
Aud materia plingind...
Sint singur, si m duce un gnd
Spre locuintele lacustre.

Si parca dorm pe scinduri ude,
In spate m izbeste-un val --
Tresar prin somn si mi se pare
Ca n-am tras podul de la mal.

Un gol istoric se intinde,
Pe-acelasi vremuri m gasesc...
Si simt cum de atita ploaie
Pilotii grei se prabusesc.

De-atitea nopti aud plouind,
Tot tresarind, tot asteptind...
Sint singur, si m duce-un gnd
Spre locuintele lacustre.