Stabilirea diagnosticului de accident vascular cerebral

Primul pas pe care medicul trebuie sa-l faca pentru a stabili diagnosticul este sa realizeze
anamneza. Medicul va obtine informatii detaliate - de la bolnav sau de la rude in cazul in
care bolnavul nu poate comunica - cu privire la simptomele prezente, la modul de
instalare, la factorii de risc prezenti, la afectiunile pe care bolnavul le prezinta sau de care
a suferit, la bolile prezente in familia bolnavului.
Apoi se va efectua un examen fizic al suferindului si doctorul va recomanda o serie de
investigatii pentru a stabili diagnosticul cu exactitate. Printre investigatiile pe care
doctorul le poate recomanda, se numara:
- CT: permite stabilirea rapida a diagnosticului, ajutand la alegerea celei mai eficiente
metode de tratament
- !M "!M#$: ajuta ca si CT-ul la stabilirea diagnosticului si tratamentului
- ecografia sau ultrasonografia %oppler: permite observarea fluxului sanguin
- punctia lombara: este utilizata in cazurile in care se suspecteaza ca exista o &emoragie la
nivelul creierului care sa fie responsabila de instalarea unui A'C.
- angiograma cerebrala: utila in identificarea unor obstructii ale vaselor cerebrale
- electrocardiograma sau monitorizare electrocardiografica (olter in cazul in care se
banuieste ca o afectiune cardiaca poate fi cauza A'C-ului.
- electroencefalografia "))*$
- analize sanguine: &emoleucograma, glicemia, teste pentru evaluarea functiei
rinic&ilor,ficatului.
Tratamentul accidentului vascular cerebral
Conceptul +timpul inseamna creier+ subliniaza faptul ca in cazul accidentelor vasculare
cerebrale tratamentul trebuie sa fie facut de urgenta. %e accea este foarte important ca
bolnavul, familia sau rudele sa recunoasca cat mai precoce semnele si simptomele unui
A'C si sa ceara ajutor specializat.
n functie de tipul de accident vascular cerebral, de zona pe care acesta a afectat-o, de
rezultatele investigatiilor paraclinice se poate opta pentru: tratamentul medical sau
tratamentul c&irurgical.