Comentarii la cartea

"A patra cale"

P. D. Uspensky, Editura RAM, 1997,
"Catea dintre ideile !undamentale ale acestui sistem" omul este o !iinta care nu este constienta de sine, el poate !i
constient, dar in pre#ent nu este, pentru ca se a!la intr$o stare de adormire in care nu$si !oloseste decat o in!ima parte a
!ortei sale a!ectie, mentale si spirituale% omul nu este o !iinta unitara, neaand un sin&ur "eu" permanent, ci este !ormat
dintr$o multitudine de "eu"$ri, o multitudine de personalitati, omul este atat de conditionat de o'iceiurile si pre(udecatile
sale incat toate reactiile ii sunt prei#i'ile, el !unctionand asemeni unui ro'ot% acest "om incomplet", acest om$masina
poate si c)iar tre'uie sa eolue#e, iar aceasta de#oltare a potentialitatilor !iintei este posi'ila doar prin doua metode"
studiul propriei !iinte *amintirea de sine si auto$o'serarea+ si prin studiul principiilor si a le&ilor cosmice reelate de
inatatura marilor maestri spirituali ai orientului"
"..... Atunci am inteles ca este a'slut necesar sa renuntam la ideile &resite pe care le aem despre noi si sa &asim
adearatele metode pentru a ne auto$studia".
",atura noastra ne permite sa e-istam in patru stari de constiinta, dar asa cum suntem noi utili#am doar doua" una cand
dormim si alta cand spunem ca suntem "tre(i" $ starea de e&)e, in care putem sa or'im, sa mer&em, sa ascultam, sa
citim, sa scriem s. a. m. d. Dar acestea sunt doar doua dintre cele patru stari de constiinta posi'ile. A treia stare de
constiinta este !oarte comple-a si controersata. Daca ne e-plica cinea ce este a treia stare, incepem sa ne &andim ca o
aem. A treia stare poate !i numita constienta de sine si ma(oritatea oamenilor, daca sunt intre'ati, spun" ".ineinteles ca
suntem constienti/" Este necesara o anumita perioada de e!orturi repetate si !recente de a ne auto$o'sera, pana sa
a(un&em sa recunostem !aptul ca nu suntem constienti de propria !iinta. 0i daca suntem intre'ati spunem" "Da, sunt" si in
clipa aceea suntem, dar in clipa urmatoare incetam sa ne mai amintim si nu mai suntem constienti. Ast!el, in procesul
auto$o'serarii ne dam seama ca nu suntem in a treia stare de constiinta, ca traim doar in primele doua stari. 1raim sau
in somn sau in starea de e&)e $ aceasta din urma in sistem este numita constienta relatia. A patra stare, numita
constienta o'iectia, ne este inaccesi'ila deocamdata deoarece se poate a(un&e la ea doar prin constienta de sine, adica
deenind constient mai intai de propria !iinta, ast!el incat mult mai tar#iu sa putem a(un&e la starea o'iectia de
constienta."
"2n acelasi timp, tre'uie sa intele&i ca mecanismul nostru nu !unctionea#a per!ect, este departe de a !unctiona per!ect, din
cau#a numeroaselor !unctii care se reali#ea#a de!ectuos. 1re'uie sa cunoastem &reselile pentru a le elimina. 0i una dintre
!unctiile a'erante% care uneori ne incanta, este ima&inatia e-a&erata. 2n acest sistem ima&inatia nu inseamna a te &andi in
mod constient si intentionat sau a i#uali#a cea cum este in ca#ul ima&inatiei creatoare, ci noi ne re!erim la ima&inatia
care scapa de su' control si nu duce la nici un re#ultat si pe deasupra mai consuma !oarte multa ener&ie si !ace &andirea
sa deie#e
- I " Cand spuneti "ima&inatie", intele&eti prin asta a considera un anumit lucru ireal ca !iind adearat, real sau a construi
mental ima&ini3
- R " 2ma&inatia are multe aspecte, poate !i doar a isa cu oc)ii desc)isi sau, de e-emplu, a$ti ima&ina ca ai puteri care nu
e-ista in tine. Este acelasi lucru daca scapa de su' control, daca o ia ra#na.
Comentarii la cartea
"Fragmente dintr-o invatatura necunoscuta"
P. D. Uspensky, Editura RAM, 1997,
"Cu alta oca#ie l$am intre'at.
$ Care este, dupa parerea dumneaoastra, cea mai 'una pre&atire pentru studiul metodei ds3 De e-emplu, este util
de studiat ceea ce se numeste literatura "oculta" sau "mistica"3
0punandu$i aceasta aeam in mod special in edere tarotul si toata literatura priind tarotul.
$ Da, spuse 4. 0e pot a!la multe lucruri. De e-emplu, sa luam ca#ul d. ati putea cunoaste de(a multe lucruri daca ati
sti sa cititi. 0a ma e-plic, daca ati !i inteles tot ceea ce ati citit de$a lun&ul ietii, ati aea de(a cunoasterea pe care o
cautati acum. Daca ati !i inteles tot ceea ce este scris in cartea d., care este titlul sau3 $ si denatura intr$un mod imposi'il
cuintele "1ertium 5r&anum" $ eu as !i !ost cel care ar !i enit in !ata d sa ma inclin si sa a ro& sa ma inatati. Dar d.
nu intele&eti nici ceea ce scrieti si nici ceea ce cititi. ,u intele&eti nici macar ce inseamna cuantul "a intele&e".
2ntele&erea este totusi esentiala si lectura nu este !olositoare decat cu conditia de a intele&e ceea ce citesti. Dar, este de la
sine inteles, nici o carte nu poate da cunoasterea adearata. este deci imposi'il sa spui care carti sunt cele 'une. Ceea ce
un om cunoaste 'ine $ accentua cuantul 'ine $ constituie o pre&atire pentru el. Daca un om stie 'ine sa !aca ceai, sau sa
!aca panto!ii, atunci de(a poti sa or'esti cu el. ,e!ericirea este ca nimeni nu stie 'ine cea. 1otul este cunoscut, intr$un
mod complet super!icial."
6 6 6
5 alta conersatie a ramas intiparita in memoria mea. 7$am intre'at pe 4. ce tre'uia sa !aca un om pentru a asimila
inatatura sa.
$ Ce tre'uie sa !aca3 stri&a el ca si cum aceasta intre'are l$ar !i surprins. Dar el este incapa'il sa !aca cea. El tre'uie,
inainte de toate, sa intelea&a anumite lucruri. Are mii de idei si conceptii !alse, mai ales despre el insusi, si tre'uie sa
inceapa prin a se eli'era de cel putin unele dintre ele, daca rea reodata sa primeasca cea nou. Alt!el, noul a !i
construit pe o 'a#a !alsa si re#ultatul a !i inca si mai rau.
$ Cum se poate eli'era un om de ideile !alse3 Depindem de perceptiile noastre. 2deile !alse sunt determinate de
modul nostru de a percepe realitatea.
4. ne&a, dand din cap.
$ 2ar or'iti despre un alt lucru. 8or'iti despre erori care proin din perceptie, dar nu este or'a despre asta. 2n ca#ul
perceptiilor, se poate &resi mai mult sau mai putin. Dupa cum $am spus de(a, suprema ilu#ie a omului este conin&erea
sa ca poate sa !aca cea. 1oti oamenii cred ca ei pot !ace, toti oamenii or sa !aca, si prima lor intre'are prieste
intotdeauna ce au de !acut. Dar, ca sa spunem drept, nimeni nu !ace nimic si nimeni nu poate sa !aca nimic. Este primul
lucru care tre'uie inteles. 1otul se petrece. 1ot ceea ce se petrece in iata unui om, tot ceea ce se !ace in le&atura cu el,
tot ceea ce ine de la el, toate acestea sunt determinate. 0i totul se produce e-act asa cum ploua pentru ca temperatura s$a
modi!icat in straturile superioare ale atmos!erei, cum se topeste #apada su' ra#ele soarelui, cum pra!ul este ridicat de
ant.
"5mul este o masina. 1ot ceea ce !ace, toate actiunile sale, toate cuintele sale, &andurile sale, sentimentele sale,
conin&erile sale, opiniile sale, o'iceiurile sale, sunt re#ultatul in!luentelor e-terioare sau a celor din trecut care toate
snnt doar impresii e-terioare. El nu poate !i sursa nici unui &and, nici unei actiuni. 1ot ceea ce spune, !ace, &andeste,
simte, toate acestea ii sunt induse. 5mul nu poate descoperi nimic, nu poate inenta nimic. 1oate acestea ii in.
Dar pentru a deeni constient de acest !apt, pentru a$l intele&e, pentru a se conin&e de adearul sau, tre'uie sa se
eli'ere#e de mii de ilu#ii despre om, despre aspectul sau de creator, despre capacitatea sa de a$si or&ani#a constient iata
proprie s.a.m.d. ,imic din asta nu e-ista. 1otul ine $ miscarile populare, ra#'oaiele, reolutiile, sc)im'arile de &uerne,
toate acestea se produc. 0i aceasta se produce in acelasi mod in care se succed eenimentele in iata indiiduala a
omului. 5mul se naste, traieste, moare, construieste case, scrie carti, nu dupa cum doreste el ci &uernat de anumite
ener&ii su'tile. 1otul este indus. 5mul nu iu'este, nu uraste, nu doreste $ toate acestea ii sunt induse.
Dar nici un om nu a a crede reodata daca ii spuneti ca el se a!la in pre#ent in situatia in care nu poate sa !aca
nimic. 5mul s$ar simti imediat o!ensat. Este deose'it de neplacut ca acesta este adearul dar de !apt nimeni nu rea sa
cunoasca adearul.
Daca il ei pricepe ne a !i mai usor sa or'im si sa ne intele&em. Dar este una sa sesi#e#i intelectual ca omul nu
poate !ace nimic si alta este sa simti "cu intrea&a !iinta", sa !ii intr$adear conins ca este ast!el, si sa nu uiti asta
niciodata.
Pro'lema actiunii *4. accentua de !iecare data acest cuant+ ridica de alt!el o alta. 5amenilor li se pare mereu ca
ceilalti nu !ac niciodata nimic cum ar tre'ui, ca ceilalti !ac totul de mantuiala. 2naria'il, !iecare &andeste ca el ar putea
sa !aca mai 'ine. ,imeni nu intele&e, nimeni nu simte neoia sa intelea&a ca ceea ce se !ace acum $ si mai ales ceea ce
de(a a !ost !acut $ dintr$un anumit punct de edere, nu putea sa se !aca si intr$un alt mod. Ati remarcat cum or'esc toti
despre ra#'oi3 9iecare are propriul sau plan, propria sa teorie. 9iecare este de parere ca nu se !ace nimic cum tre'uie. 2n
realitate totusi, totul este !acut in sin&ura maniera posi'ila. Daca un sin&ur lucru ar putea !i !acut alt!el, totul ar putea !i
alt!el. 0i atunci poate ca acest ra#'oi nu ar mai !i e-istat deloc.
2ncercati sa intele&eti ceea ce spun" totul depinde de tot, toate lucrurile se lea&a, nu e-ista nimic separat. 1oate
eenimentele urmea#a deci sin&urul drum pe care il pot lua. Daca oamenii ar putea sc)im'a cea, atunci ar putea
sc)im'a totul. Dar ei din pacate sunt ceea ce sunt si prin urmare lucrurile sunt de asemenea ceea ce sunt."
Era !oarte di!icil de acceptat.
$ ,u este nimic, a'solut nimic care ar putea !i !acut3 am insistat.
$ A'solut nimic.
$ 0i nimeni nu poate !ace nimic3
$ Aceasta este o alta pro'lema. Pentru a !ace, tre'uie sa !ii. 0i tre'uie mai intai sa intele&i ce inseamna asta" a !i. daca
om continua aceste intalniri eti edea ca !olosim un lim'a( special si ca pentru a putea dialo&a cu noi tre'uie sa
inatati acest lim'a(. ,u are sens sa or'esti in lim'a(ul o'isnuit pentru ca in acest lim'a( este imposi'il sa te !aci
inteles. Poate a mira, dar acesta este adearul. Pentru a a(un&e sa intele&i este necesar sa ineti un alt lim'a(. 5amenii
nu se pot intele&e unii pe altii cu lim'a(ul pe care ei il utili#ea#a. 8eti edea mai tar#iu de ce este ast!el.
pa& 19
Ma intreb, de ce, aici, Gurdjieff nu face referire la notiunea de Karma. Sau poate Gurdjieff a facut, dar Ouspensky
nu a mentionat aceasta in cartea lui.
6 6 6
Mai departe tre'uie sa inatati sa spuneti adearul. 0i acest lucru i se pare ciudat. ,u a dati seama ca tre'uie sa a
straduiti sa spuneti adearul. 8i se pare ca este su!icient sa doresti sau sa te deci#i sa$l spui. 0i eu a spun ca se intampla
relati rar ca oamenii sa minta deli'erat. 2n cea mai mare parte a ca#urilor, ei cred ca spun adearul. 0i tutosi, ei mint tot
timpul, si atunci cand or sa minta si atunci cand or sa spuna adearul. Ei mint continuu, se mint pe ei insisi si ii mint
pe ceilalti. Prin urmare, nimeni nu ii intele&e pe ceilalti si nici nu se intele&e pe sine insusi. 4anditi$a la asta $ ar putea
e-ista atatea discordii, de#acorduri pro!unde si atata ura impotria punctului de edere sau opiiei altuia daca oamenii ar
!i capa'ili sa se intelea&a unii pe altii/ Dar ei nu pot sa se intelea&a pentru ca nu pot sa nu se minta. A spune adearul
este cel mai di!icil lucru din lume% tre'uie un e!ort indelun&at pentru ca oamenii sa poata spune adearul. Dorinta
sin&ura nu este su!icienta. Pentru a spune adearul, tre'uie sa !i deenit capa'il de a discerne intre ceea ce este adearat
si ceea ce este !als $ si inainte de toate re!eritor la propria persoana. 5ri, nimeni nu rea sa cunoasca adearul.
6 6 6
4. aea un mod aparte de a aran(a aceste intalniri, pe care eu nu$l intele&eam prea 'ine. De e-emplu, !oarte rar ma
autori#a sa le !i-e# dinainte o data precisa. A!lam deo'icei la s!arsitul unei intalniri ca se intorcea la Moscoa a doua #i.
Dar in dimineata urmatoare spunea ca se decisese sa ramana pana seara si$si petrecea #iua intrea&a prin ca!enele in care
dorea sa intalneasca tot !elul de oameni.
Doar cu putin timp inainte de ora intalnirilor noastre o'isnuite imi spunea"
$ De ce nu ne intrunim in seara aceaasta3 C)emati$i pe cei cu care ar rea sa ina si spuneti$le ca om !i in cutare loc.
Ma repe#eam spre tele!on, dar la ora sapte sau sapte si (umatate seara, natural, toata lumea era ocupata si nu puteam
reauni decat un numar mic de persoane. Celor care locuiau in a!ara 0t. Peters'ur&ului, la 1sarkoye, etc., le era de o'icei
impos'il sa ni se alature.
Pe atunci nu intele&eam de ce 4. procedeaya ast!el. Motiele imi scapau, dar intuiam pe cel mai important dintre ele"
4. nu oia, in nici un mod, sa !acilite#e apropierea de inatatura sa. Din contra, el credea ca doar trecand peste
di!icultatile accidentale sau c)iar ar'itrare, oamenii ar putea sa inete sa aprecie#e aloarea sa.
$ ,imeni nu aprecia#a, spunea el, ceea ce ine !ara e!ort. i daca un om a simtit de(a cea, credeti$ma, a ramane toata
#iua lan&a tele!on pentru ca#ul ca a !i initat. 0au c)iar a suna el insusi, se a deplasa, a cauta esti. 0i daca un om se
asteapta sa !ie c)emat in mod special, lasati$l sa astepte in continuare. .ineinteles, pentru cei care nu locuiesc in 0t.
Peters'ur& este di!icil. Dar nu putem !ace nimic pentru ei. 1re'uie ca oamenii sa se desc)ida si noi sa putem edea cum
aprecia#a ceea ce au au#it.
6 6 6
$ 0puneam, ultima data, ca nemurirea nu este o calitate cu care omul se naste, dar este o calitate care poate !i
do'andita. 1oate caile care conduc la nemurire $ cele care sunt de o'icei cunoscute si altele $ pot !i &rupate in trei
cate&orii"
1. Calea !akirilor
:. Calea calu&arilor
;. Calea yo&)inilor
...
...
Pe calea yo&)inului nu tre'uie sa !aci nici un pas !ara un maestru. 5mul care ale&e aceasta cale tre'uie, la inceput,
sa$si asculte maestrul, la !el ca si !akirul, si sa creada in el precum calu&arul. Dar, pe masura ce eoluea#a, deine
propriul sau maestru. 1otusi, aceasta nu se petrece decat la &rade !oarte mari de eolutie spirituala.
6 6 6
1oate caile au insa un punct comun" incep toate prin ceea ce este cel mai di!icil, o sc)im'are totala a ietii, o
renuntare la tot ceea ce apartine lumii. Un om care are o casa, o !amilie, tre'uie sa le a'andone#e, tre'uie sa renunte la
toate placerile, atasamentele si o'li&atiile ietii si sa plece in desert, sa intre intr$o manastire sau intr$o scoala de yo&)ini.
2nca din primele #ile, de la primii pasi pe cale tre'uie sa "moara" pentru lume, doar in acest mod poate spera sa o'tina
cea pe una din aceste cai.
6 6 6
Pentru a sesi#a esenta acestei inataturi este indispensa'il sa$ti dai seama ca o cale spirituala este sin&ura metoda
capa'ila sa asi&ure tre#irea capacitatilor latente ale omului. Aceasta arata de alt!el cat de di!icila este o ast!el de eolutie.
2n starea o'isnuita omul este supus in!luentelor mecanice, este in starea de "om$masina". Calea de#oltarilor
posi'ilitatilor ascunse ale !iintei sale este o cale aparent contra naturii. Aceasta e-plica di!icultatile si caracterul e-clusi
al cailor spirituale. Ele sunt stricte si in&uste. 1otusi, nimic nu poate !i atins !ara ele. 2n oceanul ietii o'isnuite si in
special al ietii moderne, caile spirituale nu apar decat ca un !enomen minor, de a'ia percepti'il, care, din punctul de
edere al !iintei limitate nu are nici cea mai mica ratiune de a e-ista. Dar acest !enomen minor contine in el tot ceea ce ar
!i necesar omului pentru de#oltarea posi'ilitatilor ascunse. Caile spirituale trans!orma iata o'isnuita, 'a#ata pe
pre(udecati si supusa do&melor de orice !el. 2n aceasta consta secretul puterii si al semni!icatiilor lor. 2ntr$o iata
o'isnuita, !ie ca este &)idata de interese !ilo#o!ice, stiinti!ice, reli&ioase sau sociale nu e-ista nimic si nu poate !i nimic
care sa o!ere posi'ilitatile o!erite de cai, deoarece ele duc sau ar putea sa duca omul spre nemurire. 8iata moderna, c)iar
cea mai reusita, conduce !iinta doar catre moarte.
6 6 6
A patra cale di!era deci de celelalte in aceea ca ea pune in !ata omului, inainte de toate, conditia unei intele&eri. 5mul
nu tre'uie sa !aca nimic !ara sa intelea&a $ e-ceptand ca#urile cu titlu de e-perienta su' controlul si conducerea
maestrului sau. Cu cat un om a intele&e mai mult ceea ce !ace, cu atat re#ultatele e!orturilor sale or !i mai autentice.
Este un principiu !undamental al celei de$a patra cai. Re#ultatele o'tinute sunt proportionale cu e!orturile depuse. 5mul
tre'uie sa se conin&a sin&ur de adearul lucrurilor care i se spun. 0i atata reme cat nu a o'tinut aceasta certitudine nu
tre'uie sa !aca nimic.
6 6 6
$ 1re'uie remarcat, spuse 4., ca in a!ara de aceste cai (uste si le&itime, e-ista de asemenea cai arti!iciale care nu dau
decat re#ultate temporare precum si cai de$a dreptul &resite, care pot da re#ultate permanente, dar ne!aste. 0i pe aceste
cai omul cauta c)eia celei de$a patra camere si uneori c)iar o &aseste. Dar ceea ce &aseste in a patra camera nimeni nu
stie. 0e intampla de asemenea ca usa celei de$a patra camere sa !ie desc)isa arti!icial, cu un speraclu, dar in aceste ultime
ca#uri camera poate !i &asita &oala.
6 6 6
$ Ce reti, spuse 4., oamenii sunt masini. Masinile sunt in mod o'li&atoriu oar'e, inconstiente, nu pot !i alt!el. 0i
toate actiunile lor tre'uie sa corespunda naturii lor. 1otul este in oia soartei, nimeni nu !ace nimic.
6 6 6
,umai o &andire teoreti#anta, precum cea europeana ar putea sa conceapa posi'ilitatea unei eolutii a omului
independent de natura am'ianta, sau sa prieasca eolutia omului ca o cucerire &radata a naturii. Este a'solut imposi'il.
9ie ca traieste, moare, eoluea#a sau decade, omul sereste in mod e&al scopurile naturii, sau mai de&ra'a natura se
!oloseste in mod e&al $ desi pentru motie di!erite poate $ !ie de re#ultatele eolutiei, !ie de re#ultatele de&enerarii sale.
Umanitatea considera ca un tot nu poate niciodata scapa de le&ile neturii deoarece, c)iar in lupta sa contra naturii, omul
actionea#a in con!ormitate cu scopurile ei. Eolutia rapida a maselor mari de oameni este contrara rotmului de eolutie
al naturii. Eolutia rapida a unui mic procent de oameni se poate acorda cu scopurile naturii. 2n !iecare om e-ista
aspiratia de a eolua. Dar eolutia umanitatii in ansam'lu, adica alori!icara acestei posi'ilitati de catre oameni, sau de
catre cea mai mare parte dintre ei, sau de catre un mare numar dintre ei, nu este dictata de eolutia Pamantuli sau
uniersului mani!estat si aceasta ar putea, in realitate, sa$i !aca rau sau c)iar sa$i !ie !atal. E-ista, prin urmare, !orte
speciale *cu caracter planetar+ care se opun eolutiei rapide a marilor mase de oameni si cere le mentin la nielul la care
ele tre'uie sa ramana.
6 6 6
5mul tre'uie sa intelea&a 'ine" eolutia sa spirituala depinde doar de el. ,imeni altcinea nu o poate !ace in locul
sau, deci nu tre'uie sa se 'a#e#e pe a(utorul nimanui. Caci nimeni nu este o'li&at sa il a(ute.
6 6 6
2n priinta eolutiei, este indispensa'il sa se conin&a inca de la inceput ca nu este posi'ila o eolutie mecanica.
Eolutia omului este eolutia constiintei sale.
6 6 6
5amenii nu stiu ce inseamna omul. Ei au de a !ace cu o masina !oarte complicata, mult mai complicata decat o
locomotia sau un aion $ dar ei nu stiu nimic, sau aproape nimic despre structura, eolutia si posi'ilitatile acestei
masini% ei nu intele& nici c)iar cele mai simple !unctii ale sale pentru ca ei nu cunosc scopul acestor !unctii. 2si
ima&inea#a doar a& ca omul ar tre'ui sa inete sa$si conduca propria masina umana, dupa cum tre'uie sa inete sa
conduca o locomotia, un automo'il sau un aion si ca o manera incompetenta a masinii umane este la !el de
periculoasa ca o manera &resita a oricarei masini. Acest lucru este !oarte clar atunci cand este or'a despre un aion, un
automo'il sau o locomotia. Dar !oarte rar se ia in consideratie acest lucru cand este or'a despre un om in &eneral sau
despre propria !iinta in particular. Credem ca este (ust si le&itim ca &andim ca natura a dat omului cunoasterea necesara
priitoare la masina proprie% si totusi oamenii tre'uie sa !ie de acord ca o cunoastere instinctia a acestei masini este
departe de a !i su!icienta. De ce studia#a ei medicina si au recurs la sericiile el3 Eident, pentru ca isi dau seama ca nu
isi cunosc propriile masini. Dar ei nu 'anuiesc ca o pot !ace mult mai 'ine decat stiinta si ca ar putea atunci sa o'tina un
re#ultat complet di!erit.
6 6 6
0i nu e-ista nimic in omul o'isnuit care sa !ie in stare sa controle#e sc)im'arile "eu"$rilor. 2n primul rand pentru ca
omul nu le remarca, sau nu are nici o idee despre ele, el traieste intotdeauna in ultimul sau "eu".
6 6 6
Educatia, imitatia, lectura, )ipnotismul reli&iei, al castelor si traditiilor, sau seductia ultimelor slo&ane dau nastere in
personalitatea unui om la "eu"$ri !oarte puternice si care domina serii intre&i de alte "eu"$ri mai sla'e. Dar !orta lor nu
este decat cea a rulourilor in centrii de !orta. 0i toate aceste "eu"$ri care constituie personalitatea omului au aceeasi
ori&ine ca si inscriptiile rulourilor" si unele si altele sunt re#ultatul in!luentelor e-terioare, ele sunt puse in miscare si
comandate de ultimele enite.
6 6 6
,u imi era inca totul clar, totusi multe lucruri se le&asera de(a si adesea, intr$un mod cu totul neasteptat, un lucru
limpe#ea pe un altul care nu parea sa ai'a nici cea mai mica le&atura cu el. Anumite parti ale siatemului au inceput sa
capete a& !orma la !el cum o !i&ura sau un peisa( apar din ce in ce mai clar pe o placa !oto&ra!ica in curs de deelopare.
Dar erau inca multe pete al'e sau aproape &oale. 0i ceea ce se reela era uneori complet di!erit de ceea ce asteptam. Dar
ma straduiam sa nu tra& o conclu#ie si sa astept. Adesea un cuant nou, sau pe care nu$l remarcasem inca, modi!ica
complet ta'loul si eram o'li&at sa recladesc totul.
6 6 6
Eram intotdeauna surprins sa constat cum oamenii, eniti doar la una din intalniri, intelesesera totul dintr$o data. 7e
e-plicam anumite lucruri si isi !ormau, nu numai despre ceea ce ne !usese spus, ci despre noi insine, opinii "clare".
6 6 6
0i eu, in timpul care trecuse, imi !ormasem despre 4. si eleii sai o impresie de!initia. Dar cea ma !ramanta. Acum
cand incepusem sa$mi dau seama de aloarea imensa a acestor idei,
6 6 6
Eolutia omului, spunea el, are loc dupa doua linii" "cunoastere" si "e-perienta". Pentru ca eolutia sa se reali#e#e in
mod corect, cele doua directii tre'uie sa aanse#e impreuna, paralele una cu cealalta si sustinandu$se una pe cealalta.
Daca linia cunoasterii o depaseste pe cea a e-perientei directe sau daca cea a e-perientei directe o depaseste pe cea a
cunoasterii de#oltarea omului nu se poate reali#a constant% mai dereme sau mai tar#iu ea sta&nea#a. Cunoasterea poate
!i reala sau !alsa. dar multi oameni nu cauta cunoasterea reala in e-istenta lor. Pentru ei e-istenta este doar opusul non$
e-istentei. Ei nu intele& ca e-istenta se poate situa la niele !oarte di!erite. 7uati, de e-emplu, e-istenta unui mineral si
e-istenta unei plante. 0unt doua niele ale e-istentei !oarte di!erite. E-istenta unei plante si cea a unui animal sunt, de
asemenea, !oarte di!erite, la !el cum e-istenta animalului este di!erita de cea a omului.
6 6 6
Acesta este lucrul pe care oamenii nu$l sesi#ea#a. Ei nu intele& ca cunoasterea depinde de e-istenta. 0i nu numai cu
nu il sesi#ea#a, dar nici nu isi doresc sa sesi#e#e.
6 6 6
Cunoasterea unui lucru este 'a#ata pe i&norarea altuia% cunoasterea detaliilor este le&ata de i&norarea intre&ului%
cunoasterea !ormei de i&norarea esentei.
6 6 6
2n limitele unei "e-istente date", calitatea cunoasterii nu poate !i modi!icata si acumularea de in!ormatii de la o
sin&ura si aceeasi sursa, in cadrul acestor limite, ramane sin&ura posi'ilitate. 5 modi!icare a naturii cunoasterii este
imposi'ila !ara o modi!icare a naturii e-istentei.
6 6 6
7ucrul asupra lui tre'uie sa inceapa prin i#itiu. 8i#itiul este intelectul *n.n. 'ud)i+. Pentru a putea au#i ocea
stapanului *n.n. 0inele 0uprem+, i#itiul, inainte de orice, nu tre'uie sa !ie adormit $ el tre'uie sa se tre#easca. Apoi se
poate intampla ca stapanul sa or'easca o lim'a pe care i#itiul nu o intele&e. 8i#itiul tre'uie sa inete aceasta lim'a.
Cand o a sti, il a intele&e pe stapan. Dar aceasta nu a(un&e, el tre'uie de asemenea sa inete sa conduca calul, sa$l
in)ame, sa$l )raneasca, sa$l adape, sa intretina 'ine trasura $ pentru ca nu ar !olosi la nimic daca el ar intele&e stapanul si
n$ar !i in stare sa !aca nimic. 0tapanul da ordinul de plecare. Dar i#itiul este incapa'il sa porneasca deoarece alul n$a
!ost )ranit, n$a !ost in!amat si i#itiul nu stie unde sunt )aturile. Calul repre#inta emotiile. 1rasura este corpul. 2ntelectul
tre'uie sa inete sa comende emotiile. Emotiile tra& intotdeauna corpul dupa ele. Aceasta este ordinea in care tre'uie sa
se des!asoare lucrul. Dar remarcati" lucrul asupra "corurilor", adica asupra i#itiului, calului, trasurii este cea. 0i lucrul
asupra "le&aturilor", adica asupra "intele&erii i#itiului", care il lea&a de stapanul sau, asupra ")aturilor" care il lea&a de
cal, asupra "'rancardelor" si ")arnasamentului" care cuplea#a trasura la cal $ este cu totul altcea.
6 6 6
$ Eu mi$am !ormulat scopul !oarte clar inca de acum catia ani, am raspuns eu. 2mi spuneam atunci ca reau sa
cunosc iitorul. Printr$un studiu teoretic al pro'lemei, a(unsesem la conclu#ia ca iitorul poate !i cunoscut, si am reusit
c)iar de mai multe ori sa o'tin e-perimental o cunoastere e-acta a iitorului. Am a(uns ast!el la conclu#ia ca noi tre'uie
sa cunoastem iitorul si ca aem acest drept, pentru ca alt!el nu ne$am putea or&ani#a ietile. Aceasta pro'lema mi se
parea !oarte importanta. Consideram de e-emplu ca un om poate sti si are dreptul de a sti e-act cat timp ii mai ramane de
trait, timpul de care inca dispune $ #iua si ora mortii sale. Mi s$a parut intotdeauna umilitor sa traiesc in aceasta stare de
i&noranta si am decis, intr$un anumit moment, sa nu intreprind nimic, in nici un sens, inainte de a sti e-act acest lucru.
7a ce !oloseste, intr$adear, sa !aci un lucru oarecare, atunci cand nici macar nu stii daca it a mai ramane timp sa$l duci
la 'un s!arsit3
$ 9oarte 'ine, a spus 4. Cunoasterea iitorului este pentru ds. primul scop. Altcinea isi poate !ormula scopul3
$ Mi$ar place sa !iu conins ca oi supraietui mortii corpului meu !i#ic si, daca asta ar depinde de mine, mi$ar place sa
lucre# pentru a e-ista dupa moartea mea, a spus unul dintre noi.
$ Cunoasterea sau i&norarea iitorului, certitudinea sau incertitudinea unei supraietuiri, ma interesea#a la !el de putin, a
spus un altul, daca oi ramane asa cum sunt acum. Ceea ce simt cel mai puternic, este ca eu nu sunt stapanul meu si daca
ar tr'ui sa$mi !ormule# scopul, as spune ca eu reau sa !iu propriul meu stapan
6 6 6
Cinea a #is, de e-emplu, ca ar rea sa ii a(ute pe ceilalti. Pentru a !i capa'il sa$i a(uti pe altii, tre'uie mai intai sa
ineti sa te a(utipe tine insuti. Un mare numar de persoane, cu scpul de a$i a(uta pe altii, se lasa luate de tot !elul de
&anduri si de sentimente, pur si simplu din lene. Ei sunt prea lenesi ca sa lucre#e asupra lor insisi, dar l este !oarte usor sa
creada ca ii pot a(uta pe ceilalti. Aceasta inseamna a !i !als si ipocrit !ata de tine insuti. Cand un om se ede intr$adear
asa cum este, nu ii ine in minte sa ii a(ute pa altii $ i$ar !i rusine sa se &andeasca la asta. Dra&ostea pentru umanitate,
altruismul, sunt cuinte !oarte !rumoase, dar nu au sens decat atunci cand un om este capa'il, urmandu$si propria ale&ere
si propria deci#ie, sa iu'easca sau sa nu iu'easca, sa !ie altruist sau e&oist. Atunci ale&erea sa are o aloare. Dar daca nu
are nici o posi'ilitate de ale&ere, dca nu poate !ace alt!el, daca este doar ceea ce intamplarea l$a !acut sau este pe cale sa$l
!aca, un altruist asta#i, un e&oist maine, si din nou un altruist poimaine, ce aloare mai poate aea acest lucru3 Pentru a
a(uta pe ceilalti, un om tre'uie sa inete mai intai sa !ie atent cu el insusi. Doar un ast!el de om ii poate a(uta pe altii. Asa
cum suntem noi, nu putem !ace nimic.
6 6 6
7i'ertate, eli'erare. Acesta ar tre'ui sa !ie scopul omului. sa deina li'er, sa nu mai !ie un scla $ iata pentru ce
tre'uie sa lupte un om atunci cand a deenit catusi de putin constient de situatia sa. Pentru el, este sin&ura scapare, caci
nimic altcea nu este posi'il atata timp cat el ramane un scla, interior si e-terior. Dar el nu a inceta sa !ie scla
e-terior, atata timp cat ramane scla interior. De asemenea, pentru a deeni li'er, tre'uie sa$si cucereasca li'ertatea
interioara.
Primul moti al sclaiei interioare a omului este i&noranta sa si, mai mult, i&noranta cu priire la el insusi. 9ara
cunoasterea de sine, !ara intele&erea mersului si !unctionarii mecanismului sau interior, omul nu poate !i li'er, nu se
poate conduce, si a ramane pentru totdeauna un scla si (ucaria !ortelor care actionea#a asupra lui.
6 6 6
Apoi, o'seratia tre'uie sa se indrepte in &eneral spre o'iceiuri, spre ticuri. 5rice om adult este o ur#eala de
o'iceiuri, desi cel mai adesea el nu isi da deloc seama si poate c)iar a!irma ca nu are nici un o'icei, dar acest lucru este
aproape imposi'il. 1oti cei trei centri sunt plini de o'iceiuri si un om nu poate niciodata sa se cunoasca inainte de a !i
studiat toate o'iceiurile sale. 5'serarea si studiul lor sunt deose'it de di!icile deoarece, pentru a le edea si a
le"constata" tre'uie sa te detase#i de ele, !ie doar si pentru un moment. Atat timp cat un om este &uernat de un anumit
o'icei, el nu poate sa il o'sere detasat, dar c)iar de la prima sa tentatia, cat de sla'a ar !i ea, de a$l com'ate, el il simte
si il remarca. De aceea, pentru a o'sera si studia o'iceiurile, omul tre'uie sa lupte coontra lor. Asta ne desc)ide o cale
practica de o'serare a propriei !iinte. Am spus mai inainte ca un om nu poate sc)im'a nimic in el insusi, ca el poate
doar sa o'sere si "sa constate". Este adearat. Dar este la !el de adearat ca un om nu poate o'sera si "constata" daca
nu incearca sa lupte contra lui insusi, adica impotria o'iceiurilor sale. Aceasta lupta nu poate da re#ultate imediate, ea
nu poate conduce la nici o sc)im'are permanenta sau dura'ila. Dar ea ne permite sa stim spre ce tintim. 9ara lupta, un
om nu poate sa ada despre ce este or'a. 7upta contra micilor o'iceiuri este !oarte di!icila si !oarte plictisitoare% dar,
!ara ea, auto$cunoasterea este imposi'ila.
6 6 6
..... 5mul tre'uie sa$si dea seama ca de !apt este !ormat din doi oameni. Unul este omul pe care il numeste "eu" si pe
care altii il numesc, Uspensky, <ac)aro!! sau Petro!!. Altul este adearatul EU, care apare in iata sa doar in scurte
momente, si care nu poate deeni sta'il si permanent decat dupa o lun&a perioada de munca. Atata timp cat omul se
considera el insusi ca o persoana, a ramane inotdeauna asa cum este. Munca sa interioara incepe in momentul in care el
este capa'il sa simta in el insusi pre#enta a doi oameni. Unul este pasi si tot ceea ce poate !ace este sa o'sere si sa
inre&istre#e ceea ce i se intampla. Altul, care isi spune "eu", care este acti si or'este la persoana intaia, nu este in
realitate decat Uspensky, Petro!! sau <ac)aro!!.
6 6 6
Conceptul de "constiinta" nu are nimic comun cu cel de "moralitate". Constiinta este un !enomen &eneral si
permanent. Ea este aceeasi pentru toti oamenii si nu poate e-ista decat in a'senta "tampoanelor". Din punctul de edere
al di!eritelor cate&orii de oameni, putem spune ca e-ista o constiinta a omului care nu are contradictii. Aceasta constiinta
o!era !iintei o 'ucurie de un tip in intre&ime nou, si pe care noi suntem incapa'ili sa o intele&em.
6 6 6
Pentru un om, a$si da seama ca n$are un scop si ca nu mer&e in nici o directie este semnul ca se apropie de tre#ire%
este un semn ca tre#irea deine intr$adear posi'ila pentru el. 1re#irea unui om incepe in momentul in care isi da seama
ca nu se indreapta in nici o directie si ca nu stie unde sa mear&a.
6 6 6
Esenta omului este ceea ce este el. Personalitatea omului este "ceea ce nu este el". "Ceea ce nu este el" inseamna,
ceea ce este enit din a!ara, ceea ce a inatat. sau ceea ce re!lecta% toate urmele impresiilor e-terioare lasate in memorie
si in sen#atii, toate cuintele si toate miscarile care i$au !ost inoculate, toate aceste sentimente create prin imitatie, toate
acestea "care nu sunt el", toate alcatuiesc personalitatea.
Din punct de edere al psi)olo&iei o'isnuite, dii#iune omului in personalitate si esenta este di!icil de inteles. Ar !i mai
e-act spus ca psi)olo&ia i&nora aceasta dii#iune in totalitate. Un copil mic nu are inca personalitate. El este ceea ce este
in realitate. El este esenta. Dorintele, &esturile sale, ceea ce ii place, ceea ce nu ii place, e-prima e-act ceea ce simte.
Dar imediat ce interine ceea ce numim "educatie", personalitatea incepe sa se de#olte. Personalitatea se !ormea#a in
parte prin actiunea in!luentelor intentionate, adica educatia si in parte prin imitarea inoluntara a adultilor de catre
copilul insusi. 2n !ormarea personalitatii, un mare rol este (ucat de asemenea de "re#istenta" copilului in !ata antura(ului
sau si de e!orturile sale de a disimula ceea ce este in "el", ceea ce este "real".
Esenta este adearul in om" personalitatea este minciuna. Dar pe masura ce creste personalitatea, esenta se mani!esta din
ce in ce mai rar, din ce in ce mai sla'. Uneori esenta c)iar incetea#a sa se mai mani!este la o arsta !oarte mica si !iinta
incetea#a sa mai creasca spiritual. 0e intampla deseori ca mani!estarea esentei unui om adult, c)iar a unui intelectual sau,
in sensul curent al cuantului, a unui om cultiat, sa se !i oprit la arsta de = sau 7 ani. Aceasta inseamna ca nimic din
ceea ce edem in acest om nu este el in realitate. Ceea ce este el, ceea ce ii este propriu, adica esenta sa, nu se mani!esta
in mod o'isnuit decat in instinctele sale si in emotiile sale cele mai simple. 2n anumite ca#uri, totusi, esenta se poate
mani!esta in paralel cu personalitatea. Asemenea ca#uri repre#inta e-ceptii !oarte rare, mai ales in conditiile de iata ale
oamenilor "cultiati". 2nstinctul are mai multe sanse sa se mani!este in oamenii care traiesc in contact direct cu natura, in
conditii di!icile, unde tre'uie sa lupte mereu pentru a depasi pericole.
Dar ca re&ula &enerala personalitatea unor asemenea oameni este !oarte putin de#oltata. Ei au mult din "ceea ce este
mult in ei", dar de "ceea ce nu este" in ei sunt aproape deposedati% alt!el spus le lipseste cultura. Cultura creea#a
personalitatea% si personalitatea creea#a ciili#atia.
6 6 6
Este posi'il sa o'tii e-perimental o con!irmare a raportului dintre personalitate si esenta. 2n scolile din 5rient, se
cunosc mi(loace si metode cu a(utorul carora se poate separa esenta de personalitatea unui om. 2n acest scop, sunt
utili#ate anumite tipuri de e-ercitii sau anumite narcotice, iar in alte ca#uri c)iar si )ipno#a. Daca, prin unul sau altul
dintre aceste mi(loace, personalitatea si esenta unui om sunt separate un anumit timp, descoperim doua !iinte, amandoua
!ormate, coe-istand intr$un anume !el in el, care or'esc lim'i di!erite, au &esturi, interese si scopuri in intre&ime
di!erite, si se descopera adesea ca unul dintre acestea doua a ramas la nielul unui copil mic. Daca se prelun&este
e-perienta, este posi'il sa 'locam una dintre aceste mani!estari, adica sa adormim !ie personalitatea, !ie esenta. Anumite
narcotice au proprietatea de a adormi personalitatea, !ara a a!ecta esenta. Dupa ce i$au !ost date unui om, se poate edea
personalitatea sa disparand pentru un anumit timp, nu ii ramane decat esenta. 0i se intampla ca omul, plin de idei ariate
si e-altate, plin de simpatii si antipatii, de dra&oste, ura, atasamente, patriotism, o'iceiuri, de &esturi, dorinte, conin&eri,
sa se tre#easca 'rusc complet &ol, deposedat de toate &andurile, sentimentele, conin&erile, si de toate punctele de edere
personale asupra lucrurilor. 1ot ceea ce il surescita alta data il lasa acum cu totul indi!erent. Uneori, el poate sa$si dea
seama de caracterul arti!icial sau ima&inar al starilor sale de spirit o'isnuite si a !ra#elor pompoase, a(un&e c)iar sa le
uite complet, ca si cum toate acestea nu ar !i e-istat niciodata. Asemenea lucruri, pentru care era dispus sa$si dea iata, i
se par acum ridicole, sau lipsite de sens, sau se indi&nea#a de atentia pe care le$a dat$o. 1ot ceea ce poate &asi in el insusi
este un mic numar de inclinatii instinctie si de a!initati. 2i plac 'om'oanele, caldura, nu ii place !ri&ul, nu ii place sa
munceasca, sau poate ii place, dimpotria, sa !aca e-ercitii. 0i asta este totul.
6 6 6
Atunci cand !iinta este rupta de esenta sa, o lun&a perioada de lucru preparati este a'solut indispensa'ila, dar tot
acest lucru a ramane complet steril, daca !iinte este putreda interior sau daca a do'andit catea de!ecte insurmonta'ile
pentru ea. Ca#uri de acest &en se intalnesc !oarte des. 5 de#oltare a personalitatii opreste !recent mani!estare esentei
incat aceasta deine un 'iet lucru in!im. De la un 'iet lucru in!im nu se poate astepta nimic.
2n plus, se intampla ca !iinta sa$si uite cu desaarsire esenta, continuand sa e-iste doar personalitatea sa si corpul sau
!i#ic. 5amenii pe care noi ii edem pe stra#ile unui mare oras sunt ast!el, aproape toti, &oi interior% in realitate, ei sunt
de(a morti.
pa& 1>=
6 6 6
Ce tre'uie sa !aca un om atunci cand incepe sa$si dea seama ca nu are destula ener&ie pentru a atin&e scopurile pe
care si le !i-ea#a3
Raspunsul la aceasta intre'are este ca !iecare om normal are destula ener&ie pentru a incepe sa se trans!orme. 2i este doar
necesar sa inete sa economiseasca in ederea unui lucru util ener&ia de care dispune si pe care, in cea mai mare parte a
timpului o risipeste de&ea'a.
6 6 6
Din !ericire, asta nu se intampla decat !oarte rar, caile rele sunt !oarte numeroase, dar in imensa ma(oritate a
ca#urilor, ele nu duc nicaieri. 5mul se inarte pur si simplu in cerc, cre#and ca urmea#a o cale. $ Cum se poate
recunoaste o cale !alsa3 a intre'at cinea. $ Cum se poate recunoaste3 a spus 4. Este imposi'il de recunoscut o cale !alsa
daca n$o cunoastem pe cea 'una. Asta inseamna ca este inutil sa te preocupi sa recunosti o cale !alsa. Dar tre'uie sa ne
intre'am cum sa o &asim pe cea adearata. ,u or'im de altcea aici. dar acest lucrunu poate !i re#umat in doua cuinte.
1otusi, plecand de la ceea ce $am spus, puteti tra&e !oarte multe conclu#ii utile, 'ineinteles daca a eti mai aminti.
6 6 6
Cel mai aansat pe cale este maestru. 0i la !el cum este indispensa'il eleului, eleul este indispensa'il maestrului.
Eleul nu poate pro&resa !ara maestru si maestrul nu poate pro&resa !ara un ele, sau !ara elei. 0i aceasta nu este o
consideratie &enerala, ci o re&ula indispensa'ila si in totalitate concreta pe care se 'a#ea#a le&ea oricarei ascensiuni
umane.
6 6 6
7upta contra personalitatii, contra trasaturii sau de!ectului principal este partea cea mai importanta a muncii, dar
aceasta lupta tre'uie sa se traduca prin actiune, nu prin cuinte. 2n acest scop, maestrul da !iecaruia insarcinari precise,
care necesita, pentru a !i duse la 'un s!arsit, depasirea trasaturii ne&atie principale. Atunci cand un om ia asupra lui
indeplinirea unei asemenea insarcinari, el lupta cu el insusi, lucrea#a asupra lui insusi. Daca !u&e de indatoriri, daca se
sustra&e indeplinirii lor, asta inseamna !ie ca nu rea sa lucre#e, !ie ca nu poate.
6 6 6
$ Este imposi'il sa !aci o descriere completa a modului in care este condusa munca unui &rup, a reluat 4. 1oate
acestea tre'uie traite. ,u pot !ace decat alu#ii la lucruri ale caror adearat sens a !i reelat numai celor care or munci,
care or inata prin e-perienta ce inseamna "'ariere" si ce di!icultati pre#inta ele.
6 6 6
A doua 'ariera este !oarte adesea cucerirea !ricii. 5mul are multe temeri inutile, ima&inare. Minciuni sa !rici, aceasta
este atmos!era in care traieste. 0i cucerirea !ricii nu este mai putin indiiduala decat cucerirea minciunii. 5rice om are
!ricile sale psrticulare, !rici care nu$i apartin decat lui. 1re'uie sa le descopere, apoi sa le distru&a. 9ricile de care
or'esc sunt de o'icei le&ate de minciunile in mi(locul carora omul traieste. 1re'uie sa intele&eti ca aceste !rici nu au
nimic in comun cu !rica de paian(eni sau de soareci, sau de intuneric, sau cu !ricile neroase ine-plica'ile.
6 6 6
Dar, normal, daca ener&ia e-trasa din alimente, din aer si din impresii continua sa se risipeasca mai repede decat este
reacumulata, atunci apare un moment in care c)iar marele acumulator este &olit de toata ener&ia si or&anismul moare.
Dar aceasta se intampla !oarte rar. De o'icei, or&anismul reactionea#a mai inainte, incetand automat sa mai !unctione#e.
Pentru ca un or&anism sa moara de epui#are sunt necesare conditii speciale. 2n conditii normale, omul a adormi, sau a
lesina, sau se a de#olta in el reo complicatie interna, care a !ace or&anismul sa nu mai !ie in stare sa continue cu
mult timp inainte de pericolul real. 2n consecinta, nu e-ista motie sa ne lasam speriati de e!orturi% pericolul sa murim de
e!ort practic nici nu e-ista. Este mult mai usor sa mori din lipsa de actiitate, de lene, sau de !rica de a !ace e!orturi.
6 6 6
Este tocmai ceea ce oamenii nu intele&. 0i totusi, scopul lor ar tre'ui sa !ie de#oltarea actiitatii centrului emotional.
Centrul emotional este un aparat mult mai su'til decat centrul intelectual, mai ales daca luam in consideratie ca, din toate
partile centrului intelectual, sin&ura care lucrea#a este aparatul !ormator si ca multe lucruri ii raman total inaccesi'ile.
Daca un om rea sa stie si sa intelea&a mai mult decat stie si intele&e asta#i, el tre'uie sa$si aminteasca ca aceasta noua
cunoastere si aceasta noua intele&ere ii a eni trecand prin centrul emotional si nu prin centrul intelectual.
6 6 6
$ 8edeti cat este de simpla reintoarcerea dumneaoastra/ Dar poate ca pur si simplu $am spus poesti, poate ca
"eterna intoarcere" nici nu e-ista deloc. Care este placerea de a aea cu tine un Uspensky ursu# care nici nu mananca,
nici nu 'ea3 Mi$am spus" "0a incercam sa$l 'ine dispunem". 0i cum sa 'ine dispui pe cinea3 1re'uie sa$i spui anecdote.
Pentru altul, este su!icient sa doresti sa$i asculti neca#ul. 0i stiam ca in ca#ul lui Uspensky al nostr.... era "eterna
intoarcere". Asa ca i$am promis ca ii oi raspunde la orice intre'are% stiam 'ine de la inceput ce ma a intre'a/
Dar &lumele lui 4. nu ma speriara. 2mi daduse cea !oarte su'stantial si nu mai putea sa mi$l ia inapoi. ,u am spus
nimicla &lumele lui, neconcepand ca ar !i putut inenta ceea ce tocmai a spus despre "eterna intoarcere". 2natasem de
alt!el sa$i cunosc intonatiile. 0i iitorul mi$a arata ca nu ma inselam, caci 4., desi nu a introdus niciodata ideea eternei
intoarceri in e-punerile inataturii sale, nu eita sa se re!ere la ea, mai ales cand or'ea despre posi'ilitatile pierdute ale
unor oameni care se apropiasera de inatatura si apoi se departasera.
6 6 6
$ Eu am remarcat, am spus, ca un 'ar'at pe tot parcursul ietii sale nu intra in contact decat cu un anumit tip de
!emeie si ca o !emeie nu intra in contact decat cu un anumit tip de 'ar'at. Ca si cum un anumit tip de !emeie ar !i
predestinat pentru un anumit tip de 'ar'at si un tip de 'ar'at pentru un anume tip de !emeie.
$ Este adearat, mi$a spus 4. Dar aceasta !ormulare este, desi&ur, mult prea &enerala. De !apt, oi nu ati a#ut
niciodata nici un tip de 'ar'at sau de !emeie, ci doar tipuri de eenimente. Cel despre care or'esc eu se re!era la tipul
real. Daca oamenii ar putea trai in esenta lor, un tip de 'ar'at ar intalni intotdeauna tipul de !emeie corespondent, si nu ar
mai e-ista asocieri !alse de tipuri. Dar oamenii traiesc in personalitatea lor care are interese proprii, &usturi proprii.
Acestea n$au nimic in comun cu interesele si &usturile esentei. Personalitatea, intr$un asemenea ca#, este re#ultatul
proastei !unctionari a centrilor. Din acest moti, ea nu poate iu'i ceea ce iu'este esenta $ si iu'este e-act ceea ce esenta
nu iu'este. Aici incepe con!lictul dintre esenta si personalitate. Esenta stie ce rea, dar nu poate sa e-plice.
Personalitatea nu rea sa intelea&a si nu tine a'solut deloc cont de dorintele ei. Ea are dorintele proprii si actionea#a in
!elul ei propriu. Dar puterea sa se opreste aici. Pe de alta parte, esenta si personalitatea tre'uie sa traiasca impreuna.
Pentru personalitate acest lucru este di!icil. 2n acest domeniu nu este posi'ila nici un !el de pre!acatorie, intr$un !el sau
altul, esenta ia in cele din urma puterea si decide.
$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$
P.D. Ouspensky -Cteva cuvinte despre Gurdjieff
4urd(ie!! era un sc)im'?tor de destine, un catali#ator c?tre autoini@iere.
PercepAnd c? oamenii tr?iesc e!ecti Bntr$o trans? !olosind doar o parte din capacit?@ile lor latente, c)emarea sa a !ost
ur&ent? Ci !ar? compromisuri" D1re#i@i$?, tre#i@i$? din ne'?nuitul ostru somn )ipnotic la conCtiin@? Ci conCtien@?...E
4urd(ie!! propunea o de#oltare ec)ili'rat? a min@ii, trupului Ci inimii, Bn mie#ul c?reia e-ist? percep@ia propriei !iin@e. Fn
direc@ia culti?rii oluntare a lui DEu$Acum$AiciE, 4urd(ie!! a !olosit o metod? 'a#at? pe aten@ia mo'ili#at? Ci conCtien@?
de sine sen#orial?.
"9rapa prin marea sa simplitate interioar? Ci aerul s?u natural cu care ne !?cea s? uit?m complet c? repre#enta pentru noi
lumea miraculosului Ci a necunoscutului. 0e sim@ea, de asemenea, Bn el, !oarte puternic, a'sen@a total? a oric?rui !el de
a!ectare sau dorin@? de a impresiona Bn reun !el pe cei din antura(ul s?u. Fn plus, Bl sim@eam complet de#interesat, total
indi!erent !a@? de lu-, !a@? de con!ortul s?u Ci capa'il de a nu precupe@i nici un e!ort Bn munca sa." *P.D.Uspensky,
9ra&mente dintr$o Bn?@?tur? necunoscut?+
D,u tre'uie s? m? crede@i. ,u ? cer s? crede@i nimic din ceea ce nu pute@i eri!ica pentru oi BnCi?. Dac? nu ae@i o
minte critic?, i#ita oastr? aici este inutil?.E
4.2. 4urd(ie!!
Dansurile sacre ale lui 4urd(ie!!, sunt o !orma de &imnastic? sacr? ce pot tre#i !unctiile instictie, motorii, emotionale si
intelectuale simultan. Cand sunt reali#ate complet, acestea sunt o cale catre o stare de constiinta superioara. Posturile si
&esturile luate separat sunt neo'i(nuite pentru iata de #i cu #i, totusi, sunt recunoscute la un niel superior inauntrul
nostru.
Unele miscari sunt ru&aciuni, altele sunt meditatii actie, altele sunt 'a#ate pe 7e&ea lui 0apte si implica multiplicari
comple-e in spatiu pe 'a#a Enea&ramei si !ractiilor lui 7. Unele miscari te pre&atesc pentru a in!runta iata de #i cu #i.
0e spune c? dansurile sacre sunt dansurile apostolilor, dar care sunt inatate de la cinea, c)iar dac? sunt " rituale". 0e
spunea c? dansul apostolilor nu are neoie de mu#ica sonora, mu#ica pree-ist? in eter. Doar " urec)ea o'iCnuit?" n$o
aude, pentru a o au#i este neoie Ci de inim?. 1otusi, dansul apostolilor, dansul sacru se poate dansa oriunde si se spune
c? aduce armonia, pentru c? este un dans al spiritului. Acest dans este Ci a !ost mai 'ine cunoscut Bn tradi@ia Camanic?.
Pentru Bn?@atea acestor dansuri sacre, despre care se stiu destul de putine, dar Bn spatele c?rora e-ista o intrea&a istorie Ci
!oarte mult? cunoaCtere spiritual?. Cel care practic? aceste dansuri Bn@ele&e, Bn primul rand, c? li'ertatea per!ec@iunii
spiritului, este acea li'ertate Bn care e-ist? o asumare li'er? Ci o 'un? cunoaCtere a le&ilor uniersale. 7i'ertatea, asumat?
Ci tr?it? responsa'il, Bnseamn? disciplin?. ACa precum 0oarele nu poate spune G MAine nu am c)e! s? r?sar sunt pu@in
o'osit/ G dar nu !ace aceasta din sl?'iciune, ci din cau#a unei cunoaCteri Ci asum?ri per!ecte a le&ilor uniersale.
Fn anul 19:: la Paris, unde, cu a(utorul discipolilor s?i *inclusi 5uspensky+, cump?r? un castel la 9ontain'leau, Prieure,
4urd(ie!! reBncepe actiitatea institutului din 1i!lis, ela'orea#? noi actiit?@i care s? aminteasc? discipolilor s?i de
con!lictul care e-ist? Bntre conCtiin@a lor Ci modul lor de a ac@iona.
El insista asupra muncilor !i#ice &rele" #iua, discipolii s?i !?ceau drumuri, do'orau copaci, construiau case, asanau
mlaCtini, plantau lie#i, iar noaptea !?ceau repeti@ii la dansurile ela'orate de 4urd(ie!!, dansuri inspirate din tradi@ia su!it?
a deriCilor rotitori Ci pe care el le considera o parte esen@ial? a antrenamentului lor spiritual.
Dansurile aeau la 'a#? credin@a c? omul operea#? prin intermediul a trei centri" centrul intelectual $ cel care asi&ur?
procesul &Andirii, centrul emo@ional $ centrul sentimentelor, centrul instincti $ cel care asi&ur? miCcarea Ci procesul de
crea@ie. 7a orice !iin@? uman? unul dintre aceCti centri se mani!est? predominant. 0copul dansului era s?$l Bne@e pe
dansator cum s? inte&re#e Bn mod armonios to@i aceCti centri, !?r? s?$Ci dea !rAu li'er ima&ina@iei Ci emo@iilor sale. Aceste
dansuri, ce p?reau pentru un om neini@iat mai de&ra'? niCte miCc?ri stranii, aeau loc pe o mu#ic? compus? de 4ur(ie!!
Bmpreun? cu compo#itorul 1)omas de Hartmann.
1ot le&at de importan@a conCtienti#?rii miCc?rii, 4urd(ie!! a ela'orat "te)nica stopului". Fn momentul Bn care el spune
"stop", discipolii "Bn&)e@au" e-act Bn atitudinea *interioar? Ci e-terioar?+ pe care o aeau Bn acea clip?, !?r? s? mai
permit? nici unui muCc)i s? se miCte sau reunui &And s? se mani!este.
Fn anul 19:; la ,eI Jork, 4urd(ie!! Ci discipolii s?i, au dat cAtea repre#enta@ii cu 'aletul sacru. Una dintre acestea a
r?mas memora'il?. 4urd(ie!! a dat comand? ca to@i eleii s?i ce se a!lau pe scen? s? in? !u&ind spre sal?. 0cena se a!la
la o Bn?l@ime de cinci metri !a@? de podeaua s?lii de spectacol. 1o@i au cre#ut c? la un moment dat maestrul a spune
"stop". Dar 4urd(ie!! s$a Bntors cu spatele s? discute cu cinea, ast!el c? to@i dansatorii au c?#ut unii peste al@ii Bn urletele
de &roa#? ale spectatorilor. Dar Bn momentul Bn care, la comanda maestrului, to@i cei pr?'uCi@i la sol s$au ridicat !?r? nici
o #&Arietur?, sala a Bnceput s? aplaude !renetic.
5uspensky" K9ra&mente dintr$o Bn?@?tur? necunoscut?E
Am or'it de(a despre destin Ci despre BntAmplare Bn ia@a omului. 8om e-amina acum sensul acestor cuinte Bntr$un
mod mai detaliat. Li destinul e-ist?, dar nu pentru toat? lumea. Cea mai mare parte a oamenilor sunt separa@i de destinul
lor Ci nu tr?iesc decAt su' in!luen@a le&ii KaccidentuluiE. Destinul este re#ultatul in!luen@elor planetare care corespund
unui anumit tip de om. 8om or'i despre tipuri mai tAr#iu. PAn? atunci Bn@ele&e@i aceasta" omul poate aea destinul care
corespunde tipului s?u, dar practic nu$l are niciodat?. Li aceasta pentru c? destinul nu prieCte decAt o mic? parte parte a
omului, esen@a sa. 0? ne amintim c? omul este constituit din dou? p?r@i" esen@? Ci personalitate. Esen@a omului este ceea
ce este el. Personalitatea omului este Kceea ce nu este elE. KCeea ce nu este elE Bnseamn?, ceea ce este enit din a!ar?,
ceea ce a Bn?@at. sau ceea ce re!lect?% toate urmele impresiilor e-terioare l?sate Bn memorie Ci Bn sen#a@ii, toate cuintele
Ci toate miCc?rile care i$au !ost inoculate, toate aceste sentimente create prin imita@ie, toate acestea Kcare nu sunt elE,
toate alcatuiesc personalitatea. Din punct de edere al psi)olo&iei o'iCnuite, dii#iunea omului Bn personalitate Ci esen@?
este di!icil de Bn@eles. Ar !i mai e-act spus ca psi)olo&ia i&nor? aceast? dii#iune Bn totalitate. Un copil mic nu are Bnc?
personalitate. El este ceea ce este Bn realitate. El este esen@a. Dorin@ele, &esturile sale, ceea ce Bi place, ceea ce nu Bi place,
e-prim? e-act ceea ce simte.
Dar imediat ce interine ceea ce numim Keduca@ieE, personalitatea Bncepe s? se de#olte. Personalitatea se !ormea#? Bn
parte prin ac@iunea in!luen@elor inten@ionate, adic? educa@ia Ci Bn parte prin imitarea inoluntar? a adul@ilor de c?tre
copilul BnsuCi. Fn !ormarea personalit?@ii, un mare rol este (ucat de asemenea de Kre#isten@aE copilului Bn !a@a antura(ului
s?u Ci de e!orturile sale de a disimula ceea ce este Bn KelE, ceea ce este KrealE.
Esen@a este ade?rul Bn om" personalitatea este minciun?. Dar pe masur? ce creCte personalitatea, esen@a se mani!est? din
ce Bn ce mai rar, din ce Bn ce mai sla'. Uneori esen@a c)iar Bncetea#? s? se mai mani!este la o Arst? !oarte mic? Ci !iin@a
Bncetea#? s? mai creasc? spiritual. 0e BntAmpl? deseori ca mani!estarea esen@ei unui om adult, c)iar a unui intelectual sau,
Bn sensul curent al cuAntului, a unui om cultiat, s? se !i oprit la Arsta de = sau 7 ani. Aceasta Bnseamn? c? nimic din
ceea ce edem Bn acest om nu este el Bn realitate. Ceea ce este el, ceea ce Bi este propriu, adic? esen@a sa, nu se mani!est?
Bn mod o'iCnuit decAt Bn instinctele sale Ci Bn emo@iile sale cele mai simple. Fn anumite ca#uri, totuCi, esen@a se poate
mani!esta Bn paralel cu personalitatea. Asemenea ca#uri repre#int? e-cep@ii !oarte rare, mai ales Bn condi@iile de ia@? ale
oamenilor Kcultia@iE.
2nstinctul are mai multe Canse s? se mani!este Bn oamenii care tr?iesc Bn contact direct cu natura, Bn condi@ii di!icile, unde
tre'uie s? lupte mereu pentru a depaCi pericole.
Arta o'iectia $ calea spirituala a !rumusetii uniersale, arta o'iectia repre#inta 1M din industria artistic? a planetei.
Di!erenta dintre arta o'iectia si cea o'isnuita este ca emotia resimtita de priitor Bn !ata unei creatii de arta o'iectia
este identica cu cea a artistului. 0tarea de inspiratie a artistului este resimtita de priitor Bn totalitate. 0copul acestei cai
este de#oltarea capacitatii de contemplare *o !orma superioara de empatie+. Contemplarea a conduce la identi!icare cu
o'iectul contemplat si la cunoastere spirituala a esentei o'iectelor contemplate. De aici nu mai de decAt un pas pAna la
cunoasterea de sine, care ramAne telul tuturor cailor spirituale. Arta o'iecti?, sacr? este calea cea mai direct? c?tre su!let
$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$
Eneagrama - simb! universa! a! "ie#ii
Constantin Chiril
Enea&rama este unul dintre pu@inele sim'oluri care !ascinea#? prin !or@a Ci misterul s?u. 0impla sa i#uali#are tre#eCte la
Bnceput o curio#itate ie, iar mai apoi incit? la un studiu neo'osit Bn a$i de#?lui tainele ascunse. 4eometria sa aparent
complicat? coner&e c?tre un re#ultat adeseori neaCteptat Ci surprin#?tor de simplu. 2mpactul puternic al Enea&ramei Bn
mediile psi)olo&ice occidentale, dar nu numai, se 'a#ea#? tocmai pe acest du'lu aspect care o caracteri#ea#?" o miCcare
comple-? care descoper? treptat o unic? idee, un sin&ur circuit care uni!ic? Ci esen@iali#ea#?.
Fn &eneral, ceea ce se cunoaCte, este c? Eneagrama$ !a rigini$ era repre%entare grafic& asciat& unei cuna'teri
e%terice e!abrate 'i care avea r!u! de a sinteti%a vast& 'tiin#& despre !egi!e 'i principii!e care guvernea%& via#a
mu!ui 'i a universu!ui (n (ntreaga sa cuprindere 'i stratificare.
,ici pBn? ast?#i nu se poate preci#a cu certitudine care sunt Bnceputurile Ci !irul istoric al acestei tradi@ii. 0tudiul actual al
Enea&ramei se poate rami!ica Bn trei direc@ii principale"
Bn?@?turile lui 4.2. 4urd(ie!! Ci continuatorii Ccolii sale%
Ccoala Arica Ci !ondatorul acesteia 5scar 2c)a#o%
0istemul tipurilor de personalitate, cu principalul repre#entant Claudio ,aran(o
Populari#area acestui sim'ol a !ost !?cut? prin Bn?@?turile lui 4.2. 4urd(ie!!, Bn special prin pu'licarea la mi(locul
secolului trecut de c?tre principalul s?u discipol P.D. Uspenski a cele'rei lucr?ri D9ra&mente dintr$o Bn?@?tur?
necunoscut?E. 4urd(ie!! pre#int? Enea&rama aBnd la 'a#? o sim'olistic? apar@inBnd unei cunoaCteri str?ec)i Ci
inte&rale, !?r? a pretinde Bns? c? aceste idei Bi apar@in. Din 'io&ra!ia sa deose'it de 'o&at? Ci interesant?, a!l?m c?
Enea&rama era strBns le&at? de o con!rerie su!it? numit? 0armouni, de unde se pare c? 4urd(ie!! a luat contactul cu
aceast? Bn?@?tur?. Aplica@iile Enea&ramei erau transpuse Bntr$un mod inedit pentru occidentali, implica@iile sale
e#oterice &?sindu$Ci e-presia Bn ritmul unor dansuri ini@iatice, cu o mare putere de su&estie asupra tuturor celor ce
participau la asemenea repre#ent?ri.
0pre deose'ire de celelalte dou? direc@ii de de#oltare ale Enea&ramei, aici accentul se pune Bn principal pe ideea
structur?rii unui proces, con!orm celor dou? le&i !undamentale ale i'ra@iei" 7e&ea lui 1rei Ci 7e&ea lui Lapte.
DEnea&rama )raneiE care este pre#entat? Bn pa&inile c?r@ii lui Uspenski arat? de !apt modul alc)imic de trans!ormare a
i'ra@iilor, Bnc?rcBnd Enea&rama cu semni!ica@ia unui sistem uniersal al Ener&iei. 0im'olistica Enea&ramei este
indisolu'il le&at? de numerolo&ie Ci pe aceast? direc@ie unii cercet?tori emit ipote#a unei Bnrudiri cu tradi@ia pita&oreic?,
mistica ka''ala$ei sau epoca c)aldeean?, unele ipote#e urcBnd c)iar pBn? a o data cu apro-imati 1N NNN ani ec)ime.
DeCi pre#entat? Bntr$un mod incomplet, enea&rama poate !i decriptat? dac? !acem apel la o anali#? comparati? Bn lumina
cunoCtin@elor e#oterice pre#ente Bn alte tradi@ii spirituale, aBnd Bn edere c? ea este, aCa cum spunea Ci 4urd(ie!!, un
lim'a( !iloso!ic uniersal. ,u tre'uie s? con!und?m Bns? studiul teoretic al sim'olului cu e!ortul Bn@ele&erii acestuia, care
presupune o trans!ormare concomitent? a conCtiin@ei celui care se las? stimulat de o ast!el de Bntreprindere.
A!irma@ia lui 4urd(ie!! c? orice proces sau !enomen poate !i Bn@eles Bn conte-tul inte&r?rii sale pe Enea&ram? nu se re!er?
doar la o putere de cunoaCtere a Enea&ramei, ci Bn aceeaCi m?sur? la o putere a ac@iunii *DEnea&rama este un sim'ol
Bnc?rcat cu !or@?E+. 0ta'ilind cone-iunile su'tile Bntre o ac@iune Ci etapele sale directoare, conCtiin@a cap?t? deprinderea
de a !i Bn concordan@? cu ritmul de#olt?rii oric?rui tip de actiitate, !iind capa'il? spre e-emplu s? intuiasc? momentele
de )iatus Ci s?$Ci reali#e#e Bntotdeauna scopul urm?rit. Ast!el putem Bn@ele&e Ci un alt a!orism al lui 4urd(ie!! care ne
aduce aminte de koan$urile tradi@iei #en" DDac? po@i s? 'ei Bntr$un mod cu ade?rat corect o can? cu ceai, atunci !ii si&ur
c? po@i !ace a'solut oriceE. Eident, am putea spune, dac? o om !ace pe deplin conCtien@i.
Etapa actual? de de#oltare a Enea&ramei se re!er? Bn special la aplica@iile sale Bn domeniul psi)olo&iei, constituind un
aloros instrument de anali#? a tipolo&iilor umane Ci a rela@iilor interpersonale. Oscar Ic)a% a !ost cel care a introdus
pentru prima oar? utili#area Enea&ramei ca un sistem care !oto&ra!ia#? un instantaneu ar)etipal al su!letului, !iind
cunoscut ca Dp?rintele Enea&ramei moderne a personalit?@iiE. Li Bn aceast? linie ini@iatic? misterul ori&inii Enea&ramei
continu?. 2c)a#o s$a n?scut Bn .oliia Ci a c?l?torit Bn 5rient *Honk$kon&, 2ndia, 1i'et+ studiind artele mar@iale, yo&a,
scrierile 'udiste Ci con!ucianiste, alc)imia Ci 2 C)in&$ul. El s$a Bntors apoi Bn @ara natala *.oliia $ 7a Pa#+ unde timp de
un an a pus Bn practic? Bn?@?turile adunate. Fn 19O>, Bn timpul unei st?ri e-tatice care a durat 7 #ile, 2c)a#o a tr?it
reela@ia a ceea ce aea s? le transmit? cBtora dintre discipolii s?i, Bn Arica G C)ile. 7a Bnceput, doar un &rup i#olat de
1N persoane, el aea s? se e-tind? Bn 197N, cBnd ON de persoane de na@ionalitate american? au r?mas aici pentru 9 luni.
Dup? aceasta, 2c)a#o a considerat c? este timpul s? se mute Bn America de ,ord Bn!iin@Bnd centre ale 2nstitutului Arica Bn
,eI Jork, 7os An&eles, 0an 9rancisco.
,imic nu a !ost notat de c?tre studen@ii s?i, una din condi@iile de 'a#? ale 2nstitutului cerBnd p?strarea secret? a no@iunilor
predate. CBnd aceast? restric@ie a !ost Bnc?lcat? Bn 19PP, studen@ii acestei linii e#oterice au Bnceput s? pu'lice studii
numeroase priind Enea&rama ca sistem al personalit?@ii. Aceast? ultim? Ci cea mai cunoscut? direc@ie de utili#are a
Enea&ramei l$a aut ca repre#entant principal pe C!audi *aranj, psi)olo& ca !orma@ie, care a o!erit re#ultatele
cercet?rilor sale lui Riso, Palmer, etcQ
C)iar Ci Bn acest conte-t se p?strea#? o not? de protec@ie Ci secret a unor in!orma@ii esen@iale, de e-emplu ,aran(o
sus@inBnd c? DCi$a pierdut Bnsemn?rile saleE din timpul cBt a studiat Bmpreun? cu 2c)a#o, Bn Arica G C)ile.
Etapa ,aran(o are meritul de a !i Bn&lo'at cunoCtin@ele despre cele nou? tipuri de e&o, cu !i-a@iile, ideile, pasiunile Ci
irtu@ile a!erente, Bntr$un sistem complet al tipolo&iilor, ast?#i recunoscut Bn s!era psi)olo&iei Ci cu aplica@ii Bn !oarte
multe domenii.
Conclu#ia pe care putem s? o tra&em din acest scurt istoric al enea&ramei este c? Bn?@?tura pro!und? a acestui sim'ol s$a
transmis oral Bn aproape toate tradi@iile men@ionate, aBnd un pro!und caracter e#oteric. Pre#entarea sa a !ost !?cut? de
!iecare dat? Bntr$un mod par@ial, ceea ce las? multe semne de Bntre'are Ci lacune Bn cunoaCterea secretelor sale ini@iatice.
Despre unele Bncerc?ri de a redescoperi aceast? str?ec)e sim'olistic?, om reeni Bn numerele iitoare.
$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$
Invataturile lui Gurdjieff Despre Cristalizare !emurire"
Invataturi!e !ui Gurdjieff + Despre Crista!i%are ,*emurire- In cautarea miraculosului fragmente dintr-o inatatura
necunoscuta de !spenski, cap. II"
Cu o anumita oca#ie, la una din aceste intalniri, cinea a intre'at despre posi'ilitatea reincarnarii, si daca este posi'il sa
credem in ca#urile de comunicatie cu cei decedati.
Multe lucruri sunt posi'ile, a spus 4. Dar e necesar sa intele&em ca !iinta umana, !ie in iata !ie dupa moarte, daca e-ista
dupa moarte, poate !i !oarte di!erita in calitate. RMasina umanaS care depinde in orice de in!luentele e-terne, pentru care
totul Rse intamplaS, care acum e una si un moment dupa e alta, si momentul urmator e a treia, nu are nici un iitor de nici
un !el% este inmormantata si asta e totul. Pamantul se intoarce in pamant. Aceasta se aplica lui. Pentru a putea or'i de
orice !el de iata iitoare tre'uie sa e-iste o anumita cristali#are, o anumita !u#iune a calitatilor interioare ale omului, o
anume independenta de in!luentele e-terne. Daca e-ista cea in om capa'il sa re#iste in!luentelor e-terne, atunci acest
lucru in sine poate !i capa'il sa re#iste mortii corpului !i#ic. Dar &anditi$a si sin&uri ce poate sa re#iste mortii !i#ice la
un om care lesina sau uita tot cand se taie la de&et3 Daca e-ista cea in om, poate supraietui% daca nu e nimic, nu e
nimic de supraietuit. C)iar si daca cea supraietuieste, iitorul sau poate sa arie#e. 2n anumite ca#uri de cristali#are
completa ceea ce oamenii numesc RreincarnareS poate !i posi'ila dupa moarte, si in alte ca#uri ceea ce oamenii numesc
Re-istenta de partea cealaltaS. 2n amandoua ca#urile este continuarea ietii in Rcorpul astralS, sau cu a(utorul Rcorpului
astralS. 0titi ce inseamna e-presia Rcorp astralS. Dar sistemele cu care sunteti in cunostinta si !olosesc e-presia asta
a!irma ca Rtoti oamenii au corp astralS. Asta e &resit. Ceea ce se poate numi Rcorp astralS se o'tine prin mi(loace de
!u#iune, adica prin munca interna incredi'ila si lupta. 5mul nu se naste cu el. 0i !oarte putini oameni il o'tin. Daca e
!ormat, poate continua sa traiasca dupa moartea corpului !i#ic, si poate sa se nasca din nou in alt corp !i#ic. Asta e
RreincarnareS . Daca nu se re$naste, atunci in cursul timpului deasemenea moare. ,u e nemuritor dar poate trai mult dupa
moartea corpului !i#ic.
9u#iunea, unitatea interna se o'tine prin mi(loace de !rictiune, prin lupta intre RDaS si R,uS in om. Daca un om traieste
!ara lupta interioara, daca totul se intampla in el !ara opo#itie, daca se duce oriunde este tras sau oriunde 'ate antul, el
a ramane asa cum e. Dar daca lupta incepe in el, si in special daca e-ista o anume linie in aceasta lupta, atunci in mod
&radual, caracteristici permanente incep sa se !orme#e, el incepe sa se Rcristali#e#eS . Dar cristali#area e posi'ila pe o
!undatie 'una sau pe o !undatie &resita. R9rictiuneaS , lupta intre RdaS si RnuS, poate !oarte usor sa ai'a loc pe o !undatie
&resita. De e-emplu o credinta !anatica intr$o idee sau alta, sau R!rica de pacatS, poate eoca o incredi'ila lupta intre RdaS
si RnuS, iar un om poate sa Rcristali#e#eS pe aceste !undatii. Aceasta ar !i o incompleta, &resita cristali#are. Un ast!el de
om nu a poseda posi'ilitatea unei de#oltari ulterioare. Pentru a !ace posi'ila de#oltarea iitoare el tre'uie topit din
nou, iar asta poate !i !acut numai prin su!erinta teri'ila.
Cristali#area e posi'ila pe orice !undatie. 0a luam de e-emplu un 'ri&adier, un !oarte 'un, 'ri&adier adearat. Am
cunoscut ast!el de 'ri&adieri in Cauca#. El a sta cu o pusca dupa o piatra lan&a drum pentru opt ore !ara sa se miste. Ai
putea si tu sa !aci asta3 1ot timpul, ima&inea#a$ti o lupta are loc in el. 2i e sete si cald, mustele il musca% dar el sta
nemiscat. Altul e calu&ar% ii e !rica de diaol% toata noaptea se da cu capul de pamant si se roa&a. Ast!el cristali#area se
reali#ea#a. 2n !elul asta oamenii pot &enera in ei o putere interna enorma% pot indura tortura% pot o'tine ceea ce or. Asta
inseamna ca e cea in ei cea solid, cea permanent. Asemenea oameni pot deeni nemuritori. Dar la ce 'un3 Un ast!el
de om deine un Rlucru nemuritorS, desi o anumita cantitate de constiinta se pastrea#a cateodata in el. Dar c)iar si asta,
tre'uie retinut, se intampla !oarte rar.
In ce fe! cineva pate evca !upta intre .da/ si .nu/ in e!0 a intrebat cineva.
Este necesar sacri!iciul, a spus 4. Daca nu e nimic sacri!icat, nimic nu e o'tinut. 0i e necesar sa sacri!ici cea pretios pe
moment, sa il sacri!ici pentru un timp indelun&at si sa sacri!ici cea important. Dar nu pentru totdeauna. Aceasta tre'uie
inteles pentru ca de multe ori nu e inteles. 0acri!iciul e necesar numai cat timp procesul cristali#arii se des!asoara. Cand
cristali#area s$a reali#at, renuntarile, priarile si sacri!iciile nu mai sunt necesare. Atunci un om poate aea orice isi
doreste. ,u mai sunt le&i pentru el, el este le&ea insasi.
7a una din urmatoarele intalniri 4 a continuat, ca raspuns la o intre'are, sa de#olte ideile despre reincarnare si iata
iitoare.
1e pate spune ca mu! pseda nemurirea0
,emurirea este una din calitatile ce le atri'uim oamenilor !ara sa aem su!icienta intele&ere in semni!icatia lor, a spus 4.
Alte calitati de acest !el sunt RindiidualitateS , in sensul unitatii interioare, un REu permanent si nesc)im'atorS ,
RconstiintaS si RointaS. 1oate aceste calitati P51 apartine omului, dar asta nu inseamna neaparat ca si apartin lui sau
tuturor.
Pentru a intele&e CE este omul in timpul pre#ent, adica la nielul de de#oltare pre#ent, este necesar sa ne ima&inam
intr$o anumita masura ce ar putea !i, adica ce ar putea deeni. Doar intele&and succesiunea corecta de de#oltare
posi'ila, oamenii or inceta sa atri'uie ceea ce in pre#ent nu poseda, si poate, ceea ce pot o'tine numai dupa un e!ort
mare si o munca mare.
Con!orm cu inatatura antica, urme ale careia se &asesc in dierse sisteme, ec)i si noi, un om care a atins de#oltarea
intrea&a posi'ila pentru un om, un om in intre&ul sens al cuantului, este constituit din patru corpuri. Aceste patru
corpuri sunt compuse din su'stante care &radual dein din ce in ce mai !ine, ce se interpenetrea#a reciproc, si !ormea#a
patru or&anisme independente, ce stau in relatii 'ine de!inite una cu cealalta dar capa'ile de actiuni independente.
Motiul pentru care este posi'il ca aceste patru corpuri sa e-iste este ca or&anismul uman, corpul !i#ic, are o or&ani#are
atat de comple-a incat, in anumite conditii, un or&anism nou poate creste in el, permitand un mult mai conena'il si
ascultator instrument pentru actiitatea constiintei decat corpul !i#ic. Constiinta mani!estata in acest corp nou este
capa'il sa il &uerne#e, si are putere deplina si control deplin asupra corpului !i#ic. 2n acest al doilea corp, in anumite
conditii, un al treilea corp poate creste, din nou aand caracteristicile proprii. Constiinta mani!estata in acest al treilea
corp are putere deplina si control asupra primelor doua corpuri, si cel de$al treilea corp poseda posi'ilitatea sa acumule#e
cunoastere alt!el inaccesi'ila primului sau celui de$al doilea corp. 2n al treilea corp in anumite conditii, un al patrulea
poate creste, care di!era la !el de mult de al treilea ca si al treilea de al doilea si al doilea de primul. Constiinta
mani!estata in al patrulea corp are control deplin asupra primelor trei corpuri si asupra lui insusi.
Aceste corpuri sunt de!inite in inataturi di!erite in !eluri ariate. Primul este corpul !i#ic, in terminolo&ie Crestina
corpul RcarnalS% al doilea, in terminolo&ie Crestina este corpul RnaturalS% al treilea este corpul RspiritualS si al patrulea, in
terminolo&ia Crestinismului esoteric este corpul RdiinS. 2n terminolo&ie teoso!ica primul e corpul R!i#icS, al doilea
RastralS al treilea RmentalS si al patrulea RcausalS*corpul care poarta cau#ele actiunilor in el, este independent de cau#e
e-terne, si este corpul ointei+.
2n terminolo&ia unor anumite inataturi 5rientale, primul corp e caruta *corpul+, al doilea corp este calul *sentimente,
dorinte+, al treilea e i#itiul *mintea+ si al patrulea este stapanul *Eul, constiinta, ointa+.
Asemenea comparari si paralele pot !i &asite in ma(oritatea sistemelor si inataturilor care recunosc cea mai mult in om
decat corpul !i#ic. Dar aproape toate inataturile, in timp ce repeta in !orma mai mult sau mai putin !amiliara de!initiile
si dii#iunile inataturilor antice, au uitat si omis cea mai importanta caracteristica, care este ca" un om nu se naste cu
corpurile !ine, si ca ele nu pot decat sa !ie cultiate in mod arti!icial in el cu conditia ca sa !ie pre#ente conditii !aora'ile
interne si e-terne.
Corpul astral nu este o implementare indispensa'ila in om. Este un mare lu- pe care numai putini si$l pot permite. Un
om poate trai c)iar 'ine !ara corp astral. Corpul sau !i#ic poseda toate !unctiile necesare ietii. Un om !ara corp astral
poate c)iar produce impresia unui om !oarte intelectual sau c)iar spiritual, si poate insela nu numai pe ceilalti dar c)iar si
pe sine.
Asta se aplica cu atat mai mult, 'ineinteles, Rcorpului mentalS si al celui de$al patrulea corp. 5mul ordinar nu poseda
aceste corpuri sau !unctiile lor corespun#atoare. Dar el adesea crede si ii !ace si pe altii sa creada ca le poseda. Motiele
pentru acest lucru sunt ca, primul, !aptul ca corpul !i#ic lucrea#a cu aceleasi su'stante din care sunt compuse corpurile
superioare, doar ca acele su'stante nu sunt cristali#ate in el, nu ii apartin% si in al doilea rand, are toate !unctiile analoa&e
acelor corpuri superioare, desi 'ineinteles di!era de ele considera'il. Principala di!erenta intre !unctiile unui om ce
poseda numai corpul !i#ic si !unctiile celor patru corpuri este ca in primul ca#, !unctiile corpului !i#ic &uernea#a toate
celelalte !unctii, cu alte cuinte totul e &uernat de corp care in sc)im', este &uernat de in!luente e-terne. 2n al doilea
ca#, comanda sau controlul emana din corpul superior.
2unctii!e crpu!ui fi%ic pt fi repre%entate ca para!e!e cu functii!e ce!r patru crpuri.
Automatisme ce lucrea#a su' in!luente e-terne TU Dorinte produse de automatisme TU 4anduri ce proin din dorinte
TU Di!erite si contradictorii EointeE create de dorinte.
Corpul ascultand de dorintele si emotiile ce sunt su'ordonate inteli&entei VT Puteri emotionale si dorinte ce asculta
&andul si inteli&enta VT 9unctii ale &andirii ce asculta de constiinta si ointa VT Eul *E&o+ Constiinta 8ointa.
2n primul ca#, spuse 4., in relatie cu !unctiile unui om numai cu corp !i#ic, automatul depinde de in!luentele e-terne, si
urmatoarele trei !unctii depind de corpul !i#ic si de in!luentele e-terne ce le primeste acesta. Dorinte sau aersiuni G REu
reauS, REu nu reauS, R2mi placeS, R,u$mi placeS G adica !unctiile ce ocupa locul celui de$al doilea corp, depind de
socuri accidentale si in!luente. 4andirea ce corespunde !unctiilor celui de$al treilea corp, este in intre&ime un proces
mecanic. R8ointaS este a'senta in omul ordinar mecanic, el nu are decat dorinte% iar o permanenta mai mare sau mai mica
de dorinte este numita o ointa puternica sau sla'a.
2n al doilea ca#, adica in relatie cu !unctiile celor patru corpuri, automatismul corpului !i#ic depinde de in!luentele
celorlalte corpuri. 2n locul actiitatii contradictorii si discordante ale di!eritelor dorinte, nu e decat un sin&ur Eu, intre&,
indii#i'il, si permanent% e-ista indiidualitate, ce domina corpul !i#ic si dorintele sale si e capa'il sa depaseasca
re#istenta si impotriirea. 2n locul proceselor mecanice de &andire, e-ista constiinta. 0i e-ista ointa, adica puterea, nu
cea compusa din dorinte contradictorii ce apartin di!eritor euri, dar cea care i#oraste din constiinta si e &uernata de
indiidualitate sau un sin&ur si permanent Eu. ,umai o asemenea ointa poate !i numita Kli'eraE, pentru ca e
independenta de accident si nu poate !i alterata sau directionata din a!ara.
5 inatatura 5rientala descrie !unctiile celor patru corpuri, a cresterii lor &raduale, si conditiile acestei cresteri, in !elul
urmator" 0a ne ima&inam un as sau o retorta umpluta cu ariate pul'eri metalice. Pul'erile nu sunt in nici un !el
conectate una cu cealalta si !iecare sc)im'are accidentala in po#itia retortei sc)im'a po#itiile relatie ale pul'erilor.
Daca retorta este scuturata sau 'atuta cu de&etul, pul'erea care era deasupra poate aparea la !und sau la mi(loc, in timp
ce cea de la !und poate aparea la supra!ata. ,u e-ista nimic permanent in po#itia pul'erilor si in aceste conditii nu poate
!i nimic permanent. Asta este o ima&ine e-acta a ietii noastre psi)ice. 9iecare moment succesi, noi in!luente pot
sc)im'a po#itia pul'erii care este deasupra si sa o puna in loc pe alta care este e-act opusul. 0tiinta numeste aceasta stare
a pul'erilor, starea amestecului mecanic. Caracteristica esentiala a interrelatiei intre pul'eri in acest amestec este
insta'ilitatea acestor interelatii si aria'ilitatea lor.
Este imposi'il sa sta'ili#e#i interelatia pul'erilor in stare de amestec mecanic. Dar pul'erile pot !i !u#ionate% natura
pul'erilor !ace aceasta posi'ila. Pentru a !ace acest lucru, un !oc special tre'uie aprins su' retorta care, prin incal#ire si
topirea pul'erilor, le a !u#iona impreuna. 9u#ionate in acest !el pul'erile or !i intr$o stare de compus c)imic. 0i acum
nu mai pot !i separate prin acele metode simple care le separau si le !aceau sa$si sc)im'e locul cand erau in stare de
amestec mecanic. Continutul retortei a deenit Rindii#i'ilS , RindiidualS . Aceasta este o ima&ine a !ormarii celui de$al
doilea corp. 9ocul prin mi(locirea caruia !u#iunea este atinsa este produsa de R!rictiuneS, care la randul ei produce in om
lupta intre RdaS si RnuS. Daca un om da !riu li'er tuturor dorintelor, sau le incura(ea#a, nu a !i nici o lupta interioara in el,
nici o R!rictiuneS, nici un !oc. Dar daca, pentru scopul atin&erii unei anumite tinte, el se lupta cu dorintele care il 'antuie,
el a crea un !oc care in mod &radual ii a trans!orma lumea interioara intr$un sin&ur intre&.
0a ne intoarcem la e-emplul nostru. Compusul c)imic o'tinut prin !u#iune poseda anumite calitati, o anume &raitatie, o
anume conductiitate electrica, s.a.m.d. Aceste calitati constituie caracteristicile su'stantelor in c)estiune. Dar prin
munca de un anumit !el numarul acestor caracteristici poate !i crescut, adica alia(ul poate capata noi proprietati care nu
apartin lui de prima oara. Deine posi'il sa il ma&neti#e#i, sa il !aci radioacti, s.a.m.d.
Procesul im'o&atirii alia(ului cu noi proprietati corespunde procesului !ormarii celui de$al treilea corp si capatarea de noi
puteri si cunostinte cu a(utorul celui de$al treilea corp.
Cand al treilea corp a !ost !ormat si a capatat noi proprietati, puteri si cunoastere posi'ila pentru asta, ramane pro'lema
!i-arii cunoasterii si acestor puteri, pentru ca, !iind supus in!luentelor de un anumit !el, pot !i luate de aceleasi in!luente
sau altele. Prin mi(loacele de un anumit !el de munca pentru toate cele trei corpuri proprietatile capatate pot !i !acute
posesiuni permanente si inaliena'ile ale celui de$al treilea corp.
Prcesu! fi3arii acestr prprietati capatate crespund prcesu!ui frmarii ce!ui de-a! patru!ea crp.
0i doar omul ce poseda cele patru corpuri pe de$antre&ul de#oltate poate !i numit un RomS in intre&ul sens al cuantului.
Acest om poseda multe proprietati pe care omul o'isnuit nu le poseda. Una din aceste proprietati este ,emurirea. 1oate
reli&iile si toate inataturile antice contin ideea ca, capatand cel de$al patrulea corp, omul capata nemurirea, si toate
contin indicatii ale cailor de a capata al patrulea corp, adica nemurirea.
2n aceasta conectie anumite inataturi compara omul cu o casa cu patru camere. 5mul locuieste intr$o camera, in cea mai
mica si saraca din toate, si pana nu i se spune, el nu suspectea#a e-istenta celoralte camere care sunt pline de comori.
Cand a!la asta el incepe sa caute c)ei ale acestor camere si in special a celei de$a patra, cea mai importanta camera. 0i
cand un om &aseste calea in acea camera, el c)iar deine stapanul casei sale, si numai atunci casa ii a apartine lui
intrea&a si pentru totdeauna.
A patra camera ii da omului nemurirea si toate inataturile reli&ioase se straduie sa arate calea catre ea. 0unt multe cai,
unele mai scurte altele mai lun&i , unele mai &rele altele mai usoare, dar toate !ara e-ceptie, duc sau se straduie sa duca
intr$o sin&ura directie, anume nemurirea.
$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$
,,Uspensky, matematician si cunoscut #iarist rus, a !ost unul dintre cei mai de seama discipoli ai lui 4urd(ie!!.
A !ost !ascinat de intelepciunea si ori&inalitatea sistemului e#oteric conceput de 4urd(ie!!, ce cu !ermitate a
urmarit sa atra&a atentia oamenilor asupra mecanicitatii starii de adormire in care se complac si sa tre#easca in
ei dorinta de A 92 cu adearat si aspiratia de a cunoaste sensul pro!und al e-istentei.
Desi mare parte a ideilor, pe care se 'a#ea#a sistemul sau e#oteric, au !ost preluate din traditia intelepciunii
milenare orientale si occidentale, meritul incontesta'il al lui 4urd(ie!! consta in capacitatea sa de a actuali#a si
adapta aceasta inatatura straec)e la necesitatile omului modern, lim'a(ul !olosit, desi a urmarit sa reele#e
adearuri eterne, !iind acela al unui om de stiinta."
,,2n cursul intalnirilor din perioada pe care am descris$o $$$ s!arsitul anului 191= $$$ 4. A a'ordat, in mai multe
etape, PR5.7EMA RE7242E2. De cate ori i se punea o intre'are asupra unui su'iect care aea o le&atura
oarecare cu reli&ia, incepea intotdeauna prin a su'linia ca 7A .A<A A121UD2,22 ,5A01RE 5.20,U21E
9A1A DE PR5.7EME7E RE72425A0E e-ista cea 95AR1E 4RE021.
RE7242A, spunea el intotdeauna, este U, C5,CEP1 RE7A128% reli&ia unui om poate !oarte 'ine sa nu$i
conina altuia. Caci reli&ia corespunde nielului de e-istenta. 8reau sa spun ca reli&ia unui om aand un
anumit niel de e-istenta poate !oarte 'ine sa nu$i conina unui om cu un alt niel de e-istenta.
1re'uie sa intele&em ca reli&ia omului nr. 1 nu este aceeasi cu reli&ia omului nr. : si cea a omului nr. ; este de
asemenea di!erita. 2n acelasi !el, reli&iile oamenilor nr. >, nr. O, nr. =, nr. 7 sunt total di!erite de reli&iile
oamenilor nr. 1, : si ;.
2n al doilea rand reli&ia inseamna" A 9ACE. Un om nu doar 4A,DE01E sau 02M1E reli&ia, el o "traieste"
atat cat poate% alt!el nu mai este reli&ie, este !ante#ie sau !ilo#o!ie. 9ie ca aceasta ii place sau nu, el isi arata
atitudinea !ata de reli&ie prin actiunile sale si nu si$o poate arata DECA1 PR2, AC12U,27E 0A7E. 2n
consecinta, daca actiunile sale sunt in contradictie cu ceea ce ii cere reli&ia sa el nu poate a!irma ca apartine
acelei reli&ii. Marea ma(oritate a oamenilor care isi spun crestini nu au dreptul sa se numeasca ast!el, pentru ca
nu numai ca nu urmea#a perceptele reli&iei lor, dar nici nu par cel putin sa$si dea seama ca aceste percepte
tre'uiesc urmate.
Reli&ia crestina inter#ice CR2MA. 0i toate pro&resele pe care le$am !acut sunt PR54RE0E 2, AR1A DE A
UC2DE, in 1EH,2CA RA<.52U7U2. CUM PU1EM A1U,C2 0A ,E ,UM2M CRE012,23
,imeni nu are dreptul sa se intitule#e crestin, daca nu urmea#a cu strictete perceptele lui C)ristos. Un om
poate sa spuna ca D5RE01E sa !ie crestin, daca se straduieste sa$i urme#e perceptele. Daca nu se &andeste la
asta, sau rade de ele, sau daca le inlocuieste prin cea inentat de el sau pur si simplu le uita, el nu are nici un
drept sa$si spuna crestin.
Am luat e-emplul ra#'oiului, pentru ca este cel mai !rapant. Dar !ara sa or'im de ra#'oi, totul in iata
noastra este la !el. 5amenii isi spun crestini, dar !ara sa intelea&a ca ei nu or, ca nu pot !i crestini, deoarece
pentru a !i crestin nu este su!icient sa doresti, tre'uie sa 922 si CAPA.27 si, mai mult, 1RE.U2E 0A 02
AC125,E<2 2, ACE01 0E,0.
5mul modern nu este unul, nu este "eu", el este "noi" sau mai e-act, el este "ei". 1otul decur&e din asta. 0a
presupunem ca un om rea, dupa Ean&)elie, sa intoarca o'ra#ul stan& dupa ce a !ost loit pe drptul. Dar unul
sin&ur dintre "eu"$rile sale ia aceasta deci#ie, !ie in centrul intelectual, !ie in centrul emotional. Un "eu" rea
acest lucru, un "eu" isi aminteste despre asta $ dar ceilalti nu stiu nimic. 0a ne ima&inam ca lucrul s$a produs
intr$adear" un om a !ost palmuit. Credeti ca a intoarce si o'ra#ul stan&3 ,iciodata. ,u a mai aea nici
macar timp sa se &andeasca la asta. 0au il a loi pe omul care l$a palmuit, sau il a c)ema pe politist, sau o a
lua la !u&a% centrul sau motor a actiona ca de o'icei, sau cum a !ost inatat sa !aca $$$ cu mult mai inainte ca
omul sa$si dea seama ce !ace.
Pentru a putea intoarce si o'ra#ul stan&, tre'uie sa se !i pre&atit multa reme, tre'uie sa se !i antrenat cu
perseerenta. Caci, daca o'ra#ul este intors mecanic, asta nu are nici$o aloare% omul isi intoarce o'ra#ul
pentru ca nu poate !ace alt!el.
$$$ Ru&aciunea nu$l poate a(uta pe om sa traiasca ca un crestin3 a intre'at cinea.
$$$ Ru&aciunea cui3 A replicat 4. Ru&aciunea oamenilor su'iectii, adica a oamenilor nr. 1, : si ; nu poate da
decat re#ultate su'iectie. Cu ru&aciunile lor, asemenea oameni se consolea#a, se su&estionea#a, se adorm
sin&uri. Procedeu de auto$)ipno#a, aceasta ru&a nu poate da re#ultate o'iectie.
$$$ Dar ru&aciunea, in &eneral, nu poate da re#ultate o'iectie3 a intre'at altcinea.
$$$ Am spus de(a" depinde de cine se roa&a, a raspuns 4. 1re'uie sa inatam sa ne ru&am, la !el cum tre'uie sa
inatam orice altcea. Pentru cel care stie sa se roa&e si este capa'il sa se concentre#e cum tre'uie, ru&aciunea
da re#ultate uluitoare. Dar sa intele&em ca e-ista di!erite ru&aciuni, si ca re#ultatele lor sunt di!erite. Acest
lucru este 'ine cunoscut c)iar si in litur&)ia o'isnuita. Dar atunci cand or'im de ru&aciune, sau de re#ultatele
ei posi'ile, nu tinem cont decat de un sin&ur !el de ru&aciune $$$ cererea% sau c)iar credem ca cererea tre'uie
sa se adau&e la celelalte !eluri de ru&aciuni. Eident ca acest lucru nu este adearat. Cea mai mare parte a
ru&aciunilor nu au nimic in comun cu cererile. 8or'esc despre ru&aciunile straec)i, dintre care multe datea#a
c)iar dinaintea crestinismului. Aceste ru&aciuni sunt ca sa #icem asa RECAP21U7AR2% repetandu$le cu oce
tare, sau mental, omul incearca sa le traiasca intre&ul continut, in &and si in simtire. De alt!el, un om poate sa$
si compuna intotdeauna ru&aciuni noi corespun#atoare neoilor proprii. 8a spune de e-emplu" "8reau sa !iu
serios". 1otul depinde de modul cum spune. C)iar daca le$ar repeta de #ece mii de ori pe #i, daca in timp ce le
rosteste isi pune intre'ari de &enul" cand termina, ce a aea la cina $$$ asta nu se numeste ru&aciune, se
numeste minciuna. 1otusi, c)iar si aceste cuinte pot deeni o ru&aciune daca omul le recita ast!el" "Eu" $$$ si
in acelasi timp se &andeste la tot ceea ce stie despre "EU" . Acest "Eu" nu e-ista, nu e-ista un sin&ur "Eu", ci o
multitudine de mici "eu"$ri reendicatoare si ra#'oinice. 1otusi, el rea sa !ie cu adearat "Eu"% rea sa !ie
conducatorul. "Eu" este stapanul. "8reau" $$$ si se &andeste la semni!icatia lui "Eu reau". Este capa'il sa
rea3 2n el intotdeauna "cea rea" si "cea nu rea"% dar el a !ace e!ortul sa se opuna celui "care rea" si
celui "care nu rea" propriul "eu reau", care este le&at de scopul lucrului asupra lui insusi. Alt!el spus, el a
incerca sa introduca a treia !orta in com'inatia o'isnuita a doua !orte" "cea rea" si "cea nu rea". "0A 92U"
si se a &andi la ceea ce inseamna a !i, "a e-ista". E o mare di!erenta intre e-istenta unui om automat pentru
care totul "se intampla" si e-istenta unui om care poate !ace. Este posi'il "sa !ii" in mai multe !eluri. El rea
"sa !ie" nu doar in sensul e-istentei, ci in sensul &randorii, puterii cu &randoare. Atunci cuantul "a !i" capata
o noua semni!icatie, un sens nou pentru el. "0erios" $$$ el se intrea'a despre semni!icatia acestor cuinte "a !i
serios". Modul in care isi raspunde este !oarte important. Daca intele&e ceea ce spune, daca este capa'il sa
de!ineasca ceea ce rea sa spuna acest lucru "sa !ii serios", si rea cu adearat, atunci ru&a sa poate da
re#ultate" mai intai poate do'andi o mare !orta, apoi a putea remarca deseori in ce momente nu este serios, in
s!arsit ii a !i mai usor sa se inin&a pe sine insusi. Deci ru&a sa l$a a(utat sa deina serios.
2n acelasi mod, un om se poate ru&a" "EU 8REAU 0A$M2 AM2,1E0C DE M2,E 2,0UM2". "0a$mi
amintesc" $$$ ce inseamna "a$ti aminti"3 omul tre'uie sa se &andeasca la memorie $$$ cat este el capa'il sa$si
aminteasca/ Cum uita adesea ceea ce a decis, ceea ce a a#ut, ceea ce stie/ 2ntrea&a sa iata s$ar sc)im'a daca
ar putea sa$si aminteasca. 151 RAU7 82,E D2, U21AR27E 0A7E. "Eu $$$ insumi" $$$ din nou se intoarce
asupra lui insusi. De care "eu" doreste el sa$si aminteasca3 Merita osteneala sa$si aminteasca de sine insusi in
intre&ime3 Cum poate discerne ceea ce rea sa$si aminteasca3 2deea lucrului" cum a a(un&e sa se le&e mai
strans de lucru3 0i asa mai departe.
2n cultul crestin, e-ista nenumarate ru&aciuni !oarte asemanatoare cu acestea, in care este necesar sa re!lecte#i
asupra !iecarui cuant. Dar ele isi pierd orice aloare, orice semni!icatie, atunci cand sunt recitate sau cantate
mecanic.
0a ne &andim la ru&aciunea 'ine cunoscuta "D5AM,E, M27U2E01E$MA". Ce inseamna aceasta3 Un om
lansea#a o c)emare la Dumne#eu. ,$ar tre'ui sa se &andeasca putin, sa !aca o comparatie, sa se intre'e ce este
Dumne#eu si ceea ce este el insusi3 Apoi, ii cere lui Dumne#eu sa ai'a M27A de el. Dar oare ar tre'ui ca
Dumne#eu 0A 0E 4A,DEA0CA 7A E7, 0A 27 2A 2, C5,02DERA12E3 Dar merita osteneala de a !i luat in
consideratie3 Ce este in el de merita sa i se acorde atentie3 0i cine tre'uie sa se &andeasca la el3
Dumne#eu insusi. 8edeti ca toate aceste &anduri, si inca multe altele, tre'uie sa$i treaca prin minte atunci cand
!ace aceasta simpla ru&a. 02 CH2AR ACE01E 4A,DUR2 0U,1 CE7E CARE AR PU1EA 9ACE PE,1RU
E7 CEEA CE 2$A CERU1 7U2 DUM,E<EU 0A 9ACA. Dar la ce se &andeste, si ce re#ultate poate da
ru&aciunea sa, cand el repeta ca un papa&al " Doamne, miluieste$ma/ Doamne, miluieste$ma/ Doamne,
miluieste$ma/ 0titi 'ine ca asta nu poate duce la nici un re#ultat.
2n &eneral, noi nu cunoastem 'ine crestinismul si !ormele de cult crestin, si cunoastem si mai putin istoria sa,
ca si ori&inea a !oarte multe alte lucruri. .iserica, de e-emplu, templul unde se intalnesc credinciosii si unde
sunt cele'rate o!icii dupa anumite ritualuri, unde s$a or'it despre ea3 Cati oameni nu s$au &andit niciodata la
asta3 Unii isi spun ca !ormele e-terioare de cult, ritualurile, cantarile, au !ost inentate de Parintii .isericii.
Altii &andesc ca !ormele e-terioare au !ost imprumutate partial de la pa&ani si de la cracanati. Dar toate
acestea sunt !alse. Pro'lema ori&inii 'isericii crestine, adica a templului crestin, este mult mai interesanta
decat credem noi. Mai intai, 'iserica si cultul ei, in !orma su' care se pre#inta in primele secole ale erei
crestine, nu ar putea eni din pa&anism% nu e-ista nimic asemanator nici in cultele &recesti sau romane cu #ei
numerosi, erau !oarte di!erite de 'iserica crestina ce si$a !acut aparitia in primul si al doilea secol. .iserica
crestina este o scoala despre care nu se mai stie ca este o scoala. 2nc)ipuiti$a o scoala, in care maestrii isi
predau cursurile si isi !ac demonstratiile, !ara sa stie ca sunt cursuri si demonstratii% si deci eleii sau simpli
auditori iau aceste cursuri si demonstratii drept ceremonii, rituri sau "taine 'isericesti", adica ma&ie. Asta ar
semana mult cu 'iserica crestina a #ilelor noastre.
.iserica crestina, !orma crestina de cult nu a !ost inentata de Parintii .isericii. 1otul a !ost luat din E&ipt $$$
dar nu din E&iptul pe care il cunoastem noi" totul a !ost luat dintr$un E&ipt pe care noi nu il cunoastem. Acest
E&ipt nu se con!unda cu celalalt, desi el a e-istat de mult mai mult timp. Doar esti&ii in!ime au supraietuit
timpului, dar ele au !ost conserate in secret, si atat de 'ine incat nici macar nu stim unde."
$$2R4G5E*6E DI*6R-O I*"46467R4 *EC7*O1C764 de P. D. 7spensky
,,Cred ca i se a parea ciudat daca a spun ca acest E&ipt preistoric era crestin cu multe mii de ani inainte de
nasterea lui C)ristos, sau, mai de&ra'a, ca reli&ia sa era !ondata pe aceleasi principii, pe aceleasi idei ca
adearatul crestinism. 2n acest E&ipt preistoric e-istau scoli speciale, numite "scoli de recapitulare". 2n aceste
scoli, se !aceau la date !i-e si c)iar #ilnic, in unele dintre ele, "recapitulari" pu'lice, intr$o !orma condensata,
ale cursurilor complete de stiinte ce erau predate acolo. "Recapitularea" dura cateodata o saptamana intrea&a,
mai rar o luna. Datorita acestor "recapitulari" cei care urmasera cursurile pastrau contactul cu scoala, si puteau
retine ast!el tot ceea ce inatatsera. Unii eneau de la distante !oarte mari pentru a !i de !ata la aceste
"recapitulari" si plecau apoi cu un nou sentiment al apartenentei lor la aceste scoli. 2n cursul anului, mai multe
#ile speciale erau consacrate unor recapitulari !oarte complete, care se derulau cu o solemnitate particulara si
acele #ile aeau ele insasi un sens sim'olic.
,,Aceste "scoli de recapitulare" au serit de model 'isericilor crestine. 2n 'isericile crestine, !ormele de cult
repre#inta aproape in totalitate "ciclul de recapitulare" al stiintelor tratand despre uniers si despre om.
Ru&aciunile indiiduale, imnurile, raspunsurile, totul isi aea propriul sens in aceste recapitulari, c)iar si
sar'atorile, si toate sim'olurile reli&ioase, dar semni!icatia lor a !ost pierduta de mult.
4. ne$a dat apoi anumite e-plicatii !oarte interesante asupra dierselor parti ale litur&)iei ortodo-e. Din
ne!ericire, nimeni nu a notat aceste e-plicatii si nu reau sa incerc sa le redau din memorie.
2deea era ca, de la primele cuinte, litur&)ia eoca, ca sa #icem asa, intre&ul proces cosmo&onic, repetand
toate etapele si toate !a#ele creatiei.
Am !ost deose'it de surprins sa constat, dupa e-plicatiile lui 4., in ce masura totul a !ost conserat in !orma sa
pura, si cat de putin intele&em noi din ea. Aceste e-plicatii erau !oarte deose'ite de interpretarile teolo&ice
o'isnuite, si c)iar de interpretarile mistice. 0i principala di!erenta era ca 4. elimina o multime de ale&orii. Mi$
a deenit clar, multumita e-plicatiilor sale, ca noi &asim multe ale&orii acolo unde nu e-ista nici una si unde
este necesara intele&ere mult mai simpla si mai psi)olo&ica.
$$$ Riturile si ceremoniile nu au aloare atunci cand sunt e-ecutate !ara nici o alterare, spunea el. 5 ceremonie
este o carte in care sunt scrise mii de lucruri. Cine intele&e poate sa citeasca. Un sin&ur ritual are adesea mai
mult continut decat o mie de carti.
8or'ind despre ceea ce a !ost conserat pana asta#i, 4. a indicat in acelasi timp ceea ce s$a pierdut si uitat. 0e
re!erea la dansurile sacre ce insoteau "sericiile" in "templele de recapitulare", si care asta#i sunt e-cluse din
cultul crestin. A or'it de asemenea si de diersele e-ercitii si posturi corespun#and in mod special di!eritelor
ru&aciuni, adica di!eritelor
!orme de meditatie% el a e-plicat cum s$ar putea do'andi controlul asupra respiratiei si a insistat pe necesitatea
de a !i capa'il sa incorde#i sau sa rela-e#i orice &rupa de musc)i, sau musc)ii intre&ului corp, la ointa% ne$a
inatat in s!arsit multe lucruri tinand, ca sa #icem asa, de "metodolo&ia" reli&iei.
2ntr$o #i, in le&atura cu descrierea unui e-ercitiu de concentrare, unde era or'a de a muta atentia de la o parte
a corpului la alta, 4. ne$a intre'at"
$$$ Atunci cand rostiti cuantul EU cu oce (oasa, a puteti da seama U,DE RE<5,EA<A ACE01
CU8A,1 2, 8523
,u am inteles imediat ceea ce roia sa spuna. Dar unii dintre noi au inceput !oarte repede sa$si dea seama ca
atunci cand pronuntau cuantul EU, aeau sentimentul ca acest cuant RE<5,EA<A in capul lor, altii il
simteau in piept, altii c)iar deasupra capului $$$ in a!ara corpului. 1re'uie sa marturisesc aici ca, din partea
mea, eram total incapa'il sa prooc aceasta sen#atie in mine, si ca tre'uia sa ma raporte# la ceilalti in le&atura
cu ea.
Dupa ce a ascultat toate remarcile noastre, 4. ne$a spus ca un e-ercitiu de acest &en s$a pastrat pana in #ilele
noastre in manastirile de pe muntele At)os. Un calu&ar ramane intr$o anumita po#itie, !ie in &enunc)i, !ie in
picioare, cu 'ratele ridicate indoite din cot, si spune $$$ E45 $$$ cu o oce (oasa si sustinuta, ascultand unde
re#onea#a acest cuant. 0copul acestui e-ercitiu este sa$l !aca sa$si simta eu$l de !iecare data cand &andeste la
el insusi, si sa$l !aca sa treaca de la un centru la altul.
4. a su'liniat de mai multe ori necesitatea de a studia aceasta "te)nica" uitata pentru ca, !ara ea, spunea el, este
imposi'il sa o'tii reun re#ultat pe calea reli&iei, cu e-ceptia, 'ineinteles, a re#ultatelor su'iectie.
$$$ Amintiti$a, spunea el, ca orice reli&ie adearata, or'esc despre cele care au !ost create de oameni intr$
adear reali#ati spiritual, pre#inta doua aspecte. Primul inata CEEA CE 1RE.U2E 9ACU1. Aceasta parte
patrunde in domeniul cunostiintelor &enerale, si se diluea#a in timp pe masura ce se departea#a de ori&ine.
Celalalt aspect inata CUM 0A 9AC2 ceea ce te inata primul. El este pastrat secret in anumite scoli, si cu
a(utorul lui este posi'il intotdeauna sa corecte#i ceea ce a !ost &resit in prima parte, sau sa restaure#i ceea ce a
!ost uitat. 9ara aceasta a doua parte, nu poate e-ista o cunoastere a reli&iei, sau in orice ca#, aceasta cunoastere
ramane incompleta si !oarte su'iectia. Aceasta parte secreta e-ista
in crestinism ca si in toate celelalte reli&ii autentice si ea te inata CUM sa urme#i perceptele lui C)ristos si ce
inseamna ele in realitate."
,,1re'uie sa mai amintesc inca o conersatie despre cosmosuri.
$$$ Am aici o comunicare cu ideile lui Want asupra "mani!estatului" si "nemani!estatului", i$am spus eu lui 4.
De alt!el, toata pro'lema e aici. Pamantul, a#ut in calitate de corp tridimensional, este "mani!estat" si in
calitate de corp )e-adimensional $$$ "nemani!estat".
$$$ 2ntr$adear, a raspuns 4. 1re'uie sa adopti ideea scarii" daca Want ar !i introdus ideea scarii in !ioso!ia sa,
multe dintre scrierile lui ar aea aloare. Este sin&urul lucru care i$a lipsit.
Ascultandu$l pe 4., ma &andeam ca !iloso!ul Want ar !i !ost !oarte surprins sa auda acest lucru. Dar ideea scarii
imi era !oarte !amiliara% imi dadeam seama ca, luand$o ca punct de plecare, puteam descoperi in ceea ce noi
credeam ca cunoastem multe lucruri noi si neasteptate. Aproape un an mai tar#iu, de#oltand ideea
cosmosurilor si le&atura lor cu pro'lemele timpului, am o'tinut un ta'el al timpurilor in di!erite cosmosuri pe
care il om e-amina imediat.
8or'ind intr$o #i despre coordonarea tuturor lucrurilor in uniers, 4. s$a oprit in mod special la pro'lema
"ietii or&anice pe Pamant".
$$$ Pentru stiinta o'isnuita, a spus el, iata or&anica este un !el de apendice accidental care iolea#a
inte&ritatea unui sistem mecanic. 0tiinta o'isnuita nu se lea&a de nimic si nu tra&e nici o conclu#ie din !aptul
e-istentei ei. Dar tre'uie sa a !i dat seama de(a ca nu este si nu poate !i nimic accidental sau inutil in natura%
!iecare lucru isi are !unctie precisa, sereste unui scop de!init. Ast!el, iata or&anica este o eri&a
indispensa'ila a lantului lumior% acesta nu poate e-ista !ara ea, la !el cum el nu poate e-ista in a!ara acestui
lant. Am spus de(a ca iata or&anica transmite Pamantului dierse in!luente planetare, si ca ea sereste drept
)rana 7unii, permitandu$i ast!el sa creasca si sa se !orti!ice. Dar si Pamnatul creste, dar nu in olum, ci ca
niel de constiinta si tip de receptiitate. 2n!luentele planetare care i$ar a(un&e pentru o anumita perioada din
e-istenta lui dein insu!iciente, are neoie de in!luente mai su'tile. Pentru a primi aceste in!luente mai su'tile,
este necesar un aparat receptor mai su'til. 8iata or&anica tre'uie deci sa eolue#e pentru a se adapta
necesitatii planetelor si a Pamantului. 7a !el, 7una iasi poate satis!ace necesitatile, intr$o perioada sau alta, cu
)rana de o anumita calitate pe care i$o aduce iata or&anica, dar dupa un timp aceasta )rana nu o a mai
satis!ace, nu ii a mai putea asi&ura cresterea, si din acel moment 7una a !i in!ometata. 8iata or&anica
tre'uie sa !ie in masura sa astampere aceasta !oame, alt!el nu$si indeplineste !unctia, nu raspunde scopului sau.
Asta inseamna ca pentru a raspunde scopului sau, iata or&anica tre'uie sa eolue#e si sa se mentina la nielul
necesitatilor planetelor, Pamantului si 7unii.
Ra#a creatiei, asa cum am considerat$o noi, de la A'solut la 7una, este ca ramura unui copac $$$ este o ramura
care creste. E-tremitatea acestei ramuri, din care ies noi mladite, este 7una. Daca 7una nu ar mai creste, daca
ea nu produce sau nu se pre&ateste sa produca nici o mladita, asta inseamna ca intrea&a crestere a ra#ei creatiei
s$ar opri, sau ca a tre'ui sa$si &aseasca o alta cale de crestere, de#oltandu$si cuma o noua ramura laterala.
2n acelasi timp tot ceea ce tocmai am spus ne permite sa edem ca aceasta crestere a 7unii depinde de iata
or&anica de pe Pamant. Daca iata or&anica dispare, sau moare, intrea&a ramura dispare imediat sau, cel putin,
toata partea ramurei care se &aseste lan&a iata or&anica. Acelasi lucru se a produce, desi mult mai lent, daca
iata or&anica se opreste din de#oltare, din eolutie% si nu mai poate raspunde la cererile care ii sunt !acute.
Ramura poate pieri. ,u tre'uie sa uitam niciodata asta. 0e&mentului Pamant $$$ 7una a ra#ei creatiei i$au !ost
date e-act aceleasi proprietati de de#oltare si de crestere
ca !iecareia dintre ramurile unui mare copac. Dar cresterea acestei ramuri nu este total &arantata, ea depinde de
actiunea armonioasa si corecta a propriilor tesuturi. Daca unul dintre tesuturi nu se mai de#olta, toate
celelalte or !ace la !el. 1ot ceea ce poate !i spus despre ra#a creatiei sau despre se&mentul sau Pamant $$$
7una are le&atura si cu iata or&anica de pe Pamant. 8iata or&anica pe Pamant este un !enomen comple-, caci
toate elementele sale sunt !oarte strans le&ate unele de altele. Cresterea &enerala nu este posi'ila decat in
conditiile in care creste "e-tremitatea ramurii". 0au, pentru a !i mai precisi, e-ista in iata or&anica tesuturi
care eoluea#a si altele care seresc ca )rana sau ca mediu. 7a !el, e-ista in tesuturile in eolutie celule care
eoluea#a si altele care le seresc drept )rana si mediu. 0i !iecare celula in eolutie pre#inta la randul sau parti
care eoluea#a si parti care ii seresc ca )rana. Dar intotdeauna si in totul, tre'uie sa ne amintim ca eolutia nu
este niciodata &arantata, ca ea este posi'ila dar se poate opri oricand si oriunde.
Partea ietii or&anice care eoluea#a este umanitatea. Umanitatea, si ea, pre#inta o parte care eoluea#a, dar
om or'i despre asta mai tar#iu% pana atunci, sa luam umanitatea ca un tot. Daca umanitatea nu eoluea#a,
asta inseamna ca eolutia ietii or&anice tre'uie sa se opreasca, ceea ce a prooca la randul sau o oprire a
de#oltarii ra#ei creatiei.
2n acelasi timp, daca umanitatea se opreste din eolutie, ea deine inutila din punct de edere al scopurilor in
ederea carora a !ost creata, si, ast!el, ea poate !i distrusa. 2n acest mod 5PR2REA E857U12E2 poate
insemna D201RU4EREA UMA,21A122.
,u aem indicii pentru a preci#a in ce perioada a eolutiei planetare ne &asim, nici daca Pamantul si 7una or
aea sau nu timp sa astepte ca iata or&anica sa se de#olte pana la stadiul cerut de eolutia ei. Dar cei care
stiu, normal, pot aea in!ormatii e-acte acolo sus, adica pot de!ini in ce !a#a a eoutiei lor se &asesc Pamantul,
7una si umanitatea. 2n ceea ce ne prieste, noi nu putem sti, dar tre'uie sa ne amintim ca numarul
posi'ilitatilor nu este niciodata in!init. Pe de alta parte, daca e-aminam iata umanitatii asa cum o cunoastem
pe plan istoric, nu tre'uie sa !im de acord ca umanitatea se roteste intr$un cerc icios3 Ea distru&e in cursul
unui secol tot ceea ce a !ost creat in altul, si ea plateste acum pentru pro&resul mecanic sute de ani de pierdere
a multor alte alori, mult mai pretioase pentru ea, datorita carora s$a !acut acest pro&res. 2n &eneral, e-ista
toate motiele sa credem si se a!irma ca umanitatea este acum intr$o perioada de sta&nare% si de la sta&nare la
declin, apoi la de&enerare, nu e prea mult. 5 sta&nare semni!ica ec)ili'rarea procesului. Aparitia unei calitati
de orice natura prooaca imediat aparitia unei alte calitati de natura opusa. Pro&resul stiinti!ic intr$un domeniu
antrenea#a cresterea i&norantei in altul% ra!inamentul antrenea#a !riolitatea, li'ertatea, sclaia% disparitia unor
superstitii !aori#ea#a de#oltarea altor superstitii si asa mai departe.
Acum, daca ne amintim de le&ea octaei, om edea ca un proces de ec)ili'ru e!ectuandu$se intr$un anumit
mod nu poate !i modi!icat la ointa, in orice moment. ,u poate intereni o sc)im'are, nu poate !i aleasa o
noua directie, decat in anumite "rascruci". 2ntre aceste "rascruci", nu se poate !ace nimic. 0i daca un proces
trece printr$o rascruce !ara sa se intample nimic, !ara sa se !aca nimic, este de(a prea tar#iu% procesul a
continua sa se de#olte dupa le&i mecanice% si c)iar daca cei ce iau parte la acest proces ad iminenta unei
distru&eri totale, nu or putea !ace nimic. Repet, e-ista lucruri care nu pot !i !acute decat in anumite momente,
adica in aceste "rascruci" pe care, in octaa, noi le$am numit semitonurile M2 $ 9A si 02 $ D5.
2n priinta oamenilor, iata umanitatii nu se des!asoara niciodata asa cum ar tre'ui. 0i ei inentea#a tot !elul
de teorii destinate sa o reinnoiasca de la un cap la altul. Dar, imediat ce o teorie a !ost e-pusa apare o alta
opusa ei. 0i !iecare teoretician rea sa o'tina o apro'are unanima. 0i &aseste intr$adear adepti. 8iata
'ineinteles nu si$a sc)im'at cursul, dar oamenii continua sa creada in propriile lor teorii sau in cele pe care le$
au adoptat, si considera ca este intr$adear posi'il sa !aci cea. 0i toate teoriile lor sunt complet !antastice, mai
ales pentru ca nu tin cont deloc de ceea ce este mai important" rolul 72P021 DE 2MP5R1A,1A (ucat de
umanitate si de 82A1A 5R4A,2CA in PR5CE0U7 C50M2C. 1eoriile intelectuale pun omul in centru a tot.
Ca si cum tot restul nu ar !i !ost creat decat pentru el" 0oarele, stelele, 7una, Pamantul/ Ele uita nulitatea
omului, e-istenta lui e!emera etc... 0i ele nu se tem sa a!irme ca un om poate, daca rea, sa$si sc)im'e intrea&a
iata, adica sa o or&ani#e#e pe principii rationale. Ast!el edem aparand !ara incetare noi teorii care suscita
contrariul lor% ori, toate impreuna, cu con!lictele lor neincetate, constituie !ara indoiala una dintre !ortele care
mentin umanitatea in starea in care se a!la asta#i. De alt!el, toate aceste teorii "umanitare" si "e&alitate" nu
sunt doar ireali#a'ile, ele ar !i !atale daca s$ar reali#a. 1otul in natura are un scop si un sens, atat ine&alitatea
dintre oameni ca si su!erinta lor. A distru&e ine&alitatea inseamna a distru&e posi'ilitatea oricarei !orme de
eolutie. A distru&e su!erinta ar ec)iala mai intai cu a distru&e o serie de perceptii pentru care omul e-ista, si
apoi ar distru&e "socul", adica sin&ura !orta care ar putea sc)im'a situatia. 0i asta se petrece cu toate teoriile
intelectuale.
Procesul eolutiei, al acestei eolutii care este posi'ila pentru umanitatea luata ca tot, este in intre&ime analo&
procesului de eolutie posi'il pentru omul indiidual. 0i el incepe in acelasi mod" un anumit numar de celule
dein cate putin constiente% ele se &rupea#a% acest &rup atra&e la randul sau alte celule, su'ordonea#a altele si
!ace ca intre& or&anismul sa sereasca scopului sau $ si nu numai sa manance, sa 'ea si sa doarma.
Aceasta este eolutia si nu poate e-ista nici un alt !el de eolutie. Pentru umanitate, ca si pentru om, luat
i#olat,
totul incepe de la !ormarea unui nucleu constient. 1oate !ortele mecanice ale ietii lupta contra !ormarii
acestui nucleu constient in umanitate, in acelasi mod in care o'iceiurile mecanice, &esturile si sla'iciunile
7UP1A 2, 5M 2MP51R28A AM2,12R22 DE 02,E."
,,$$$ 0e poate spune ca e-ista 5 95R1A C5,012E,1A in lupta contra eolutiei umaninitatii3 Am intre'at eu.
$$$ Dintr$un anumit punct de edere se poate spune, a raspuns 4.
Am notat acest raspuns pentru ca el parea in contradictie cu ceea ce !usese spus mai inainte" ca nu e-ista decat
doua !orte care se lupta in lume" "constiinta" si "mecanicitatea". 2n locul luptei contra !ortelor mecanice, poate
e-ista, in anumite momente, o lupta contra opo#itiei internationale a unor !orte inolutie cu adearat !oarte
puternice, desi puterea lor nu se poate compara cu a celor care diri(ea#a procesul eoluti. Aceste !orte aderse
pot cateodata c)iar sa iasa in aanta(. 0i asta pentru ca !ortele care diri(ea#a eolutia au o posi'ilitate de
ale&ere mai limitata% cu alte cuinte, ele nu pot !olosi decat anumite mi(loace si anumite metode. 9ortele
aderse nu sunt limitate in ale&erea mi(loacelor, pot !olosi orice mi(loace, c)iar daca o'tin un succes temporar.
Dar, cum am spus de(a, aceasta pro'lema este lipsita de importanta practica pentru noi. Pentru noi contea#a
doar sa sta'ilim unde incepe eolutia si cum se des!asoara ea. 0i daca ne amintim analo&ia completa intre
umanitate si om, nu a !i di!icil sa sta'ilim daca umanitatea este sau nu in eolutie. Putem spune, de e-emplu,
ca iata este condusa de un &rup de oameni constienti3 Unde sunt ei3 Cine sunt ei3 8edem e-act contrariul.
8iata este in puterea celor mai inconstienti si mai adormiti. Putem spune ca o'seram in iata o preponderenta
a elementelor cele mai 'une, cele mai puternice, cele mai cura(oase3 $$$ Deloc.
Dimpotria, edem pretutindeni domnia !riolitatii si a stupiditatii in toate !ormele ei. Putem spune macar ca
edem in iata aspiratie catre unitate, catre uni!icare3 ,u edem decat de#'inare, ostilitati, neintele&eri. Ast!el
incat, in situatia actuala a umanitatii, nimic nu denota o eolutie. Dimpotria, daca am compara umanitatea cu
omul, am edea cu claritate cresterea personalitatii in detrimentul esentei, adica cresterea arti!iciala a irealului,
a ceea ce nu ne apartine, in detrimentul naturalului, realului, a ceea ce este 'ine pentru noi. 2n acelasi timp,
constatam o ampli!icare a automatismului. Ciili#atia contemporana rea automate. 0i oamenii sunt cu
si&uranta pe cale sa$si piarda o'iceiurile aduse de independenta, trans!ormandu$se din ce in ce mai mult in
niste ro'oti, nemai!iind decat rotitele propriilor lor masini. Este imposi'il de spus cum se or s!arsi toate
acestea sau cum sa iesim din aceasta situatie $$$ nu stim nici macar daca a aea un s!arsit sau un punct
culminant. Un sin&ur lucru este si&ur, CA 0C7A82A 5MU7U2 ,U 9ACE DECA1 0A CREA0CA. 5MU7
DE82,E U, 0C7A8 857U,1AR. El nu mai are neoie de lanturi" 2,CEPE 0A$02 2U.EA0CA 0C7A82A
02 0A 92E MA,DRU DE EA. 0i nimic mai teri'il nu i s$ar putea intampla omului.
$$$ 1ot ceea ce am spus pana acum se re!era la umanitate considerata in ansam'lu. Dar, cum am atras de(a
atentia, eolutia umanitatii nu se poate !ace decat prin eolutia unui anumit &rup care, la randul sau, a
in!luenta si conduce restul umanitatii. Putem spune ca un ast!el de &rup e-ista3 Poate ca putem 'a#andu$ne pe
anumite semne, dar in orice ca#, tre'uie sa recunoastem ca este un &rup !oarte mic, total insu!icient pentru a
tre#i restul umanitatii. 0au c)iar, priind lucrurile din alt punct de edere, putem spune ca umanitatea este intr$
o ast!el de stare incat este incapa'ila sa se lase &)idata de un &rup constient.
$$$ Cati oameni ar putea !i in acest &rup constient3 A intre'at cinea.
$$$ Doar ei stiu, a raspuns 4.
$$$ Asta inseamna ca se cunosc intre ei3 A intre'at aceeasi persoana.
$$$ Cum ar putea !i alt!el3 2nc)ipuiti$a doi sau trei oameni tre(i intr$o multime de adormiti. Ei se cunosc cu
si&uranta. Dar cei care sunt adormiti nu ii pot recunoaste. Cati sunt3 ,u stim si nu putem sti inainte de a ne
tre#i" am e-plicat de(a CA U, 5M ,U P5A1E 8EDEA ,2M2C DEA0UPRA ,28E7U7U2 0AU DE
E857U12E. Cu si&uranta, D5UA 0U1E DE 5AME,2 C5,012E,12, daca ar e-ista si daca ar &asi aceasta
interentie necesara si le&itima, ar putea sc)im'a intrea&a iata pe Pamant. Dar ei nu sunt su!icienti de multi,
sau poate c)iar nu or, sau poate nu a enit timpul, sau poate ceilalti dorm prea adanc.
2ata$ne ast!el a(unsi la 0C5PU7 E<51ER20MU7U2. 8or'ind de istoria umanitatii, am spus de(a ca iata
umanitatii careia ii apartinem este condusa de !orte care proin din doua surse" mai intai in!luentele planetare,
care actionea#a in mod mecanic si pe care masele umane ca si indii#ii separati le primesc inolutar si
inconstient% apoi in!luentele enind din cercurile interioare ale umanitatii, ale caror e-istente si semni!icatii nu
sunt mai putin i&norate de marea ma(oritate a oamenilor.
Umanitatea careaia ii apartinem, intrea&a umanitate istorica si preistorica cunoscuta in &eneral, nu rere#inta cu
adearat decat CERCU7 EX1ER25R A7 UMA,21A122, in interiorul caruia se &asesc multe alte cercuri.
Putem sa ne inc)ipuim deci umanitatea intrea&a, cunoscuta si necunoscuta, ca !ormata din mai multe cercuri
concentrice. Cercul interior este numit cercul "e#oteric"% el cuprinde oameni care au atins cea mai inalta
de#oltare posi'ila omului% este cercul oamenilor care poseda indiidualitate in sensul cel mai complet al
acestui cuant, adica un EU 2,D282<2.27, 15A1E 01AR27E DE C5,0122,1A, 15A1A
CU,5A01EREA PE CARE U, 5M 5 P5A1E A8EA 02 5 852,1A 72.ERA 02 2,DEPE,DE,1A.
Acesti indii#i nu pot actiona contrar intele&erii lor sau nu pot aea o 2,1E7E4ERE pe care actiunile lor sa
nu o re!lecte. Mai mult, nu e-ista neintele&eri intre ei, nici di!erente de intele&ere. 2n consecinta, actiitatea lor
este in intre&ime coordonata si ii conduce catre un sin&ur scop comun !ara nici un !el de constran&ere, pentru
ca acolo, la 'a#a, e-ista o intele&ere comuna si identica.
Cercul urmator este numit "me#oteric", ceea ce inseamna mi(lociu, !ormat din oamenii care poseda toate
calitatile mem'rilor cercului e#oteric, cu sin&ura deose'ire ca cunoasterea lor are un caracter mai teoretic. Asta
se raportea#a, natural, la o cunoastere cu CARAC1ER C50M2C. Ei stiu si intele& multe lucruri dar care nu si$
au &asit inca e-presie in actiunile lor. Ei stiu mai mult decat !ac. Dar intele&erea lor nu este mai putin e-acta
decat ce a mem'rilor cercului e#oteric, in consecinta, ea este identica. 2ntre ei nu pot e-ista discordii, nu se
poate produce nici o neintele&ere. Ceea ce intele&e unul, intele& toti, ceea ce intele& toti, intele&e !iecare. Dar,
cum am spus, comparati cu cea a cercului e#oteric, aceasta intele&ere este mai teoretica.
Al treilea cerc este numit "e-oteric", adica e-terior al partii interioare a umanitatii. 5amenii care !ac parte din
acest cerc au multe cunostinte comune cu mem'rii cercului e#oteric si me#oteric, dar cunoasterea lor cosmica
are un caracter mai !ilo#o!ic, adica mai a'stract decat cunoasterea me#oterica. Un mem'ru al cercului
me#oteric CA7CU7EA<A, un mem'ru al cercului e-oteric C5,1EMP7A. 2ntele&erea mem'rilor cercului
e-oteric poate sa nu se e-prime prin actiuni. Dar nu pot e-ista di!erente de intele&ere intre ei, ceea ce intele&e
unul, intele& toti.
2n literatura care admite e-istenta e#oterismului, umanitatea este in &eneral dii#ata doar in doua cercuri, si
"cercul e-oteric" pentru ca se opune "cercului e#oteric" este numit " iata o'isnuita. Este o mare &reseala. 2n
realitate, "cercul e-oteric" este !oarte departe de noi si se situea#a la un niel !oarte eleat. Pentru un om
o'isnuit, este de(a "e#oterism".
"Cercul e-terior" propriu$#is este cercul umanitatii mecanice careia ii apartinem, sin&ura pe care o cunoastem,
de alt!el. Acest cerc se recunoaste mai intai dupa !aptul ca, pentru persoanele care !ac parte din el, nu e-ista si
nu poate e-ista intele&ere comuna. 9iecare intele&e in !elul sau propriu, si e-ista atatea moduri de "a intele&e"
cate persoane sunt. Acest cerc este numit cateodata cercul "con!u#iilor de lim'a(" pentru ca !iecare din acest
cerc or'este propria lim'a, doar a lui, si pentru ca nici unul nu$l intele&e pe altul si nici nu !ace reun e!ort
pentru a se !ace inteles. Este deci cercul in care intele&erea reciproca este imposi'ila, cu e-ceptia unor rare
momente, cu totul e-ceptionale, si doar in priinta unor su'iecte aproape lipsite de semni!icatie, doar intre
limitele unei EX201E,1E date. Daca oamenii care apartin acestui cerc dein C5,012E,12 DE ACEA01A
72P0A 4E,ERA7A DE 2,1E7E4ERE si do'andesc dorinta de a intele&e si de a !i intelesi, asta inseamna ca
ei tind inconstient catre cercul interior, pentru ca o intele&ere reciproca nu incepe decat in cercul e-oteric si nu
se poate de#olta decat acolo. Dar constiinta lipsei de intele&ere apare la !iecare pe caile cele mai ariate.
Ast!el, posi'ilitatea pe care o au oamenii de a se intele&e depinde de posi'ilitatea lor de a intra in centrul
e-oteric, de unde incepe intele&erea."