1

ROLUL SEMNELOR DE PUNCTUAIE

Cratima[-]
1.Leag cuvinte diferite ce formeaz silabe comune, prin elidarea unor
vocale sau nu:te-au vzut
2.imperative si gerunzii cu pronumele reflexiv sau personal postpus(du-
te!, ducndu-se,ducndu-le).
3.Separ elementele formei inversate a perfectului compus: venit-ai
4.adjective posesive postpuse substantivului, n expresii de tipul
maic-sa, taic-su
5.Marcheaz o schimbare de topic (de ex. postpunerea pronumelui n
raport cu verbul :Hulete-le!), efectul expresiv fiind acela al mutrii
ateniei asupra verbului i constituirea adhoc a unei aliteraii.
6.elemente componente nesudate ale unui cuvnt compus:cine-lup,
dus-intors.
n poezie, are rolul de a pstra msura versului prin reducerea
numrului de silabe-elidarea unui sunet- (necesiti prozodice) i de a
marca rostirea legat a dou cuvinte. Ca figuri de stil fonetice, intr n
categoria sinerezei (transformarea unui hiat n diftong:de-abia), a
sinalepsei (reducerea unui diftong la o singur vocal:d-abia), a
aferezei(suprimarea unui sunet iniial:nalt ), a apocopei (suprimarea
unui sunet final:pn s).

2

Virgula [,]:
1.izoleaz o propoziie incident, cu rol explicativ :Am fost,i zise, aci
de fa
2.izoleaz un vocativ sau o structur n vocativ de restul enunului :
Stihuri, acum, pornii, v scuturai ( T.Arghezi ,Epigraf )
3.marcheaz coordonarea prin juxtapunere a dou propoziii principale
4.coordoneaz termenii unei repetiii: lume, lume, cu rol de
accentuare a ideii poetice.
5.marcheaz pauza impus n rostire de inversiunea topicii din sintagma
pe care o preced:
Copaci rocai, cu freamte s-au despuiat..
6.separ pronumele n vocativ de o apoziie dezvoltat: Tu, monstru al
fierbintelui Egipt...
7.coordoneaz termenii unei enumeraii, crend impresia unei
acumulri.
Punctul[ . ]:
1. marcheaz sfritul unei comunicri enuniative.
Semnul intrebarii [?]:
1.marcheaz sfritul unei comunicri interogative,
2.semnaleaz intonaia specific. Prezena n textul literar poate
exprima dilem, incertitudine, cutare febril

3

Semnul exclamrii [!]
1. n propozitie, izoleaz vocative si interjectii, nlocuind virgula, cnd
subiectul vorbitor nuaneaz o atitudine imperativ, exclamativ,
optativ, marcnd intonaia.
2. n fraz, marcheaz sfritul unei comunicri imperative,
exclamative,optative, marcnd intonaia. n textul literar, induce ideea
dorinei, a atitudinii marcate de patos, de elant
vitalist (n poezia modernist, la L.Blaga, T.Arghezi etc).
Punctele de suspensie [. . . ]
1.marcheaz ntreruperea comunicrii (motivaiile subiectului vorbitor
sunt multiple:consider c destinatarul subnelege ceea ce urmeaz; un
moment de surpriz sau soc emotional, avnd ca efect instaurarea
tcerii semnificative; o pauz psihologic,intentionat, a vorbitorului,
dup care urmeaz un cuvnt neateptat, care poate avea nuan
ironic).
2.n textul literar, reprezint un semn grafic, dar i de tonalitate, care
marcheaz discursul fragmentar, de tip reflexiv/ meditativ, semnificnd
interiorizarea tririlor sau agndurilor.
Ghilimelele [" "], [<< >>]
1.in propozitii incadreaza nume de institutii, intreprinderi, titluri de
publicatii etc. sau incadreaza un cuvnt ori o sintagma carora subiectul
vorbitor le evidentiaz sensul ironic prin intonaie, acestea urmnd s
fie intelese cu sensul lor antinomic( antifraz).
4

2.in fraz sau in text marcheaz grafic citarea cuvintelor altcuiva n
propriul discurscel de-al doilea tip de ghilimele, cunoscute si sub
numele de ghilimelefrantuzesti, este intrebuintat in cazul folosirii unui
citat in interiorul primului citat.
Parantezele (-), [-], / /
1.sunt rotunde, ptrate, sub forma de bare paralele si izoleaz o
explicaie: cuvinte, propozitii, cuvinte adugate de o alt persoan
dect autorul sau fraze incidente.
Punctul si virgula [;]
1.coordoneaz dou propozitii, ntr-o fraz in care se reia ideea
uneiprincipale anterioare sau explicative (cauzale ori apozitive). Separ,
n fraz, propoziiiindependente sintactic, dar care semantic sunt
suficient de apropiate pentru a forma un ntreg. Legtura semantic
este dat, de obicei, de prezena unui motiv central.
Dou puncte [:]
1.in propozitii, ntr-oduce o enumeratie care explica cuvntul precedent
semnului.
2. n fraz, introduce o propozitie explicativ, apozitiv, cauzal sau
chiar principal.
3. n text, marcheaz trecerea de la la vorbirea indirect la vorbirea
direct.



5

Linia de pauz [-]
1.se utilizeaz in interiorul propozitiei sau al frazei pentru a delimita
cuvintele, construciile incidente, apoziiile, sau pentru a marca lipsa
predicatului sau verbului copulativ.
2.Semnaleaz o completare n discursul poetic, introduce o explicaie
sau prezint o circumstan, plasnd accentul asupra acestui enun:
Iubeti cnd simiri se deteapt.... (L. Blaga,Iubire), O! Sufletul
curatul argint de-odinioar (Al.Macedonski,Pe balta clar)
3.Izoleaz o propoziie incident care marcheaz planul vorbirii
indirecte, al reflexivitii limbajului : I-auzi corbii mi-am zis
singur...i-am oftat (G.Bacovia).
4.Poate concura la crearea unei muzicaliti aparte a textului, prin
sugestia unui anumit tempo (Si norii albi - Si crinii suavi - Si balta
clar/)
5.Separ planuri lirice ( aproape-departe, celest-terestru, prezent-
trecut etc).
6.Este marca unei tensiuni lirice deosebite, cnd este plasat dup un
enun cu caracter confesiv , inducnd cititorului contiina gravitii
mrturisirii: Carbonizat, amorul fumega Parfum de pene arse..
Linia de dialog [-]
1.marcheaz introducerea vorbirii directe si dialogul.
Apostroful [ ]
1.are rolul cratimei, pe care o substituia n ortografia sec. al XIX-lea.
6

2. n textul literar are rol fonetic, marcnd elidarea unui sunet si, prin
urmare, contribuind la pstrarea msurii versurilor Frumosu-i pr de
aur desfcut/Cdea pn laclcie.
3.Poate avea rol expresiv, fiind o marc a registrului arhaic.