Sunteți pe pagina 1din 16

IMPRUMUTUL DE

STAT



























Imprumutul de stat

Imprumuturile de stat este obligatia baneasca generate de un contract, prin care
statul obtine fonsuri banesti de la persoanele juridice si fizice creditoare, si se
angajeaza sa le ramburseze impreuna cu dobanda, castigurile si cu alte costuri, intr-
o perioada de timp determinate. In acelasi timp, imprumutul de stat este un
instrument financiar folosit de stat pentru a repartiza, intre generatiile prezente si
cele viitoare, sarcinile rezultate dintr-o cheltuiala publica prea mare, care nu poate
fi acoperita prin impozite si taxele curente sau prin alte resurse ordinare ale
bugetului de stat.

Imprumuturile de stat Imprumuturile de stat sunt venituri extraordinare la care se
recurge in caz de dezechilibru bugetar, adica atunci cand veniturile ordinare sunt
insuficiente pentru a afce fata cehltuilelilor, precum si din necesitati de trezorerie,
respective se ivesc unele goluri temporare de resurse bugetare. Imprumuturile de
stat Imprumuturile contractate de catre autoritatile publice pot avea diferite
destinatii, cum sunt: acoperirea cheltuielilor publice de interes national pentru
obiective de investitii productive care nu se pot finanta din resursele bugetare
curente; restructurarea economiei nationale; investirea in bunuri de folosinta
indelungata; dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii; intretinerea si functionarea
serviciilor publice scadente; refinantarea datoriei publice; achizitionarea de
mijloace fixe, materii prime si resurse energetice; asigurarea ordinii interne;
rambursarea datoriei publice; sustinerea balantei de plati extenre; acoperirea
deficitelor bugetare; finantarea cerintelor pe termen scurt ale bugetului de stat.
imprumutirle mai pot fi contractate de stat pentru: pregatirea si ducerea
razboaielor, reconstructia postbelica a tarii; refacerea economiei distruse de
calmitati ale naturii; inloaturarea urmarilor unor crize economice. Imprumuturile
de stat Sumele se imprumuta de pe piata financiara. Imprumuturile de stat au la
baza solvabilitatea statului. Intreaga activitate referitoare la contractarea si
garantarea de imprumuturi interne si externe rambursabile pe termen mediu sau
lung si gestionarea datoriei publice se exercita de catre Guvern, prin Ministerul
Finantelor. In limta sumei aprobate de Parlament, Guvernul poate contracta
imprumuturi de stat de pe piata financiara interna de la persoanele juridice si fizice,
in vederea asigurarii resurselor banesti necesare. Imprumuturile de stat In
Romania si alte tari, imprumuturile de stat se realizeaza prin emisiuni de valori
mobiliare, cum sunt: obligatiuni, bonuri de tezaur, titluri de renta sau alte inscrisuri
de stat. vanzarea si rascumpararea acestora, precum si plata dobanzilor si a altor
speze aferente se fac direct de catre Ministerul Finantelor sau prin intermediul altor
institutii financiare specializate, care dobandesc calitatea de agent al statului, pe
baza conventiilor incheiate. Valorile mobiliarea care reprezinta imprumuturi de stat
se plaseaza prin subsciptie publica ori prin alte procedee tehnice specifice,
adecvate. Imprumuturile de stat Datoria publica interna se gestioneaza de catre
Ministerul Finantelor si consta in contractare imprumuturilor de stat, organizarea si
tinerea evidentei prin conturi specifice, rambursarea datoriei publice, calculul si
plata dobanzii, comisionale si spezele datorate, precum si in efectuarea altor
operatiuni specifice. Imprumuturile de stat La aprecierea folosirii unui imprumut
de stat trebuie avut in vedere scopul pentru care se emite, conditiile emisiunii lui,
precum si consecintele asupra vietei social-economice, asupra producerii si
repartitiei bunurilor si, in mod deosebit, efectele asupra categoriilor sociale ale
caror venituri provin din munca. Imprumuturile de stat In caz de deficit bugetar,
statul poate recurge la imprumutir pe piata interna sau externa. Daca deifictul este
mare, statul poate recurge si la resurse ale Bancii Nationale, care emite bani fara
acoperire. Imprumuturile constractate la Banca Nationala sunt formal rambursabile.
Astefel de imprumuturi se ramburseaza din excedentul bugetar sau din contractarea
altor imprumuturi la diferite personae fizice si juridice. De regula, imprumuturile
vehi se sting prin contractarea de noi imprumuturi la Banca Nationala, ceea ce nu
conduce la redresarea circulatiei banesti. 1.2. Trasaturile imprumuturilor de stat
interne Imprumutul de stat este o conventie, un contract incheiat intre o
persoana fizica sau juridical, pe de o parte, si stat, pe de alta parte, in temeiul careia
prima accepta sa puna la dispozitia statului o anumita suma de bani, cu titlu de
imprumut, pe o perioada de timp determinate, iar stautl se oblige sa ramburseze
suma la o anumita scadenta sis a plateasca dobanda aferenta sau
castigul. Imprumuturile publice intrunesc urmatoarele trasaturi: - au caracter
contractual de drept public, exprimand in final acordul de vointa al partilor statul,
ca autoritate publica, prin institutiile sale de specialitate, stabileste conditiile de
emisiune si termenele de rambursare, marimea si formele veniturilor ce se ofera la
imprumutul public, fara sa consulkte in prealabil pe eventualii subsciptori. Viitorii
subscriptori pot accepta sau refuza conditiile stabilite in totalitatea lor, insa nu pot
solicita un tratament preferential; - imprumuturile nu sunt prelevate de la
aceleasi categorii sociale ca si impozitele, si nu se bazeaza pe constrangere. Din
punctual de vedere al statului, recurgerea la imprumuturi este mai convenabila
decat instituirea de impozite, in cazurile in care exista economii disponibile cre sa
fie investite in imprumuturi publice; - Imprumutul de stat este un procedeu mai
convenabil, mai comod si mai lejer decat impozitul, deoarece el nu priveaza
definitive subscriitorul de sumele subscrise. Cand fiscalitatea a atins un prag si
statul are nevoie de resurse, el recurge la imprumuturi publice, pe care la
ramburseaza mai tarziu; - In mod obisnuit, spre deosebire de impozite,
imprumuturile au un caracter facultative, ceea ce inseamna ca subscrierea la aceste
imprumuturi este libera. In diferite tari, ca si in Romania cu multi ani in urma, s-au
practicat si imprumturi fortate, obligatorii indifferent de vointa subscriitorilor. -
Au caracter rambursabil, adica suma subscrisa se restituie la un termen fix
stabilitsau se amortizeaza treptat prin tragerile la sorti periodice a obligatiunilor.
Termenul si modul de restituire a imprumuturilor poate fi mai apropiat sau mai
indepartat, in functie de evolutia previzibila a cuantumului veniturilor si cheltuielilor
bugetare. Pot exista si imprumuturi perpetue, la emiterea carora nu se stabileste un
termen de rambursare, dar la care statul plateste numai o anumita dobanda (renta)
de o durata de timp nedeterminata. Dupa o perioada de timp, statul poate
rascumpara obligatiunile imprumuturilor respective; - Pe langa faptul ca sunt
rambursabile, imprumuturile sunt purtatoare de dobanzi, de castiguri sau ofera
ambele forme de contraprestatii, la care se adauga adesea si alte avantaje
materiale. Avantajele acordate de stat creditorilor pot si afectate in situatia in care
moneda nationala se erodeaza in mare masura ca urmare a inflatiei galopante si,
deci, cand statul ramburseaza imprumutul si plateste dobanda, castigurile in
moneda devalorizata. Conversiunea consta in modificarea, de fapt in restrangerea,
avantajelor acordate la lansare, si anume: modificrea duratei imprumutului,
micsorarea dobanzii,a castigurilor, schimbarea sistemului de amortizare a
imprumutului. - Imprumuturile de stat exercita o anumita influenta atat asupra
generatiilor prezente, cat si asupra celor viitoare. Ganeratiile prezente isi
redistribuie o parte din venituri prin subscrieri la imprumuturi, iar generatiile
viitoare vor suporta rambursarea imprumuturilor, plata dobanzilor. Totul depinde
insa de destinatiile date imprumuturilor, de eficienta cu care ele sunt folosit e.



3.1 Caracteristici ale mprumuturilor de stat

n economia de piata, veniturile procurate de stat din impozite si taxe, precum si cele de la
ntreprinderile si proprietatile sale adesea nu acopera 24424l1113y integral cheltuielile
bugetare ordinare.
n asemenea situatii, autoritatile publice se adreseaza persoanelor fizice si juridice care
dispun de mijloace banesti temporar libere, cerndu-le sa le ncredinteze o parte din
acestea pentru acoperirea diferentei dintre cheltuielile si veniturile bugetare.
Cu alte cuvinte, n caz de dezechilibru bugetar completarea veniturilor publice se face cu
resurse de mprumut, adica pe calea creditului public. Bazat pe ncrederea n solvabilitatea
statului, creditul public se realizeaza fie pe calea contractarii directe de catre stat de
mprumuturi cu persoane fizice sau juridice detinatoare de mijloace banesti libere, fie prin
intermediul unor institutii specializate - banci, case de economii, case de asigurari sociale si
pensii, societati de asigurari si reasigurari etc. - care colecteaza disponibilitatile banesti de
pe piata si pe care le ncredinteaza apoi statului pe timp determinat.
n afara de autoritatile publice centrale si locale, apel la resurse de mprumut mai fac
ntreprinderile private, publice si mixte, organizatiile cooperatiste, ca si unele categorii
sociale, pentru asigurarea desfasurarii normale a activitatii lor economice (credite pe
termen scurt), efectuarea de investitii (credite pe termen mijlociu sau lung) ori satisfacerea
unor nevoi ale populatiei (credite de consum). Cererea de credit - public si privat - vine din
partea autoritatilor publice, a agentilor economici si a populatiei, iar oferta de resurse de
mprumut este alcatuita din capitalurile banesti temporar disponibile ale agentilor
economici, capitalurile si rezervele libere ale bancilor si altor institutii financiare, veniturile
rentierilor, economiile banesti ale micilor producatori de marfuri, liber-profesionistilor si
celorlalte categorii soc. Avnd aceleasi surse de formare, creditul public intra n competitie
cu creditul privat. Oferta de capital de mprumut fiind limitata, satisfacerea de credite din
partea agentilor economici limiteaza accesul de credite al autoritatilor publice si invers.
Resursele banesti care alcatuiesc oferta de capital de mprumut sunt puse la dispozitia
acelor solicitanti care accepta conditiile de acordare a creditului: garantie, termen de
rambursare, rata a dobnzii, precum si eventuale alte avantaje. Ajunse la di spozitia
beneficiarilor, sumele mprumutate capata destinatii diferite, si anume: servesc drept
capital productiv, sunt investite n bunuri de folosinta ndelungata sau sunt cheltuite n
bunuri de consum, dupa caz. Indiferent de destinatie, orice mprumut trebuie sa produca
mprumutatorului un anumit venit care constituie nsasi ratiunea acordarii sale. Natura
acestui venit difera nsa n functie de destinatia data mprumutului.
Astfel, mprumutul contractat de un agent economic (societate comerciala cu act ivitate de
productie) la o banca si utilizat de aceasta n calitate de capital, contribuie la sporirea
masei profitului realizat. Din acest profit, el cedeaza bancii o anumita parte, sub forma de
dobnda, ca pret al mprumutului acordat.
Acest mecanism, specific creditului bancar, utilizat de aceasta n calitate de capital,
contribuie la sporirea masei profitului realizat.
Din acest profit, el cedeaza bancii o anumita parte, sub forma de dobnda, ca pret al
mprumutului acordat. Acest mecanism, specific creditului bancar, utilizat n scopuri
productive de catre agentul economic, creeaza iluzia ca orice suma de bani acordata cu
titlu de mprumut este capabila sa produca dobnda.
Ca urmare, n practica s-a generalizat perceperea de dobnzi si la mprumuturile utilizate n
scopuri neproductive, cu toate ca n asemenea cazuri, nefiind folosite n calitate de capital,
ele nu produc valoare adaugata, din care sa se plateasca dobnda.
Asa stau lucrurile cu resursele banesti mobilizate de stat pe calea creditului public si
utilizate pentru finantarea cheltuielilor militare, a celor pentru functionarea serviciilor
publice, mentinerea ordinei interne, rambursarea datoriei publice ajunse la scadenta, plata
dobnzilor aferente etc. Cu toate ca mprumuturile de stat folosi te n mod neproductiv nu
produc valoare, ele sunt totusi purtatoare de dobnzi. n acest caz, plata dobnzii si
restituirea mprumutului se fac pe seama veniturilor bugetare, adica n principal pe seama
impozitelor si a taxelor.
n legatura cu folosirea mprumuturilor, trebuie mentionat ca sunt si cazuri cnd sumele
mprumutate de stat capata o destinatie productiva. n asemenea situatii, dobnda se
suporta din valoarea adaugata n urma utilizarii productive a mprumuturilor respective.
Din destinatia diferita pe care o capata creditul bancar si cel public decurge deosebirea
dintre actiunile si obligatiunile emise de societatile de capital (societati pe actiuni, n
comandita pe actiuni etc.), pe de o parte, si obligatiunile mprumuturilor de stat, pe de alta
parte.
Actiunile emise de catre o societate de capital reprezinta nscrisuri care certifica
detinatorului lor calitatea de coproprietar al acelei societati. Ca titluri de proprietate,
actiunile dau dreptul detinatorului lor la o cota-parte din profitul realizat, denumita
dividend, si care variaza de la un an la altul n functie de rezultatele obtinute.
Obligatiunile puse n circulatie de o societate de capital certifica detinatorului lor calitatea
de creditor si-i dau dreptul sa primeasca o dobnda de sumele mprumutate, indiferent de
rezultatele financiare obtinute la societatea care a emis obligatiunile.
Actiunile, ca si obligatiunile societatilor de capital, n-au valoare proprie, ci reprezinta
numai o anumita valoare, si anume capitalul real concretizat n mijloace de munca,
procurate cu banii primiti de la actionari sau de la diverse categorii de creditori pe baza de
obligatiuni sau alte nscrisuri.
Cu toate ca actiunile si obligatiunile emise de o societate nu au valoare proprie, ele circula
totusi independent de capitalul real, adica se cumpara, se vnd si se gajeaza, ca si cum ar
avea o asemenea valoare. Aceste nscrisuri sunt, prin urmare, capitalul iluzoriu sau fictiv.
Obligatiunile mprumuturilor de stat constituie titluri care atesta detinatorului lor calitatea
de creditor al statului; desi nu au o valoare proprie, ele circula ca si cum ar avea o
asemenea valoare.
n masura n care sumele mprumutate de stat nu sunt folosite n scopuri productive, ci
pentru consum, obligatiunile mprumuturilor respective nu au n spatele lor un capital real,
capabil sa produca valoare adaugata. Cu toate acestea, ele dau detinatorului lor dreptul de
a primi o dobnda din partea statului care se suporta din resursele bugetare. Prin urmare,
obligatiunile mprumuturilor de stat reprezinta dublu capital fictiv.
Dobnda platita de un agent economic unei banci, pentru creditul primit de la aceasta,
exprima, pe de o parte, relatii de distribuire a valorii adaugate ntre participantii la
activitatea economica finantata prin credit, iar pe de alta, relatii de distribuire a profitului
realizat de agentul economic mprumutat si banca mprumutatoare.
Dobnda platita de stat pentru mijloacele banesti mprumutate si utilizate de acesta n
scopuri neproductive exprima relatii de redistribuire a venitului national; se redistribuie, n
principal, veniturile persoanelor fizice si juridice, mobilizate la buget pe calea impozitelor si
taxelor, n favoarea celor care au acordat bani cu mprumut statului si pentru care
ncaseaza dobnzi.
Sub raport juridic, mprumutul de stat apare ca o ntelegere intervenita ntre o persoana
fizica sau juridica, pe de o parte, si stat, pe de alta parte, prin care prima consimte sa puna
la dispozitia statului o suma de bani, sub forma de mprumut, pe o perioada determinata,
iar acesta din urma se angajeaza sa o ramburseze la termenul stabilit si sa achite dobnda
si alte costuri cuvenite. mprumutul de stat prezinta urmatoarele trasaturi caracteristice:
mprumutul de stat are caracter contractual. Spre deosebire de
impozit, care constituie o prelevare obligatorie, stabilita n mod unilateral de catre stat n
sarcina unei persoane fizice sau juridice, mprumutul exprima acordul de vointa al partilor.
Aici se cuvine o precizare: conditiile de emisiune si de rambursare a mprumutului, forma si
marimea venitului pe care l asigura, precum si alte eventuale avantaje acordate
mprumutatorilor se stabilesc de organele de decizie competente ale statului, fara
consultarea prealabila a subscriitorilor potentiali. Persoanele interesate pot sa accepte sau
sa refuze n bloc conditiile stabilite de stat, dar nu pot pretinde sa li se asigure un
tratament preferential fata de ceilalti subscriitori.
Modul n care se stabilesc conditiile de emisiune si de rambursare a unui mprumut de stat
confera contractului dintre mprumutat (statul) si mprumutator (o persoana fizica sau
juridica) cu caracter diferit de cel al contractului de credit bancar, conditiile de acordare si
de rambursare a mprumutului se negociaza de banca cu fiecare solicitant n parte; n plus,
acest contract prevede obligatia mprumutatului sa prezinte o garantie materiala n
favoarea mprumutatorului. n cazul mprumutului contractat de stat, acesta nu ofera o
asemenea garantie mprumutatorilor sai.
De regula mprumuturile de stat au la baza principiul facultativitatii. Istoria a cunoscut nsa
si cazuri de mprumuturi fortate, cnd subscrierea nu a fost lasata la latitudinea
subscriitorilor, ci a avut un caracter obligatoriu.
La mprumuturi fortate statul recurge n mprejurari exceptionale, si anume cnd
independenta nationala, integritatea teritoriala a statului sau cuceririle sociale ale
poporului au fost lichidate sau sunt grav amenintate.
Sunt cunoscute si cazuri de mprumuturi contractate de stat pentru pregatirea si ducerea
de razboaie, reconstructia postbelica a tarii, refacerea economiei distruse de calamitati
naturale, nlaturarea urmarilor unor crize economice de mare amploare etc., cnd
libertatea de actiune a subscriitorilor este mult ngradita prin masurile luate de autoritatile
publice.
ntruct conditiile de emisiune si de rambursare a unor asemenea mprumuturi sunt mai
putin atractive dect n mprejurari normale, pentru plasarea acestora se desfasoara o
ampla actiune de popularizare: se evidentiaza faptul ca obiectivele prevazute a se finanta
pe cale de mprumut sunt de interes national, iar subscrierea la mprumut constituie o
datorie patriotica a fiecarui cetatean.
Uneori subscriitorii sunt pusi n situatia de a alege ntre un impozit forfetar extraordinar,
avnd caracter definitiv si nerambursabil, i un mprumut de stat rambursabil si cu o
dobnda sub nivelul pietei.
mprumutul are un caracter rambursabil. Ca mijloc de procurare a
resurselor banesti de care statul are nevoie, mprumutul se caracterizeaza prin aceea ca se
restituie, la termenul fix, persoanelor fizice si juridice care l -au acordat, spre deosebire de
impozit, care constituie o prelevare, la dispozitia statului, definitiva si nerambursabila.
La amplasarea unui mprumut, statul stabileste termenul de rambursare a acestuia care
poate fi mai apropiat sau mai ndepartat, n functie de evolutia previzibila a veniturilor si
cheltuielilor publice. De la aceasta regula, fac exceptie mprumuturile perpetue, la
emiterea carora angajamentul statului se limiteaza la plata unei anumite dobnzi
creditorilor sai, pe o perioada de timp nedeterminata, fara sa se stabileasca un termen de
restituire a mprumutului propriu-zis.
Lipsa unui angajament expres de rambursare a unui asemenea mprumut nu mpiedica nsa
statul sa rascumpere la bursa nscrisurile mprumutului respectiv, momentul n care aceasta
operatiune prezinta convenienta economica.
mprumutul de stat asigura detinatorilor de nscrisuri publice, pe lnga rambursarea
sumei mprumutate, si o anumita contraprestatie. Pentru a putea intra n posesia sumei de
bani care i lipseste si a o folosi potrivit trebuintelor sale, statul se angajeaza sa achite
sistematic, detinatorilor de nscrisuri publice, "pretul" acestei folosinte. "Pretul" la care na
referim mbraca forma dobnzii, forma cstigului ori ambele forme , dupa caz, la care se
adauga adesea si alte avantaje materiale. Asa cum am mai aratat, mprumutul de stat se
deosebeste de impozit, ntre altele, prin contraprestatia pe care statul o ofera creditorilor
sai.
Uneori, avantajele oferite de stat la lansarea unui mprumut sunt ulterior restrnse. Astfel,
n conditiile scaderii ratei dobnzii pe piata capitalului de mprumut, n perioada de criza
sau de depresiune, statul poate proceda la conversiunea datoriei sale: preschimba
nscrisurile unui mprumut vechi cu o dobnda ridicata cu nscrisuri ale unui mprumut nou
cu o dobnda mai redusa. Alteori, avantajele materiale initial oferite de stat creditorilor sai
se diminueaza ca urmare a deprecierii accelerate pe care o sufera moneda n care a fost
libelat mprumutul.
Desi satul achita n mod sistematic dobnda aferenta si ramburseaza ratele scadente ale
mprumutului, totusi sumele ce revin detinatorilor de nscrisuri publice au o putere de
cumparare mai mica dect cea ncredintata de acestia statului la lansarea mprumutului.

3.2 Rolul mprumuturilor de stat

Statul apeleaza la mprumuturi fie din necesitati de trezorerie, fie din necesitati de
echilibru bugetar. n primul caz, veniturile bugetare ordinare prevazute a se realiza n anul
considerat acopera integral cheltuielile bugetare.
Desi pe ntregul an bugetul de stat se prezinta echilibrat, totusi pe parcursul acestuia, si cu
deosebire n primele luni ale anului, poate sa nu existe o concordanta deplina ntre
termenele la care se ncaseaza veniturile si cele la care se efectueaza cheltuielile. Ca
urmare, n unele perioade platile devanseaza ncasaril e, ceea ce provoaca un gol de casa,
adica o insuficienta temporara de resurse, n timp ce n altele se nregistreaza un plus de
resurse fata de ritmul normal al platilor.
Organul nsarcinat cu executia de casa a bugetului (Trezoreria finantelor publice, Directia
generala a miscarii fondurilor) trebuie sa cunoasca din timp perioadele n care se profileaza
goluri de casa pentru a putea procura resursele necesare acoperirii acestora din afara
bugetului de stat.
n cazul n care toate resursele publice ncasate pa teritoriul Romniei se colecteaza la
Trezoreria finantelor publice, este posibil ca insuficienta de resurse nregistrata la bugetul
de stat sa fie acoperita pe seama sumei mprumutate de la o alta institutie de stat care
nregistreaza un prisos de resurse. n momentul ncasarii veniturilor bugetare prevazute,
suma respectiva se restituie institutiei mprumutatoare.
n cazul n care disponibilitatile de resurse ale unor institutii publice nu acopera golul de
casa al bugetului, atunci se solicita mprumuturi pe termen scurt la alti detinatori de
resurse banesti de pe piata. n ultima instanta se face apel la banca centrala, sub forma
unui avans n contul veniturilor bugetare viitoare, n limitele si conditiile prevazute de lege.
Resursele banesti mprumutate de la diversi detinatori publici sau privati nu maresc masa
semnelor banesti n circulatie, ci numai o redistribuie; n schimb, resursele mprumutate de
la banca centrala reprezinta o emisiune de bani fara acoperire materiala.
Apelul la mprumuturi din necesitati de trezorerie poate avea consecinte nefaste asupra
circulatiei banesti ori de cte ori acesta vizeaza sume importante si nu se ramburseaza la
termenele prevazute.
n cazul n care veniturile fiscale si domeniale ordinare nu acopera integral cheltuielile
bugetare pe ntregul an, pentru finantarea deficitul rezultat statul se mprumuta pe piata
interna sau n strainatate. ntruct uneori deficitul bugetar atinge dimensiuni mari, iar
creditul public este totusi limitat, statul apeleaza si la resursele bancii centrale. Aceasta i
asigura mprumutul solicitat punnd rotativa n functiune, adica emitnd bani fara
acoperire. n perioada postbelica deficitul bugetar a capatat un caracter cronic, numeroase
tari ale lumii confruntndu-se cu problema deficitului financiar public.
n Romnia, n cursul exercitiului financiar anual, pentru acoperirea decalajului temporar
dintre ncasarile si platile din contul curent general al Trezoreriei statului, Banca Nationala
a Romniei poate acorda mprumuturi cu termen de rambursare de cel mult 180 de zile si
n conditii de dobnda la nivelul pietei, pe baza de conventii ncheiate cu Ministerul
Finantelor.
Suma totala a mprumuturilor acordate si nerambursate nu poate depasi n nici un moment
suma totala rezultata din dublarea capitalului si a fondului de rezerva al Bancii Nationale a
Romniei.
mprumuturile de stat pentru acoperirea deficitelor bugetare se ncheie, de regula, pe
termene mijlocii si lungi. Rambursarea ratelor scadente si achitarea dobnzilor aferente au
drept consecinta sporirea cheltuielilor bugetare, ceea ce atrage dupa sine majoritatea
impozitelor, iar n caz de insuficienta a acestora, contractarea de noi mprumuturi.
n conditiile n care veniturile bugetare ordinare nu acopera integral cheltuieli le bugetare
aprobate pentru anul urmator, guvernul tarii are de ales ntre sporirea veniturilor fiscale
(prin majoritatea impozitelor existente sau introducerea de impozite noi) si contractarea
de mprumuturi. De cele mai multe ori, guvernul opteaza pentru cea de-a doua solutie, din
urmatoarele considerente:
majorarea impozitelor constituie o masura nepopulara, deoarece
afecteaza nivelul de trai al populatiei, iar partidul (partidele) de putere evita sa o aplice de
teama sa nu-si piarda electoratul. n tarile cu un nivel ridicat al fiscalitatii, o noua sporire a
acesteia se loveste de mpotrivirea ferma a categoriilor sociale care ar urma sa suporte
sarcina suplimentara:
mprumuturile de stat ofera categoriilor sociale avute un plasament
sigur si remunerator pentru disponibilitatile lor banesti;
mprumuturile de stat reprezinta un mijloc mai rapid de procurare a
resurselor financiare dect impozitele directe. Perioada necesara pentru identificarea si
evaluarea materiei impozabile, stabilirea si perceperea impozitelor este mai ndelungata
dect cea de subscriere la mprumut si efectuare a varsamintelor n contul acestuia;
n conditiile n care mprumutul se solicita la banca centrala, termenul
de obtinere a resurselor banesti este si mai scurt dect n cazul n care acesta se plaseaza n
rndurile populatiei ori al persoanelor juridice (altele dect banca centrala).
n problema rolului mprumuturilor de stat, economistii contemporani au o pozitie diferita
de aceea confratilor lor din perioada capitalismului ascendent.
Revenind la rolul important al mprumuturilor de stat n redistribuirea produsului intern
brut, mentionam ca acesta se manifesta att pe plan intern, ct si pe plan international.
Pe plan intern, mprumuturile contribuie la redistribuire produsului intern brut, initial n
momentul plasarii acestora de catre stat. Cu acest prilej, are loc o redistribuire ntre partea
destinata formarii brute de capital si cea afectata consumului, deoarece o parte din
capitalul banesc temporar liber, care cuprinde si capitalul industrial vremelnic disponibil,
este plasata n nscrisuri ale mprumuturilor de stat si se foloseste mai cu seama n scopuri
neproductive, n loc sa serveasca la largirea productiei si a circulatiei.
Ulterior, redistribuirea produsului intern brut prin intermediul mprumuturilor are loc n
momentul platii dobnzii aferente mprumuturilor si care se suporta n principal din
impozite.
Subscriitorii la mprumuturile de stat ncaseaza dobnzi si prime de rambursare, iar agentii
economici realizeaza profit, n masura n care livreaza produse, executa lucrari ori
presteaza servicii pentru sectorul public, finante din resurse mprumutate de stat.
mprumuturile de stat ndeplinesc un rol pozitiv n masura n care sunt folosite pentru
dezvoltarea industriei, modernizarea agriculturii, construirea de cai de comunicatie,
protectia mediului etc.
n asemenea situatii, mprumuturile contribuie la sporirea productiei materiale, la
cresterea produsului intern brut si, pe aceasta baza, la asigurarea resurselor necesare
rambursarii lor.
mprumuturile de stat contractate n strainatate contribuie la redistribuirea produsului
intern brut ntre tarile mprumutatoare si cele mprumutate.
La acordarea de mprumuturi, fluxurile financiare pornesc de la tarile mprumutatoare
catre tarile mprumutate. Din momentul nceperii restituirii mprumuturilor si al platii
dobnzii aferente, directia fluxurilor financiare se schimba; de data aceasta, fluxurile
pornesc de la tarile beneficiare de mprumuturi catre tarile mprumutatoare.
Daca redistribuirea produsului intern brut al tarii creditoare catre debitor are caracter
temporar (mprumutul acordat fiind rambursabil), n schimb platile efectuate de debitor, cu
titluri de dobnzi si comisioane, catre creditor, reflecta redistribuirea definitiva si
nerambursabila a produsului intern brut.
ntruct tarile dezvoltate constituie principalele tari exportatoare de capital, iar tarile n
curs de dezvoltare - principalele tari importatoare de capital, este lesne de nteles ca, prim
intermediul mprumuturilor contractate n strainatate, are loc redistribuirea produsului
intern brut pe plan international.

3.3 Elemente tehnice ale mprumuturilor de stat

La lansarea unui mprumut de stat este necesara stabilirea ctorva elemente tehnice care l
definesc din punct de vedere juridic. Pe baza acestora, subscriitorii potentiali fac judecati
de valoare cu privire la convenienta plasarii disponibilitatilor banesti n nscrisuri ale acelui
mprumut. Este vorba de: denumirea mprumutului care se contracteaza; valoarea
mentionata pe nscrisul acelui mprumut; termenul de rambursare; dobnda; eventuale alte
avantaje materiale acordate detinatorilor de nscrisuri, pentru a face mprumutul mai
atractiv.
Denumirea mprumutului poate sa fie legata de destinatia acestuia. Atunci cnd statul
doreste sa atraga atentia opiniei publice asupra caracterului exceptional al mprumutului
ori asupra obiectivului urmarit prin acel mprumut, considerat de interes national,
precizeaza acest lucru n nsasi denumirea lui.
Spre exemplu: "mprumutul nzestrarii armatei", "mprumutul pentru reconstructie".
n cazurile n care mprumuturile se contracteaza cu o oarecare regularitate pentru
acoperirea deficitelor bugetare sau pentru alte destinatii (constructii de drumuri etc.), n
denumirea lor se precizeaza anul contractarii, (mprumut de stat 19..), nivelul dobnzii
(mprumut de stat 71/2%), forma pe care o mbraca venitul (mprumut de stat cu cstiguri),
dupa caz.
Valoarea nominala, valoarea reala si cursul. Pentru fiecare mprumut contractat pe piata,
statul emite niste nscrisuri, denumite generic efecte publice, titluri, hrtii de valoare,
obligatiuni etc., n cupiuri de o anumita valoare. Suma nscrisa pe titlul unui mprumut de
stat, denumita valoare nominala, exprima marimea creantei pe care detinatorul acesteia
(creditorul) o are de ncasat de la stat (sau, invers, datoria statului f ata de detinatorul
nscrisului respectiv).
Cnd mprumutul se ramburseaza la termenul pentru care a fost contractat, statul achita
detinatorului nscrisului valoarea nominala a acestuia.
Daca detinatorul doreste sa-si recupereze banii plasati n nscrisuri ale unui mprumut de
stat nainte de termen, el poate sa le vnda la bursa.
Suma cu care se cumpara (se vinde) un nscris, denumita valoare reala, poate sa fie egala,
mai mica sau mai mare dect valoarea nominala a acesteia. Marimea valorii reale depinde
de cursul la care coteaza nscrisurile respective la bursa.
Cursul exprima pretul cu care se cumpara si se vnd 100 de unitati monetare valoare
nominala si acesta poate fi: al pari, adica egal cu 100; sub pari, adica mai mic dect 100,
sau supra pari, adica mai mare dect 100.
La lansarea unui mprumut de stat este, de regula, sub pari si numai arareori al pari sau
supra pari.
Cursul depinde de raportul dintre cererea si oferta de capital de mprumut, de nivelul
dobnzii la mprumutul respectiv, ca si de al te avantaje oferite de stat detinatorilor
nscrisurilor acelui mprumut.
n acest context, folosirea notiunilor de valoare nominala si valoare reala este
conventionala, mprumuturile pot fi cu termene precise de rambursare si fara asemenea
termene. Exista mprumuturi pe termen scurt (contracte pe o perioada de pna la un an
inclusiv) si pe termen lung (pe o perioada de peste 5 ani).
La mprumuturi pe termen scurt statul apeleaza atunci cnd, desi echilibrat pe ntregul an,
bugetul prezinta neconcordante ntre momentul ncasarii veniturilor prevazute si
momentul efectuarii cheltuielilor aprobate.
La fel procedeaza n cazul cnd veniturile nu se realizeaza n cuantumul prevazut de buget,
sau cnd apare necesitatea efectuarii unor cheltuieli neprevazute. n asemenea situatii,
statul contracteaza mprumuturi cu termene scurte de rambursare.
mprumuturi pe termene mijlocii si lungi statul contracteaza atunci cnd are nevoie de
resurse banesti pentru acoperirea deficitelor bugetare devenite cronice sau pentru
finantarea unor cheltuieli de investitii de mare valoare.
Pentru mprumuturile pe care le contracteaza, statul poate sa emita diferite nscrisuri pe
care le nmneaza creditorilor sai sau fara sa emita diferite nscrisuri pe care le nmneaza
creditorilor sai sau fara sa emita astfel de nscrisuri, nregistreaza suma datorata n
evidenta datoriei publice tinuta de Ministerul Finantelor.
Prima solutie - aceea a emiterii de titluri de stat materializate - se foloseste, de obicei,
atunci cnd statul se mprumuta la un numar mare de creditori, iar cea de-a doua - acea a
titlurilor de stat dematerializate - atunci cnd este vorba de mprumuturi obtinute de la un
numar limitat de creditori.
Creantele n cont nu necesita cheltuieli pentru confectionarea nscrisurilor, si, ca urmare,
nici pentru pastrarea acestora n depozitele bancilor. n schimb, ele nu pot fi negociate la
bursa, ci numai n afara acesteia, cu ndeplinirea anumitor formalitati.
nscrisurile emise de stat poarta denumiri diferite, n functie de termenul pentru care s-a
contractat mprumutul si de caracteristicile nscrisurilor respective care, de asemenea,
difera de la o tara la alta.
Astfel, pentru mprumuturile pe termen scurt se emit bonuri de tezaur, polite de tezaur,
certificate de trezorerie, certificate (bonuri) de impozite etc.
Pentru mprumuturile pe termen mijlociu si lung se emit nscrisuri cunoscute sub
denumirea de obligatiuni sau titluri de renta, iar pentru cele fara termen, titluri de renta
perpetua.
La mprumuturile de stat cu dobnda, fiecare obligatiune are anexat un numar de cupoane,
care se detaseaza periodic (o data sau de doua ori pe an) si se prezinta la ghiseul bancii
centrale sau al altei institutii desemnate de stat, de unde se ncaseaza dobnda cuvenita.
La mprumuturile de stat cu cstiguri (premii), cstigurile se platesc numai detinatorilor
acelor nscrisuri care au iesit cstigatoare la tragerile la sorti.
Suma totala a cstigurilor se stabileste tinnd seama de rata dobnzii. Cu alte cuvinte,
suma pe care statul ar fi platit-o ca dobnda - daca mprumutul ar fi fost cu dobnda -
se repartizeaza sub forma de cstiguri.
n mod teoretic, rata dobnzii la mprumuturile de stat ar trebui sa se situeze la un nivel
apropiat de acela al ratei dobnzii practicate la creditul bancar. Acesta deoarece rata
dobnzii este influentata de raportul dintre cererea si oferta de capital, iar cererea vine din
partea agentilor economici, a persoanelor fizice, ca si a statului.
n practica nsa, adesea rata dobnzii la creditul public difera de cea perceputa la creditul
bancar. Pentru a face mai atractive mprumuturile pe care le contracteaza pe piata interna,
uneori statul acorda creditorilor sai si alte avantaje dect dobnda: prime de rambursare,
cstiguri, scutirea de impozite a veniturilor din dobnzi etc.
Alteori, confruntat cu dificultati serioase n finantarea deficitului bugetar, statul consimte
sa acorde dobnzi mai mari persoanelor fizice si juridice detinatoare de mijloace banesti
temporar libere, dispuse sa-l mprumute, dect cele acordate de banci la depozitele
constituite de acestea.
Ca urmare, se ajunge ca dobnzile la mprumuturile de stat sa fie mai mici sau mai mari,
dupa caz, dect cele practicate de banci.

3.4 Modalitati de gestiune a mprumuturilor de stat

mprumuturile de stat prilejuiesc o seama de operatii legate de plasarea acestora pe piata,
de rambursarea lor, precum si de eventuala modificare a ratei dobnzii si a termenelor de
restituire initial stabilite.
Plasarea mprumuturilor de stat.
n practica financiara se ntlnesc urmatoarele modalitati de plasare a mprumuturilor de
stat:
prin subscriptie publica;
prin intermediul unor consortii (sindicate) bancare;
prin vnzare la bursa.
Plasarea mprumutului prin subscriptie publica se face prin grija Ministerului Finantelor sau
a altei institutii specializate, mputernicite de organul de decizie n acest sens.
n vederea asigurarii plasarii integrale a mprumutului, se organizeaza o larga publicitate
privind scopul si conditiile lansarii si rambursarii acestuia.
Subscriptia publica si varsarea sumelor subscrise se efectueaza la ghi seele deschise la
administratiile financiare, perceptii, casierii, case de economii banci etc. sau direct prin
functionari publici.
Persoanele care participa la plasarea mprumutului sunt recompensate pe cale de remiza,
iar cheltuielile legate de functionarea ghiseelor de subscriere se acopera pe seama unui
comision.
n practica plasarii mprumuturilor prin subscriptie publica se ntlnesc doua situatii:

cnd nu se limiteaza cuantumul mprumutului ce poate fi
contractat. n acest caz, fiecare subscriitor efectueaza varsaminte pentru ntreaga suma
subscrisa, fara nici o restrictie;

cnd cuantumul mprumutului se limiteaza.

n aceasta situatie, se procedeaza astfel: fie se lasa ca subscrierile sa se desfasoare
nestingherit pna la expirarea termenului de subscriere, urmnd ca n caz de depasire, pe
ansamblu, a plafonului stabilit, sa se limiteze fiecarui subscriitor suma ce poate sa verse
(proportional cu cea subscrisa), fie se stabilesc de la nceput limite de subscriere pe fiecare
ghiseu sau plasator.
Plasarea mprumuturilor prin consortii (sindicate) bancare se realizeaza prin grija unui grup
de banci, care se angajeaza sa efectueze aceasta operatie la cererea organelor competente.
Consortiul bancar fie preia n comision obligatiunile mprumutului, fie le cumpara efectiv.
n prima ipoteza, statul intra n posesia sumelor mprumutate pe masura plasarii
nscrisurilor de catre consortiu, caruia i plateste un anumit comision. Potrivit acestui
procedeu, consortiul nu raspunde pentru nscrisurile mprumutului de la stat , pe care se
angajeaza sa le plaseze pe piata.
Pentru aceasta operatie, consortiul ncaseaza diferenta ntre cursul la care vinde
nscrisurile catre populatie si cursul la care le-a cumparat de la stat.
De data aceasta, nscrisurile care nu au putut fi plasate pe piata sunt retinute de bancile
care alcatuiesc consortiul si intra n portofoliile acestora.
Sub aspect financiar, plasarea mprumuturilor prin consortii bancare este mai costisitoare
pentru stat dect cea prin subscriptie publica, ntruct antreneaza cheltuieli importante
sub forma de comisioane sau de diferenta de curs, n favoarea bancilor.
Pe cealalta parte sub aspect tehnic, aceasta modalitate de plasare a mprumuturilor este
mai comoda pentru stat dect cea realizata prin subscriptie publica, deoarece, efectundu-
se prin institutii specializate, se poate realiza ntr-un termen scurt.
Prin vnzarea la bursa sunt plasate nscrisurile unui mprumut nou, atunci cnd statul
doreste ca acesta sa treaca neobservat. ntruct vnzarea se face prin intermediul agentilor
de schimb, cumparatorii nu stiu daca nscrisurile care fac obiectul tranzactiilor la bursa sunt
ale unui mprumut vechi, vndute de detinatorii lor, sau ale unui mprumut nou, emis
recent de stat.
Aceasta modalitate prezinta avantajul ca este discreta, comoda si foarte putin costisitoare.
Ea nu poate fi aplicata nsa pe scara larga , deoarece oferta mare de nscrisuri ar atrage
dupa sine reducerea cursului acestora, ceea ce ar micsora randamentul financiar al
mprumutului.
nscrisurile mprumutului de stat se emit, de regula, "la putator", adica fara nscrierea
numelui subscriitorului pe ele.
Cnd statul are de-a face cu putini creditori, el poate sa emita nscrisuri "nominative" (pe
care se nscrie numele creditorului). n asemenea cazuri, sumele mprumutate si dobnzile
datorate creditorilor se nscriu n cartea (registrul) datoriei publi ce.
Asa cum s-a aratat, nivelul dobnzii pe piata nu ramne vreme ndelungata constant, ci
sufera modificari n functie de raportul dintre cererea si oferta de capital de mprumut. n
perioadele n care rata dobnzii nregistreaza o scadere apreciabila, statul cauta sa profite
de aceasta situatie pentru a-si usura efortul financiar determinat de mprumuturile
contractate n conditii mai putin favorabile.
n asemenea mprejurari, statul procedeaza la preschimbarea nscrisurilor unui mprumut
vechi cu nscrisuri ale unui mprumut nou, emis cu o dobnda mai redusa, operatie
cunoscuta sub denumirea de conversiune.

3.5 Sfera specifica a mprumuturilor de stat pe piata capitalului de mprumut

Pe piata capitalului de mprumut au loc uneori scaderi apreciabile ale cursului obligatiunilor
de stat. Daca cursul acestora este sub cel de emisiune, atunci detinatorii nscrisurilor
vndute la bursa nu-si recupereaza nici macar suma varsata statului la subscriere.
Astfel de fenomene au o nrurire nefasta asupra creditului public, crend dificultati
statului la plasarea de noi mprumuturi.
Pentru a evita astfel de situatii si a conserva interesul publicului fata de mprumutul al
carui curs a scazut sensibil, statul poate proceda la majorarea ratei dobnzii.
Aceasta operatiune, denumita arozare, este inversul conversiunii.
Daca statul dispune de resurse financiare si nu are intentia sa contracteze noi mprumuturi
n viitorul apropiat, el poate sa profite de pe urma scaderii cursului si sa cumpere la bursa,
la un curs avantajos, nscrisurile respective. n acest caz, el nu va face o arozare, ci o
rascumparare a mprumutului nainte de termenul de rambursare.
Statele care recurg n mod frecvent la mprumuturi pe termen scurt pentru acoperirea
deficitelor financiare temporare, ajung sa acumuleze datorii importante care trebuie
rambursate la intervale scurte de timp.
n asemenea mprejurari, cheltuielile anuale cu rambursarea mprumuturilor ajunse la
scadenta pot depasi sensibil resursele financiare ale statului afectate acestui scop n anul
considerat.
Pentru iesirea din impas, statul procedeaza atunci la consolidarea datoriei sale ajunse la
scadenta, adica la preschimbarea nscrisurilor mprumuturilor exigibile imediat sau pe
termen scurt (bonuri de tezaur si altele) cu nscrisuri ale unor mprumuturi pe termen
mediu sau lung (obligatiuni si titluri de renta) sau fara termen (titluri de renta perpetua).
ntruct prelungirea termenului de rambursare a mprumutului nseamna, pentru creditori,
cresterea riscului de depreciere a banilor plasati n efecte publice, statul este nevoit sa
accepte adesea majorarea ratei dobnzii.
n aceste conditii, consolidarea datoriei ofera statului, un avantaj imediat, constnd n
reducerea cheltuielilor publice legate de rambursarea mprumutului ajuns la scadenta pe
anul n curs si/sau pe anii imediat urmatori, dar mareste considerabil volumul total al
efortului financiar determinat de plata dobnzilor aferente mprumutului respectiv pna la
rambursare.
n prezent consolidarea se practica pe scara larga mai cu seama de tarile n curs de
dezvoltare care au contractat datorii fata de strainatate si pe care nu le mai pot onora din
lipsa resurselor valutare. Consolidarea datoriei externe se poate efectua numai cu acordul
expres al principalilor creditori si n conditiile dictate de acestia.
Consolidarea este avantajoasa pentru banci, deoarece ele ncaseaza importante comisioane
pentru operatia de preschimbare a nscrisurilor mprumutului consolidat.
Cnd guvernul are interes sa nu atraga atentia opiniei publ ice asupra dificultatilor
financiare ale statului , n locul unei consolidari fatise acesta efectueaza o consolidare
deghizata, constnd n achitarea mprumutului ajuns la scadenta cu banii obtinuti din
contractarea unui mprumut nou, de valoare egala sau apropiata.
O asemenea solutie este fezabila atunci cnd mprumuturile pe termen scurt nu detin o
pondere prea mare n totalul datoriei publice, dezechilibrul bugetar pare sa fie de scurta
durata, iar detinatorii de bonuri de tezaur si alte nscrisuri simi lare consimt sa-si plaseze n
continuare disponibilitatile lor banesti n astfel de nscrisuri.
Rambursarea mprumutului de stat.
Prin rambursarea mprumuturilor de stat se ntelege rascumpararea titlurilor de credit de la
detinatorii lor, adica restituirea sumelor mprumutate. Rambursarea mprumuturilor poate
avea caracter obligatoriu sau facultativ.
n mod expres, statul si asuma obligatia de a restitui numai mprumuturile cu termen. El
poate nsa sa ramburseze si mprumuturile perpetue, fara nsa sa fie obligat la aceasta.

3.6 Datoria publica
3.6.1 Continut, structura si indicatori de apreciere

Datoria publica reprezinta totalitatea obligatiilor pecuniare, la un moment dat, rezultate
din mprumuturi interne si externe, pe termen mediu si lung, contracte de stat n nume
propriu sau garantate de acesta.
Ministerul Finantelor este institutia care reprezinta Guvernul Romniei n relatiile
financiare internationale si exercita activitatile privind contractarea si garantarea
mprumuturilor interne si externe rambursabile, pe termen mediu sau lung, gestionnd,
totodata, datoria publica.
mprumuturile publice, interne sau externe, se contracteaza numai de Guvern, prin
Ministerul Finantelor, n limita unor sume aprobate de Parlamentul Romniei, iar conditiile
n care se negociaza si se ncheie acordurile si conventiile respective trebuie sa fie, n
concordanta, cu prevederile Legii 91/1993.
n masura n care se tine seama de deprecierea (sau aprecierea) suferita n timp de moneda
respectiva, acest indicator face posibila studierea dinamicii datoriei publice si, pe aceasta
baza, desprinderea tendintei nregistrate de aceasta n perioada considerata.
Gradul de ndatorare a tarii la un moment dat se determina prin raportarea soldului
datoriei publice la produsul intern brut. Indicatorul astfel stabilit arata n ce masura
valoarea adaugata ntr-un an este grevata de datoria publica. Sau, altfel spus, daca datoria
publica a tarii ar trebui rambursata integral n anul de referinta, ct din produsul intern
brut ar trebui utilizat: 30%, 50%, 80% sau mai mult?
Sunt cazuri n care nici chiar ntregul produs intern brut realizat ntr-un an nu ar fi suficient
pentru rambursarea datoriei publice.
Acest indicator are o valoare pur teoretica, deoarece nici o tara nu ar putea aloca ntregul
produs intern brut realizat ntr-un an pentru amortizarea datoriei publice, ci numai partea
din acesta ramasa dupa efectuarea prelevarilor absolut indispensabile la fondul de consum
si la formarea bruta de capital.
Alaturi de indicatorii privind gradul de ndatorare a unei tari, un interes deosebit prezinta
indicatorii care caracterizeaza efortul financiar anual, pe care datoria publica l reclama.
Acest efort se materializeaza n serviciul datoriei publice, care cuprinde cheltuielile cu
rambursarea cheltuielilor propriu-zise si cele legate de pata dobnzilor si a celorlalte
cheltuieli aferente.
Efortul financiar sau povara datoriei publice se exprima cu ajutorul mai multor indicatori,
printre care:
marimea absoluta si marimea medie pe un locuitor a serviciului
datoriei publice;
raportul dintre serviciul datoriei publice si produsul intern brut;
raportul dintre serviciul datoriei publice si totalul cheltuielilor publice;
ponderea serviciului datoriei publice n totalul cheltuielilor bugetar.
Deosebit de acestia se mai calculeaza:
cuantumul anual al dobnzilor;
raportul dintre dobnzi si produsul intern brut;
ponderea dobnzilor n totalul cheltuielilor publice sau n totalul
cheltuielilor bugetare.
Indicatorii privind cheltuielile cu dobnzile si comisioanele aferente datoriei publice
exprima dimensiunile contraprestatiei pe care statul o datoreaza creditorilor sai n decursul
unui an.
Statul si procura resursele financiare de mprumut att de pe piata interna, ct si pe cea
externa. Ca urmare, datoria publica contractata n interiorul tarii va fi considerata datorie
interna, iar cea contractata peste granita, datorie externa.
Datoria tarilor dezvoltate provine n proportie covrsitoare din surse interne si numai ntr-o
mica masura sau deloc din exterior. n schimb, tarile n curs de dezvoltare apeleaza pe o
scara mult mai larga la resurse straine.
Cu ct ponderea datoriei externe n totalul datoriei publice este mai mare, cu att gradul
de dependenta economica si financiara a tarilor respective fata de strainatate este mai
ridicat.
Cheltuielile cu rambursarea mprumuturilor scadente si plata dobnzilor si a comisioanelor
aferente constituie o povara grea pentru tari n curs de dezvoltare.
Un alt element n functie de care se fac judecati de valoare cu privire la structura datoriei
publice l constituie gradul de exigibilitate al acesteia. Sumele exigibile la termen scurt
formeaza datoria flotanta, iar cele exigibile la termene mijlocii si lungi - datoria
consolidata.
Este evident ca pentru o tara conteaza mai mult efortul financiar pe care trebuie sa-l faca
pentru rambursarea datoriei scadente si plata dobnzilor aferente n lunile urmatoare,
dect cel care se profileaza la un orizont situat peste 5 - 10 ani sau mai multi. De aceea, cu
ct ponderea datoriei flotante n totalul datoriei publice este mai mare, cu att nevoia de
resurse financiare este mai presanta, iar procurarea acestora mai dificila.
Structura datoriei publice variaza de la o tara la alta si chiar de la o perioada la alta, n
functie de conditiile financiar-monetare. arile care cunosc procese inflationiste de mari
dimensiuni si de lunga durata sunt obligate sa apeleze pe o scara tot mai larga la
mprumuturi pe termen scurt si eventual mijlociu. Aceasta, deoarece n conditii de inflatie
cronica, plasamente n efecte publice pe perioade ndelungate fiind supuse unei eroziuni
sistematice, nceteaza de a mai fi atractive pentru detinatorii de capital banesc de
mprumut, chiar daca produc un venit mediu anual mai ridicat dect mprumuturile pe
termen scurt.