Sunteți pe pagina 1din 4

Etica si responsabilitate sociala

Conceptia noastra despre actiunea responsabila se schimba treptat.


Daca vorbim astazi atat de mult despre "responsabilitatea sociala a
corporatiilor", o facem, desigur, pentru a incuraja companiile sa tina seama
de interesele sociale si legate de mediul inconjurator care au evoluat in
ultima vreme. Insa mai exista un obiectiv: cela de a le indemna sa-si
schimbe mentalitatea. entalitatea este probabil ceea ce diferentiaza
!ccidentul modern de alte civilizatii."ocietatea noastra incurajeaza clientii
sa fie tot mai exigenti atunci cand solicita produse care nu implica riscuri si
servicii ireprosabile de la furnizori. De aceea, nu ar trebui sa fim surprinsi
vazand manifestarea legala a acestei tendinte in tot mai fecventa recurgere la
procesele de raspundere civila profesionala.In mai putin de un secol, ca
reactie la o astfel de gandire, s-a format opinia ca, prin dorinta lor de putere,
contemporanii nostrii distrug conditiile necesare propriei supravietuiri.
#nii spun ca echilibrul ecologic este compromis, altii ca dezvoltarea
nu mai are nici un fel de suport. $ste o opinie pe care sa devina unanima:
esecul utopiilor a discreditat modelul inginerului social care, cu deplina
incredere in stiinta sa, sustinea ca are solutia pentru organizarea societatii.
Iar corporatiile multinationale, intruchiparea multiforma a lumii
"capitaliste", sunt acuzate ca incearca sa-si impuna vointa in fata g %&%d&&c
uvernelor. Companiile, mai ales cele mari, au surpriza de a fi solicitate sa
protejeze integritatea ecosistemului uman.
'i s-ar parea ca protejarea integritatii ecosisitemului uman nu este o
responsabilitate care sa fie impusa de un tribunal. Desigur, o companie care
polueaza, prinsa in flagrant delict, poate fi amendata dar, la un nivel mai
general, cauza si efectul sunt prinse intr-o retea atat de complexa, incat este
imposibil sa acuzi o persoana anume pentru o deteriorare a ecosistemului.
Ceea ce nu trebuie sa puna insa la indoiala necesitatea protejarii
ecosistemului. (ceasta protejare acopera, in jargonul modern, tocmai scopul
atribuit politicii de catre vechii greci, iar tema responsabilitatii sociale a
corporatiilor sanctioneaza deznationalizarea sa si sustine implicit faptul ca
administratiile au o functie subsidiara. Imposibilitatea de a atribui unei
persoane "vina" unei deteriorari a ecosistemului ne poate ajuta sa intelegem
spiritul institutiei responsabilitatii. Dupa cum arata )riedrich *a+e,, daca
vrem sa incurajam un comportament prevazator, atribuirea responsabilitatii
trebuie sa aiba in vedere "dauna" palpabila pe care persoana "responsabila"
ar fi putut a o evite-cu alte cuvinte, consecintele anticipabile ale actiunilor
sale care provoaca un rau vadit unei persoane clar identificate: De vreme ce
atribuim responsabilitatea individului pentru a-I infuenta
actiunile, ea ar trebui sa se refere doar la acele efecte ale comportamentului
sau pentru care este omeneste posibil sa dea socoteala in cinditii obisnuite.
Ca sa fie efectiva, raspunderea trebuie sa fie definita si limitata, adaptata,
atat emotional, cat si intelectaul, la capacitatile umane. In ceea ce priveste
simtul responsabilitatii, este aproape la fel de distructiv sa inveti ca individul
este raspunzator pentru tot sau ca nu poate fi facut raspunzator pentru nimic.
-ibertatea presupune ca responsabilitatea individului sa acopere doar ceea ce
poate el sa judece, ca actiunile sale sa ia in calcul efectele cuprinse in raza sa
de previziune si, mai ales, ca el sa fie raspunzator doar pentru actiunile sale,
nu pentru ale altora care sunt la fel de liberi.
Distinctia dintre foro interno si foro externo ofera o intelegre mai clara a
sferi de atribuire a responsabilitatii. Din cazua ca domenilu constiintei scapa
justitiei umane, atribuirea raspunderii nu inseamna a desemna un pacatos
care trebuie silit sa se pocaiasca, ci a obliga pe cineva sa raspunda pentru
comportamentul sau, fie el voluntar sau involuntar, si a transforma
consecintele daunatoare ale acelui comportament in unele bune. (sadar este
vorba de a incuraja persoanele in cazua sa adopte un comportament mai
precaut pe viitor ci sa-si dezvolte astefel capaitatea de a prevedea si controla
consecintele propriilor actiuni. ( ne accepta responsabilitatile inseamna sa
ne examinam comportamentul si, in cele din urma, sa verificam daca am
obtinut fericirea pe care o asteptam prin satisfacerea dorintelor noastre.
(naliza referitoare la responsabilitate se bazeaza pe coceptul aristotelian
de prudenta. .rudenta este o virtute a actiunii, continand o parte importanta
de prevedere, prin care "omul prudent este capabil sa ia deciziile potrivite in
legatura cu ceea ce este bine si drept pentru el" /$tica nicomahica, 0012 a%34
si care este o trasatura caracteristica omului cu experienta. Daca nu ar exista
responsabilitati atribuite sau acceptae, nimeni nu ar fi motivat sa invete din
experienta sau sa-si dezvolte prudenta. $ste o idee care a fost prezenta din
totdeauna in traditia liberala clasica. #nul dintre sustinatorii ei a fost
)rederich 5astiat, care a afirmat ca responsabilitatea, in cazul in care este
delimitata si intarita de legislatie, incurajeaza identificarea raului, situandu-
se astfel la orginea experientei, susrsa a progresului pentru liberul-arbitru
individual. .e scurt, in cazul firmelor, managerul si angajatii care isi accepta
responsabilitatii sunt cei care-si adapteaza angajamentele profesionale la
valoare fericirii pe care o obtin, impreuna cu actionarii, din activitatea pe
care o presteaza. (stefel, desi nu este o etica in sine, responsabilitatea este o
parghie etica: este mijlocul prin care intreprinzatorii isi pot chestiona
angajatii in legatura cu valorile morale pe care le respecat si ierarhiile lor de
fericire. Iar ei stiu mecanismul implicat aici: atribuirea de responsabilitati
cuiva este folositoare doar in masura in care persoana incriminata s-ar fi
putut abtine de la o actiune despre care a stiut care are consecinte
daunatoare. $ste deja dificl sa accepte ca altii ne fac raspunzatori pentru
daune de care, in cinstiinta noastra, nu ne consideram vinovati. $ste si mai
intolerabil sa trebuiasca sa luam asupra noastra vina unui superior care nu a
reusit sa ne verifice abilitatile sau experienta, care nu ne-a oferit resursele
necesare indepliniri sarcinilor sau, mai rau, care da vina pe noi pentru a
scapa de propriilei responsabilitai. "e observa clar infuneta durabila a
idealului Iluminismului asupra mintilor noastre: producatorul, fata de client,
si angajatorul, fata de personal, nu pot fi facuti raspunzatori pentru ca se
presupune ca au anumite cunostinte care ii ajuta sa prezica I sa controleze
lumea-sau cel putin lumea lor. Deoarece ei afirma ca ii vor oferi clientului
un produs cu cantitatea stabilita de comun acord sau ca le vor oferi
angajatilor o munca pe masura abilotatilor lor. De sigur, dat fiind tonul
persuasiv al reclamei oderne, producatorul se angajeaza, cel putin moral, sa
se asigure ca clinetul obtine de la produsul sau gradul de satisfactie garantat,
cu cinditia ca produsul sa fie folosit in mod corespunzator. 6o asa,
angajatorul se angajeaza sa mentina slujbele, sau cel putin slujbele
angajatilor, cu cinditia, de sigur, ca ei sa adopte o atitudine de reala
colaborare. Insa astefel de "responsabilitati sociale" sunt niste angajamente
reciproce de comportament rezonabil. 'u sunt niste obligatii atribuite
unilateral gratie posedarii unor cunostinte, claritai previziuni si controlului
asupra lumi inconjuratoare.
(m alcatuit in mod implicit portretul omului responsabil. $l isi
cunoaste si isi intelege etica si reuseste sa o traiasca zi de zi, intru fericirea
lui si a actionarilor sai. Isi disciplineaza dorintele pentru a nu-si permite vreo
actiune care sa-i faca rau lui sau altora. (m descris, de asemenea, omul
respnsabil din punct de vedere social, care face tot ce-I sta in putere pentru
ca altii sa nu sufere sau, mai mult, face tot ce poate pentru binele
altora.(stfel de oameni si-au examinat indeaproape conceptiile despre
fericire in lumina propriei experiente si le judeca la adevarata lor valoare.$i
si-au format o conceptie asupra fericirii bazata pe experienta,iar acum isi pot
ghida comportamentul astfel incat sa se acorde cu aceasta conceptie.De
aceea,comporatamentul lor este inteligent: ei reusesc,prin disciplina,sa
atinga fericirea la care aspira.7edem foarte bine cum atribuirea
responsabilitatii influenteaza o asemenea inteligenta: acceptarea
responsabititatiilor inseamna disciplinarea dorintelor,iar atribuirea de
responsabilitati oamenilor ii incurajeaza sa-si disciplineze propriile dorinte.
6otusi,trebuie sa clarificam un lucru.6ocmai am spus ca omul
responsabil nu-si permite nici o actiune care ar putea sa-I dauneze lui sau
altora.(r trebui sa mentionam ca o face in masura cunoasterii de care
dispune.ai precis,el este limitat de previziunile pe care le poate face in
mod rezonabil.-umea in care traim este o retea incalcita de evenimente
neprevazute,iar previziunile pe care le facem nu sunt nici pe departe sigure:
ele depind de o multitudine de factori care sunt , la randul lor,
imprevizibili..rin vigilenta fiecare persoana isi adapteaza omportamentul in
functie de circumstante.$xperienta ne ajuta sa ne perfectionam previziunile
si sa ne adaptam mai usor.6otusi,este incontestabil ca actiunea cuprinde o
parte ireductibila de incertitudine8 ea poate ajunge sa aiba consecinte mai
profitabile sau mai daunatoare decat un ne asteptam.(sadar,sa fim
responsabili nu inseamna sa ne abtinem de la orice actiune care ar putea
provoca vreo dauna - pentru ca atunci am ajunge sa nu mai actionam in
niciun fel - ci sa acceptam raspunderea pentru daunele ce rezulta din
actiunile noastre si ,in termeni concreti, sa fim catse poate de atenti pentru a
evita astfel de consecinte."a fim responsabili inseamna sa ne permitem sa
actionam doar cu conditia sa avem suficienta capacitate de previziune si
vigilenta pentru a evita potentialele daune.
.rofesionistul mentine o relatie speciala cu compania."e poate spune
despre el ca ar fi un oportunist pentru ca, desi serveste cu loialitate compania
pentru care lucreaza, orizonturile carierei sale sunt mult mai largi. $l isi
actualizeaza propriul potential. Isi pretuieste reputatia de ar fi stapanul
propriei lumi, la fel cum este propriul sa stapan. Isi revendica aceasta
autoritate si este pregatit sa dea socoteala pentru ea oricui: directorului,
desigur, in fata caruia este raspunzator pentru misiunea sa, dar si diferentelor
imputerniciti care ar putea sa-I ceara explicatii. .entru el interesul personal
si datoria merg mana in mana. In aceste conditii, angajatorii preocupati de
practica ar putea utiliza cu folos aspiratia moderna spre independenta
profesionala: ei ar putea asadar sa dea atribuirii responsabilitatii intreaga ei
semnificatie, ca fundament al autonomiei pe masura capacitatii, si sa
contribuie la raspandirea spiritului delibera initiativa.