Tot ceea ce te atinge o clipa Se topeste in treacat ca neaua, Ca neaua atinsa De rasuflarea lui martie.
Privesti vulturii care zboara In cercuri largi peste munti Si simti cum toate aluneca Din inima ta si dispar.
Dar iata vine iarna si din nou Zapada reapare peste campuri Si din toate clipele prin care ai trecut Prind iar fiinta-n jurul tau si murmura.
Si ca fluxul pe plajele galbene Iti creste-n suflet propriul tau trecut ... Vai, cat de rau e atuncea sa nu ai pe nimeni aproape Ca sa-ti pleci fruntea pe umarul lui.