Sunteți pe pagina 1din 23

Educat ia Matematica Vol. 1, Nr.

1 (2005), 3456
Miron Nicolescu (1903 - 1975)
- profesorul nostru -
Dumitru Acu
De la tot i amnvat at. Ma surprind uneori
vorbind olimpian ca Pompeiu, apasat ca
T it eica, senin si simplu ca David Emanuel.
Caci noi nu suntem numai ii parint ilor
nostri, ci si ii profesorilor nostri.
Miron Nicolescu
Abstract
This paper contains a short presentation of Miron Nicolescu

s life
and activity.
2000 Mathematical Subject Classication: 01A60
Pentru nceput suntem datori cu o explicat ie a subtitlului. Miron Nico-
lescu nu a fost direct profesorul nostru si poate nici al vostru, ci profe-
sorul profesorilor vostri si profesorul profesorilor profesorilor vostri. A fost
34
Miron Nicolescu (1903 - 1975) - profesorul nostru 35
(si va mai nca) indirect profesorul multor generat ii prin tratatul sau
de Analiza Matematica n trei volume (1957 - 1960) si manualele sale de
Analiza Matematica. Nu credem sa existe vreun matematician roman care
n pregatirea sa n domeniul Analizei Matematice sa nu apelat la tratatul
lui Miron Nicolescu. Prin modul original de prezentare, prin mbinarea
armonioasa ntre aspectele de anliza clasica si cele de analiza funct ionala,
tratatul de Analiza Matematica a lui Miron Nicolescu ocupa un loc aparte
n literatura nat ionala si mondiala de specialitate. Pentru un cititor avid
de Analiza matematica tratatul constituie un mijloc puternic de init iere n
munca de cercetare ([4], [5], [6]).
1 Viat a
S-a nascut la 27 august 1903, acum 102 de ani, n orasul Giurgiu. A urmat
clasele primare n localitatea natala, unde tatal sau, Vasile, era nvat ator.
Se povesteste ([5]) ca ind elev n clasa a 3-a primara, nvat atorul i-a
dictat, odata, o problema la tabla, dar acesta nu terminase enunt ul prob-
lemei si elevul Miron Nicolescu o rezolvase deja. De la aceasta ntamplare,
pana la sfarsitul celor patru clase primare, nvat atorul l apela cu micul
inginer. Nu va deveni inginer, ci un mare profesor si un renumit savant.
Mutandu-se tatal la Bucuresti Miron Nicolescu devine elev la liceul
Matei Basarab. Aici, la ndemnul profesorului sau de matematica, s-a
abonat la Gazeta Matematica. Mai tarziu, n 1966, va scrie: Primul contact
cu aceasta revista nu a fost usor, mi se parea ca nu voi nt elege niciodata
nimic. Gheat a s-a spart cand am vazut ca pot rezolva si eu o problema din
cele propuse de alt ii. A urmat apoi un moment pe care nu-l voi uita nicio-
data: momentul n care mi-am vazut o nota matematica, tiparita n revista
(1910, n.n.). A urmat apoi un articol, apoi alte articole. Drumul fusese
36 Dumitru Acu
trasat. De la nceput am stiut ca nu voi putea urca mai sus n cercetarea
adevarurilor matematice decat muncind necontenit ([5], p.402).
Munca de rezolvitor la Gazeta Matematica i va rasplatita n 1921,
cand este premiat la Concursul acestei reviste. Comisia de concurs este
formata din: I. Ionescu, Gh. T it eica, T. Bar, N. Abramescu, V. Cristescu,
S. Mirea si Tr. Lalescu.
Dupa absolvirea liceului se nscrie la Facultatea de Stiint e a Universitat ii
din Bucuresti, specializarea Matematica.

In 1924 si trece licent a n mate-
matici. Pleaca imediat la Paris pentru a face doctoratul n matematici.

In
1926 devine licent iat n Stiint e la Sorbona, iar la 5 mai 1928 si sust ine,
la aceasi institut ie, teza de doctorat cu titlul Fonctions complexes dans le
plan et dans l
,
espace / Funct ii complexe n plan si spat iu. Tema tezei de
doctorat a fost aleasa sub inuent a cursului predat de Emil Picard, funct ii
analitice de doua varianbile. Comisia de sust inere a fost formata din Paul
Montel - presedinte si Henri Villat cu Jean Chasy ca membrii.

Intre anii
1925 si 1928 a urmat Scoala Normala Superioara din Paris.

Inca nainte de ntoarcere n t ara, la 1 aprilie 1928, la propunerea lui


Simion Stoilow, tanarul matematician este numit conferent iar suplinitor
de matematici generale la Universitatea din Cernaut i.

Incepand cu 1 iulie
1929, lucreaza ca docent de Analiza Matematica la aceeasi universitate.
La 3 aprilie 1932 este numit conferent iar denitiv, iar la 1 august 1933
este numit profesor titular la catedra de geometrie analitic a si superioara.
La 1 octombrie 1940, n urma pensionarii profesorului Anton Davidoglu,
este numit profesor titular la catedra de calcul diferent ial si integral de la
Facultatea de Stiint e a Unversitat ii din Bucuresti.
Dupa reforma nvat amantului din 1948 lucreaza ca profesor de Analiza
Matematica la aceeasi catedra, iar din 1964 ca sef la Catedra de Analiza
Matematica de la aceeasi universitate bucuresteana. Pe l anga Analiza
Miron Nicolescu (1903 - 1975) - profesorul nostru 37
Matematica a predat si alte cursuri, ca de exemplu: un curs de funct ii
reale sau un curs de teoria potent ialului.

In perioada 1946 - 1948 a lucrat n Ministerul



Invat amantului Public,
det inand funct iile de secretar general si de subsecretar de stat.

In 1936 este ales membru corespondent al Academiei de Stiint e din


Romania, ind reconrmatn 1948n Academia Republicii Populare Romane.

In 1953 devine membru titular al naltului for stiint ic, iar n 1963 Prezidiul
Academiei l numeste director al Institutului de Matematica al Academiei,
post ramas vacant din 1961, n urma decesului academicianului Simion
Stoilow. Ment ionam ca, n conformitate cu decretul nr.139 / 30 aprilie
1974, ultimele institute ale Academiei, printre care si cel de Matematica,
sunt trecute ncepand cu 1 iulie, n subordinea Ministerului Educat iei si

Invat amantului ([10]).

In 1966, Miron Nicolescu este ales presedinte al Academiei Republicii


Socialiste Romania, det inand aceasta funct ie onorant a pana la moartea sa,
la 30 iunie 1975.
Pentru a face o prezentare completa a viet ii matematicianului Miron
Nicolescu vom aminti ca el a fost membru al Partidului Comunist Roman
si al Comitetului sau Central, a fost laureat al Premiului de Stat, a primit
titlul de Om de stiint a emerit (1969), a fost decorat cu Ordinul Muncii
clasa I si a fost onorat cu titlul de Erou al Muncii Socialiste. Din 1965
a fost secretar general si membru al Comisiei nat ionale pentru UNESCO si
membru al Consiliului Nat ional pentru Cercetare Stiint ica.
A reprezentat matematica romaneasca la mai multe congrese internat io-
nale ale matematicienilor, prezentand comunicari sau conferint e. La Con-
gresul Internat ional al Matematicienilor de la Vancouver (Canada), a fost
ales n funct ia de vicepresedinte al Uniunii Internat ionale a Matematicie-
nilor ([5]). Miron Nicolescu a participat la multe conferint e si simpozioane
38 Dumitru Acu
internat ionale, reprezentand e Academia, e matematica romaneasca, prin-
tre care amintim: Moscova (1956), Paris (1957, 1964), Praga (1961), Pisa,
Roma si Bologna (1964), Tbilisi (1962).
2 Activitatea stiint ica. Opera.
Tot i specialistii apreciaza opera matematica a academicianului Miron Nico-
lescu ca impresionanta prin unitatea, profunzimea si elegant a ei ([?]). Dome-
niul sau de cercetare preferat a fost Analiza Matematica - n special teoria
funct iilor reale. Not iunile de funct ie poliarmonica, generalizare natu-
rala a func;tiilor armonice, si de funct ie policalorica sunt creat iile sale
principale.
Debutul n activitatea stiint ica si l-a facut, ca aproape orice mate-
matician roman, n Gazeta Matematica. Astfel n Gazeta Matematica,
anul XXV (1919-1920), p. 241-245, publica articolul Teoreme din geome-
tria analitica, n care studiaza potent ialele unui triunghi. Va continua sa
publice articole, note si probleme n acesta minunata revista romaneasca
de matematica si dupa ce a devenit un metematician recunoscut pe plan
internat ional. Iata una din problemele publicate n Gazeta Matematica:
Sa se gaseasca numerele A si B ntregi stiind ca produsul lor este de k
ori (k ntreg) mai mare decat suma lor. Caz particular k = 2 (Gazeta
Matematica, vol.XXXIX, 1933).
Pentru rezolvare plecam de la relat ia care rezulta din enunt :
AB= k(A+B). Se observa ca ecuat ia admite solut ia banala A = B = 0.
Consideram n continuare ca A = 0, B = 0. Putem scrie
B =
kA
A k
= k +
k
2
A k
.
Miron Nicolescu (1903 - 1975) - profesorul nostru 39
Fie d unul din divizorii lui k
2
. Atunci trebuie sa avem
A = k + d si B = k +
k
2
d
.
Pentru k = 2 avem d {1, 2, 4} si rezulta solut iile:
A = B = 0; A = 3, B = 6; A = 1, B = 2;
A = 4, B = 4; A = 6, B = 3; A = 2, B = 1.

Inntreaga sa viat a, Miron Nicolescu a fost alaturi de Gazeta Matemati-


ca si problemele ei. A participat la manifestarile prilejuite de semicentenarul
revistei, a facut parte din diferite comisii de lucru sau de concurs, a fost
init iatorul unui premiu de trigonometrie n amintirea lui V. Cristescu.
Pentru a putea descrie mai usor activitatea stiint ica a matematicianului
Miron Nicolescu, vom grupa opera pe patru mari subdomenii ([1], [5], [9]).
2.1 Ecuat ii cu derivate part iale si analiza relativa la
ele.
2.1.1 Generalizarea not iunii de funct ii armonice conjugate.
Aceasta chestiune constituie atat subiectul primei lucrari stiint ice publi-
catan strainatate (Sur les functions de bipoint et les functions areolairement
conjugu`ees, C.R. Acad. Sc. Paris, t.185, 8 august 1927, p. 442) cat si subiec-
tul tezei de doctorat (Fonctions complexes dans le plan et dans l

espace,
Paris, 5 mai 1928, 89p.).

In aceste lucrari el introduce sistemul


40 Dumitru Acu
_

_
u
1
x
2
+
u
2
x
1
=
u
3
x
4
+
u
4
x
3
u
1
x
1

u
2
x
2
=
u
3
x
3
+
u
4
x
4
u
1
x
4
+
u
2
x
3
=
u
3
x
2

u
4
x
1
u
1
x
3

u
2
x
4
=
u
3
x
1

u
4
x
2
,
pe care trebuie sa - l satisfaca o transformare {{u
1
, u
2
}, {u
3
, u
4
}} a lui
R
4
= R
2
R
2
, care sa conserve maximul posibil din proprietat ile unei
transformari conforme n R
2
. La acest sistem ajunge extinzand not iunea
de funct ii armonice conjugate din plan la spat iul cu patru dimensiuni. El
arata ca pentru aceasta trebuie sa e abandonata e not iunea de derivata
obisnuita, e cea de funct ii de punct. Pastrand derivata si utilizand not iunea
de bipunct a lui Casserat, Nicolescu deneste bipunctul opus unui bipunct
dat, precum si funct iile de bipunct conjugate. Acestea l conduc la funct iile
analitice de doua variabile.
Utilizand funct iile areolar conjugate ale lui Pompeiu, Miron Nicolescu
stabileste legatura dintre aceste funct ii si funct iile armonice cu patru vari-
abile.
O serie de alte lucrari se situeaza pe aceasi linie de idei.

In Sur le
fonctions conjugu`ees (Mathematica, t III, 134-142, Cluj, 1929), Nicolescu
generalizeaza n plan not iunea de funct ii conjugate n sensul lui Cauchy.
Memoriul Sur le fonctions conjugu`ees sur une surface, au sens de Bel-
trami (Acad. Royale de Belgique, 5-`eme serie, t.XVI, 1930, 1012 - 1016),
citat de cunoscutul matematician italian Vito Volterra, Miron Nicolescu
l dedica unei interpretari geometrice originale a ecuat iilor lui Beltrami,
obt inuta daca se generalizeaza pe o suprafat a oarecare not iunea de funct ii
conjugate n sensul lui Cauchy - Volterra.

In mai multe memorii, Miron Nicolescu s-a ocupat de ecuat ii diferent iale
Miron Nicolescu (1903 - 1975) - profesorul nostru 41
liniare sau cu derivate part iale. El a denit integrarea orientata a unor
ecuat ii diferent iale liniare sau cu derivate part iale (1929, 1931), si a stabilit
analogii ntre ecuat iile diferent iale liniare cu coecient i oarecare si ecuat iile
algebrice, introducand, de exemplu, not iunea de integrala multipla, core-
spunzatoare not iunii de radacina multipla. A dat o condit ie necesara si
sucienta ca o ecuat ie diferent iala liniara sa aiba o integrala multipla (1929,
1932).
2.1.2 Studiul funct iilor poliarmonice
Fara sa gresim, putem considera ca domeniul de varf al cercetarii matema-
tice a academicianului Miron Nicolescu a fost teoria funct iilor armonice si
poliarmonice. Peste 35 de lucrari si memorii sunt dedicate acestei tema-
tici. Contribut ia sa la acesta tema a intrat n cadrul mondial al progreselor
matematicii vremurilor moderne.
Funct iile poliarmonice de ordinul p, p 1 numar ntreg (terminologie
introdusa de Miron Nicolescu si astazi unanim acceptata) sunt solut iile (in-
tegralele) ecuat iei cu derivate part iale
p
u = 0, unde
p
= (
p1
) iar
este laplacianul.

In anii 1931 si 1932 (Extensions du theor`eme de Gauss aux fonctions


harmoniques d

ordre p,C.R. Acad. Sci. Paris, t.191, 1930, p.515; Sur les
fonctions de n variables harmoniques d

ordre p, Bull. de la Soc. Math. de


France, Paris, t.60, 1932, 129-151), Miron Nicolescu a obt inut un prim rezul-
tat nsemnat, apreciat elogios de renumit ii matematicieni francezi J. Hada-
mard si P. Montel.
Fie D un domeniu n R
n
, n = 1, 2, . . ., si e S
r
(x) sfera de centru x
si raza r. Pentru x D, e r
x
= sup{r|S
r
(x) D}. Fie x U(x) o
funct ie sumabila pe D si e
0
(u; x, r) media periferica a acestei funct ii pe
F
r
(S
r
(x)), unde r < r
x
si e
s
(u; x, r) un sir de medii denit prin relat ia
42 Dumitru Acu
de recurent a

s
(u; x, r) =
n

n
r
_
0

n1

s1
(u; x, )d, s = 1, 2, ...
Miron Nicolescu obt ine rezultatul fundamental: condit ia necesara si su-
cienta ca u(x) sa e poliarmonica de ordinul p n D, p = 1, 2, ..., este ca
pentru orice x D si r r
x
sa aiba loc egalitatea

1 1 . . . 1
1
n
n + 2
. . .
n
n + 2p 2
. . . . . . . . . . . .
1
_
n
n + 2
_
p1
. . .
_
n
n + 2p 2
_
p1

u(x) =
=

0
(u; x, 1) 1 . . . 1

1
(u; x, 1)
n
n + 2
. . .
n
n + 2p 2
. . . . . . . . . . . .

p1
(u; x, 1)
_
n
n + 2
_
p1
. . .
_
n
n + 2p 2
_
p1

.
Utilizand acest rezultat, Miron Nicolescu a reusit sa extinda proprietat ile
funct iilor armonice la funct iile poliarmonice. Astfel arata ca:
(1) o funct ie poliarmonica marginita n ntreg spat iul este o constanta;
(2) spat iul funct iilor poliarmonice de ordin p este complet n raport
cu convergent a uniforma;
(3) derivatele part iale ale unei funct ii poliarmonice de ordin p sunt
marginite n interiorul domeniilor de denit ie, de marginea funct iei sau o
constanta.
(4) daca o serie de funct ii poliarmonice de ordinul p converge, m-
preuna cu cele p 1 serii obt inute aplicand laplacienii iterat i seriei init iale,
uniform pe frontiera (presupusa regulata) a domeniului D, atunci ea con-
verge uniform n interiorul lui D.
Miron Nicolescu (1903 - 1975) - profesorul nostru 43
Folosind produsul de convolut ie (Fonctions de Green d

ordre 1
s
Bul.
Fac. de Stiint e, Cernaut i, vol. V, fas. 2, 1932, 206-211; Sur le pro-
bleme de Riquier, C.R. Acad. Sci., Paris, t.194, 1932, p.682), intro-
dus de Volterra, Miron Nicolescu, n 1932 a extins not iunea de funct ie
Green G corespunzatoare ecuat iei u = 0 la funct iile poliarmonice. El
a aratat ca funct ia Green G
p
corespunzatoare ecuat iei
p
u = 0 este data de
G G ... G
. .
de n ori
.
O consecint a importanta a acestui rezultat este propozit ia: o funct ie
analitica u reala pe D (regulat) este complet determinata de valorile pe care
le iau tot i laplacienii
p
u pe F
r
D.

In 1931 (Sur les fonctions harmoniques et sous - harmoniques d

ordre
p, C.R. Acad. Sci., Paris, t 193, 1931, p 1152) el introduce not iunea de
funct ie subarmonica de ordinul p, pentru care se extinde n 1932 o cunoscuta
teorema a lui M. Fr. Riesz (

Extension d

un theor`eme de M. F. Riesz aux


fonctions sous - harmonique d

ordre p, C.R. Acad. Sci., Paris, t.194, 1932,


p 1211).

In 1934 (Sur une propriete caracteristique des fonctions harmoniques


d

ordre p et sur l

existence des laplaciens de divers ordres, Bull. Fac. de


Stiint e Cernaut i, vol VII, 1934, 233-243), Miron Nicolescu extinde condit ia
necesara si sucienta de poliarmonicitate mai sus pomenita si pe baza aces-
tui fapt introduce laplacianul generalizat de ordin p. Se spune ca u(x)
poseda un laplacian generalizat de ordin p daca

p
u(x) =
(1)
p
c
n,p
lim
r0

p
(u; r)
r
2p
unde c
n,p
este un numar depinzand de n si de p, iar

p
(u, r) = u(x)
V
_
(u, x, r),
n
n + 2
, ...,
n
n + 2p 2
_
V
_
1,
n
n + 2
, ...,
n
n + 2p 2
_ ,
44 Dumitru Acu
V ind determinantul Vandermonde.
Ment ionam ca laplacianul generalizat (derivata generalizata) va mult
utilizat dupa cel de al doilea razboi mondial.
Plecand de la necesitatea rezolvarii anumitor probleme de frontiera, cat
si de la rezultatele matematicienilor Harnack si Almansi, Miron Nicolescu
reuseste sa rezolve efectiv problemele la limita naturale pentru ecuat ia biar-
monica n cazul domeniilor sferice (1935, 1936). Punandu-si problema ex-
tinderii not iunii de funct ie armonica pozitiva la funct ii poliarmonice, el a
fost condus la not iunea de subarmonicitate completa (1935): u 0,
u 0,
2
u 0, ...,
p
u = 0. Folosind aceasta not iune el obt ine rezul-
tatul fundamental: funct iile poliarmonice de ordinul p, complet subarmonice
ntr-un domeniu marginit, formeaza o familie normala n acest domeniu
(egal marginirea pe frontiera domeniului atrage egal marginirea si n interi-
orul domeniului).
Consecint a importanta: daca o serie de funct ii poliarmonice de ordinul
p, complet subarmonice n D, converge ntr-un punct al lui D, atunci el
converge uniform n interiorul lui D. Utilizand rezultatele obt inute, Miron
Nicolescu fundamenteaza riguros n 1936 calculele cu privire la potent ialul
newtonian de ordin p, cat si formula lui Poisson generalizata.
Ca o consecint a a rasunetului internat ional al lucrarilor lui Miron Nico-
lescu relative la funct iile poliarmonice, P. Montel l invita sa scrie o mono-
grae n cunoscuta serie Actualitees Scientiques et industrielles de la
Editura Hermann din Paris. Ea apare n 1936 cu titlul Les fonctions poly-
harmoniques (54 p).

In 1940, plecand de la un rezultat al lui Mauro Picone relativ la funct iile


armonice de ordinul 2, el obt ine urmatoarea dezvoltare a funct iilor poliar-
monice de ordinul p n jurul unui punct singular x
0
: daca n este impar sau
Miron Nicolescu (1903 - 1975) - profesorul nostru 45
daca n este par si p <
n
2
, atunci
u(x) =
p1

k=0

2k
u
k
(x),
unde = dis(x, x
0
), iar u
k
sunt armonice exceptand poate punctul x
0
; daca
n este par si p
n
2
, atunci
u(x) =
p1

k=0

2k
u
k
(x) + log
p
n
2

k=0

2k
U
p=
n
2
+k
(x)
,
unde U sunt polinoame armonice de grad egal cu indicele corespunzator.
Aceasta dezvoltare, numita ulterior formula Picone - Nicolescu, a con-
stituit punct de plecare n multe cercetari moderne.

In 1953, Miron Nicolescu a denit funct iile poliarmonice aproape


periodice ntr-o banda (Funct ii poliarmonice aproape periodice, Bul.
Stiin. Acad. R.P.R., sect ia Mat. Fiz., t.V, nr. 2, 1953, 273 - 283)
extinzand proprietat iile funct iilor poliarmonice la noile funct ii introduse.
De exemplu, arata ca: (1) orice funct ie poliarmonica aproape periodica
ntr-o banda marginita este marginita n aceeasi banda si uniform continua
n orice banda interioara, (2) derivatele part iale sunt aproape periodice n
orice banda interioara.

In alte lucrari, Miron Nicolescu aprofundeaza si dezvolta rezultatele ex-


puse mai sus: studiaza problema Dirichlet pentru funct iile poliarmonice,
caracterizeaza integral subarmonicitatea de ordinul p, extinde not iunea de
medie la clasa funct iilor subarmonice ntr-o banda etc.
2.1.3 Studiul funct iilor policalorice
Acest domeniu important de cercetare a fost atacat de Miron Nicolescu n
1932 printr-o comunicare prezentata la Congresul internat ional al matema-
ticienilor de la Z urich (Elvet ia, 4 - 11 septembrie) (Extension du theor`eme
46 Dumitru Acu
de Liouville - Picard a l

equation de Fourier ) si reluat cu succes n 1937


(Sur l

equation de la chaleur, Commentarii mathematici helvetici, vol. 10,


1937, 3-17).
Mult i matematicieni, ncepand cu Fourier, au elaborat studii cu privire
la ecuat ia caldurii
u
u
t
= 0.
Primul rezultat, devenit azi clasic, obt inut de Miron Nicolescu este: e
u o solut ie a ecuat iei caldurii n semiplanul t < t
0
; daca u(x, t)/

( unde
este distant a lui (x, t) la dreapta t = t
0
, iar > 0 o constanta ) este
marginita pentru t t
0
( > 0 arbitrar ), atunci u(x, t) este un polinom
n t de grad [].

In lucrarea din 1937, utilizand o anumita reprezentare a funct iei calorice,


el obt ine o puternica teorema de unicitate pentru problema lui Cauchy re-
lativa la ecuat ia caldurii, pentru funct iile cu crestere exponent iala e
kx
2
,
rezultat obt inut independent si de A.N. Tihonov, care-l publicase ntr-o re-
vista mai put in cunoscuta. Datorita acestei situat ii la nceput acest rezultat
primise numele de teorema lui Nicolescu - Tihonov. Ulterior anumite
reviste si tratate au nlocuit, n mod injust, aceasta denumire prin aceea de
teorema lui Tihonov, facand uitata, treptat, dubla paternitate a acestei
teoreme ([6], p.12). A fost nevoie de o revenire a lui Miron Nicolescu, n anii
1965 - 1966, cu un ciclu de articole publicate n Rendiconti dell Accademia
Nazionale dei Lincei, prin care sa arate ca toate rezultatele obt inute de alt i
autori relative la teorema n discut ie se obt in din formula de reprezentare
data de el n 1937. Mai mult aceasta formula permite o mbunatat ire a
rezultatelor acestor autori.
Aceasta ntamplare este comentata de Ciprian Foias n 1974, astfel:
reintegrarea reprezentarii Nicolescu a funct iilor calorice n circuitul mate-
maticii mondiale obliga matematica romaneasca la un efort sust inut pentru
Miron Nicolescu (1903 - 1975) - profesorul nostru 47
utilizarea ulterioara a acestui fapt matematic adanc, a carui nt elegere va
mai cere timp si liniste ([6], p. 12 - 13).

In studiile relative la ecuat iile cu derivate part iale, Miron Nicolescu a


folosit notat iile azi acceptate de matematicienii lumii:
=

t
, = +

t
,
iar solut ia ecuat iei iterate a caldurii
p
u =
_


t
_
(p)
u = 0
se numeste funct ie policalorica de ordinul p
Rezultatele principale obt inute de Miron Nicolescu relativ la funct iile po-
liarmonice si policalorice de ordinul p sunt prezentate sintetic n conferint a
pe care a t inut-o la Budapesta, la Institutul de Matematica al Academiei
de Stiint e din Ungaria, la 24 ianuarie 1955, cu titlul: Structura solut iilor
ecuat iilor cu derivate part iale de tip eliptic sau de tip parabolic. Aici el
deneste not iunile: analiticitatea unei funct ii de o variabila reala ntr-un
anumit interval, funct ie hiperbolica de doua variabile reale. Cu privire la
analiticitatea eliptica a unei funct ii de doua variabile reale, arata ca aceasta
a fost introdusa de Nicolae Cioranescu n 1937 ([1]).
Cu privire la funct iile policalorice mai amintim rezultatul elegant si pro-
fund obt inut de Miron Nicolescu n 1963 (Sur un theor`eme de moyene de
M. Mauro Picone, Rendiconti della Classe di Sc. Fiz., mat. e mat., Accad.
nazionale de Lincei, Roma, serie VIII, vol. XXXIV, fasc. 1, 1963, 40 - 44),
relativ la proprietat ile de medie.
Fie u(x, t) denita de R [0, ], astfel ca
|u(x, t)| < Me
kx
2
cu k <
1
4
. (1)
48 Dumitru Acu
Fie

0
(u; x, t; h) =
1
2

h
+
_

(x )
2
4h
u(, t h; d),
si e

s
(u; x, t; h) =
2
h
2
h
_
0
h

s1
(u; x, t

; h

)dh

, s = 1, 2, ...
Atunci au loc proprietat ile:
(1) deca u verica (2), atunci u este policalorica de ordin p si

u(x, t)| M
m
e
kx
2
, m = 1, 2, ..., p 1, daca si numai daca
V
_
1,
2
3
, ...,
2
p + 1
_
u(x, t) = V
_

k
(u; x, t; h)
0,p1
,
2
3
, ...,
2
p + 1
_
(2) daca u verica (2), atunci u este policalorica de ordin p, daca si
numai daca pentru orice sir 0 < h
1
< ... < h
p
< t, avem
V (1, h
1
, ..., h
p
)u(x, t) = V
_

k
(u
k
; x, t; h
k
)
k=1,p
, h
1
, ..., h
p
_

0
h
1
. . . h
p1
1

1
h
2
. . . h
p1
2
.
.
.
.
.
.
.
.
.

p
h
p
. . . h
p1
p

.
2.1.4 Analiticitatea fat a de un operator liniar ntr-o algebra nor-
mata
Studiile cu privire la operatorul Laplace, ecuat ia caldurii si operatorul hiper-
bolic direct l-au condus pe Miron Nicolescu la not iunea generala de analiti-
citate a unui element u dintr-o algebra normata A fat a de un operator liniar
D din aceasta algebra. Elementul u este analitic n sensul academicianului
Miron Nicolescu daca
u = u
0
+ tu
1
+ t
2
u
2
+ ...
Miron Nicolescu (1903 - 1975) - profesorul nostru 49
unde Dt = e (elementul unitate din A), iar D
u
i
= 0, i = 0, 1, 2, .... Ca
operator D poate considerat oricare din operatorii
d
dx
,

2
x
2
+

2
y
2
,

2
xy
,

2
x
2


x
,
iar pentru t, respectiv
x,
1
4
(x
2
+ y
2
), xy, y ([4]).
Se cunoaste ca pentru D =
d
dx
teorema lui S. Bernstein arma ca daca
|D
i
u| M, i = 0, 1, 2, ..., atunci u este analitica. Miron Nicolescu demon-
streaza aceasta teorema pentru ceilalt i trei operatori n 1952, 1954 si 1957.
Propunandu-si sa obt ina aceasta teorema n cazul abstract considerat,
Miron Nicolescu construieste, pe baze axiomatice naturale, o analiza n care
operatorul calsic de derivare este nlocuit cu operatorul abstract D, supus
unor anumite axiome. Aceasta construct ie pune n evident a un fapt cu totul
surprinzator: anume ca multe fapte din analiza clasica (ca analiticiatatea
reala, teoria distribut iilor, singularitatea operatorului fundamental D, etc.)
sunt consecint e cu caracter algebric al unui numar mic de proprietat i al
operatorului D. Interesant este faptul ca operatorul D este parabolic daca
D(tx) = tDx + xDt.
2.2 Funct ii reale
Relativ la aceasta tema grupam lucrurile privind: extinderi ale unei pro-
bleme a lui Pompeiu, masura Jordan, funct iile convexe, analiza hiperbolica
globala si formula a doua integrala de medie.
2.2.1 Extinderi ale unei probleme a lui Pompeiu

In 1929, ntr-o prima lucrare (Sur une Theor`eme de M. Pompeiu, C.R.


Acad. Sci. Paris, t 1888, mai 1929, p 1370), Miron Nicolescu cerceteaza
50 Dumitru Acu
urmatoarea ipoteza emisa de Pompeiu: e f o funct ie continua n plan;
daca integrala I =
_
C
_
f(x, y)dxdy, considerata ntr-un cerc C de raza g
constanta si de centru (x, y), ramane constanta, atunci f se reduce la o
constanta.
El demonstreaza aceasta ipotezan cazul n care f este analitica, ulterior
constatandu-se ca ipoteza lui Pompeiu este falsa daca f este doar continua.

In aceeasi lucrare arata ca daca I este poliarmonica de ordin p.



In 1930
(Sur une Theor`eme de M. Pompeiu, Acad. Royale de Belgique, Bull. de
classe des sci., 5-e serie, t XVI, 1930, 817 -822) extinde ipoteza lui Pompeiu
astfel: daca media valorilor lui u(x, y) ntr-un cerc de raza xa e constanta,
atunci cand cercul se misca n plan, atunci u(x, y) este de asemenea con-
stanta. Utilizand acest nou enunt si o medie de tip Picone, Miron Nicolescu
obt ine cateva rezultate interesante relative la intergralele ecuat iilor liniare
cu derivate part iale, cu coecient i constant i.
2.2.2 Masura Jordan

In doua lucrari, publicate n 1932 si 1933, Miron Nicolescu a studiat masura


Jordan a mult imilor de puncte si a funct iilor, stabilind noi diferent e ntre
masura Jordan si cea Lebesgue.
2.2.3 Funct ii convexe

In memoriul Familles de fonctions convexes et de fonctions doublement


convexes (Bull. math. de la Soc. Roum. Sci, t 41 (1), Bucuresti, 1939, 91
- 98). Miron Nicolescu stabileste urmatorul rezultat elegant si util: orice
familie de funct ii convexe pe intervalul compact I, egal marginite superior pe
acest interval, este normala pe orice interval compact
[, ] Int.I. Ca un corolar al acestui rezultat obt ine rezultatul important:
Miron Nicolescu (1903 - 1975) - profesorul nostru 51
daca o scrie de funct ii convexe, nepozitive pe un segment I, converge ntr-
un punct al acestui interval, atunci seria converge uniform pe orice interval
[, ] Int.I. Arata ca rezultatele se ment in si la funct iile dublu-convexe
n sensul lui Montel. Amintim ca o funct ie f(x, y) este dublu-convexa daca
ea este convexa n raport cu x pentru orice valoare a lui y si daca ea este
convexa n raport cu y pentru orice valoare a lui x.
2.2.4 Analiza hiperbolica globala
Plecand de la bazele analizei hiperbolice puse n 1932 - 1933 de Karl Bogel,
Miron Nicolescu, ntr-o serie de 9 lucrari, obt ine mai multe rezultate im-
portante n acest nou domeniu matematic. Pornind de la observat ia ca n
numeroase probleme relative la funct iile de doua variabile (lucrurile se ex-
tind imediat si la funct ii de n variabile) se utilizeaza asa numita diferent a
bidimensionala (hiperbolica):

2
f(x, y) = f(x + h, y + k) f(x, y + k) f(x + h, y) + f(x, y)
el introduce derivata hiperbolica
Df(x, y) = lim
h 0
k 0

2
f(x, y)
hk
,
cand exista si este nita. Cu aceasta derivata a obt inut o formula de tip
Taylor cu rest (1952) si a denit funct iile analitice.
2.2.5 Formula a doua integrala de medie
Se stie ca pentru formula a doua integrala de medie exista doua variante, una
datorita lui Weierstrass, iar cealalta datorita lui Ossian Bonnet.

In timp
ce prima fusese extinsa la funct ii sumabile, cea de a doua era cunsocuta
numai pentru integrala Riemann.

In 1946 (Sur la seconde formule de la
52 Dumitru Acu
moyenne, Mathematica, vol. XXII, Timisoara, 1946, 182 - 203), Miron
Nicolescu extinde varianta Bonnet la funct ii remarcabile, demonstrand ca:
daca f este crescatoare (respectiv, descrescatoare) si pozitiva, iar g este
sumabila pe [a, b], atunci exista un [a, b] astfel nc at
b
_
a
f(x)g(x)dx = f(b)
b
_

g(x)dx, respectiv
b
_
a
f(x)g(x)dx = f(a)

_
a
g(x)dx,
unde integralele sunt luate n sensul lui Lebesgue (evident ca depinde de
intervalul [a, b] si de funct iile f si g).

In lucrare se mai da si o extensie a variantei Weierstrass la integrala


dubla.
2.3 Diverse
Dintre rezultatele cu caracter divers pot amintite cele care privesc: teoria
mult imilor, teoria potent ialului, ecuat iile funct ionale, sirurile duble etc ([1],
[4]).
De exemplu, n 1933, ntr-o lucrare publicata n C.R. Acad. Sc. Paris
(Sur quelques points de geometrie nit directe, t 196, 1933, 1861 - 1862) el
studiaza o problema interesanta de geometrie a mult imilor. Fie F o mult ime
frontiera situata n plan. Mult imea F

a punctelor pentru care distant a la


F este constanta se considera prin denit ie o paralela la F. Din faptul ca
F

e o paralela la F nu rezulta ca F este o paralela la F

. Doua mult imi


frontiera, ecare paralela cu cealalta se numesc biparalele.
Daca D este un domeniu marginit, atunci se numeste axa mare a lui D
diametrul celui mai mic cerc care-l cont ine si se numeste axa mica a lui D
Miron Nicolescu (1903 - 1975) - profesorul nostru 53
diametrul cel mai mare cerc cont inut n D. Prin denit ie, domeniul D se
numeste un

(C
r
) daca D este reuniunea unor cercuri de raza r (este ceea
ce Buligand numeste domeniul Cantor - Minkowski). Marginea superioara
a numerelor r pentru care D e un

(C
r
) se numeste indice circular al lui
D. Se zice ca domeniul D este un

(
r
) daca D este reuniunea unor
circumferint e de raza r. Notam cu D r mult imea centrelor cercurilor de
raza r, cont inute n D. Miron Nicolescu arata ca frontierele lui D si D r
sunt biparalele daca si numai daca domeniul D este de indice circular egal
cu r. El mai stabileste teorema: orice domeniu

(
r
) este un

(C
r
).
Reciproca are loc numai daca D are axa mare superioara lui 4r sau D se
reduce la un cerc de raza r.
Pompeiu a dat urmatorul rezultat:daca z
1
, z
2
, z
3
, si z
4
sunt patru numere
complexe oarecare, atunci exista printre ele cel put in doua, e acestea z
1
si
z
2
, cu proprietatea:
|z
1
+ z
2
| > z
1
, |z
1
+ z
2
| > |z
2
|

In 1939 (Sur une lemme de D. Pompeiu, Bull. de math. et de phys.


pure et appl. de l

Ec. Polyt. de Bucarest X-eme annee (1938-1939), nr.


1,2,3, fasc. 28, 29, 30, Bucuresti, 1-6) el extinde acest rezultat la spat iul
euclidian cu n dimensiuni, enunt and teorema: e dat i n R
n
, n + 2 vectori
liberi a
1
, a
2
, ..., a
n
, a
n+1
, a
n+2
, exista cel put in doi dintre ei, e acestia a
1
si a
2
, astfel nc at
|a
1
+ a
2
| > |a
1
|, |a
1
+ a
2
| > |a
2
|.
Geometric rezultatul se interpreteaza astfel: ind date n R
n
n+2 semidrepte
oarecare, doua cel put in dintre ele fac un unghi obtuz.
Pentru alte rezultate se pot consulta lucrarile [1] si [4].
54 Dumitru Acu
2.4 Lucrari didactice
Prima lucrare a scris-o n colaborare cu AL. Nicolescu: Curs elementar
de geometrie analitica, manual pentru clasa a VIII-a stiint ica, edit ia I,
Editura Cultura Romaneasca, Bucuresti, 1935, iar edit ia a II-a la Editura
Socec, 1946.
Dorind sa puna la dispozit ia student ilor un curs propriu de Analiza
Matematica a publicat n 1947 Calcul diferent ial si integral, vol.I, 412 pag.,
iar n 1953, Analiza Matematica, vol.II, 420 pag., n Editura Academiei
R.P.R. Din dorint a de a prezenta analiza matematica ntr-o forma moderna,
n lumina cuceririlor din domeniul topologiei, algebrei abstracte si analizei
funct ionale, ntre anii 1957 si 1960, Miron Nicolescu a tiparit n trei volume
tratatul de Analiza Matematica (vol.I, 400 p., 1957, vol.II, 535 p., 1958,
vol.III, 300 p., 1960 toate la Editura Tehnica). Acest tratat are o t inuta
stiint ica moderna, cu expunere riguroasa si clara, cu multe contribut ii
originale n tratarea diferitelor teme de analiza matematica. Expunerea
depaseste cu mult cadrul programei analitice universitare, ind foarte utila
viitorilor cercetatori n matematica.

In sprijinul student ilor, n colaborare cu N. Dinculeanu si Solomon Mar-


cus a scris Manualul de analiza matematica (vol.I, 1962; vol.II, 1971, Editura
Didactica si Pedagogica)
2.5 Omul
Miron Nicolescu nu se ncadra n tipul legendar pe care l descria n 1933,
astfel: Matematicianul tip se cunoaste mai ntai, daca ar sa credem
acesta legenda, dupa aspectul exterior, care este complet neglijat. De altfel,
matematicianul tip este prin excelent a un om distrat. Pentru marele pu-
blic, distract ia matematicianului a devenit un fel de masuratoare a stiint ei
Miron Nicolescu (1903 - 1975) - profesorul nostru 55
lui. Cu cat un matematician este mai distrat, cu at at acest matematician
trebuie sa e mai mare. Legea aceasta este at at de puternica, nc at mult i
matematiciani se pleaca ei, cautand sa e cat mai distrat i! ([1], p. 159)
El era prin execelent a antipodul matematicianului legendar. El era
ntotdeauna mbracat elegant, avand o re blajina si cumpatata. Avea un
echilibru interior deosebit, radiind bunatate, caldura, generozitate si multa
stapanire de sine. Era atent cu colaboratorii, ind fericit cand putea ajuta
pe cineva. P ana la proba contrarie, pentru mine orice om este bun si i
acord ncredere arma el. Avea o cultura umanista vasta, ind un mare
iubitor de literartura, mai ales de poezie. La liceu a stat mult n cumpana
daca sa urmeze sect ia reala sau cea moderna, alegand-o pe prima, dar dupa
cum singur a marturisit mai tarziu, a pastrat ntotdeauna regretul de a nu
putut aprofunda fenomenul lingvistic ([5]).
Vom ncheia acest material cu doua aprecieri despre Miron Nicolescu:
Miron Nicolescu poate mandru de opera sa, aprecia Henri Cartan la
3 iulie 1978.
Viat a sa a fost un exemplu de devotament pentru familie, pentru t ara
sa, pentru stiint a conchide A. Hocquenghem n 3 iulie 1976.
Bibliograe
[1] G. St. Andonie, Istoria matematicii n Romania, Vol. 2, Ed. Stiint ica,
Bucuresti, 1966;
[2] G. St. Andonie, Istoria Stiint elor n Romania. Matematica. Mecanica.
Astronomie, Ed. Academiei R.S.R., Bucuresti, 1981;
[3] V. Bobeanu, Caleidoscop Matematic, Editura Albatros, Bucresti, 1979;
56 Dumitru Acu
[4] N. Dinculeanu, C. Foias, S. Marcus, Academicianul Miron Nicolescu la
60 de ani, Gazeta Matematica si Fizica, seria A, Vol. XV (LXVIII),
nr. 10, 1963, pag. 538 - 555;
[5] S. Marcus, Academician profesor Miron Nicolescu 1903 - 1975, Gazeta
Matematica, LXXX, nr. 11, 1975, 401 - 403;
[6] S. Marcus, Din gandirea matematica romaneasca , Ed. Stint ica si En-
ciclopedica, Bucuresti, 1976;
[7] T. Popescu, Retrospectiva matematica. Repere evolutive, Ed. Litera,
Bucuresti, 1980;
[8] N. Teodorescu, s.a., Probleme din Gazeta Matematica (edit ie selectiva
si metodologica), Ed. Tehnica, Bucuresti, 1982;
[9] M. Nicolescu, Opera matematica. Funct ii poliarmonice (sub
ngrijirea prof. S. Marcu), Ed. Academiei R.S.R., Bucuresti, 1980;
[10] M. Nicolescu, Academica, anul VI, nr. 68-67-68, apilie - mai -
iunie, 1996, nr. 17;
[11] M. Nicolescu, Bibliograa matematica n Romania (ntocmita de
Eliza Roman), Editura Academiei Republicii Socialiste Romania, Bu-
curesti, 1972.
Department of Mathematics
University Lucian Blaga of Sibiu,
Str. Dr. I. Ratiu, Nr. 57,
550012 Sibiu, Romania
E-mail address: depmath@ulbsibiu.ro