Sunteți pe pagina 1din 56

FARMACIA COMUNITARA. PERSONALUL FARMACIEI.

ATRIBUTII
Farmacia comunitara este unitatea sanitara care asigura asistenta n ambulatoriu a
populatiei cu medicamente, produse igienico-cosmetice, dispozitive medicale, pl
ante medicinale si produse din plante medicinale, suplimente alimentare si n care
se executa prescriptii magistrale si oficinale.
Personalul de specialitate este compus din:
- farmacisti;
- farmacisti specialisti;
- farmacisti primari;
- farmacisti rezidenti;
- doctori farmacisti;
- asistenti de farmacie;
- asistenti principali de farmacie
Farmacia este condusa de farmacistul-sef care desemneaza si un nlocuitor al
sau pe perioadele absentei sale din farmacie. Farmacistii rezidenti sau studenti
n farmacie si asistentii de farmacie aflati n stagiu de practica pot desfasura ac
ti-vitate n farmacie sub ndrumarea farmacistilor specialisti sau primari.
COMPARTIMENTAREA FARMACIEI.
ncaperile farmaciei se mpart n doua categorii:
a) ncaperi de lucru, n care sunt incluse urmatoarele:
oficina (camera de eliberare a medicamentelor);
receptura;
laboratorul;
boxa sterila;
laboratorul pentru analiza medicamentelor;
birou;
camera de garda;
spalatorul;
grup social;
b) ncaperi de depozitare:
depozitul;
pivnita.
29. FARMACIA CU CIRCUIT NCHIS- COMPARTIMENTARE
Farmacia de circuit nchis asigura asistenta cu medicamente de uz uman pentru
bolnavii internati n spitale din reteaua sanitara proprie a Ministerului Sanatat
ii si a altor ministere, institutii si asociatii cu retea sanitara proprie precu
m si pentru ambulatoriu n cadrul programelor nationale de sanatate, conform legis
latiei n vigoare.
Farmacia trebuie sa cuprinda urmatoarele ncaperi:
a) o ncapere destinata primirii si eliberarii condicilor de prescriptii medicale.

b) oficina, destinata pregatirii condicilor de prescriptii medicale;
c) receptura, destinata prepararii formulelor magistrale si oficinale;
d) laboratorul care dispune de sursa de apa, gaz si electricitate. Receptura si
laboratorul pot fi organizate si n aceeasi ncapere daca spatiul, tipul de preparat
e si volumul de activitate permit acest lucru;
e) spatiu destinat instalarii distilatorului, prevazut cu sursa de apa potabila;
f) spalatorul destinat spalarii veselei si ambalajelor de uz farmaceutic;
g) depozitul, care cuprinde:
- una sau mai multe ncaperi destinate depozitarii medicamentelor, dintre care cel
putin una trebuie destinata depozitarii solutiilor perfuzabile;
- spatii sau zone destinate depozitarii dispozitivelor medicale;
- spatii sau zone destinate produselor returnate din sectii sau, dupa caz, retra
se din stoc n vederea casarii sau returnarii catre depozite;
- spatii special amenajate pentru pastrarea substantelor inflamabile si volatile
;
- spatiu dedicat pastrarii medicamentelor pentru studiu clinic;
h) biroul, farmacistului-sef;
i) vestiar si grup sanitar.
FARMACIA-DEPOZIT. ARANJAREA MEDICAMENTELOR
Farmacia este unitatea sanitara n care:
- are loc manipularea medicamentelor fiind veriga de legatura ntre depozitu
l farmaceutic sau chiar producator si pacient sau alti cumparatori;
- se prepara forme oficinale si retete magistrale;
- sunt depozitate temporar (pna la eliberare) medicamentele, substantele me
dicamentoase, ceaiuri, cosmetice si tehnico-medicale n conditiile prevazute de le
ge.
Localul farmaciei trebuie sa corespunda unor exigente impuse de legislatia n vigo
are si anume:
- sa aiba ncaperi bine luminate, uscate si cu ventilatie corespunzatoare;
- sa dispuna de ncalzire sau aer conditionat astfel nct sa fie respectate urm
atoarele temperaturi n diferite ncaperi:
? 18-20?C n oficina si ncaperile de lucru;
? 15-18?C n depozit;
? 6-15?C n pivnita;
- si sa fie situata la parter
Depozitul este o ncapere prevazuta cu rafturi sau dulapuri pe care sunt aranjate,
n functie de criteriile indicate si n oficina, substantele, produsele tipizate, p
reparatele oficinale, tehnico-medicale, ceaiurile etc. Tot n aceasta ncapere este
importanta existenta unei mese pe care se pun temporar medicamentele pna la recep
tie, respectiv pe care se pregatesc coletele pentru beneficiari. n aceasta ncapere
este importanta existenta caietului de defectura, n care se noteaza medicamentel
e lipsa.
La fel ca in oficina, medicamentele sunt aranjate pe rafturi sau n dulapuri dupa
mai multe criterii:
- intensitatea efectului terapeutic si anume:
? medicamente puternic active n dulapul Separanda, n functie de forma farmaceu
tica si n ordine alfabetica;
? medicamentele obisnuite (anodine) pe rafturi n functie de forma farmaceut
ica, de asemenea n ordine alfabetica;
- gradul de vandabilitate (cele mai vandabile la ndemna pentru a evita misca
ri inutile);
- n functie de categoria de produse (tehnico-medicale, cosmetice, ceaiuri,
medicamente eliberate pe prescriptii, OTC);
? n functie de calea de administrare (extern sau intern)
FARMACIA.ACTE DE INTRARE, ACTE DE IESIRE A MEDICAMENTELOR
Acte de intrare :
Intrari de medicamente de la producatori.
Intrari de medicamente de la alte farmacii.
Intrari de medicamente prin elaborari.
Intrari de medicamente pe baza de proces verbal de plusuri constatate la inventa
r.
Intrari de medicamente prin restituiri de la patul bolnavului.
Intrari de medicamente pentru experimente.
Acte de iesire :
Iesiri cu plata numerar.
Iesiri cu plata prin virament, prin banca sau sistemul decontarilor
Alte iesiri.
.
1. RETETA. GENERALITATI. INVOCATIO.INSTRUCTIO
Medicamentele se prescriu n functie de diagnosticul stabilit de medic pe imprimat
e speciale numite ordonante medicale sau prescriptii medicale. Prescriptia medic
ala sau reteta trebuie scrisa citet, fara corecturi deoarece este un act special
, care n situatii speciale poate deveni document medico-judiciar. Cuvntul reteta d
eriva din limba latina de la verbul recipio, care nseamna a lua, a primi.
Redactarea retetei se face n limba romna sau latina nefiind permis ntocmirea partia
l n limba romna si partial n latina.
Reteta se compune din urmatoarele parti:
- superscriptio (inscriptio);
- invocatio;
- prescriptio;
- signatio sau instructio;
- subscriptio;
- adscriptio.
Invocatio A doua parte a retetei si reprezinta modul de adresare a medicului ca
tre farmacist si este reprezentat prescurtat prin Rp care nseamna ia.
Superscriptio
Este prima parte a retetei (antetul tiparit al retetei) cuprinznd:
- denumirea institutiei;
- numele bolnavului;
- datele personale ale bolnavului;
- numarul fisei medicale;
- diagnostic etc.
Invocatio
A doua parte a retetei si reprezinta modul de adresare a medicului catre farmaci
st si este reprezentat prescurtat prin Rp care nseamna ia.
Prescriptio
Reprezinta prescriptia propriu-zisa n care sunt nsirate ingredientele din compozit
ia preparatului. Prescrierea ingredientelor si a cantitatilor se face n limba lat
ina utiliznd genitivul partitiv pentru numele substantelor si acuzativul plural p
entru cantitatea substantelor (exceptie facnd cantitatile de substante sub 1 g, c
a de exemplu:
- acuzativ singular (gramma = gmma unum ? 1 g);
- acuzativ plural (grammata = gta duo ? 2 g).
n afara de exprimarea n grame se mai pot utiliza si exprimari n alte unitati de mas
ura, cantitati, ca de exemplu: mililitri, picaturi etc.
Pentru cantitatea de substanta folosim una sau doua zecimale, de exemplu: 3,00;
2,55; 150,0.
La substantele puternic active si toxice cantitatile se vor prescrie n litere, ia
r n paranteza se scriu cantitatile n cifre, utilizndu-se submultiplii gramului, ca
de exemplu: cgta duo (0,02), mgta unum (0,001).
Cnd utilizam cantitati care sunt multiplii ai unitatii de baza, prescrierea se fa
ce utiliznd cifre romane, de exemplu: M f. Pulvis No X; guttas No V; Supp No X.
Cnd avem prescrise doua sau mai multe ingrediente n aceeasi cantitate se utilizeaz
a prescurtarea aa = ana partes = cantitati egale.
Cnd adaugam vehiculul la cantitatea indicata se utilizeaza indicatia ad.
Solutiile se prescriu n grame utiliznd exprimarea m/m cu exceptia medicamentelor p
arenterale la care cantitatea este indicata n mililitri utiliznd exprimarea m/v. P
entru substante se utilizeaza denumirea oficiala din F.R. X (pentru cele oficina
le) iar pentru cele neoficiale D.C.I. (denumire comuna internationala).
Instructio (signatura)
Cuprinde indicatiile date de medic farmacistului, indicatii legate de: modul de
preparare, de forma dorita, modul de etichetare si modul de eliberare. Aici pute
m ntlni urmatoarele exprimari:
- Misce fiat solutio = Amesteca si fa solutia;
- Misce fiat pulvis (M.F. pulv. prescurtat) = Amesteca si fa pulberi;
- Dentur tales doses No X (D.t. dos. prescurtat) = Da asemenea doze.
nainte de a cntari substantele, cantitatile prescrise se nmultesc cu cifra indicata
n exprimarea No X sau No XXX.
- Divides in doses equalis indica o prescriptio divisa si se ntelege ca dupa cntarir
ea cantitatilor si obtinerea cantitatii totale de forma farmaceutica acesta se v
a diviza n doze individuale n functie de indicatia acestei expresii.
Dupa preparare medicamentul se eticheteaza corespunzator n functie de forma prepa
rata (D.S. = Dentur, signetur = da si eticheteaza). ntotdeauna modul de utilizare
a preparatului este scris pe eticheta n limba materna a pacientului utiliznd cifr
ele arabe chiar si atunci cnd administrarea se face n picaturi.
Subscriptio
Cuprinde, n afara de parafa si semnatura medicului si unele indicatii ca:
- cito = imediat
- statim! = urgent
- periculum in mora = pericol de ntrziere;
- verte = ntoarce reteta.
La depasirea dozelor maxime medicul este obligat sa scrie pe reteta expresia sic
volo = asa doresc.
Adscriptio (Adnotatio)
Reprezinta completarile pe care farmacistul le face pe reteta si anume:
- pretul;
- data;
- semnatura farmacistului;
- stampila farmaciei;
- cantitatea si felul excipientului utilizat la preparare n situatia cnd medicul s
crie q.s. = quantum satis = ct este necesar, sau n alte situatii;
- izotonizantul utilizat;
- edulcorantul utilizat;
- vehiculul utilizat.
2. ELIBERAREA MEDICAMENTELOR IN FARMACIA CU CIRCUIT NCHIS
In cazul in care medicamentul nu este eliberat in ambalajul original, se va cond
itiona intr-un ambalaj propriu pe care se trece denumirea exacta, concentratia/u
nitate si cantitatea eliberata.
Nu se foloseste acelasi ambalaj pentru 2 medicamente sau mai multe.
Pentru acelasi bolnav toate medicamentele se vor pune intr-un ambalaj mai mare
Vor fi eliberate numai de catre personal sanitar autorizat in acest scop si care
raspunde pe baza de semnatura
DIFERENTELE NTRE FARMACIE SI DROGHERIE
Unitatile farmaceutice sunt: farmacia de circuit deschis (comunitara), farmacia
de circuit nchis (de spital), depozitul farmaceutic si drogheria.
Farmacia de circuit deschis (comunitara) este unitatea sanitara care asigura asi
stenta in ambulatoriu a populatiei cu medicamente, produse igienico-cosmetice, d
ispozitive medicale, plante medicinale si produse din plante medicinale, suplime
nte alimentare si n care se executa prescriptii magistrale si oficinale.
Depozitul farmaceutic este unitatea sanitar; care are ca obiect de activitate di
stributia angro a medicamentelor, incluznd: procurarea, stocarea, supravegherea c
alitatii si transportul acestora. Drogheria este unitatea sanitara care detine s
i elibereaza populatiei, n ambulatoriu, numai medicamentele care, potrivit legii,
pot fi eliberate fara prescriptie medicala, plante si produse din plante care n
u sunt supuse legilor speciale, suplimente alimentare, produse igienico-cosmetic
e si dispozitive medicale.
Farmacia va cuprinde: oficina, receptura-laborator, depozitul si grupul sccial.
Amplasamentul localului drogheriei aceleasi conditii ca si la farmacii. Drogher
ia trebuie sa cuprinda obligatoriu patru ncaperi: oficina, depozitul, grupul soci
al si biroul asistentului de farmacie-sef.
In ceea ce priveste personalul de specialitate care si desfasoara activitatea n fa
rmacie acesta poate fi compus din farmacisti, farmacisti specialisti, farmacisti
primari, farmacisti rezidenti, asistenti de farmacie si asistenti principali de
farmacie avnd autorizatie de libera practica, farmacia fiind condusa de catre fa
rmacistul-sef.
In cazul drogheriilor, personalul de specialitate al acestora poate fi compus di
n asistenti de farmacie si asistenti de farmacie principali cu autorizatie de li
bera practica, iar drogheria este condusa de asistentul de farmacie-sef.
Organizarea dect si dotarea farmaciei si drogheria prevede obligativitatea ca loc
alul farmaciei si al drogheriei sa fie amplasat n asa fel nct sa asigure accesibili
tatea tuturor pacientilor potentiali, inclusiv a persoanelor n vrsta, cu copii sau
cu handicap, farmaciile sa aiba un spatiu suficient destinat activitatii de pre
parare, iar pereti pardoseala si dulapurile sa fie acoperite cu materiale usor l
avabile. De asemenea, actul normativ impure ca regula respectarea unor conditii
de iluminare, temperatura de umiditate n farmacie si n drogherie, care sa raspunda
cerintelor de conservare impuse pentru medicamente sau celelalte produse eliber
ate de farmacie att si n drogherie.
Farmacia de circuit deschis. Compartimentare, personal de specialitate si auxili
ar
- Farmacia de circuit deschis trebuie sa functioneze ntr-un local bine amplasat,
la parter, pentru asigurarea conditiilor optime de lucru si de accesibilitate.
- Este unitate sanitara care asigura asistenta medicala n ambulatoriu cu produse
medicamentoase, igieno-cosmetice si plante, produse parafarmaceutice, medicament
e de uz veterinar, n care se executa prescriptii magistrale si oficinale.
- Localul farmaciei trebuie sa ndeplineasca urmatoarele conditii: sa aiba ncaperi
suficient de luminate, uscate, bine ventilate, sa aiba o temperatura de minim 18C
n oficina si n camera de receptura si 14C n depozit.
- O farmacie de circuit deschis este formata din: oficina, receptura, laborator,
depozit, spalator, grup sanitar, camera de garda, biroul farmacistului.
- Personalul care face parte dintr-o farmacie este urmatorul: diriginte, farmaci
st, asistent de farmacie, operator calculator, contabil, menajera.
ETICHETAREA MEDICAMENTELOR
Substantele solide
Pastrarea substantelor solide se face n functie de proprietatile fizico-chimice a
substantelor, si anume:
- n borcane cu dop rodat, colorate pentru substantele medicamentoase sensib
ile la lumina;
- n borcane de material plastic sau cutii de tabla cu nchidere ermetica pent
ru substante delicvescente, higroscopice sau efluorescente
n functie de toxicitatea substantelor medicamentoase, acestea se pastreaza n urmat
orul mod:
a. substante anodine cu doze maxime de ordinul gramelor care se pastreaza p
e rafturi (mese de receptie) n ordine alfabetica, la 2-3 cm distanta ntre borcane
si 1-2 cm de la marginea raftului, avnd etichete la care denumirea substantei est
e trecuta n limba latina (conform Farmacopeei Romne n vigoare) cu litere negre pe f
ond alb;
b. substante puternic active cu doze maxime de ordinul centigramelor care s
e pastreaza n dulapul Separanda avnd etichete la care denumirea substantei este scri
sa n limba latina cu litere rosii pe fond alb;
c. substante toxice si stupefiante avnd doze de ordinul miligramelor care se
pastreaza n dulapul Venena, iar pe eticheta denumirea substantei medicamentoase se
scrie n acelasi mod, n limba latina, cu litere albe pe fond negru. n afara de acea
sta eticheta toxicele si stupefiantele au etichete aditionale cu cap de mort si po
t avea nscrise dozele pentru o data sau pentru 24 de ore.
Substante moi
Aceste substante se pastreaza n vase de portelan, de plastic, etichetarea fiind f
acuta n acelasi mod ca si la substantele solide, iar pentru manipulare se utilize
aza spatule, patentule etc
Substante lichide
Aceste substante se pastreaza n vase de sticla, colorate sau incolore, cu dop rod
at n functie de caracteristicile substantei respective. Depozitarea si etichetare
a se face n acelasi mod ca si la substantele solide, iar la manipulare se respect
a urmatoarea regula: totdeauna substanta se va turna din ambalaj pe partea opusa
a etichetei pentru a evita patarea acesteia
ETICHETAREA MEDICAMENTELOR ELIBERATE
La medicamentele eliberate in farmacii:
- denumirea medicamentului
- data prepararii
- perioada de valabilitate (7-10 zile) pentru medicamentele magistrale si
4-6 zile pentru medicamentele oficinale.
La medicamentele industriale si cele oficinale se mai scrie pe eticheta:
- cantitatea, greutatea, volumul.
- pentru substante toxice - cap de mort.
- pentru specificitate INTERN eticheta cu margine albastra/fond alb.
- pentru EXTERN margine rosie pe fond alb.
Pe lnga aceste etichete mai pot fi utilizate si etichete speciale, ca de exemplu:
A se pastra la rece, A se agita, Otrava etc.
n cazul medicamentelor oficinale pe eticheta se scrie denumirea preparatului n lim
ba latina, data prepararii si semnatura preparatorului.
n cazul preparatelor magistrale pe etichete se scrie numarul de reteta din Regist
rul de copiere a retetelor, modul de administrare, cantitatea de produs, data pr
epararii si semnatura preparatorului.
SEPARANDA SI VENENA
In dulapul Separanda sunt pastrate substante puternic active cu doze max
ime de ordinul centigramelor ,avnd etichete la care denumirea substantei este scr
isa n limba latina cu litere rosii pe fond alb;
In dulapul Venena sunt pastrate substante toxice si stupefiante avnd doze
de ordinul miligramelor, iar pe eticheta denumirea substantei medicamentoase se
scrie n acelasi mod, n limba latina, cu litere albe pe fond negru. n afara de acea
sta eticheta toxicele si stupefiantele au etichete aditionale cu cap de mort si po
t avea nscrise dozele pentru o data sau pentru 24 de ore.
PREVEDERI ASUPRA ELIBERARII SI FOLOSIRII STUPEFIANTELOR
stupefiante. Substantele din aceasta categorie sunt depozitate n dulapul V
enena. Manipularea acestor substante este reglementata de legislatia n vigoare. Pe
ntru stupefiante avem Legea nr. 73/1969 mpreuna cu alte completari ulterioare. La
prescriptiile continnd medicamente sau substantei medicamentoase din grupa stupe
fiantelor eliberarea se va face pe baza de retete cu timbru sec pe care se va el
ibera doza maxima pentru 3 zile. n cazul depasirii dozei pentru o data sau pentru
24 ore dar fara a depasi doza maxima pentru 3 zile farmacistul va lua legatura
cu medicul pentru clarificarea situatiei.
OPERATII FARMACEUTICE CU CARACTER GENERAL SI OPERATII CU CARACTER SPECIFIC
Materiile prime sunt transformate in preparate farmaceutice cu ajutorul diversel
or operatii.
Operatiile cu caracter general sunt : cantarirea, uscarea , maruntirea si pulver
izarea, amestecarea, dizolvarea, filtrarea si sterilizarea
Operatiile cu caracter specific sunt : granularea, comprimarea, acoperirea compr
imatelor. In industria farmaceutica se aplica tehnologii speciale la obtinerea c
apsulelor, supozitoarelor, a medicamentelor de aerosolizare etc.
CANTARIREA SUBST FARMACEUTICE SOLIDE
La cntarire se vor respecta urmatoarele aspecte practice:
- cntarirea se va face numai cu balante functionale, avnd verificarea tehnica.
- n afara unor indicatii speciale, cntaririle se fac cu o precizie de 0,01 g.
- cnd avem indicatia exact cntarit s-au se cntareste exact cntarirea trebuie facuta la
alanta analitica.
- cnd substantele sunt prescrise n parti (prescurtat p) o parte va fi asimilata ca
fiind 1g.
- alegem balanta potrivita cantitatii de cntarit.
- pentru cantitatile sub 0,05 g se utilizeaza pulberi titrate (pulberi diluate 1
/10 sau 1/100 pentru exactitatea cntaririi).
ntotdeauna se verifica punctul de echilibru al balantei nainte de cntarire.
Pentru cntarirea substantelor solide se pun pe cele doua talere (n situatii n care
nu cntarim direct n vasul tarat) 2 tecturi sau 2 cartele de plastomeri egale iar s
ubstantele se scot din borcan cu ajutorul linguritei de metal sau plastic si se
pun pe talerul drept (pe talerul stng fiind greutatile).
Talerul drept se va controla tinndu-se ntre degetele arator si mijlociu al minii stn
gi pentru a evita supradozarea.
CANTARIREA SUBST FARMCAEUTICE LICHIDE
Lichidele se cantaresc in flacoane sau, daca lichidul respectiv trebuie transvaz
at,operatia se face in capsule de portelan sau patentule emailate. Tara vasului
in care se cantareste se face de obicei cu alice de plumb.
Dopul borcanului sau sticlei cu care se lucreaza se aseaza in timpul cantaririi
cu varful in sus, pentru ca partea sa interioara sa nu vina in contact cu masa.
Substantele vascoase se vor cantari in capsule emailate sau de portelan, de unde
pot fi scurse.
Balanta va fi ferita de miscari bruste, operatia de cantarire facandu-se cu mult
a grija
REGULI PRACTICE PT CANTARIRE
Cantarirea se va face cu balante functionale avand verificarea tehnica efectuata
.
Cantarirea se face cu o precizie de 0,01g
Cand avem indicatia Exact cantaritsau se cantareste exact, cantarirea trebuie facuta
la balanta analitica.
Inainte de cantarire se verifica punctul de echilibru al balantei
Lichidele se vor cantari in sticle sau vase de laborator tarate.
Cantarirea substantelor vascoase se face in patentule sau in capsule de portelan
cu ajutorul spatulei.
Pentru substantele solide, se pun pe cele 2 talere, tecturi de hartie sau cartel
e de plastomeri egale, iar substantele se scot din borcan cu lingurita si se pun
pe talerul drept.
USCARE, METODE SI SCOP
Uscarea este procesul de ndepartare totala sau partiala a umiditatii din diferite
substante solide, lichide sau gazoase.
Uscarea se realizeaza pentru urmatoarele scopuri:
asigurarea conservarii unor produse (vegetale sau animale), alterabile n prezenta
umiditatii;
obtinerea unor forme farmaceutice, ca extractele uscate;
usurinta la manipulare si transport;
posibilitatea obtinerii unor forme farmaceutice ca de exemplu: comprimate, granu
late etc.
n practica farmaceutica uscarea se aplica att la produse solide, lichide ct si cele
gazoase
Uscarea lichidelor care contin substante fixe n solutie poate fi obtinuta prin:
- pulverizare, atomizare sau nebulizare
- Uscatorul cu cilindru
- Liofilizarea (n vid, criodesicarea)
Metode de uscare a solidelor
a. Uscarea la aer.
b. Uscarea la cald.
c. Uscarea la vid.
d. Uscarea cu ajutorul substantelor deshidratante.
e. Distilarea azeotropa..
f. Uscarea prin iradiere termica
USCAREA SOLIDELOR-SCOP, USCAREA IN ETUVA
Uscarea este procesul de ndepartare totala sau partiala a umiditatii din diferite
substante solide, lichide sau gazoase.
Uscarea se realizeaza pentru urmatoarele scopuri:
asigurarea conservarii unor produse (vegetale sau animale), alterabile n prezenta
umiditatii;
obtinerea unor forme farmaceutice, ca extractele uscate;
usurinta la manipulare si transport;
posibilitatea obtinerii unor forme farmaceutice ca de exemplu: comprimate, granu
late etc.
La substantele solide apa se ndeparteaza prin evaporare la o anumita temperatura.
Produsele solide supuse uscarii sunt substante medicamentoase, produse vegetale
sau preparate care constituie etape intermediare ale fabricarii medicamentelor (
uscarea granulatelor inaintea comprimarii).
Etuvele. Sunt aparate confectionate din metal cu pereti simpli sau dubli n interi
orul carora se gasesc rafturi. Etuvele pot fi ncalzite electric sau cu gaz, tempe
ratura mentinndu-se constanta n interiorul etuvei cu posibilitati de reglare, n fun
ctie de materialul supus uscarii si avnd un termometru care indica aceasta temper
ature
USCAREA PRODUSELOR VEGETALE
Uscarea este procesul de ndepartare totala sau partiala a umiditatii din
diferite substante solide, lichide sau gazoase.
Uscarea produselor vegetale nu se face complet ci pna la umiditatea de ec
hilibru care este specifica substantelor; la produsele vegetale 10%.
Pentru a putea fi pastrate timp ndelungat, plantele sau organele plantelo
r care au fost recoltate trebuie sa fie bine uscate.
Este util a men?iona ca eficien?a terapeutica a plantelor medicinale rez
ida n conservarea principiilor active.La realizarea acestui deziderat, un rol cap
ital l are uscarea plantelor n condi?ii potrivite, fara ca acestea sa-?i piarda cu
loarea ?i mirosul lor natural.
Plantele recolatate se ntind n strat sub?ire pe pnza sau hrtie alba, pe foi de cort
sau gratare cu nuiele ?i se usuca ct mai repede posibil la umbra sau n ncaperi cal
de, ventilate(40 C)
La soare se pot expune pentru uscare flori albe, radacini, scoar?a.La umbra se v
or usca flori colorate, frunze frunze, muguri.Fructele se usuca de obicei rapid
la temperaturi ridicate (ex.cuptor).
Pentru depozitare se folosesc doar ambalaje din hrtie sau pnza.
Se apreciaza ca valabilitatea plantelor odata uscate este de aproximativ
1-2 ani, dupa care acestea pierd din proprieta?ile curative.
MARUNTIREA DROGURILOR IN FARMACIE
Maruntirea este operatia care presupune un cost energetic exterior (dependent de
rezistenta materialului) care actionnd asupra fortelor de coeziune din cadrul ma
terialului realizeaza divizarea unui corp solid n particule mai mici.
Scopul maruntirii
Maruntirea este necesara din urmatoarele considerente:
- pentru a usura manipularea substantelor;
- pentru o resorbtie mai buna;
- pentru a marii viteza de reactie;
- pentru asigurarea omogenitatii pulberilor compuse;
- pentru a mari viteza de dizolvare, uscare, extractie etc
PULVERIZAREA LA MOJAR
Pulverizarea este operatia prin care corpurile solide sunt reduse n fragmente foa
rte mici, pna la dimensiuni coloidale. Pulverizarea se poate realiza prin: lovire
(aplicnd lovituri perpendiculare pe substanta respectiva) sau prin triturare efe
ctund o miscare circulara de apasare n sens invers acelor de ceasornic.
n farmacie aceasta operatie se realizeaza cu ajutorul mojarului si pistilului (pe
ntru pulverizare fiind indicat mojar a carui pereti prezinta porozitate).
Dupa pulverizare substanta se cerne prin sita indicata iar un eventual reziduu s
e pulverizeaza din nou. Conform FR X substanta se pulverizeaza fara reziduu
PULVERIZARE-DEFINITIE, SCOP
Pulverizarea este operatia prin care corpurile solide sunt reduse n fragmente foa
rte mici, pna la dimensiuni coloidale.Pulverizarea se poate realiza prin: lovire
(aplicnd lovituri perpendiculare pe substanta respectiva) sau prin triturare efec
tund o miscare circulara de apasare n sens invers acelor de ceasornic.
In farmacie, prin pulverizare, substantele medicamentoase solide sunt transforma
te in particule de dimensiuni standardizate care alcatuiesc pulberea.
Obiectivele pulverizarii ( scopul):
? Asigurarea omogenitatii preparatelor farmaceutice solde
? Imbunatatirea absorbtiei substantelor active
? Favorizarea extractiei produselor vegetale
?
AMESTECARE-DEFINITIE, SCOP, METODE
Amestecarea este operatia fizica prin care se urmareste realizarea unei distribu
tii uniforme a componenetelor unui amestec de produse solide, lichide, gazoase.
Amestecarea urmareste obtinerea unor sisteme disperse omogene, nsa perfect omogen
e nu pot fi considerate dect solutiile. Un grad de omogenitate mai mult sau mai p
utin avansat l au emulsiile, pulberile si aceasta n functie de modalitatile de luc
ru.
Metode de amestecare:
- agitare (pentru lichide);
- dispersare (pentru lichide care contin o faza dispersata);
- malaxare pentru forme de consistenta semisolida (unguente);
- omogenizare pentru sisteme grosiere.
Amestecurile omogene se obtin prin:
- agitare (cu aplicabilitate la lichide);
- amestecarea (cu referire la formele farmaceutice solide sau semisolide)
DIZOLVAREA-FACTORI CARE O INFLUENTEAZA
Dizolvarea este operatia care consta in diviziunea fizico-moleculara a substante
lor cu ajutorul unei faze lichide intermediare numita solvent. Rezulta un ameste
c omogen fizic si chimic numit solutie
Factorii care influenteaza dizolvarea sunt : cei care conditioneaza solubilitate
a si cei care intervin in viteza de dizolvare.
Solubilitatea este proprietatea unei substante de a se dizolva ntr-un solvent sau
amestec de solventi: Foarte usor solubil, Usor solubil, Solubil, Putin solubil,
Foarte putin solubil, Greu solubil, Foarte greu solubil, Practic insolubil.
Factorii care influenteaza solubilitatea substantei: Structura chimica a substan
tei si a solventului, Marimea si forma particulelor de substanta medicamentoasa,
Polimorfismul, Temperatura, pH-ul, Adaosul de aditivi.
Factori care influenteaza viteza de dizolvare: Aria suprafetei de contact, Difuz
iunea.
DIZOLVAREA-MOD DE EFECTUARE A OPERATIEI
Dizolvarea este operatia care consta in diviziunea fizico-moleculara a substante
lor cu ajutorul unei faze lichide intermediare numita solvent. Rezulta un ameste
c omogen fizic si chimic numit solutie.
Exista doua moduri de dizolvare:
? Dizolvare simpla sau completa
? Dizolvare extarctiva sau partiala, care se aplica preparatelor obtinute
prin extractive
FILTRAREA-DEFINITIE, MECANISME, OBIECTIVE (103)
Filtrarea este operatia de separare a particulelor solide dintr-un sistem polidi
spers care contine n amestec particule solide si o componenta fluida rezultnd un l
ichid transparent numit filtrat si o parte solida retinuta pe hrtia de filtru.
Mecanismele filtrarii
Retinerea particulelor solide se face prin urmatoarele mecanisme:
- printr-un fenomen mecanic cnd pe hrtia de filtru sunt retinute particule solide
cu diametrul superior porilor materialului filtrant.
- printr-un fenomen fizic de adsorbtie cnd se retin particule cu diametrul inferi
or porilor materialului filtrant.
Obiectivele filtrarii
- obtinerea unui lichid limpede fara particule solide amorfe, cristaline sau col
oidale sau de picaturi lichide insolubile
- obtinerea substantei retinute de filtru
- indepartarea microorganismelor dintr-o solutie apoasa care trebuie sa fie ster
ila( filtrare sterilizanta)
CONDITII NDEPLINITE DE O MEMBRANA FILTRANTA
Filtrele au doua caracteristici importante:
- porozitatea este definita prin diametrul mediu al porilor
- debitul de filtrare care poate fi determinat prin formula lui Hagen-Paiseuille
Membrane filtrante
- Au diametrul porilor foarte mic, ntre 0,1-100 ?m, pot fi de origine naturala sa
u sintetica si sunt semipermeabile opunnd rezistenta la filtrare. Pentru a avea u
n randament corespunzator se utilizeaza suprapresiune
MATERIALE FILTRANTE
Filtrarea este operatia de separare a particulelor solide dintr-un sistem polidi
spers care contine n amestec particule solide si o componenta fluida rezultnd un l
ichid transparent numit filtrat si o parte solida retinuta pe hrtia de filtru
A. Materiale filtrante fibroase : Hrtia de filtru, vata, vata de sticla.
B. Materiale filtrante poroase: Placile de sticla poroasa, bujiile filtrante.
C. Materiale filtrante sub forma de tesaturi: Tifonul , pnza de bumbac , flanela,
tesatura de in, lna, fibre, fibre vinilice
D. Membrane filtrante
CLARIFICAREA
Clarificarea este operatie de separare a particulelor fine dintr-un lich
id n situatiile n care filtrarea nu da rezultate satisfacatoare. Clarificarea cons
ta n nglobarea substantei de separat n materiale coagulante sau adsorbante ca de ex
emplu materiale de natura albuminoidica sau pulberi insolubile, iar particulele
retinute se ndeparteaza prin filtrare. Se utilizeaza la clarificarea siropurilor
Clarificarea se poate realiza prin mijloace chimice, fizice si biochimice
- Clarificarea prin mijloace fizice se realizeaza utiliznd urmatorii agenti de cl
arificare: Hrtia de filtru, Carbunele activ , Caolinul , Talcul , Carbonatul b
azic de magneziu, Albumina .
- Clarificarea prin mijloace chimice : Alcoolul este folosit pentru clarificarea
mai ales a solutiilor extractive apoase.
- Clarificarea prin mijloace biochimice: Are la baza o reactie enzimatica si se
utilizeaza mai ales la clarificarea siropurilor natural
DECANTAREA
Decantarea este operatia de separare dintr-un amestec a componentei lich
ide de cea solida dupa precipitare pe baza diferentelor de densitate.
Aceasta operatie poate fi utilizata n diferite situatii si anume:
- cnd cantitatea de sediment este mare;
- filtrarea este anevoioasa;
- pentru spalarea unui precipitat;
- pentru separarea lichidului extractiv de produsul vegetal extras;
- ca operatie preliminara filtrarii.
DECOLORAREA
Decolorarea este operatia prin care se ndeparteaza total sau partial culo
area unei solutii. Operatia se poate realiza n trei moduri:
1. Decolorare fizica
2. Decolorarea chimica
3. Decolorarea optica
EVAPORAREA
Evaporarea este trecerea unui lichid n stare de vapori si spre deosebire
de fierbere (unde are loc n toata masa lichidului) acest fenomen se produce la su
prafata lichidului. Timpul ct are loc evaporarea depinde de diferiti factori:
- temperatura;
- suprafata de evaporare;
- gradul de saturare a atmosferei cu vapori;
- presiune din ncapere;
- agitarea lichidului etc.
Tipuri de evaporare :
- Evaporarea spontana
- Evaporarea cu ajutorul caldurii
- Evaporarea cu ajutorul caldurii si vidului
STERILIZAREA-DEFINITIE, METODE
Sterilizarea este operatia prin care sunt distruse sau ndepartate toate o
rganismele vii n forma vegetativa sau sporulata de pe un obiect sau un produs.
Sterilizarea este obligatorie n urmatoarele situatii:
- pentru preparate administrate parenteral (injectii, perfuzii etc.);
- pentru preparate oftalmice;
- pentru preparate farmaceutice (pulberi, suspensii; unguente) care se aplica pe
rani, pe arsuri sau pe pielea sugarului;
- pentru forme farmaceutice la care conservarea se poate realiza doar n absenta m
icroorganismelor (antibiotice, produse opoterapice etc.);
- pentru instrumentar si diferite materiale medico chirurgicale
Metodele de sterilizare utilizate n practica farmaceutica se pot mparti n urmatoare
le grupe:
- metode fizice;
- metode chimice;
- metoda aseptica.
n F.R. X sunt oficiale patru metode de sterilizare si anume:
- sterilizarea cu vapori de apa sub presiune;
- sterilizarea prin caldura uscata
- sterilizare prin filtrare,
- sterilizare cu gaz.
ROLUL STERILIZARII
Sterilizarea este o exigenta fundamentala pentru a evita infectiile la administr
area medicamentelor si trebuie inteleasa ca o notiune absoluta. Sterilizarea ins
eamna eliminarea germenilor care se pot inmulti.
Starea sterila este definita de absenta microorganismelor vii.
Conform FR X, sterilizarea este operatia prin care toate microorganismele vii su
b forma vegetative si sporulara sunt omorate sau indepartate de pe un obiect sau
produs.
Succesul sterilizarii depinde de natura microorganismelor si de rezistenta lor l
a agentul de sterilizare.
STERILIZAREA-SCOP, METODE TERMICE DE STERILIZARE
Sterilizarea este operatia prin care sunt distruse sau ndepartate toate organisme
le vii n forma vegetativa sau sporulata de pe un obiect sau un produs.
Metode termice
- sterilizarea cu vapori de apa sub presiune;
- sterilizarea cu aer cald;
- sterilizare prin ncalziri repetate;
- sterilizare prin ncalzire la 1000C, 60 minute;
- flambarea.
STERILIZAREA-SCOP, METODE NETERMICE
Sterilizarea este operatia prin care sunt distruse sau ndepartate toate organisme
le vii n forma vegetativa sau sporulata de pe un obiect sau un produs
Metode netermice
- sterilizare prin filtrare;
- sterilizare cu ultrasunete;
- sterilizare cu raze ultraviolete;
- sterilizare cu radiatii ionizate
ASEPSIA-METODA DE PREPARARE A MEDICAMENTELOR
Asepsia = Sterilizarea este operatia prin care sunt distruse sau ndepartate toate
organismele vii n forma vegetativa sau sporulata de pe un obiect sau un produs.
Sterilizarea este obligatorie n urmatoarele situatii:
- pentru preparate administrate parenteral (injectii, perfuzii etc.);
- pentru preparate oftalmice;
- pentru preparate farmaceutice (pulberi, suspensii; unguente) care se aplica pe
rani, pe arsuri sau pe pielea sugarului;
- pentru forme farmaceutice la care conservarea se poate realiza doar n absenta m
icroorganismelor (antibiotice, produse opoterapice etc.);
- pentru instrumentar si diferite materiale medico chirurgicale.
n F.R. X sunt oficiale patru metode de sterilizare si anume:
- sterilizarea cu vapori de apa sub presiune;
- sterilizarea prin caldura uscata
- sterilizare prin filtrare,
- sterilizare cu gaz.
APARATURA SI USTENSILELE FOLOSITE IN PRACTICA FARMACEUTICA
n receptura poate exista o mica boxa sterila pentru aparatul de distilat
sau pentru prepararea colirelor si, de asemenea, un spalator pentru spalarea re
cipientelor.
Aparatura prezenta n receptura :
- aparate si ustensile pentru cntarire si masurare (balante, cilindrii grad
ati, pipete, mensuri gradate);
- ustensile necesare pentru prepararea formelor farmaceutice (mojare, pist
ile, capsule de portelan, patentule, presa pentru supozitoare, pilular etc.);
- materiale pentru ambalare si pregatirea medicamentelor pentru expediere
(sticle, borcane, pungi, etichete, tecturi, capsule de hrtie, capsule amilacee, f
lacoane cu dop, picurator etc.).
CONDITII PE CARE TREBUIE SA LE INDEPLINESCA BALANTELE
O balanta pentru a fi utilizata trebuie sa ndeplineasca urmatoarele condi
tii:
Sa fie sensibila - sensibilitatea este exprimata prin acea greutate minima rapor
tata la ncarcatura maxima pe care balanta o poate sesiza.
Sa fie stabila sa se echilibreze ct mai rapid dupa balansare.
Sa fie justa (exacta) daca se schimba doua greutati egale pe cele doua platane s
a ramna n echilibru.
Sa fie fidela cntarind diferite mase indiferent de pozitia de pe platan sa fie ne
cesara aceleasi greutati pentru echilibrare.
B. Conditii de pastrare a balantelor
Pentru mentinerea performantelor tehnice la pastrarea balantelor trebuie respect
ate urmatoarele conditii:
- sa nu fie expuse unor variatii mari de temperatura si umiditate;
- curatirea platanelor, prghiilor, cutitelor se face cu materiale textile fine;
- balantele sa fie ferite n timpul exploatarii de socuri mecanice, avnd grija ca t
otdeauna n timp de repaus sau la ncarcarea talerelor balanta sa fie n pozitia nchis;
- balantelor li se impune o verificare cel putin anuala, cnd pot fi rezolvate si
alte aspecte tehnice de ntretinere (ungerea coloanelor nichelate etc.);
- cumpana de mna se pastreaza n cutii sau suspendata cu ajutorul dispozitivului in
elar ntr-un cui fixat pe un cadru.
MASURAREA MEDICAMENTELOR LICHIDE....
Pentru masurarea lichidelor trebuie tinut cont de urmatoarele aspecte:
- alegerea unui vas potrivit raportat la cantitatea de lichid masurata;
- masuratorile trebuie facute la temperatura indicata pe vasul gradat;
- pentru exactitatea masuratorii citirea volumului se face la baza meniscului
Vase utilizate :
1. Mensura
2. Cilindru gradat.
3. Balon cotat.
4. Pipeta: cu bula, pipete biureta.
5. Biuretele.
GRANULAREA
Granulele sunt preparate farmaceutice solide, constituite din particule
de forma neregulata, vermiculara, cilindrica sau sferica care contin substante a
ctive si substante auxiliare destinate administrarii interne.
Prin granulare se realizeaza amestecurile de pulberi in particule de o anumita f
orma, avand ca rezultat micsorarea volumului, imbunatatirea proprietatilor de cu
rgere si a compresibilitatii.
Sub forma de granulate se prelucreaza de obicei substantele medicamentoase utili
zate n doze mai mari ca: vitamine, tonice, extracte vegetale etc., iar continutul
de substanta activa este n general 10-20%.
DISTILAREA-APARATURA, SPATII
Distilarea este operatia prin care un lichid se transforma n starea de vapori n ur
ma fierberii urmata de condensare ca urmare a dirijarii vaporilor printr-un refr
igerent. Distilarea se utilizeaza n diferite scopuri:
- purificarea lichidelor;
- separarea unui lichid n partile componente, n functie de temperatura de fierbere
.
Se pot distila doar lichide care nu se descompun la fierbere.
Distilatoarele utilizate n farmacie pot fi mpartite n trei categorii n functie de po
zitia pe care o ocupa refrigerentul fata de cazanul de distilare si anume:
- per latus (cnd cazanul si refrigerentul sunt alaturate);
- per ascensum (cu refrigerentul montat deasupra cazanului de distilare);
- per descensum (cu refrigerentul montat sub cazanul de distilare).
Distilatoare utilizate n industrie
A. Distilator cu efect simplu
B. Distilatorul cu efect dublu
C. Distilatorul cu termocompresie
APA DISTILATA - APARATURA NECESARA PREPARARE
Apa distilata este solventul cel mai utilizat n practica farmaceutica fiind const
ituentul de baza al organismului
Distilatoarele utilizate n farmacie pot fi mpartite n trei categorii n functie de po
zitia pe care o ocupa refrigerentul fata de cazanul de distilare si anume:
- per latus (cnd cazanul si refrigerentul sunt alaturate);
- per ascensum (cu refrigerentul montat deasupra cazanului de distilare);
- per descensum (cu refrigerentul montat sub cazanul de distilare)
MEDICAMENTUL-DEFINITIE, MODALITATI DE PREPARARE
Prin medicament ntelegem o substanta medicamentoasa, o forma farmaceutica sau un
produs tipizat care poate fi administrat bolnavilor dupa o anumita posologie si
folosit pentru prevenirea, ameliorarea, vindecarea sau diagnosticarea unor sufer
inte.
Nu orice substanta medicamentoasa este medicament, ci pentru a deveni medicament
este importanta o anumita dozare, prelucrare n forma, astfel nct sa poata fi admin
istrata bolnavilor ceea ce presupune de cele mai multe ori utilizarea pe lnga sub
stante medicamentoase a substantelor auxiliare ca de exemplu: excipienti, corect
ori (gust, miros, pH), adjuvanti, izotonizanti, conservanti), vehicule etc.
Nu orice forma este medicament. Sunt forme farmaceutice care nu pot fi considera
te medicamente deoarece nu pot fi utilizate ca atare (ca de exemplu: tincturile,
extractele etc.)
Modalitati de preparare : dizolvare, pulverizare, comprimare si se obtin :
- solutii;
- pulberi
- comprimate
Preparare in farmacie : La primirea retetei, farmacistul va citi cu atentie rete
ta, verificnd substantele medicamentoase, dozele maxime admise daca e cazul, exis
tenta substantei n farmacie, posibilitatea prepararii, taxeaza reteta si o naintea
za pentru preparare.
n cazul lipsei unei substante medicamentoase, substituiri se pot face doar cu sub
stantele care au actiunea terapeutica identica de exemplu: fosfat de codeina cu
clorhidrat de codeina etc.
Nu se permite prepararea a doua sau mai multe retete deodata.
Aparatura pentru cntarire trebuie sa fie verificata conform dispozitiilor legale.
Dupa prepararea retetei conform regulilor tehnice dependente de forma prescrisa
si proprietatile fizico-chimice ale ingredientelor, preparatul se ambaleaza si s
e eticheteaza corespunzator. n farmacie exista un Registru pentru copierea retetel
or n care este copiata fiecare reteta preparata.
MEDICAMENTUL- DEFINITIE, CLASIFICARE DUPA MODUL DE FORMULARE
Prin medicament ntelegem o substanta medicamentoasa, o forma farmaceutica
sau un produs tipizat care poate fi administrat bolnavilor dupa o anumita posol
ogie si folosit pentru prevenirea, ameliorarea, vindecarea sau diagnosticarea un
or suferinte
Clasificare dupa modul de formulare
a. Medicamente oficinale, sunt formule oficinale n farmacopee, avnd formule fixe,
bine puse la punct, mod de preparare si n general se gasesc preparate n farmacii.
b. Medicamente magistrale sunt medicamente preparate pe baza unor formule stabil
ite de medic, avnd n general o conservabilitate mai mica si se prepara n cantitati
mici n functie de nevoie.
c. Medicamente industriale (tipizate) au formule fixe, stabilitate, posi
bilitate de control avnd diferite denumiri (D.C.I. sau denumirea producatorului)
si sunt preparate n industria de medicamente sau n laboratoare de microproductie.
Aceste medicamente trebuie sa corespunda exigentelor impuse de farmacopee sau fi
sele tehnice. Denumirile produselor tipizate figureaza n Nomenclatorul de medicame
nte (publicatie de specialitate cu aparitie anuala)
MEDICAMENTE INDUSTRIALE-AVANTAJE
Medicamente industriale (tipizate) au formule fixe, stabilitate, posibilitate de
control avnd diferite denumiri (D.C.I. sau denumirea producatorului) si sunt pre
parate n industria de medicamente sau n laboratoare de microproductie. Aceste medi
camente trebuie sa corespunda exigentelor impuse de farmacopee sau fisele tehnic
e. Denumirile produselor tipizate figureaza n Nomenclatorul de medicamente (publica
tie de specialitate cu aparitie anuala).
Un medicament ajunge sa fie preparat la scara industriala si apoi eliberat la ni
velul farmaciilor numai daca detine Licenta de fabricatie si Certificatul de Inr
egistrare.
Avantaje : sunt stabile putand fi pastrate si folosite mai mult timp dupa fabric
atie.
MEDICAMENTE ALOPATE
Medicamente alopate (majoritatea medicamentelor) sunt medicamente care a
ctioneaza n mod antagonic asupra bolii si n obtinerea acestora este respectat prin
cipiul lui Hipocrates Contraria Contraris curantur
MEDICAMENTE MAGISTRALE
Medicamente magistrale sunt medicamente preparate pe baza unor formule stabilite
de medic, avnd n general o conservabilitate mai mica si se prepara n cantitati mic
i n functie de nevoie
MEDICAMENTE OFICINALE
Medicamente oficinale, sunt formule oficinale n farmacopee, avnd formule fixe, bin
e puse la punct, mod de preparare si n general se gasesc preparate n farmacii
EXCIPIENTI FOLOSITI LA PREPARAREA FORMELOR FARMACEUTICE SOLIDE
Excipientii pot fi de diferite proveniente: minerala, vegetala sau de si
nteza.
Excipientii trebuie sa ndeplineasca cteva conditii:
- grad de finete avansat;
- sa fie sterilizabili;
- sa fie hidrofobi;
- sa nu fie un mediu prielnic pentru dezvoltarea microorganismelor.
Excipientii utilizati se pot clasifica dupa urmatoarele criterii:
B1. Dupa starea fizica:
- excipienti lichizi;
- excipienti moi;
- excipienti solizi.
B2. Dupa rolul ndeplinit:
a) Excipienti aglutinati (adezivi, lianti) :
? sirop de glucoza;
? sirop simplu;
? mierea de albine;
? mucilagul de metilceluloza, C.M.C. Na, Tragacanta;
? unguent de glicerina (conform F.R. X);
? polietilenglicoli;
? unt de cacao;
? excipient cu drojdie de bere
b) Excipienti dezagreganti sunt excipientii care n prezenta apei si maresc volumul
contribuind astfel la dezagregarea pilulelor n tractul digestiv. n acest scop se
pot utiliza: amidonul, glicerina etc.
c) Excipienti diluanti sunt utilizati n prescriptii n care substantele active sunt
prescrise n cantitati mici, cantitatea lor fiind insuficienta pentru a obtine pi
lule de 0,2-0,3 g.
d) Excipienti adsorbanti sunt utilizati pentru prescriptiile n care sunt substant
e lichide sau moi si contribuie la obtinerea unei mase plastice care se poate mo
dela corespunzator. n acest scop se pot utiliza: pulberi vegetale, amidon, caolin
etc.
e) Excipienti consperganti sunt pulberi fine care sunt adaugate dupa rotunjirea
pilulelor si au scopul de a mpiedica aderenta pilulelor. Ca excipienti conspergan
ti se utilizeaza: pulberea de licviritie, pulberea de licopodiu, carbonat de cal
ciu etc
MATERIALE SI ARTICOLE DE CONDITIONARE
Conditionarea medicamentelor include conditionarea primara si conditionarea secu
ndara ( ambalarea)
Conditionarea primara are loc imediat dupa preparare si consta in introducerea f
ormei farmaceutice intr-un recipient adecvat. Conditionarea are rol de :
-De protectie (izoleaza si pastreaza medicamentul n timp)
-Functional (faciliteaza utilizarea)
-De identificare si de informare (eticheta cu denumirea, indicatiile de utilizar
e, precautiile necesare etc.)
Calitatile recipientului:
-rezistent la
-un domeniu larg de temperatura
-un domeniu larg de umiditate
-influenta luminii
-mbatrnire
-la microorganisme
-rezistenta mecanica adecvata
-sa mpiedice patrunderea de lichide si gaze
-sa nu reactioneze fizic sau chimic cu medicamentele pentru a nu altera
-puritatea
-calitatea
-continutul n substanta medicamentoasa
Tipuri de recipient:
- Recipiente bine inchise :
? sticle cu dop pt preparate lichide
? Flacoane de sticla sau plastomer prevazute cu capace pt pulberi,granulat
e, capsule, comprimate
? Tuburi metalice sau plastomer pt unguente
- Recipiente bine inchise prevazute cu sistem de picurare
- Recipient inchise etans:
? Fiole si flacoane sticla pt preparate injectabile sterile
? Flacoane din sticla sau plastomer pt preparate perfuzabile
Recipientul de conditionare secundara (ambalarea)
-De cele mai multe ori sunt realizate din carton inscriptionat
-Nu are influenta directa asupra stabilitatii si conservarii
Permit:
-manipularea
-transportul
-identificarea
-informarea bolnavului
SOLUTII MEDICAMENTOASE PT ADMINISTRARE ORALA
Preparatele lichide ( emulsii, suspensii) , dar mai ales solutiile se preteaza l
a o posologie individualizata. Dozele de medicament lichid se adapteaza masei co
rporale precum si dozajului progresiv sau regresiv.
Preparate multidoza se administreaza in volume diferite in functie de natura sub
stantelor active.
- Administrare sub forma de picaturi pt solutiile subst puternic active
- Administrare cu lingurite speciale sau alte ustensile gradate
- Administrare cu masuri aproximative : lingura, lingurita
Preparate unidoza sunt conditionate in :
- Fiole cu solutii buvabile
- Flacoane cu capacitate mica 5-10ml
- Plicuri metalice
Preparatele unidoza sunt avantajoase datorita exactitatii dozarii, utilizarii si
mple, protejarii continutului, identificarii fiecarei doze in momentul administr
arii
Exemple : Siropuri, Potiuni, Forme reconstituite, Solutii buvabile
CLASIFICAREA SOLUTIILOR MEDICAMENTOASE DUPA MODUL DE ADMINISTRARE
Definitie: sunt preparate farmaceutice lichide care contin una sau mai multe sub
stante active dizolvate intr-un solvent sau amestec de solventi si sunt destinat
e administarii interne sau externe.
Solutiile medicamentoase sunt sisteme disperse omogene, constituite dintr-un med
iu de dispersie lichid in care sunt dispersate omogen substante active solide, l
ichide sau gazoase.
Dupa modul de administrare :
Medicamente de uz intern sunt medicamentele care se administreaza per oral iar e
tichetarea se realizeaza avnd etichete cu chenar albastru pe fond alb si specific
atia INTERN.
Medicamente de uz extern sunt preparate medicamentoase administrate pe piele sau
mucoase ca de exemplu: unguente, badijonaje, picaturi pentru ochi, supozitoare,
sprayuri, supozitoare etc. la care eticheta are chenar rosu pe fond alb si avnd
specificatia EXTERN.
Medicamente parenterale (injectabile, perfuzabile) se administreaza parenteral a
vnd eticheta cu chenar galben pe fond alb si specificatie INJECTABIL.
REGULI PRACTICE DE PREPARARE A SOLUTIILOR
Solutiile medicamentoase sunt preparate farmaceutice lichide, care contin una sa
u mai multe substante active dizolvate ntr-un solvent sau ntr-un amestec de solven
ti si destinate administrarii interne, externe sau pentru prepararea altor forme
farmaceutice. Solutiile medicamentoase au ca solventi: apa, alcoolul, glicerolu
l sau uleiuri vegetale.
F.R. X prevede prepararea solutiilor prin dizolvarea substantelor medicamentoase
n solventi potriviti si completarea la masa specificata (m/m). Dupa dizolvare, d
aca este cazul, solutiile se filtreaza.
n general la prepararea solutiilor, initial se dizolva substantele mai greu solub
ile urmnd apoi cele cu solubilitate mai ridicata iar substantele volatile, aromat
izantii, colorantii se adauga la sfrsit.
Solutiile se pastreaza in recipiente bine inchise
SOLUTII INJECTABILE PERFUZABILE - CONDITII PE CARE TREBUIE SA LE NDEPLINEASCA
Preparatele perfuzabile sunt solutii apoase sau emulsii U/A, izotonice sterile s
i apirogene care se administreaza intravenos n volume de 100 ml sau mai mari cu a
jutorul unui dispozitiv de perfuzare.
Pentru obtinerea preparatelor injectabile este nevoie (n afara de conditii specia
le de preparare care sa asigure sterilitatea), de substante active, respectiv au
xiliare de calitate deosebita care sa se preteze la administrari parenterale.
Conditii pe care trebuie sa le ndeplineasca :
- Substantele medicamentoase fiind introduse direct sub diferite forme n ci
rcuitul sanguin trebuie sa fie foarte pure fizico-chimic si microbiologic; astfe
l perfuziile se izotonizeaza si in functie de substantele medicamentoase se aduc
la pH apropiat de 7,4 si la o compozitie ionica cat mai apropiata de lichidele
organismului
- Solutiile perfuzabile trebuie sa fie limpezi, practice lipsite de partic
ule in suspensie
- Emulsiile perfuzabile , dupa agitare, trebuie sa aiba un aspect omogen s
i nu trebuie sa prezinte nici un semn de separare a fazelor
PREPARATE PERFUZABILE-DEFINITIE, CLASIFICARE
Preparatele perfuzabile sunt solutii apoase sau emulsii U/A, izotonice sterile s
i apirogene care se administreaza intravenos n volume de 100 ml sau mai mari cu a
jutorul unui dispozitiv de perfuzare.
Clasificarea perfuziilor n functie de utilizarea lor:
- Perfuzii pentru restabilirea echilibrului hidro-electrolitic;
- Perfuzii pentru restabilirea echilibrului acido-bazic;
- Perfuzii cu substante energetice;
- Perfuzii folosite n metabolismul reconstituant;
- Perfuzii nlocuitoare de plasma;
- Solutii pentru dializa peritoneala si hemodializa
COMPONENTELE SOLUTIILOR - SUBSTANTE MEDICAMENTOASE, SOLVENTI
Solutiile sunt constituite din subsatnte active si constituenti. Pentru
a se asigura o preparare corespunzatoare a solutiilor trebuie sa se cunoasca pro
prietatile fizico chimice ale substantelor care urmeaza sa se dizolve si cel ale
solventilor. Substantele medicamentoase solide constitue principalele component
e ale solutiilor,deoarece acestea imprima actiunea terapeutica. Vehicului este
constituit din solventul propriu-zis, alaturi de alte componente cum ar fi de ex
emplu: siropurile adaugate pentru ndulcire.
Substante medicamentoase. Substantele active solide constituie de obicei faza di
spersata a unei solutii. Cea mai importanta caracteristica pentru obtinerea solu
tiilor este solubilitatea.
Constitutia chimica a substantelor poate da indicatii asupra solubilitatii. Saru
rile minerale si organice sunt n majoritatea lor solubile in apa si insolubili hi
drocarburi, uleiuri, cloroform, eter. Alcoolii sunt solubile ntre ei ca si uleiur
ile si esentele. Esterii sunt solubile n acetat de etil.
Solventii, in general solventii sunt substrante lichide care pot face ca substan
tele solide sa capete starea lichida. Se spune ca solventul dizolva solidul.Solv
entii folosi n practica farmaceutica pot fi mpartiti n 3 grupe:
- Apa, alcool etilic, alcool metilic, glicerina,
- Acetona, cloroform, alcool amilic, eter acetic, eter etilic;
- Benzen, sulfura de carbon, benzina, ulei de terebentina, ulei de parafina.
Solventii ntrebuintati la prepararea solutiilor trebuie sa fie bine definiti din
punct de vedere chimic si puri sa aiba putere de dizolvare fatade substantele ac
tive, sa fie stabili si inerti din punct de vedere chimic, sa fie incolori.
CLASIFICAREA SOLUTIILOR DUPA NATURA SOLVENTULUI
Solutiile medicamentoase sunt preparate farmaceutice lichide, care contin una sa
u mai multe substante active dizolvate ntr-un solvent sau ntr-un amestec de solven
ti si destinate administrarii interne, externe sau pentru prepararea altor forme
farmaceutice.
Dupa natura solventului
- solutii apoase;
- solutii alcoolice;
- solutii glicerolate;
- solutii uleioase;
- solutii cu solventi anhidri: propilenglicol, polietilenglicol
SOLVENTI-ULEIURI VEGETALE SI MINERALE
Uleiuri vegetale. n practica farmaceutica se utilizeaza diferite uleiuri
vegetale: ulei de floarea soarelui, ulei de ricin, ulei de migdale, ulei de masl
ine, ulei de seminte de dovleac etc.
Uleiurile vegetale sunt fluide la 200C, limpezi, de culoare galben deschis, fara
miros (sau miros slab caracteristic), vscoase cu densitate mai mica dect apa. Exi
sta si uleiuri vegetale solide la 200C (exemplu uleiul de cacao). Uleiurile vege
tale sunt insolubile n apa si n alcool dar solubile n majoritatea solutiilor apolar
e (benzen, cloroform, tetraclorura de car etc.). Uleiurile vegetale au dezavanta
jul ca se autooxideaza (rncezesc) datorita prezentei legaturilor duble n moleculel
e acizilor esterificati cu glicerolu
Uleiuri minerale. Dintre uleiurile minerale cel mai utilizat este uleiul de para
fina. Uleiul de parafina contine un amestec de hidrocarburi parafinice saturate
si se obtine prin distilarea fractionata a petrolului.
Este un lichid incolor, fara gust, fara miros, solubil n solventi apolari (benzen
, cloroform, eter etc.) si foarte greu solubil n alcool si nemiscibil cu apa.
Se amesteca n orice proportie cu uleiurile grase (cu exceptia uleiului de ricin)
ct si cu uleiuri volatile.
Parafina lichida administrata intern are efect laxativ iar extern se utilizeaza
pentru preparate topice fiind foarte bine tolerat pe epitelii.
SOLVENTI - CONDITII PE CARE TREBUIE SA LE NDEPLINEASCA
Alegerea unui solvent corespunzator este dependenta de scopul terapeutic
urmarit ct si de solubilitatea substantelor active. Un solvent potrivit trebuie
sa ndeplineasca urmatoarele conditii:
- sa corespunda exigentelor calitative impuse de F.R. X sau alte stasuri;
- toleranta buna;
- inertie chimica si farmacologica;
- sa asigure stabilitatea substantelor;
- sa nu corodeze recipientul;
- sa fie miscibil cu mucusul si sa nu influenteze negativ miscarea ciliara;
- sa fie economic.
SOLUTII OFICINALE-CONSERVARE
Medicamente oficinale, sunt formule oficinale n farmacopee, avnd formule f
ixe, bine puse la punct, mod de preparare si n general se gasesc preparate n farma
cii. Solutiile medicamentoase sunt preparate farmaceutice lichide, care contin u
na sau mai multe substante active dizolvate ntr-un solvent sau ntr-un amestec de s
olventi si destinate administrarii interne, externe sau pentru prepararea altor
forme farmaceutice. Solutiile medicamentoase au ca solventi: apa, alcoolul, glic
erolul sau uleiuri vegetale. Conservarea solutiilor are loc n recipiente bine nchi
se.
Solutiile trebuie sa-si pastreze calitatile si efectul terapeutic pe toata perio
ada de valabilitate.
EXEMPLE DE PREPARATE OFICINALE
Medicamente oficinale, sunt formule oficinale n farmacopee, avnd formule fixe, bin
e puse la punct, mod de preparare si n general se gasesc preparate n farmacii
? apa oxigenata
? tinctura de iod
? alcool iodat 1%
? mixtura mentolata
? iodul iodurat
? glicerina boraxata
? talc mentolat
? alcool boricat
? pasta cu apa
? solutie de Rivanol 1%
? sirop simplu
? solutie de albastru de metil
? alcool camforat
? unguent cu sulf
SOLUTII-AVANTAJE, DEZAVANTAJE
Solutiile medicamentoase sunt preparate farmaceutice lichide, care contin una sa
u mai multe substante active dizolvate ntr-un solvent sau ntr-un amestec de solven
ti si destinate administrarii interne, externe sau pentru prepararea altor forme
farmaceutice. Solutiile medicamentoase au ca solventi: apa, alcoolul, glicerolu
l sau uleiuri vegetale.
Avantaje
Solutiile sunt nu numai cea mai veche forma ci si preparatul cel mai utilizat de
bolnavi, administrabil pe toate caile de administrare.
Solutiile prezinta multe avantaje si anume:
- administrare usoara;
- dozare exacta a substantei active (omogenitate);
- biodisponibilitatea foarte buna;
- efect rapid;
- utilizare cu succes n pediatrie, fiind usor de dozat;
- permit prelucrarea substantelor higroscopice, delicvescente si a celor care fo
rmeaza amestecuri eutectice lichide;
- permit utilizarea de aromatizanti, edulcoranti, coloranti, corectori de miros
si gust;
- evita actiunea iritanta asupra tractului digestiv (stomac etc.) actiune prezen
ta la unele comprimate, sau pulberi deoarece sub forma de solutii se evita preze
nta unor concentratii mari de substanta activa ntr-un anumit punct;
- solutiile pentru uz extern permit administrarea uniforma a substantelor;
- solutiile se preteaza la fabricarea si conditionare automata.
Dezavantaje
- stabilitate mica (apa este un mediu bun pentru reactii chimice);
- volumul si masa solutiilor este mare ceea ce presupune cost ridicat, la transp
ort, spatii de depozitare mari;
- solutiile pot fi usor invadate de microorganisme ceea ce impune adaugare de co
nservanti
PICATURI PENTRU URECHE- DEFINITIE, pH, CONSERVARE
Picaturile pentru ureche sunt preparate farmaceutice lichide sub forma de soluti
i, emulsii sau suspensii destinate administrarii n conductul auditiv extern (F.R.
X)
Picaturile pentru ureche sunt o parte a medicamentelor otologice. n afara
de picaturi se mai utilizeaza diferite alte forme, ca de exemplu: unguente sau
chiar forme solide care sunt instilate, pulverizate sau introduse n conductul aud
itiv extern.
pH-ul favorabil este cuprins ntre 5-7,5
Picaturile pentru ureche sunt conditionate n recipiente bine nchise de capacitate
cuprinsa ntre 5-25 ml confectionate din sticla sau material plastic si prevazute
cu dop picurator. Flaconul cu solutie se eticheteaza corespunzator utilizndu-se s
i diferite etichete aditionale de exemplu:
- A se pastra la loc racoros
- A se pastra ferit de lumina etc.
E2. Baile auriculare se administreaza n cantitati mari pna la umplerea con
ductului auditiv extern de acea prepararea si conditionarea lor presupune respec
tarea unor reguli stricte
PICATURI PT URECHI-DEZAVANTAJE
Picaturile pentru ureche sunt preparate farmaceutice lichide sub forma d
e solutii, emulsii sau suspensii destinate administrarii n conductul auditiv exte
rn
Dezavantaje.
- formele utilizate trebuie ncalzite la temperatura corpului;
- nu totdeauna se poate asigura un contact prelungit cu mucoasa conductului audi
tiv;
- solutiile apoase nu totdeauna sunt eficiente;
- uneori solutiile pot transporta infectia in zonele nvecinate (sinusuri);
- uneori solutiile nu sunt miscibile cu secretiile urechii mentinndu-se o umidita
te crescuta factor care favorizeaza aparitia infectiilor microbiene sau fungice.
n general, solutiile apoase sunt indicate n afectiuni nesupurative, iar solutiile
uleioase se vor evita pe ct posibil.
ERINE-DEFINITIE, pH, CONSERVARE
Picaturile pentru nas sunt preparate farmaceutice lichide, sub forma de solutii,
emulsii sau suspensii destinate administrarii pe mucoasa nazala. n afara de pica
turi pentru nas, pentru tratamentul mucoasei nazale se utilizeaza si alte forme.
Formele utilizate n acest scop sunt numite medicamente rinologice. Dintre formel
e rinologice utilizate frecvent amintim: erine (picaturi pentru nas), aerosoli,
unguente, sisteme pulverulente sau sisteme bioadezive
pH-ul: optim este cuprins ntre 6-7,5.
Conservare :Medicamentele rinologice lichide se ambaleaza n recipiente bine nchise
prevazute cu un sistem de picurare, depozitate la loc racoros si ferit de lumin
a
APE DE GURA
Sunt solutii apoase, hidroalcoolice, destinate mentinerii sanatatii muco
asei bucale sau utilizate chiar n scop curativ. Pentru obtinerea acestei forme se
utilizeaza urmatoarele ingrediente:
- substante active (antiseptice, deodorante, antiinflamatoare, astringente sau a
ntestezice locale) dizolvate singure sau mpreuna cu alti auxiliari ntr-un solvent
potrivit. Pentru prepararea aceste forme utilizam substante ca: acid boric, acid
benzoic, timol, eucaliptol etc.
- iar ca solventi: apa, solutii hidroalcoolice (ntre 500-800) si uneori cu adaos
de glicerol.
Modul de utilizare a formei este prin mentinerea n contact cu mucoasa bucala un a
numit timp urmata de eliminarea apei de gura si clatirea cavitatii
bucale.
SOLUTIA DE ACID BORIC
Rp -Acid boric 2g
-Apa solu?ie- 100g
Se dizolva acidul boric n apa la fierbere ?i dupa racire, solu?ia se completeaza
?i se filtreaza prin hrtie de filtru .n concentra?ie de 2-3% acidul boric poate re
cristaliza prin racire( nu se folose?te).
Are ac?iune antiseptica .Solu?ia se prepara extemporae (la nevoie) ?i n cantita?i
mici, deoarece este invadata de microorganisme .
Prezentrare: cristale lucioase,translucide.
Este folosit ?i ca agent conservant de colire.
SOLUTIA DE ALBASTRU DE METILEN
Rp/ Methylthioninii Chloridum..1g
Aqua destillata..99g
- Solutia se prepara prin dizolvarea 1g albastru de metil in 99g apa disti
lata la temperatura de fierbere.
- Proprietati: albastrul de metil se gaseste sub forma de cristale sau pul
bere cristalina verde inchis cu luciu metalic, fara miros, cu gust slab amar
- Actiune terapeutica: analgezic si dezinfectant, creste capacitatea de ox
idare a sangelui
- Indicatii : infectii ale conjunctivitei, mucoasei bucale
- Mod de administrare : extern sub forma de solutie 1%, pensulatii ale muc
oaselor
Conservare: ferit de lumina.
SER EFEDRINAT 0.5%
Rp:Clorhidrat de efedrina.......................................................
....................0,5g
Ser fiziologic qs ad............................................................
........................100g
Mf.-solutie(instilatii nazale)
Ds.-extern
Clorhidratul de efedrina se prezinta sub forma de cristale acidulare,incolore sa
u pulbere alba cristalina, cu gust amarui, fara miros,solubila in apa.
Dupa cntarire efedrina se pune ntr-un pahar Erlenmeyer sau alt vas potrivit peste
care se adauga solventul indicat n prescriptie agitndu-se pna la dizolvare. Dupa ob
tinerea solutiei aceasta se ambaleaza n flacoane cu dop picurator de culoare brun
a, etichetate extern
Actiune:vasoconstrictoare,este un decongestionant nazal folosit pentru instilati
i nazale.
Indicatii: sinuzite , rinite,etc. ,pentru adulti si copii peste un an
Conservare si depozitare: solutia se conditioneaza intr- un recipient prevazut c
u dop picurator, la "Separanda".
SER EFEDRINAT 1%
Rp:Clorhidrat de efedrina.......................................................
.............................1g
Ser fiziologic .................................................
..................................qs ad.100g
Mf.-solutie(instilatii nazale)
Ds.-extern
Clorhidratul de efedrina se prezinta sub forma de cristale acidulare,incolore sa
u pulbere alba cristalina, cu gust amarui, fara miros,solubila in apa.
Serul fiziologic este o solutie de clorura de sodiu (NaCl)0,9%.
Preparare:se cantareste clorhidratul de efedrina si se dizolva cate putin cu ser
ul fiziologic.
Actiune:vasoconstrictoare,este un decongestionant nazal folosit pentru instilati
i nazale.
Indicatii: sinuzite , rinite,etc. ,pentru adulti si copii peste un an
Conservare si depozitare: solutia se conditioneaza intr- un recipient prevazut c
u dop picurator, la "Separanda".
SOL.PROTARGOL 1% ; PREPARARE. INDICATII
Rp/
PROTARGOL 1g
APA DISTILATA q.s. ad. 100 g
Preparare: Protargolul ( proteinatul de argint ) se presara deasupra apei si se
agita pina la dizolvarea completa.( tehnica de preparare ,, per descensum).
Se filtreaza prin vata ; se aduce la 100g si se ambaleaza in sticle bine inchise
, ferite de lumina.
Indicatii: extern , picaturi in nas; actiune antiseptica , decongestionanta.
SOLUTIA DE CITRAT DE MAGNEZIU(LIMONADA ROGE)FR X.PREPARARE; INDICATII
Rp/
ACID CITRIC 25g
CARBONAT BAZIC DE MAGNEZIU 15g
SIROP DE LAMAIE 50g
APA DISTILATA ad.350g
M. f. sol D.s. intern
Preparare: se dizolva acidul citric in 200 g apa incalzita la,se adauga treptat
si sub agitare carbonatul bazic de magneziu; dupa incetarea degajarii bioxidului
de carbon Solutia calda se filtreaza prin vata sau tifon peste siropul de lamii
e cintarit in flaconul de expeditie sise complecteaza cu restul cantitatii de ap
a. Amestecul obtinut este numit limonada si contine 40g citrat de magneziu.
Indicatii: purgativ usor; se administreaza la interval de jumatate de ora ,cite
2 linguri.
SOLUTIE ALCOOLICA DE IOD IODUAT(T-RA DE IOD).PREPARARE.
Rp/
IOD 2,00g
IODURA DE POTASIU 5,00g
ALCOOL 50% q.s. ad. 100,00g
M.f. sol. D.S. ext.
Preparare: Iodul si iodura de potasiu cntarite si triturate mpreuna se diz
olva mai nti n 30g alcool de 500 si se completeaza cu restul de alcool de 500 la 10
0 g. Se conserva n recipient incolore, bine nchise , la ,,Separanda,, . Este o sol
utie limpede, bruna, cu miros characteristic de iod si de alcool.
Observatii: Iodura de potasiu ajuta la dizolvarea iodului. Iodul se cntar
este cu lingurita de os sau plastic.
Indicatii: piodermite, dermato-micoze. Are actiune antiseptic, micostati
ca, revulsiva.
SOLUTIO AETHACRIDINI LACTICI 1%. (solutie rivanol)
Rivanol
Rivanolum 0,lg
Aqua destillata 99,9g
- Rivanolul este solubil in apa la cald. Ca atare l vom dizolva n apa fierbinte (n
u la fierbere) se completeaza la 100g si se filtreaza.
- Antiseptic, micostatic si bactericid, neiritant si netoxic, indicat n piodermi
te, eczemele infectate, stomatite si dermatite micotice.
- Se administreaza sub forma de comprese umede, gargarisme, spalaturi.
- Forma de pastrare:- sticla cu dop de pluta sau dop de plastic, nvelit n ceolofan
SOLUTIE IOD IODURAT FORTE ( Solutie Lugol )
Iod 5g
Iodura de potasiu 10g
Apa distilata 85g
- Iodul si iodura de potasiu se dizolva n 5g apa si dupa dizolvarea solutia se di
lueaza cu restul de apa, adaugata n portiuni mici si agitnd continuu.
- Se prezinta ca o solutie limpede de culoare brun-rosiatica cu miros caracteris
tic de iod.
- Se pastreaza n flacoane bine nchise la adapost de lumina la "SEPARANDA".
- Antitiroidian, antisclerozant, caustic, antiseptic si micostatic cu actiune to
pica indicata n ateroscleroza, unele afectiuni tiroidiene, dermatomicoze.
- Se administreaza intern sub forma de picaturi, extern - tamponari.
SOLUTIE ALCOOLICA DE IOD IODURAT TINCTUR DE IOD
Iodum 2g
iodura de potasiu 3g
Alcool 50 lOOg
Iodul si iodura de potasiu se dizolva ntr-o cantitate mica de alcool 50, apoi se c
ompleteaza la 1 OOg cu restul de alcool diluat. Solutia alcoolica de iod iodurat
este numita impropriu tinctura de iod, denumire traditionala
- Concentratia n iod a solutiei alcoolice de iod iodurat variaza dupa diferite f
armacopei ntre 2 -10%.
- Dizolvarea iodului se produce mai usor ntr-o solutie concentrata de iodura de
sodiu care apoi se dilueaza cu alcool, lodura de sodiu are si rolul de stabiliza
nt, deoarece mpiedica formarea acidului iodhidric.
- Solutie limpede, de culoare bruna, cu miros de iod si alcool.
-Este antiseptic, micostatic cu actiune topica si revulsiv, prescris n piodermite
si dermatomicoze sub forma de tamponari.
ALCOHOLUM DILUTUM (alcoool diluat cfm. Fr.X)
ACOHOLUM 67,5 g
AQUA DESTILLATA 32^ g
-Lichid incolor, limpede, cu miros caracteristic si gust arzator.
- Se amestecam orice proportie cu apa, acetona si glicerina. Se foloseste n farma
cie la prepararea tincturilor si extractelor.
- Intern actioneaza ca excitant, stimulent general si nervos, formeaza vehiculul
unor potiuni. Extern este revulsiv si antiseptic, fiind prescris sub forma de c
ompresii, lotiuni si frictii.
. SOLUTIO HYDROGENII PEROXYD DILUTA (APA OXIGENATA)
- Apa oxigenata. Solutia diluata de peroxid de hidrogen contine 2,85- 3,2% perox
id de hidrogen.
- Se ntrebuinteaza apa distilata deoarece apa potabila descompune repede peroxidu
l de hidrogen, mai ales datorita urmelor de fier care catalizeaza descompunerea.
Prin descompunere totala 1 ml solutie dezvolta lOml oxigen (apa oxigenata de 10
volume).
- Solutia de peroxid de hidrogen este limpede, incolora, fara miros, cu gust sla
b metalic si cu reactie slab acida.
- Se pastreaza n vase de sticla neutra si ferite de contactul cu dopuri de pluta
sau cauciuc, ferite de lumina si la loc racoros.
- Caldura o descompune rapid, iar lumina accelereaza descompunerea.
- Antiseptic, hemostatic local, decolorant, dezodorizant, este indicata n tratame
ntul local al diverselor plagi, n otite, angine(gargara), n dermatologie la decolo
rarea pielii sia parului.
- Se prepara n cantitati mici, la nevoie.
Solutie efervescenta
Solutia I
bicarbonat de sodiu 4g
sirop simplu 15g
apa distilata q.s. ad lOOg
Solutia II
acid citric 3.5g
sirop citric 15g
apa distilata q.s ad lOOg
- Contine 95-105 % hidrogen carbonat de sodiu (solutia I) si 95-105% acid citric
(solutia II) fata de cantitati prescrise.
- Bicarbonatul de sodiu se dizolva intr-o sticla n apa si se adauga siropul simpl
u.
- De alta parte n alta sticla se dizolva acidul citric n apa si se adauga siropul
de lamie. Daca este nevoie se filtreaza.
- Solutii limpezi care prin amestecare produc efervescenta.
- Solutia 1 are un gust dulce-sarat, iar solutia a II-a are gust dulce-acru si
miros de lamie. - Se foloseste ca antivomitiv. Farmacopeele mai vechi denumeau s
olutia efervescenta limonada gazoasa sau potiunea Riviere.
Solutiile alcoolice
sunt preparate lichide care au ca vehicul alcoolul etilic n care se dizolva dife
rite substante anorganice sau organice, uleuiri volatile, rezine, etc
- Spirturile sunt preparate obtinute prin dizolvarea unor uleuri volatile sau p
roduse aromatice n alcool de diferite concentratii (n general de 80). Astfel se pot
exemplifica: spirt de menta, spirt de melisa, spirt de mustar, spirt camforat
- Alcoolatele sunt preparate extractive alcoolice, obtinute prin macerare si dis
tilare din plante proaspete sau uscate care contin uleiuri volatile. Sunt lichi
de incolore, limpezi, volatile mai usoare ca apa, au miros aromatic puternic, ca
re l mascheaza pe cel al alcoolului. La adaugarea de apa se tulbura.
Solutiile alcoolice sunt preparate care contin substante medicamentoase dizolvat
e n alcool de diferite concentratii (sol. alcoolica de iod iodurat, etc).
- Elixirele sunt medicamente lichide care contin o anumita proportie de alcool a
laturi de apa si glicerina, vehicolul folosit pentru dizolv unei substante aroma
tice sau medicamentoase. Aceste preparate se administreaza intern. Alcoolul etil
ic intrebuintat la prepararea medicamentelor este un lichid lim incolor, volatil
. Diluarea alcoolului n ceie mai multe cazuri, se utilizeaza amestecuri de alcool
si apa, de diferite concentratii.
- Pentru preparatele oficinale, unde se utilizeaza alcool diluat, fara sa se spe
cifice concentratia, Farmacopeea prevede sa se foloseasca alcool de 70.
Solutiile alcoolice se prepara prin dizolvarea sau amestecarea substantelor acti
ve cu alcool de anumita concentratie si prin distilarea sau antrenarea cu vapori
de alcool a principiilor volatile. Sunt lichide incolore sa slab colorate si cu
mirosul caracteristic al componentelor. Solutiile alcoolice surt mai stabile de
ct cele apoase. Solutiile hidroalcoolice diluate pot suferi fermentati acetica, s
ub influenta microorganismelor si n prezenta agentilor atmosferici.
-Se pastreaza n vase de sticla bine astupate, ferite de lumina si caldura. Soluti
ile alcool se folosesc ca medicamente, pentru uz intern, n scop terapeutic sau ca
agenti de aromatizare si pentru JZ uxternn gargarisme, frictiuni, linimente.
Solutiile alcoolice se obtin prin dizolvarea substantelor n alcool de dif
erite concentratii. Cnd nu se prevede concentratia alcoolului se utilizeaza alcoo
l 96% v/v, iar cnd se prescrie alcool diluat se utilizeaza alcool 70% v/v.
Exemple : Solutia de alcool iodat, Solutia de alcool boricat, Solutia de alcool
camforat, Solutia de alcool mentolat
ALCOOLUL BORICAT- COMPOZITIE,CONCENTRATIE, INDICATII
Rp / Acidum boricum..4g
Alcoholum..96g
- Preparare : Acidul boric se dizolva in 96g alcool pe baie de apa la cald
. Se obtine o solutie limpede, incolora, cu miros specific.
- Proprietati : acidul boric se gaseste sub forma de lamele cristaline, lu
cioase,cu aspect sidefat, grase la pipait sau sub forma de pulbere cristalina al
ba, fara miros, cu gust slab acru.
- Conservare : in flacoane bine inchise. Se gaseste in colire ca si conser
vant.
Actiune terapeutica : antiseptic.
ALCOOLUL IODAT-PREPARARE, INTREBUINTARI
Rp/ Iod.1g
Alcool.99g
- Se prepara per descensum (iodul se pune intr-un saculet de tifon care se
suspenda la suprafata vasului ce contine alcool.Iodul ncepe sa se dizolve trepta
t difuznd n alcool. Deoarece straturile superioare vor avea dizolvata o cantitate
mai mare de iod, vor fi mai grele dect straturile inferioare motiv pentru care st
raturile se vor inversa. De aceea se amesteca usor timp de 2 ore).
- Prepararea se considera terminata cand toata cantitatea de iod din sacu
let este dizolvata.
- Indicatii : dezinfectii ale pielii, campului operator, in dermatoze
. ALCOOL CAMFORAT 10%.PREPARARE.INDICATII
Rp/
CAMFOR 10,00g
ALCOOL 70,00g
APA DISTILATA q.s.ad. 100,00g
M.f. sol. D.S. ext.
Preparare: Camforul cntarit pe o tectura se adduce la mojar si se triture
aza. Alcoolul se cntareste ntr-un vas tarat. Se dizolva n el camforul triturat, apo
i se adauga apa cntarita. n portiuni mici si sub agitare. Solutia obtinuta se filt
reaza. Se conserva la loc racoros, n sticle bine nchise, etichetate cu eticheta pe
ntru uz extern.
Observatii: La preparare trebuie respectata ordinea de preparare, altfel
dizolvarea facndu-se foarte greu. Daca se adauga o cantitate mai mare de apa dect
cea prevazuta n reteta, camforul precipita. Este o solutie limpede cu miros char
acteristic.
Indicatii: n frictiuni, comprese umede, lotiuni, ca revulsiv n dureri reum
atismale, gripa, raceli, calmant al pruritului, antiseptic cu actiune locala n di
verse afectiuni dermatologice, degerarturi si cosmetic.
ALCOOL MENTOLAT 1%
Rp/ MENTOL lg
ALCOOL DILUAT 99g
Se prepara alcoolul diluat conf. tabelelor alcooImetrice(67,5 ml alcool concentr
at, 32,5 ml apa distilata).
Se dizolva mentolul in alcool.
Solutie limpede incolora, cu gus si miros pronuntat de menta.
Se conserva n flacone bine nchise, la loc racoros, ferit de lumina.
Se folosesc extern afectiuni dermatologice nsotite de purit comprese inhalatii; .
la temp obis se volatilizeaza .
APE AROMATICE-DEFINITIE, PREPARARE, EXEMPLE
Sunt preparate lichide apoase de uleiuri volatile destinate a fi utilizate ca at
are sau ca vehicul la prepararea unor medicamente de uz intern sau extern.
Apele aromatice pot fi obtinute n urmatoarele moduri:
- distilare si antrenare cu vapori de apa, a uleiurilor volatile din plante;
- diluarea apelor aromatice hidroalcoolice concentrate obtinute industrial;
- dizolvarea uleiurilor volatile n apa:
dizolvarea directa;
dizolvarea cu talc (F.R. IX);
dizolvarea cu ajutorul agentilor tensioactivi
- dizolvarea uleiurilor volatile n alcool urmata de diluarea acestor solutii cu a
pa
Exemple apa de menta, apa de fenicul, apa de melisa, apa de tei.
SOLUTII EXTRACTIVE APOASE..
Solutiile extractive apoase sunt preparate farmaceutice lichide obtinute prin e
xtractia unor produse vegetale cu ajutorul apei. Din aceasta categorie fac parte
maceratele
infuziile si decocturile.
Macerarea consta din tratarea produsului vegetal maruntit cu cantitatea de lichi
d prescrisa si mentinerea la temperatura obisnuita un anumit timp, agitnd din cnd n
cnd, dupa care solutia se separa.Timpul de extractie variaza, fiind prevazut n Fa
rmacopee pentru extractie apoasa de 30 minute, iar pentru extractia alcoolica de
10 zile. In farmacie opeartia de macerare cu apa se face n vase de sticla, de po
rtelan sau de metal smaltuit, de forma cilindrica. In timpul operatiei vasele tr
ebuie sa fie acoperite. Maceratele trebuie pastrate n sticle de culoare nchisa si
la loc racoros. Se prepara la nevoie.
Infuzarea se aplica la extragerea produselorvegetale care au tesuturi friabile:
flori, frunze, ierburi.
- Produsul vegetal maruniit n mod corespunzator se umecteaza timp de 5 minute cu
3 parti apa. Dupa aceea se adauga restul de apa ncalzita la firbere si se mentin
e n baia de apa n firbere timp de 5 minute. Dupa 30 de minute se filtreaza prin va
ta, completndu-se la greutatea ceruta prin spalarea rezidului cu apa si filtrarea
prin acelasi filtru. Solutia extractiva obtinuta se numeste infuzie.
Decoctia este operatia de extractie n care produsul vegetal se umecteaza mai nti cu
apa rece apoi se adauga restul de apa n fierbere si se mentine n baia de apa n fie
rbere, dupa care solutia extractiva se strecoara fierbinte. Operatia se aplica p
entru extragerea produselor vegetale cu tesuturi tari (radacini, rizomuri, scoar
te sau frunze, coriacee). Infuziile si decocturile sunt preparate farmaceutice a
semanatoare, deosebire constnd in aceea ca decocturile se obtin prin fierberea dr
ogului vegetal cu apa pe cnd infuziile se obtin prin actiunea apei la o temperatu
ra mai moderata.
SOLUTII EXTRACTIVE APOASE- DEFINITIE SI ENUMERARE (117)
Solutiile extractive apoase sunt preparate farmaceutice lichide obtinute prin ma
cerarea, infuzarea sau decoctia produselor vegetale cu apa obtinndu-se: macerate,
infuzii sau decocturi
MACERATUL-DEFINITIE, PREPARARE, CONSERVARE
Maceratul este o solutie extractiva apoasa - preparat farmaceutic lichid
- obtinut prin macerarea produselor vegetale cu apa
Macerarea se aplica pentru extragerea substantelor vegetale termolabile
si a mucilagiilor (radacina de nalba, seminte de in).
Conform F.R. X macerarea se realizeaza astfel: peste produsul vegetal maruntit s
i spalat sub jet de apa, se adauga cantitatea de apa prevazuta si se pastreaza l
a temperatura camerei timp de 30 minute agitnd de 5 -6 ori. Lichidul obtinut se d
ecanteaza si se filtreaza prin vata, filtratul completndu-se la masa prevazuta pr
in spalarea reziduului cu apa fara a-l presa. Daca solutia extractiva rezultata
depaseste 100 g se adauga un amestec de 75 mg nipagin si 25 mg nipasol pentru fi
ecare 100 grame solutie rezultata.
Pentru efectuarea acestei operatii se pot utiliza vase de sticla (pahar Berzeliu
s), vase din portelan nchise cu capace potrivite sau vase din tabla smaltuite. To
ate aceste vase trebuie sa aiba gtul larg fiind acoperite n timpul operatiei de ex
tractie
Solutiile extractive apoase se prepara n cantitati mici (doar la cerere) si se pa
streaza la temperaturi ntre 80-150C.
Pe eticheta preparatului se va trece pe lnga indicatiile de administrare, data pr
epararii, numele preparatorului si indicatiile: A se pastra la rece si A se agita na
inte de utilizare.
DECOCTUL -DEFINITIE, PREPARARE, CONSERVARE
Decoctul este o solutie extractiva apoasa - preparat farmaceutic lichid-
obtinut prin decoctia produselor vegetale cu apa.
Decoctia: se utilizeaza pentru substantele active din produsele vegetale care co
ntin tesuturi lemnoase (radacini, rizomi, scoarte, fructe de coriacee).
Decoctia se realizeaza astfel: peste produsul vegetal adus la gradul de maruntir
e corespunzator se adauga 3 ml apa distilata pentru fiecare 1g produs vegetal la
sndu-se n contact 5 minute pentru umectare. Dupa umectare se adauga restul apei nca
lzita pna la fierbere aducndu-se vasul pe baia de apa (de asemenea ncalzit la fierb
ere) unde se mentine timp de 30 de minute sub ncalzire continua. Dupa extractie s
olutia extractiva fierbinte se filtreaza prin vata completndu-se la cantitatea pr
evazuta prin spalarea cu apa si stoarcerea reziduului. Cnd solutia extractiva dep
aseste 100 de grame pentru fiecare 100 grame solutie extractiva se adauga 75 mg
nipagin si 25 mg nipasol. Pentru extractia produselor vegetale care contin alcal
oizi se adauga apa acidulata cu: acid citric, acid clorhidric sau acid tartric n
parti egale (m/v) cu continutul de alcaloizi din produsul vegetal luat n lucru. E
xceptie de la aceasta regula face scoarta de china la care se adauga 1,5 ml acid
clorhidric pentru fiecare 1 g alcaloizi. Pentru produsele vegetale cu continut n
saponine acide greu solubile n apa se adauga 1 g de bicarbonat de sodiu pentru f
iecare 10 g produs vegetal. Obtinerea solutiilor extractive apoase se poate real
iza si prin diluarea solutiilor concentrate fabricate industrial cnd exista aceas
ta posibilitate
Solutiile extractive apoase se prepara n cantitati mici (doar la cerere) si se pa
streaza la temperaturi ntre 80-150C.
Pe eticheta preparatului se va trece pe lnga indicatiile de administrare, data pr
epararii, numele preparatorului si indicatiile: A se pastra la rece si A se agita na
inte de utilizare.
SITE FOLOSITE LA PREPARAREA DECOCTULUI
Decoctia este metoda de extractie care se utilizeaza pentru substantele active d
in produsele vegetale contin tesuturi lemnoase (radacini, rizomi, scoarte, fruct
e de coriacee).
Se utilizeaza sitele 2-3
TINCTURI-MOD DE PREPARARE. CONSERVARE
Tincturile sunt preparate farmaceutice lichide sub forma de solutii alcoolice, h
idroalcoolice sau eteroalcoolice obtinute prin extractia produselor vegetale.
Pentru prepararea tincturilor F.R. X prevede trei metode:
- macerare;
- macerare repetata;
- percolare.
Produsul vegetal adus la gradul de maruntire prevazut la monografia respectiva e
ste degresat nainte de umectare (daca e cazul). Solventul folosit la extractie es
te n general alcool dilut. n unele cazuri alcool dilut acidulat sau alcool de dife
rite concentratii n functie de produsul vegetal supus extractiei.
Raportul dintre produsul vegetal si solvent este de 1/10 (m/m) pentru tincturile
preparate din produsele vegetale care contin substante puternic active, si 1/5
(m/m) pentru tincturile preparate din alte produse vegetale. Tincturile cu stabi
litate redusa se prepara prin dizolvarea extractelor uscate sau prin diluarea ex
tractelor fluide.
F.R. X indica conservarea tincturilor n recipiente de capacitate mica, bine nchise
, ferite de lumina. Tincturile ambalate n cantitati mai mari de 250 g se conserva
la temperaturi ntre 8-150C. Au un termen de valabilitate de 1-2 ani.
Exemple :
- tinctura de balsam de Tolu ( obtinuta in farmacie prin macerare)
- tinctura de matraguna
- tinctura anticolerina ( sub forma de picaturi )
Majoritatea tincturilor se prepara industrial.
PREPARAREA INFUZIILOR
Solutiile extractive apoase sunt preparate farmaceutice lichide obtinute prin ma
cerarea, infuzarea sau decoctia produselor vegetale cu apa obtinndu-se: macerate,
infuzii sau decocturi
Infuzarea. Se utilizeaza la extragerea componentelor active din produsele vegeta
le care contin tesuturi friabile (flori, frunze, ierburi).
Conform F.R. X infuzarea se face n urmatorul mod:
- produsul vegetal maruntit se umecteaza n prealabil timp de 5 minute. Umectarea
se face adaugnd pentru fiecare gram de produs vegetal 3 g apa. La produsele veget
ale care contin ulei volatil umectarea se face cu 0,5 ml alcool dilut pentru fie
care gram produs vegetal (exceptie facnd florile de tei unde umectarea se face cu
apa)
Florile de tei au pe lnga uleiurile volatile si mucilagii care precipita n prezent
a alcoolului. Frunzele de digitala nu se vor umecta ci se vor trata direct cu ap
a fierbinte pentru a evita hidroliza glicozidelor cardiotonice. Dupa umectare se
completeaza cu apa la masa prevazuta cu apa ncalzita la fierbere pna la masa prev
azuta lasndu-se produsul vegetal n contact cu solventul timp de 30 de minute n cond
itiile n care pierderile termice sa fie minime. Dupa 30 de minute solutia extract
iva se filtreaza prin vata completnd-se la masa prevazuta prin spalare cu apa sau
stoarcerea reziduului. La fel ca si la macerate cnd solutia extractiva depaseste
100 de grame pentru fiecare 100 grame solutie extractiva se adauga 75 mg nipagi
n si 25 mg nipasol. Pentru prepararea infuziilor se utilizeaza infuzoare de port
elan cu pereti grosi, gradate n interior si care asigura o racire lenta a solutii
lor extractive
METODE DE OBTINERE A PREPARATELOR VEGETALE
Infuzia obtinuta prin mentinerea n contact a plantelor cu apa, la o temperatura r
idicata, timp de 1530 de minute;practic se procedeaza n felul urmator : organele d
e plante se pun la nmuiat cu 3 volume de apa timp de 5 minute, apoi se adauga vol
umui prescris de apa clocotita, lasndu-se n contact timp de 1530 de minute, dupa ca
z, vasul fiind acoperit ; dupa acest interval de timp se strecoara, reziduul se
stoarce, ceaiul astfel obtinut urmnd sa fie consumat imediat sau n decurs de 1224 d
e ore dupa preparare
Decoctul solutie obtinuta prin fierberea produselor vegetale, timp de 15 30 de mi
nute (15 minute pentru partile aeriene si a organelor care contin mucilagii si 3
0 de minute pentru scoarte, sau partile subterane). Dupa fierbere se filtreaza f
ierbinte, reziduul se stoarce si se completeaza pna la volumul prescris, cu apa c
locotita.
Maceratul este o solutie obtinuta prin tratarea produsului vegetal maruntit cu s
olvent (apa, alcool, otet, ulei) la rece sau la cald, un anumit timp, urmnd apoi
ca extractul sa fie filtrat, utilizndu-se supernatantul strecurat. Macerarea la r
ece se face, n general, cu apa, alcool, vin, otet. Macerarea la cald se face cu s
olventul ncalzit la 4060C, n general la o temperatura inferioara aceleia la care sol
ventul fierbe.
Tinctura : solutie preparata prin macerare, folosindu-se ca solvent alcoolul, d
eci este un macerat alcoolic, uneori hidroalcoolic, administrndu-se sub forma de
picaturi.
PREPARATE FARMACEUTICE OBTINUTE PRIN EXTRACTIE
Solutiile extractive din plante sunt preparate care contin componente ex
trase din produsele vegetale cu ajutorul solventilor prin metode care sa asigure
o extractie corespunzatoare
Prin extractie se pot obtine urmatoarele tipuri de preparate:
e1. solutii extractive apoase macerate, infuzii, decocturi;
e2. solutii extractive alcoolice sau hidroalcoolice (tincturi);
e3. extracte vegetale care n functie de consistenta pot fi fluide, moi sau uscate
;
e4. specii medicinale sau ceaiuri sunt amestecuri de plante cu apa preparate ex t
empore de catre bolnav sau preparate conform prescriptiilor magistrale;
e5. preparate opoterapice sunt extracte din produse biologice (organe, glande, t
esuturi animale etc.)
e6. digestii sunt solutii extractive uleioase obtinute prin extractia la cald;
e7. extracte cu alergene sunt produse obtinute prin extractie din diferite plant
e si utilizate n urmatoarele scopuri:
- diagnosticul diferitelor forme de alergii,
- pentru desensibilizare n diferite manifestari alergice
minore
. CONDITIONAREA SI CONSERVAREA PRODUSELOR VEGETALE
Conditionarea produsului vegetal cuprinde o serie de operatiuni prin car
e produsele vegetale uscate sunt aduse in conditiile cerute de normele de calita
te. O prima operatie care se executa este cea de uniformizare a umiditatii produ
sului vegetal. Dupa uscare produsele vegetale au o umiditatea scazuta fiind fria
bile, unele dintre ele faramitandu -se la cea mai mica atingere. Pentru a preint
ampina aceste inconveniente dupa uscare produsele vegetale sunt pastrate 2 3 zil
e intr-o camera de depozit in care se mentine o umiditate constanta de 24 26%.
In aceasta perioada au loc o uniformizare a umiditatii, astfel produsele
vegetale absorb apa din atmosfera si devin elastice.
O alta operatie este cea de selectionare in urma caruia produsele vegeta
le sunt aduse la gradul de puritate cerut de Farmacopee. Pentru aceasta se indep
arteaza partile alterate, mucegaite sau degradate in timpul uscarii, corpurile s
traine si impuritatile mecanice (praf, pamant). De asemenea tot in cadrul condit
ionarii produsele vegetale sunt aduse la gradul de maruntire dorit:
in toto - intregi
MATERII PRIME VEGETALE
Plantele medicinale reprezinta una dintre cele mai importante surse de materii p
rime pentru prepararea medicamentelor. In functie de gradul de prelucrare a prod
uselor vegetale avem:
- Produse vegetale ca atare : flori, frunze, radacini
- Produse vegetale sub forma de pulberi
- Produse vegetale prelucrate prin extractie
- Substante active izolate in stare pura din plante ( digitalina, digoxina
, chinina etc)
TIPURI DE EXTRACTE
Extractele vegetale sunt preparate farmaceutice lichide, moi sau uscate obtinute
prin extractia produselor vegetale cu diferiti solventi urmata de evaporarea pa
rtiala sau totala a solventului si aducerea masei reziduale sau a pulberii la co
ncentratia sau la consistenta prevazuta
Conform F.R. X extractele se prezinta astfel:
Extractele fluide sunt lichide limpezi, colorate, cu miros si gust caracteristic
componentelor produsului vegetal din care s-au preparat. Extractele fluide sunt
miscibile cu solventul utilizat la preparare si se tulbura la amestecarea cu ap
a.
Extractele moi sunt preparate vscoase, semisolide, colorate, cu aspect uniform (nt
inse pe o placa nu trebuie sa prezinte particule solide).
Extractele uscate se prezinta sub forma de pulberi, cu aspect uniform sub forma
de lamele sau masa spongioasa care se pulverizeaza usor si sunt higroscopice
m - taiat
pulveratum - pulverizat
Pentru taierea radacinilor si a partilor aeriene inflorite se folosesc masini, i
ar pentru pulverizarea produselor vegetale diferite tipuri de mori
PREPARATE VEGETALE-SOLVENTI
Solventii cei mai utilizati pentru extractie sunt apa, solutii hidroalco
olice sau solutii eteroalcoolice
Apa distilata sau apa demineralizata prezinta avantajul ca se poate asocia cu ac
izi sau baze n scopul de a mari randamentul extractiei. Dezavantajul apei utiliza
ta ca solvent este ca produsele obtinute au stabilitate mica. Solutiile extracti
ve apoase (macerate, infuzii, decocturi) sunt stabile 1-2 zile iar prelungirea v
alabilitatii la 1-2 saptamni se poate realiza doar prin adaos de conservanti.
Alcoolul etilic Etanolul se utilizeaza ca solvent n concentratii de 20-960, conce
ntratie dependenta de natura produsului vegetal, de solubilitatea substantei act
ive si de alte conditii. Preparatele obtinute prin extractie cu alcool au termen
de valabilitate mai mare (2-3 ani).
Alcoolul se foloseste pentru obtinerea tincturilor (F.R. X) si extractelor (F.R.
X).
PRODUSE VEGETALE RECOLTARE
Recoltarea presupune o buna cunoastere a plantelor medicinale, pentru a
evita confuziile ntre diferite plante care, desi mult asemanatoare, pot avea efec
te nedorite. Recoltarea trebuie sa se faca din locuri nepoluate, n momentul optim
de dezvoltare a plantei, cnd aceasta are cea mai mare concentratie n principii ac
tive.
Experienta arata ca cele mai bune rezultate se obtin cu plante proaspat culese.
Momentul optim de recoltare difera pentru diferitele organe ale plantei.
- florile n timpul nfloririi
- frunzele nainte si n timpul nfloririi
- radacinile primavara devreme sau toamna trziu
- scoarta numai primavara cnd ncepe circulatia sevei
- fructele cnd sunt suficient coapte
- semintele dupa coacerea fructelor
- mugurii primavara, nainte de desfacerea lor
Observatii:
Se vor culege doar plantele sanatoase, curate, neatacate de daunatori.
Recoltarea se face n zile nsorite, dupa ce roua sau apa de ploaie s-a evaporat.
Zonele tratate cu ngrasaminte chimice, malurile apelor murdare, contaminate, tera
samentele de cale ferata si vecinatatea soselelor cu trafic intens sau a uzinelo
r snt locuri improprii, nesanatoase, chiar periculoase pentru recoltare.
Plantele declarate monumente ale naturii nu trebuie sacrificate, deoarece exista
nenumarate altele, apartinnd aceleiasi sau altor familii la fel de eficiente.
-Recoltarea plantelor nu trebuie sa degenereze ntr-o activitate de nimici
re a lor
A nu se strivi florile si frunzele n timpul recoltarii si a nu se utiliza ambalaj
e din plastic pentru depozitarea lor, deoarece n aceste conditii se altereaza pri
ncipiile active din planta
Extractele
sunt preparate farmaceutice rezultate prin concentrarea solutiilor extractive pna
la titrul sau consistenta indicata.
Prepararea extractelor presupune doua operatii principale:
a) extractia principiilor active cu un dizolvant potrivit;
b) concentrarea solutiei obtinute.
- Operatia de extractie se face prin macerare repetata, la rece sau la cald, sau
prin percolare. - Extragerea poate fi facuta cu apa, apa acidulata, alcool de d
iferite concentratii, si este conditionata de aceiasi factori ca la prepararea t
incturilor.
- Farmacopeea recomanda ca extractele fluide sa se pastreze la rece cel putin 6
zile si numai dupa aceea sa se filtreze.
- Temperatura scazuta de 0 - 6 favorizeaza depunerea substantelor balast, evitndu-s
e astfel formarea de depozite abundente prin pastrare n farmacii.
- Extractele moi si uscate se obtin n mod analog cu extractele fluide cu diferent
a ca operatia de concentrare este continuata pna ce produsul finit capata consist
enta moale sau n cazul extractelor uscate, pna cnd umiditatea a scazut sub 5%.
- Temperatura sa nu depaseasca 85 n cursul concentrarii la extract moale si 50 cnd s
-s trecut de faza de extract moale si se usuca extractul.
- Conservarea. n timpul pastrarii extractele se pot modifica n functie de consiste
nta lor si de vehicului ntrebuintat la preparare.
- Extractele uscate se pastreaza n general bine, daca sunt ferite de umiditate.
- Extractele moi se altereaza mai usor dect cele uscate, putnd sa fixeze sau sa pi
arda apa, sa sufere procese enzimatice, sa mucegaiasca. La lumina si caldura se
altereaza mai repede .
- Prin pastrare, extractele fluide pot forma sedimente si n acest caz se elibere
aza lichidul decantat. Extractele fluide au o conservare limitata de aproximativ
2 ani.
- Toate extractele se pastreaza n vase bine nchise, ferit de lumina si la racoare.
- Extractele higroscopice se pastreazi n vase mici, cu dopuri parafinate si la l
oc uscate.
Rp/ INFUZIE DE FLORI DE TEI 5/100
BENZOAT DE SODIU 3g
THYOCOL 2g
SIROP SIMPLU 20g
M.f.sol., D.S. int 3x1 lingura/zi
Se prepara infuzia din flori de tei dupa care se dizolva benzoatulde sodiu si ti
ocolul iar la sfrsit se adauga siropul simplex. Solutia nu necesita conservnd deoa
rece benzoatul de Na au efect conservam. Se prepara la nevoie si se elibereaza c
u etcheta " a se agita naite de ntrebuintare". Este un preparat cu actiune expecto
ranta
INFUZIA DE FLORI DE TEI. PREPARARE ; INDICATII
Rp/
TILIAE FLOS (I) 5g
AQUA 100g
M. f. infusionis.D.s. intern
Preparare : florile de tei se umecteaza cu 15 g apa si se lasa 5 min in repaus.
Se adauga 100g apa incalzita la fierbere si se mentine in contact 30 min. dupa c
are se filtreaza prin vata si se completeaza la cantitatea prescrisa prin spalar
ea reziduului. Metoda de extractie aplicata urmareste in primul rind extractia m
ucilagiilor si a flavonoidelor, de aceea umectarea prealabila se face cu apa si
nu cu alcool care ar precipita mucilagiile.
Conservare : la rece, timp de 2 zile ; adaosul de nipagin0,2% asigura o conserva
re pe timp de 10 zile.
Intrebuintare : infuzia de tei are actiune calmanta, diaforetica,antispasmodica,
usor sedativa.
INFUZIA DE FLORI DE MUSETEL. PREPARARE . INDICATII
Rp/
CHAMOMILLAE FLOS (I) 3g
AQUA 100g
M.f. inf. D.s intern
Preparare : 3g produs vegetal maruntit la gradul corespunzator sitei I se umecte
aza cu 1,5 g alcool diluat si dupa 5 minute se adauga 100g apa la fierbere.Dupa
30 min se filtreazaprin vata.
Actiune si intrebuintari :Preparatele din musetel au actiune antiflogistica( cal
mant local, racoritor, topic) antialergica si favorizanta a epitelizarii, dator
ita prezentei proazulenelor si azulenelor.Prezinta actiune spasmolitica datorita
derivatilor cumarinici si flavonici.Mucilagiile din florile de musetel actionea
za asupra intestinului, intirziind absorbtia si prelungind actiunea asupra mucoa
sei intestinale a medicamentelor ingerate in acelasi timp .
DECOCTUL DE RADACINA DE PRIMULA. PREPARARE. INDICATII.
Rp/
PRIMULAE RADIX (V) 3g
AQUA 100 g
M.f. decoct.D.s. intern
Preparare : 3g produs maruntit se umecteaza cu 9g apa ; in cantitatea de apa pre
scrisa fierbinte se se adauga 0,3g bicarbonat de sodiu si se aduce peste produsu
l vegetal umectat.Dupa umectare, vasul de preparare se introduce in baia de apa
in fierbere, unde se mentine 30min. Se filtreaza prin vata si se completeaza la
100g prin spalarea reziduului.
Observatie :solutia extractiva obtinuta are gust iritant datorita saponinei, de
aceea se recomanda mascarea gustului neplacut prin asocierea de siropuri,mai ale
s de altheea.
Intrebuintari :datorita saponozidelor preparatele de primula au actiune expector
anta,emetica, secretolitica, fiind recomandate in tratamentul bronsitelor.
MACERATUL DE RADACINA DE ALTEEA. PREPARARE. INDICATII
Rp/
ALTHAEE RADIX 6,0g
METHYLI P- HIDROXI BENZOAS ( NIPAGIN) 0,1g
AQUA 10
0g
M.f. macerat. D.s. intern
Preparare :fragmentele de radacina(I) plasate pe o sita sau o bucata de tifon se
trec repede printr-un jet de apa pentru a indeparta impuritatile de pe suprafat
a , dupa care se introduc intr- un pahar Berzelius impreuna cu apa .Se lasa in c
ontact 30 min.la temperatura normala agitind de 5-6 ori .Lichidul se decanteaza
si se filtreaza prin vata.Reziduul se spala cu apa fara a se presa pina la compl
etarea apei pierdute prin imbibarea produsului.In solutia filtrata se adauga nip
aginul dizolvat in cantitatea minima de alcool.
Observatie : radacina de Althaea se prelucreaza intotdeauna numai sub forma de m
acerat indiferent de modul de prescriere in formula magistrala.Pentru extractia
mucilagiilor se recomanda un adaos de 0,5 g bicarbonat de sodiu la 100g apa.
Intrebuintari : are actiune emolienta, fiind indicat in formele catarale ale cai
lor respiratorii si intestinale.
SIROPURI. DEFINITIE, CLASIFICARE
Siropurile farmaceutice sunt solutii concentrate de zahar, destinate adm
inistrarii interne. Ele contin n afara siropului simplu, substante medicamentoase
sau aromatizante. Clasificare siropurilor scpoate face fie dupa modul de prepar
are, fie dupa scopul n care sunt ntrebuintate.
Dupa modul de preparare siropurile se pot obtine prin:
- dizolvare zahaiului n apa, solutii apoase ce contin substante active, suc
uri, macerate, ape aromatice etc.
- amestecarea siropului simplu cu solutii de substate chimice, solutii ext
ractive (infuzii, tincturi, extracte).
Dupa scopul n care sunt folosite siropurile pot fi:
- siropuri aromatizante, ntrebuintate pentru corectarea gustului si mirosul
ui, avnd rol de vehicul la obtinerea unor preparate lichide de uz intern,
- siropuri medicamentoase care au actiune terapeutica bine definita (purga
tive, expectorante, diuretice, antidiareice, etc), datorita prezentei unor anumi
te substante medicamentoase.
PREPARAREA SIROPURILOR PRIN DIZOLVAREA ZAHARULUI LA RECE
Se foloseste numai apa distilata pentru a nu se forma zaharat de calciu.Dizolvar
ea zaharului la rece S poate face n mai multe moduri:
- dizolvarea prin suspendarea zaharului la suprafata lichidului, metoda denumit
a per descensum;
- dizolvarea prin percolare
Dizolvarea zaharului la rece este un procedeu recomandat deoarece se evita alter
area prin caldura a zaharului si a vechiculului.
Zaharul se mai poate dizolva si prin agitare directa cu vechiculul dar operatia
este dificila, fiind nevoie de o agitare puternica.
- n timpul lucrului vasele trebuie sa fie acoperite pentru a evita contaminare;
cu microorganisme.
- Prepararea la rece a siropurilor se aplica la preparatele care contin substant
e volatile sau care se altereaza prin caldura.
. CONSERVAREA SIROPURILOR
- Siropurile se conserva n flacoane de cel mult lOOOg, bine nchise si complet ump
lute la loc racoros.
- Conservarea siropurilor este n general buna, datorita procentului mare de zaha
r. Siropurile preparate la cald sunt mai stabile deoarece agentii microbieni au
fost distrusi. Cu toate acestea siropurile sufera n timp unele modificari mai ale
s daca sunt pastrate n conditii neprielnice.
- In siropurile mai concentrate, zaharul cristalizeaza. In siropunle mai diluate
, pastrate la caldura si n contact cu aerul, se formeaza mucegaiurii care provoac
a procese de fermentare.
- Fermentarea se produce cu usurinta mai ales cnd o cantitate de zahar a fost inv
ertit. Invertirea zaharului consta n transformarea acestuia n glucoza si fructoza n
urma unei reactii de hidroliza. - Siropurile cu concentratie n zahar inferioara
celei prevazute la siropul simplu se conserva prin adaugare de 1,5% ametec de p-
hidroxibenzoat de metil si p-hidroxibenzoat de propil n proportie de 9:1 sau alti
conservanti aprobati de Ministerul Sanatatii.
- Siropurile care si-au modificat aspectul sau mirosul nu se folosesc.
SIROPURI-METODE DE REPARARE
Siropurile sunt preparate farmaceutice, lichide, cu continut crescut de
zahar, de consistenta vscoasa, destinate administrarii interne (F.R: X).
Prepararea siropurilor are loc prin trei metode:
A. Prin dizolvarea zaharului n apa;
B. Prin amestecul siropului cu solutii medicamentoase;
C. Prin dizolvarea n momentul utilizarii a unor forme preconditionate sub forma d
e granule etc
SIROPURI-MATERII PRIME FOLOSITE
Siropurile sunt preparate farmaceutice, lichide, cu continut crescut de
zahar, de consistenta vscoasa, destinate administrarii interne (F.R: X).
In compozitia siropurilor intra :
- Edulcoranti : zaharoza, glucoza, fructoza; manitol, sorbitol, glycerol;
zaharina, ciclamat, aspartame
- Aromatizanti
- Conservanti antimicrobieni potriviti
- Solventi : apa, solutii de uleiuri volatile, solutii extractive, solutii
ale diverselor substante medicamentoase
SIROPURI- FILTRARE, CONDITIONARE, CONSERVARE
Siropurile sunt preparate farmaceutice, lichide, cu continut crescut de
zahar, de consistenta vscoasa, destinate administrarii interne (F.R: X)
Filtrarea se realizeaza la cald iar ca material filtrant se foloseste vata ntre d
oua straturi de tifon.
Siropurile sunt lichide limpezi sau slab opalescente, cu mirosul, gustul si culo
area caracteristic componentelor.
Siropurile se conserva n recipiente de capacitate de cel mult 1.000 ml bine nchise
, complet umplute la temperaturi cuprinse 8-150.
La siropurile cu concentratie mai mica de zahar se pot adauga conservanti.
SIROP SIMPLU (sirop simplu) conform F.R. X
zahar 64 g
apa pana la 100g
-Zaharul se dizoplva n apa la cald si se fierbe 1-2 minute, agitnd continu.
-Se completeaza cu apa la lOOg si se strecoara sau se filtreaza fierbinte.
-Zaharul se pulverizeaza pentru a mari suprafata de contact ntre solvent si parti
culele de zahar. -Fierberea se face un timp scurt, deoarece ncalzirea indelungata
provoaca o partial hidroliza a zaharului.
-Filtrarea trebuie facura rapid si cu filtre acoperite, deoarece prin racire sir
opul devine mai dens si se filtreaza mai greu.
-Siropul simplu trebuie sa fie limpede, incolor sau slab galbui, cu gus: dulce.
-Se pastreaza n flacoane bine nchise n cantitati pnt la lOOOg, la loc racoros si fer
it de lumina. -Siropul simplu constutuie componentul principal al multor siropur
i oficinale si industriale
- Se foloseste ca edulcorant si pentru prepararea altor forme medicamentoiase (s
olutii, granulate etc)
. SIROP DE CODEINA (F.R. X). Preparare. INDICATII
Rp/
CODEINA 0.2 g
ALCOOL 1.8 g
SIROP SIMPLU 98,0 g
Preparare : Codeina baza cntarita se pulverizeaza fin ntr-un mojar de sticla si se
adduce ntr-o eprubeta . Peste ea se pune alcoolul si se agita eprubeta pna la diz
olvarea completa a codeinei. ntr-un pahar se cntareste siropul simplu, iar peste e
l se adduce solutia alcoolica de codeina din eprubeta. Amestecul se agita pna la
omogenizare. Se conserva n vase bine nchise, ferite de lumina si la loc racoros.
Este un lichid vscos, limpede, incolor sau slab galbui, fara miros, gust dulce-am
arui.
Observatii: nainte de a ncepe prepararea siropului se verifica ca doza de
codeina sa nu fie depasita .
ntrbuintari:are actiune sedativa a tusei, indicat n afectiuni traheo-brons
ice.
COMPRIMATE - CARACTERISTICI SI METODE DE CONTROL
Comprimatele sunt preparate farmaceutice solide care contin doze unitare din una
sau mai multe substante medicamentoase si auxiliari obtinute prin comprimarea m
aterialului pulverulent si destinate administrarii interne sau externe.
Caracteristici :
1. Sa contina cantitatea de substanta medicamentoasa, iar diferentele in cantita
tea substantei active sa nu depaseasca limitele admise de FR X.
2. Sa-si mentina efectul terapeutic si aspectul exterior placut cat mai mult
3. Dupa administrare sa se dizolve sau sa se dezagregheze in timp util
4. Sa aiba rezistenta mecanica destul de mare la ambalare cat si in timpul trans
portului ( sa nu se sfarame) .
Metode de control :
1. Control organoleptic( culoare, miros, aspect placut al comprimatului)
2. Control fizic ( rezistenta mecanica, dezagregarea, greutatea medie)
3. Control tehnic ( calitatea si cantitatea substantei active)
4. Controlul continutului in talc.
CLASIFICAREA COMPRIMATELOR
Comprimatele sunt preparate farmaceutice solide care contin doze unitare din una
sau mai multe substante medicamentoase si auxiliari obtinute prin comprimarea m
aterialului pulverulent si destinate administrarii interne sau externe
Clasificare
Comprimatele farmaceutice se clasifica dupa mai multe criterii:
E1. Dupa numarul substantelor active:
- comprimate simple (contin o singura substanta activa);
- comprimate compuse (contin mai multe substante active).
E2. Dupa calea de administrare:
- comprimate uz intern;
- comprimate uz extern;
- comprimate uz parenteral.
E3. Dupa modul de ntrebuintare
a) comprimate perorale
a1) comprimate perorale propriu-zise
a2) comprimate de mestecat
a3) comprimate cu actiune prelungita
a4) comprimate efervescente.
b) comprimate orale;
b1) comprimate sublinguale
b2) comprimate bucale;
c) comprimate pentru uz parenteral
c1) comprimate hipodermice
c2) comprimate subcutanate
d) comprimate pentru uz extern
d1) comprimate pentru solutii uz extern
d2) comprimate oftalmice
d3) comprimate vaginale
d5) comprimate uretrale;
d6) conuri dentare
CLASIFICAREA COMPRIMATELOR DUPA MODUL DE ADMINISTRARE
Comprimatele sunt preparate farmaceutice solide care contin doze unitare din una
sau mai multe substante medicamentoase si auxiliari obtinute prin comprimarea m
aterialului pulverulent si destinate administrarii interne sau externe
Dupa calea de administrare:
- comprimate uz intern;
- comprimate uz extern;
- comprimate uz parentera
COMPRIMATE-AVANTAJE DEZAVANTAJE
Comprimatele sunt preparate farmaceutice solide care contin doze unitare din una
sau mai multe substante medicamentoase si auxiliari obtinute prin comprimarea m
aterialului pulverulent si destinate administrarii interne sau externe
Avantaje
Utilizarea comprimatelor n terapie se bazeaza pe urmatoarele avantaje:
- posibilitatea dozarii exacte a substantelor medicamentoase active;
- posibilitatea prepararii pe cale industriala cu randamente de productie ridica
te;
- comprimatele ocupa un volum mic raportat la substanta activa continuta;
- suprafata de contact cu mediul extern este mai mica dect la pulberi;
- administrare comoda (nu necesita personal calificat);
- posibilitatea corectarii gustului si mirosului prin utilizarea unor auxiliari
potriviti;
- posibilitatea fractionarii dozelor prin diferite crestaturi aplicate pe supraf
ata acestora;
- posibilitatea inscriptionarii diferitelor litere ca modalitate de a deosebi di
feritele comprimate;
- disponibilitate farmaceutica corespunzatoare.
D. Dezavantaje
- absorbtie inferioara pulberilor;
- posibilitatea unor iritatii ale tractului digestiv datorita concentratiilor ma
ri de substante active eliberate ntr-o anumita portiune;
- deglutitie dificila mai ales la copii;
- posibile interactiuni ntre componente;
- necesitatea unor aparaturi costisitoare ct si conditii speciale pentru preparar
e
COMPRIMATE BUCALE
Comprimatele sunt preparate farmaceutice solide care contin doze unitare din una
sau mai multe substante medicamentoase si auxiliari obtinute prin comprimarea m
aterialului pulverulent si destinate administrarii interne sau externe
Comprimate bucale sunt comprimate care n primul rnd au un efect topic local, fiind
administrate pentru diferite afectiuni ale mucoasei bucale (stomatite, glosite
etc.);
COMPRIMATE VAGINALE DESCRIERE, AVANTAJE
Comprimatele sunt preparate farmaceutice solide care contin doze unitare
din una sau mai multe substante medicamentoase si auxiliari obtinute prin compr
imarea materialului pulverulent si destinate administrarii interne sau externe
Comprimate vaginale sunt comprimate de forme speciale care se administreaza ca a
tare sau dupa dizolvarea lor sub forma de irigatii. n general, acest tip de compr
imate contin diferite substante antimicrobiene
COMPRIMATE-SUBSTANTE AUXILIARE
Comprimatele sunt preparate farmaceutice solide care contin doze unitare din una
sau mai multe substante medicamentoase si auxiliari obtinute prin comprimarea m
aterialului pulverulent si destinate administrarii interne sau externe
Substante auxiliare
La prepararea comprimatelor se utilizeaza diferiti auxiliari: diluanti, aglutina
nti, dezagreganti, lubrifianti, coloranti, edulcoranti, stabilizanti etc
a) Excipienti diluanti :Acidul boric ,Amidonul ,Celuloza microcristalina ,G
lucoza, Lactoza
b) Excipienti aglutinanti (lianti):
? Aglutinanti utilizati pentru granularea umeda. Pentru aglutinarea umeda
se pot utiliza: solutii, solventi sau geluri : Amidonul, Gelatina, Lactoza, Sorb
itolul, Manitolul
? Aglutinanti utilizati pentru aglutinarea uscata. Pentru comprimarea dire
cta ct si pentru granularea uscata cu ajutorul brichetarii se utilizeaza diferiti
aglutinanti: Polietilengligolii, Celuloza microcristalina
c) Excipienti dezagreganti - au rolul de a desface comprimatul : metilcelu
loza, amidon, alginati de sodiu, calciu, gelatina, bentonita, carbopolul, poliet
ilenglicolii
d) Excipienti lubrifianti- ajuta curgerea amestecului de pulberi asigurnd o
umplere uniforma a matritei: Talcul.,Caolinul, Grasimi. Uleiuri. Geluri, Silico
ni, Acidul stearic. Stearina, uleiul de parafina
e) Coloranti - se prefera utilizarea diferitilor coloranti cu scopul de a
fi mai usor identificate anumite comprimate: rosu de amarant, indigotina, galben
de tartrazina, albastru de metilen, pioctanina
f) Aromatizanti - Sunt auxiliari utilizati n mod deosebit pentru prepararea
comprimatelor orale (masticabile, comprimate de supt etc.)
g) Edulcoranti- sunt utilizati pentru obtinerea comprimatelor orale: zahar,
manitol, sorbitol, ciclamat de sodiu, aspartan, zaharina
h) Stabilizanti- Sunt auxiliari utilizati cu scopul de a creste stabilitate
a substantelor medicamentoase: substante tampon, antioxidanti, adsorbanti utiliz
ati mai ales pentru substantele care sunt sensibile la umiditate, sau la actiune
a acidului clorhidric din sucul gastric (carbonat de calciu, citrat de calciu et
c.)
. PREPARAREA COMPRIMATELOR PRIN COMPRIMARE USCATA
Comprimarea se realizeaza cu operatii premergatoare cum ar fii:obtineri pulberii
, cemera, amestecarea, granularea si comprimarea.
- Comprimarea este procesul prin care un numar de particule solide aduse sub for
ma de pulberi si granulate pentru a facilita curgerea prin plnie n matrite, sunt s
upuse unor forte care actiuneazade la excterior catre interior si astfel sunt tr
ansformate ntr-un amestec compact care i-a forma matritei n care sa efectuat presa
rea.
- Comprimate astfel obtinute pot avea diferite forme n functie de forma matritei
cu sau fara insscriptii.
- In compozitia comprimatelor intra substante medicamentoase ca atare sau asocia
te si substante auxiliare.
PREPARAREA COMPRIMATELOR PRIN COMPRIMARE DIRECTA
1. Comprimarea se realizeaza cu operatii premergatoare cum arfii:optineri pulber
ii, cemera, amestecarea, granularea si comprimarea.
- Comprimarea este procesul prin care un numar de particule solide aduse sub for
ma de pulberi si granulate pentru a facilita curgerea prin plnie n matrite, sunt s
upuse unor forte care actiuneaza de la excterior catre interior si astfel sunt t
ransformate ntr-un amestec compact care ea forma matritei n care sa efectuat presa
rea.
- Comprimate astfel obtinute pot avea diferite forme n functie de forma matritei
cu sau fara insscriptii. n compozitia comprimatelor intra substante medicament
oase ca atare sau asociate si substante auxiliare. La comprimarea directa nu est
e necesara granularea pulberilor.
- Comprimarea directa este utilizata la substantele care cristalizeaza ii sistem
cubic cum ar fii clorura de sodiu.
COMPRIMATE ORODISPERSABILE, AVANTAJE
Comprimatele sunt preparate farmaceutice solide care contin doze unitare din una
sau mai multe substante medicamentoase si auxiliari obtinute prin comprimarea m
aterialului pulverulent si destinate administrarii interne sau externe
Comprimatele orodispersabile se dizolva rapid in cavitatea bucala cu ajutorul sa
livei.
CONTROLUL COMPRIMATELOR
Comprimatele sunt preparate farmaceutice solide care contin doze unitare din una
sau mai multe substante medicamentoase si auxiliari obtinute prin comprimarea m
aterialului pulverulent si destinate administrarii interne sau externe
Metode de control :
1. Control organoleptic( culoare, miros, aspect placut al comprimatului)
2. Control fizic ( rezistenta mecanica, dezagregarea, greutatea medie)
3. Control tehnic ( calitatea si cantitatea substantei active)
4. Controlul continutului in talc
PILULELE -DEFINITIE SI MOD DE PREPARARE 138
Pilulele sunt preparate farmaceutice solide, de forma sferica cu o greutate de a
proximativ 0,2-0,3 g obtinute prin modelare din una sau mai multe substante util
iznd excipienti potriviti si destinate administrarii interne.
Pilulele se pot prepara prin:
- modelare manuala;
- picurare;
- turnare n forme.
Prepararea pilulelor prin modelare manuala. Prepararea pilulelor prin aceasta me
toda are urmatoarele faze:
? Obtinerea masei pilulare
? Obtinerea magdaleonului
? Divizarea magdaleonului n pilule
? Rotunjirea si conspergarea pilulelor
DIVIZAREA PILULELOR
Divizarea magdaleonului n pilule. Magdaleonul obtinut se taie n pilu
le cu ajutorul pilularului. Pilularul este compus dintr-o placa dreptunghiulara
din lemn cu anumite adncituri: una pentru montarea cutitului fix al pilularului s
i alta pentru rotunjirea pilulelor. Cutitul fix al pilularului este dreptunghiul
ar si se monteaza pe latimea pilularului avnd pe latimea cutitului santuri semici
lindrice paralele despartite de o muchie ascutita. Magdaleonul se fixeaza pe lun
gimea cutitului. Taierea magdaleonului se realizeaza cu un cutit mobil asemeni c
elui fix actionat manual printr-o miscare caracteristica obtinndu-se astfel pilul
ele propriu-zise. Pentru a obtine pilule corespunzatoare este indicat ca diametr
ul magdaleonului sa fie cu 1/5 mai mic dect distanta dintre muchiile santurilor s
emicilindrice a cutitului
PREPARAREA PILULELOR
Pilulele sunt preparate farmaceutice solide, de forma sferica cu o greutate de a
proximativ 0,2-0,3 g obtinute prin modelare din una sau mai multe substante util
iznd excipienti potriviti si destinate administrarii interne
Pilulele se pot prepara prin:
- modelare manuala;
- picurare;
- turnare n forme.
Prepararea pilulelor prin modelare manuala. Prepararea pilulelor prin aceasta me
toda are urmatoarele faze:
- Obtinerea masei pilulare: pregatirea substantei active, amestecarea subs
tantelor cu excipienti.
- Obtinerea magdaleonului. Masa pilulara se trasforma intr-un cilindru sub
tire; o masa prea vascoasa sau prea elastica ingreuneaza rularea magdaleonului,
Iar lipsa de omogenitate poate determina goluri in interiorul cilindrului
- Divizarea magdaleonului n pilule - se realizeaza cu ajutorul pilularului
? Rotunjirea si conspergarea pilulelor. Acoperirea pilulelor are ca scop i
mpiedicarea lipirii intre ele; pentru un aspect mai placut; pentru mascarea gust
ului si mirosului neplacut.Se face cu ajutorul unei pulberi inerte sau a unei so
lutii care dupa evaporare formeaza un film protector
EMULSIILE-DEFINITIE, OBIECTIVE, PREPARARE
Emulsiile sunt preparate farmaceutice lichide, mai mult sau mai putin vscoase, co
nstituite dintr-un sistem dispers, format din doua faze lichide nemiscibile, rea
lizat cu ajutorul unor emulgatori si sunt destinate administrarii interne sau ex
terne
Emulsiile prezinta urmatoarele avantaje:
- permit administrarea concomitenta a doua lichide nemiscibile;
- permit mascarea gustului neplacut a unor substante medicamentoase prin introdu
cerea acestora n faza interna;
- permit dirijarea absorbtiei medicamentelor
Metode de preparare a emulsiilor
1. Metoda gumei uscate
2. Metoda gumei umede
3. Metoda borcanului
4. Metoda seringii
Prepararea emulsiilor se realizeaza prin operatia de emulsionare , care se desfa
soara astfel : - divizarea fazei interne, formata la inceput din picaturi mari
- sub actiunea fortei de forfecare se alungeste treptat sub forma unui fir subti
re care apoi se divizeaza in particule distantate la intervale regulate si de ma
rimi mult reduse fata de cea initiala.
1 .Emulsiile sunt preparate farmaceutice obtinute din 2 lichide nemiscibile, dis
persate si stabilizate cu ajutorul emulgatorilor. In farmacie sunt socotite emul
sii preparatele lichide.
Clasificarea emulsiilor
- O clasificare traditionala mparte n emulsii naturale si emulsii artificiale.
- Emulsii naturale sunt laptele, sucurile sau exsudatele unor plante.
- Emulsii artificiale sunt obtinute prin adaugarea unor emulgatori si sunt denum
ite si emulsii uleioase sau false.
- Dupa modul de ntrebuintare emulsiile se pot clasifica n emulsii pentru uz intern
, emulsii parenterale.
- Dupa structura dispersiei se deosebesc emulsii de lipul ulei n apa si apa n ulei
care se carcterizeaza dupa cum urmeaza:tipul I: U/A, emulsie ulei napa;tipjl II:
A/U, emulsie apan ulei.Primele se folosesc mai ales pentru uz intern, iar celela
lte pentru uz extern.
- Compozitia unei emulsii Emulsiile sunt fomate din 2 faze lichide care nu se am
esteca una cu alta. Particulele de lichid divizate fin si repartizate uniform n c
ealalta faza dispersata, denumita si faza discontinua sau faza interna.
- S-au mentinut expresiile: faza apoasa si faza uleioasa.Faza apoasa poate fi co
nstituita din apa sau din lichide miscibile cu apa (alcool, glicerol etc), casi
din amestecul acestora. Faza apoasa poate contine substante medicamentoase solid
e dizolvate n apa, conservanti, aromatizanti, edulcoranti. Faza uleioasa consta d
in uleiuri fixe sau volatile. Poate contine de asemenea medicamente dizolvate n u
lei (fenol, camfor, timol, vitamine liposolubile, antiseptici si antioxidanti).
. PULBERI: DEFINITIE, AVANTAJE SI DEZAVANTAJELE
Pulberile farmaceutice sunt preparate solide, obtinute din una sau multe substan
te medicamentoase. Din punct de vedere fizic, pulberile sunt dispersii de solid n
solid.
- Substantele aduse sub forma de pulbere permit sa se obtina un amestec intim si
omogen a 2 sau mai multe componente, o dizolvare mai rapida, o extractie mai bu
na a principiilor active n aczul produselor vegetale sau animale.
- Substantele active pulverizate actioneaza rapid n organism, datorita suprafetei
marite de contact, facilitnd astfel actiunea terapeutica. De aceea, ele se absor
b n organism mai repede dect alte forme farmaceutice solide, cum sunt pilulele, co
mprimatele sau drajeurile.
- Pulberile pentru uz intern pol fi dizolvate sau amestecate nainte de ingerare c
u apa, ceai, lapte sau alt lichid potrivit.
- Pulberile reprezinta o forma farmaceutica convenabila si pentru bolnav, ele p
utnd fi mai usor purtate dect medicamentele lichide si avnd un mod de administrare
acceptabil.
- Pulberile pot fi plasate direct pe limba si nghitite cu apa.
- Pulberile prezinta o serie de dezavantaje, dintre care cel mai important este
conservarea mai dificila, datorita faptului ca au o suprafata mare de contact,
ceea ce duce la descompunerea unor substante n contact cu aerul, umiditatea si lu
mina. Din acelasi motiv pulberile sunt supuse actiunii microorganismelor.
- Totodata se pot mentiona reactiile care survin n amestecul unor pulberi cnd rezu
lta lichefierea si eventual descompunerea n special a pulberilor higroscopice si
delicvescente.
CLASIFICAREA PULBERILOR
Pulberile farmaceutice sunt preparate solide, obtinute din una sau mai multe sub
stante medicamentoase, pulberizate si amestecate.
Clasificarea pulberilor se poate face dupa diferite criterii:
-dupa compozitia lor: pulberi simple alcatuite dintr-o singura substanta si pulb
eri compuse, constituite din 2 sau mai multe substante medicamentoase;
-dupa modul de ntrebuintare: pulberi pentru uz intern si pulberi pentru uz extern
;
-dupa dozare: pulberi nedivizate si pulberi divizate (mpartite n doze determinate)
;
-dupa gradul de finete: pulberi coloidale (pulvis impalpabilis), pulberi foarte
fine (pulvis subtillissimus), care trec prin sita VII, pulberi fine (pulvis subt
ilis), care trec prin sita VI, pulberi groscioare (pulvis grossus), care trec pr
in sitele IV-V.
OPERATII FOLOSITE LA OBTINEREA PULBERILOR - ENUMERARE
Pulberile pot avea origin n substante chimice, organice sau anorganice precum si
origine vegetala sau mai rar animala.
- Pulberile trebuie sa ndeplineasca anumite conditii si n special marimea parti
culelor trebuie sa fie ct mai mica. Pentru a se obtine pulberi substantele trec p
rin urmatoarele operatii:uscarea, maruntirea, pulverizarea, cernerea, amestecare
a.
- Cernerea este obligatorie daca masa pulberii depaseste 20g.
- Amestecarea se realizeaza n cazul pulberilor compuse.
OPERATIILE PRELIMINARE PREPARARII PULBERILOR
Pulberile sunt preparate farmaceutice solide alcatuite din particule uni
forme a uneia sau mai multor substante active, asociate sau nu cu substante auxi
liare, utilizate ca atare sau divizate n doze unitare (F.R. X). Pulberile au fost
o forma farmaceutica foarte utilizata n trecut. n prezent utilizarea pulberilor c
a atare este tot mai limitata datorita fabricarii unor forme farmaceutice solide
, moderne cum sunt: capsule, comprimate, drajeuri etc
Operatii preliminare prepararii pulberilor : uscarea, pulverizarea, cernerea, am
estecarea, divizarea si stertilizarea
TEHNICA GENERALA DE PREPARARE A PULBERILOR
Pulberile farmaceutice sunt preparate solide, obtinute din una una sau mai multe
substante medicamentoase pulverizate si amestecate.
- Din punct de vedere fizic, pulberile sunt dispersii de solid n solid.
- Prepararea pulberilor n farmacie se face folosind substante medicamentoase, usc
ate n prealabil, daca este necesar, care se pulverizeaza n mojar si apoi se trec p
rin site potrivite.
- In industrie se folosesc utilaje corespunzatoare.
- Pulberile compuse se obtin prin amestecarea componentelor din formula ad
use la un grad de maruntire apropiat si adaugate n ordinea crescnd a cantitatilor.
Fac exceptie pulberile cu densitate mica care se adauga de obicei la sfrsit indi
ferent de cantitate. Dupa amestecare, pulberile se omogenizeaza prin trecere pri
n sita indicata si se amesteca din nou.
- Pentru pulberile n cantitati de sub 20g cernerea nu este obligatorie. La prepa
rarea pulberilor se folosesc mijloace de cntarire sau divizare care sa permita pr
ecizia necesara pentru a satisface conditiile de calitate cerute de farmacopeea.

- Pulberile de uz extern potcontine substante antiseptice aprobate de Ministerul
Sanatatii; pe eticheta se va specifica natura si concentratia acestora Pulberil
e destinate a fi aplicate pe pielea sugarilor, pe plagi deschise sau pe arsuri,
trebuie sa fie sterilizate.
- Limitele n greutate ale pulberilor divizate preparate de industrie se stbilesc
prin calcularea greutatii medii a 30 pulberi divizate cntarite individual. Greuta
tea medie nu trebuie sa difere fata de greutatea declarata cu mai mult de 5 %.
- In farmacie pulberile se prepara la nevoie.
- Pulberile se conserva n flacoaie bine nchise, ferit de lumina si umiditate.
- Farmacopeea mentioneaza ca pulberile efervescente se pot conserva eventual n p
rezenta silicagelului.
REGULI PRACTICE DE AMESTECARE A PULBERILOR
Amestecarea este operatia de patrundere a unei substante ntre particulele
altei substante sau mai multor substante nct sa rezulte o pulbere ct mai uniforma.
Realizarea acestui deziderat depinde de ctiva factori:
- proprietatile fizice ale substantei solide;
- metoda de amestecare;
- aparatura utilizata pentru amestecare.
a) Amestecarea n farmacie se realizeaza utiliznd mojarul si pistilul. Pentru amest
ecare este indicat sa se foloseasca mojarul cu pereti netezi. Pentru amestecare
se mai pot utiliza si cutii omogenizatoare.
b) Amestecarea n industrie. n industrie se utilizeaza masini de amestecat adaptate
la amestecarea unor cantitati mari de material cu diferite principii de functio
nare
Pulberile nedivizate se prepara n felul urmator: substantele din prescriptie se cn
taresc n ordinea crescnda a cantitatii si descrescnda a densitatii. Fiecare substan
ta cntarita se pulverizeaza ntr-un mojar de pulverizare, apoi se trece prin sita n
mojarul de amestecare, n care se amesteca treptat n ordinea luarii n lucru. n afara
de substantele active n prescriptie pot fi si excipienti care se adauga n aceeasi
ordine. Pentru substantele higroscopice sau substantele lichide (extracte, tinct
uri) se adauga adsorbanti sau alti auxiliari necesari.
PULVERIZAREA - METODE DE PULVERIZARE FOLOSITE N FARMACIE
Prepararea pulberilor n farmacie se face folosind substante medicamentoas
e, uscate n prealabil, daca este necesar, care se pulverizeaza n mojar si apoi se
trec prin site potrivite. In industrie se folosesc utilaje corespunzatoare.
Pulverizarea este o operatie prin care materialele solide, sub forma de
bucati sunt transformate n particule de o anumita marime. Prin pulverizare supra
fata totala a particulelor creste foarte mult ceea ce constituie un avantaj pent
ru prepararea anumitor forme farmaceutice deoarece se ajunge la amestecuri mai o
mogen n cazul pulberilor compuse. In urma operatiei de pulverizare rezulta de fap
t particule de dimensiuni diferite iar separarea particulelor solide dupa marime
se face n urma
operatiei de cernere si sortare. Procesul pulverizarii necesila supunerea materi
alului la forte de presare si forfecare.
Pulverizarea propriu- zisa. Este operatia prin care corpurile solide sun
t aduse n fragmente foarte mici, dimensiunea lor fiind de 1 mm. In farmacie pulve
rizarea este destinata sa transforme substantele medicamentoase n particule foart
e mici, iar ca rezultat se obtine un produs denumit pulbere.
Pulverizarea la mojar, este operatia cea mai frecvent ntlnita n practica fa
rmaceutica de receptura. Pentru pulverizare se folosette mojarul cu pistil. Pen
tru pulverizarea substantelor toxice, a caror pulbere se poate ridica n atmosfera
(digitala, jalapa, nuca vomua), se utilizeaza mojare acoperite.Pulverizarea la m
ojar se poate face prin lovire si prin triturare.
Pulverizarea prin lovire se efectueaza lovind cu putere substanta aflata
pe fundul mojarului cu pistilul pe o directie perpendiculara. Aceasta metoda de
pulverizare se aplica substantelor dure sau produselor vegetale care au tesutur
i mai tari (acid tartric.radacina de ipeca).
Pulverizare prin triturare, este procedeul n care pistilul este nvrtit n moj
ar imprimindu-se o actiune de frecare si presare asupra materialului de pulveriz
at.
Pulverizare prin frecare.la acest cazuri se procedeaza la pulverizarea s
ubstantei respective prin radere apasnd usor bulgarii de substanta aglomerata dea
supra unei site(oxidul de magneziu).
Pulverizartea prin intermediu. Unele substante folosite ta farmacie nu pot fi pu
lverizate prin simpla triturare la mojar, deoarece datorita structurii lor ele s
e aglomereaza. Pentru a se nlesni pulverizarea se recurge la o alta substanta (in
termediu).
Pulverizarea integrala si cu reziduu. Procedeul prin care tot materialul
luat n lucru este transformat n pulbere poarta denumirea de pulverizare integrala
sau fara reziduu. In anumite cazuri pulverizarea cu reziduu este avantajoasa. D
aca principiile active din planta sunt localizate in special n tesuturile mai fri
abile, se poate separa n acest fel pulberea activa nlaturnd prin cernere tesuturile
tari care se pulverizeaza mai greu. Un astfel de procedeu n care o parte din mat
erialul luat n lucru se separa dupa pulverizarea prin cernere si se nlatura, se nu
meste pulverizare cu reziduu. In farmacie pulberile se prepara la nevoie. Pulber
ile se conserva n flacoane bine nchise, ferit de lumina si umiditate.
PULBERI DE UZ EXTERN- EXCIPIENTI
Pudrele sunt pulberi de uz extern, cu un grad de finete care se aplica p
e piele cu efect sicativ, dezodorizant, antiseptic si cicatrizant.
Pudrele trebuie sa ndeplineasca urmatoarele conditii:
- grad de finete foarte avansat;
- sa adsoarba bine umiditatea, grasimile;
- sa aiba o buna capacitate de a adera pe epiteliu;
- sa cedeze bine substanta activa.
Pulberile care se aplica pe plagi , arsuri si pe pielea sugarului se sterilizea
za .
Excipienti care pot fi de diferite proveniente: minerala, vegetala sau de sintez
a
Exemple de excipienti:
a. Amidonul. Se utilizeaza diferite sorturi de amidon (orez, gru, cartof, po
rumb).
b. Bentonita.
c. Caolinul
d. Talcul;
e. Kiselgurul. Pulbere cenusie cu putere de adsorbtie ridicata.
f. Oxidul de Magneziu si Carbonatul de Magneziu
g. Oxidul de Titan.;
h. Oxidul de Zinc.
i. Stearat de Zinc si Stearat de Aluminiu:
Pulberea laxativa efervescenta ( Pulbere Seidlitz")
I. Sulfat de sodiu uscat 2g;
Bicarbonat de sodiu (V) 6,5g;
II. Acid tartric (V) 6g;
Pulberile efervescente sunt pulberi compuse, care n prezenta apei dau o solutie c
e degaja gaz (CO2) si servesc la prepararea unor solutii de uz intern.
Bicarbonatul de sodiu si sulfatul de sodiu se pulverizeaza si se amesteca unifor
m, introducndu-se ntr-o capsula de hrtie albastra. De alta parte se pulverizeaza ac
idul tartric si se introduce ntr-o capsula de haitie alba. Ambele pachete constit
uie o doza. In momentul ntrebuintarii se dizolva cele 2 pachete n apa cu degajare
de C02 Se conserva n absenta umiditatii. Are actiune laxativa. Pulberea originala
Seidlitz" continea tartrat de sodiu si de potasiu n loc de sulfat de sodiu. Cnd s
e prescrie pulberea Seidlitz se elibereaza pulberea laxativa efervescenta.
PULBERE ALCALINA (pulvis alcalinus) pentru solutia Bourget
Sulfat de sodiu uscat 2g
Fosfat de sodiu uscat 4g
Bicarbonat de sodiu 6g
- Substantele pulverizate n prealabil se amesteca pna se obtine o pulbere uniform
a.
- Pulverizarea sulfatului de sodiu si a fosfatului de sodiu se face dupa ce ace
stea au fost uscate.
- Dupa obtinerea pulberii compuse, amestecul se trece prin sita V.
- Produsul este o pulbere alba solubila n apa, cu gust sarat-amarui si cu reacti
e slab alcalina.
- Pulberea alcalina nu se foloseste ca atare, ci dupa o dizolvare n apa.
- Doza unitara pentru bolnav este 250ml. Cantitatea din formula de mai sus repre
zinta doza care se dizolva n 1 OOOml apa, se administreaza dimineata cu o ora nain
tea meselor principale n afectiuni hepatice. Se prepare la nevoie.
- Daca solutia se prepara cu apa distilata, ea rezulta limpede, pe cnd daca se pr
epara cu apa poate rezulta tulbure, datorita precipitarii sarurilor insolubile d
e calciu si magneziu. Se conserva n vase bine nchise, ferita de umiditate. Actiune
coleretica colagoga.
SUPOZITOARE: DEFINITIE, CLASIFICARE.
Supozitoarele sunt preparate farmaceutice de direite forme, destinate a fi admi
nistrate pe cale rectala, vaghala sau uretrala.
- Excipientii folositi la prepararea supozitoarelor pot fi clasificate n : excipi
enti liposolubili (grasimi naturale, preparatesintetice), emulsionabili si hidro
sotubili.
- Excipienti liposolubili. Untul de cacao prevazut n FRIX este excipientul clasic
cel mai utilizat Ia prelucrarea supozitoarelor. Se conserva n bloc n flacoane bin
e nchise, la loc racoros, ferit de lumina. Este compatibil cu majoritatea substan
telor medicamentoase. Se preteaza la prepararea prin toate metodele.
- Excipienfi emulsionabili. Acest tip de excipienti este reprezentat n special de
polisorbatul 61. Masa ceroasa, galbena, p.t. 55-60. Au proprietatea unica pe care
nu alte baze de a se congela foarte repede la temperatura camerei ntr-o ceara co
mpacta. Prin formarea unei emulsii U/A permite difuzarea usoara a medicamentelor
. Nu sunt toxice, iritante si nu rencezesc. Este o baza de supozitoare compatibil
a cu majoritatea medicamentelor de administrare rectala si asigura o cedare mai
prelungit
- Excipienfi hidrosolubili. Excipientii solub: n apa pun n contact direct substan
ta activa cu mucoasa
asigurnd astfel o resorbtie buna a medicamentelor. Din aceast categorie de excipi
enti face parte masa gelatinoasa, gelurile de coloizi hidrofili si produse sinte
tice care se dizolva sau se disperseaza in apa datorita proprietatilor lor hidr
ofile.
- Masa gelatinoasa este un amestec de gelatina, glicerina si apa n diferite propo
rtii. FR IX prevede prepararea acestui excipient utilizat la supozitoarele vagin
ale. In masa gelatinoasa se pot ncorpora medicamente lichide sau solide, solubile
n apa sau miscibile cu apa sau glicerina. Supozitoarele preparate cu gelatina gl
icerinata nu se topesc la temperatura corpului ci se dizolva n secretiile sau co
ntinutul cavitatilor n cere sunt introduse. Masa gelatinoasa prezinta dezavantaju
l higroscopicitatii si actiunii iritante din cauza glicerolului. Constituie un m
ediu prielnic pentru dezvoltarea microorganismelor. Nupoate fi prelucrata la rec
e si prezinta unele incompatibilitati ale gelatinei si ale glicerolului (borax,
siliconi etc).
- Sapunul este folosit la prepararea supozitoarelor din timpurile cele mai vechi
. Se foloseste n special sapunul de sodiu si anume stearatul de sodiu. Se ntrebuin
teaza la prepararea supozitoarelor cu actiune laxativasi sunt cunoscute si numel
e de supozitoare de glicerina.
Polietilenglicolii sunt foarte solubile in apa, alcooli, esteri, cetone, dar ins
olubili n eter, hidrocarburi. Toleranta fiziologica este foarte buna dar pot prod
uce senzatii arsura, datorita carora are loc o eventuala elimhare reflexa a supo
zitoarelor rectale.
Prepararea supozitoarelor se poate face prin mai multe procedee:
a) prin modelarea manuala;
b) prin presarea masei solide n presa speciala de supozitoare si
c) prin topirea si turnarea masei n forme speciale.
Indiferent de metoda folosita prepararea cuprinde operatiile:
- amestecarea substantelor active cu excipienti si obtinerea masei;
- mpartirea amestecului n supozitoare, ovule, bujiuri.
a) Modelarea manuala. Acest mod de preparare se aplica numai n cazul unui nu
mar limitat de excipienti grasi, n special n cazul untului de cacao. Prepararea su
pozitoarelor prin modelare este mai avantajoasa, deoarece evita ncalzirea si nece
sitatea de a se determina capacitatea formelor. Metoda poate fi criticata deoar
ece masa vine n contact cu mna preparatorului, iar forma nu este totdeauna perfect
a.
b) Prepararea prin presare. Se realizeaza ta conditii asemanatoare ca pentr
u modelarea manuala. Capacitatea de excipienti se calculeaza nsa n raport cu capac
itatea formei de supozitor. Prelucrarea supozitoarelor prin presare se face cu a
jutorul preselor de mna Excipientul cel mai folosit n acest caz este untul de caca
o. Prepararea supozitoarelor prezinta o serie de avantaje. Supozitoarele au o fo
rma regulata, variatiile n greutate fiind cuprinse n limitele admise de farmacopee
. Fata de supozitoarele obtinute prin topire si turnare prezinta avantajul ca es
te nlaturata posibilitatea sedimentarii substantelor insolubile n vrful supozitorul
ui.
c) Prepararea prin topire si turnare. Aceasta metoda are o extindere mai ma
re deoarece poate fi aplicata pentru orice excipient, mai ales nlocuitori ai untu
lui de cacao. Prin acest procedeu se obtin cele mai reusite preparate din punctu
l de vedere al formei. La prepararea supozitoarelor prin topire si turnare trebu
ie sa se ia o cantitate de excipient si substante active n plus pentru a compensa
pierderile care survin n timpul prepararii. De asemenea, la prepararea prin aces
t procedeu trebuie sa se tina seama ca substantele medicamentoase si excipientel
e au greutati specifice diferite. Prepararea se face prin fluidificarea prin uso
ara ncalzire a excipientului si n el se ncorporeaza substantele medicamentoase dupa
regulile indicate. Cnd amestecul devine mai vscos, dar suficient de fluid se toar
na n tipare. Turnarea maseise face astfel ca sa depaseasca cu putin matrita supo
zitorului. Materialul de prisos este ndepartat prin taierea dupa racire. Formele
trebuie sa aiba temperatura camerei. In farmacie se folosesc mai ales forme care
permite prepararea a 6, 12, sau 24 supozitoare deodata.
Conservarea supozitoarelor, globulelor si bujiilor este determinata de natura ex
cipientilor si de substantele active. Pentru a prelungi conservarea pe o perioad
a de timp mai ndelungata se pot adauga conservanti. Supozitoarele si globulele se
nvelesc n hrtie pergaminata sau staniol si se pastreaza n borcane sau cutii. Supozi
toarele prelucrate n industrie se pastreaza la Ioc uscat si racoros. Supozitoarel
e n farmacie se prepara la nevoie
SUPOZITOARE URETRALE- DESCRIERE SI MOD DE ADMINISTRARE
Supozitoarele sunt preparate farmaceutice solide care contin doze unitar
e din una mai sau mai multe substante medicamentoase destinate administrarii pe
cale: rectala, vaginala, uretrala.
Supozitoarele uretrale bujiuri- au forma de cilindrii ascutiti la un capat cu lu
ngimea de 5-10 cm, diametru 0,2-0,7 cm si masa 2-3 g. Prin administrarea bujiilo
r se urmareste un efect topic n aceasta cavitate iar substantele utilizate sunt n
general: antimicrobiene, astringente, anestezice locale etc.
PREPARAREA OVULELOR -DESCRIERE SI CONSERVARE
Supozitoarele vaginale =ovule- au forma sferica sau ovoidala cu masa cup
rinsa ntre 2-4 g cnd pentru preparare se utilizeaza ca excipient untul de cacao sa
u alte baze grase si ntre 5-12 g cnd pentru obtinerea ovulelor se utilizeaza ca ex
cipient masa gelatinoasa.
Ovulele vaginale sunt administrate mai ales pentru o actiune locala n aceasta cav
itate. Prin mucoasa vaginala absorbtia substantei medicamentoase este lenta si n
esemnificativa. Prin mucoasa inflamata substantele medicamentoase pot penetra ma
i usor obtinndu-se uneori chiar o actiune sistemica. Din acest motiv dozele maxim
e utilizate pentru prepararea ovulelor vaginale sunt aceleasi ca si la medicamen
tele utilizate peroral
Supozitoarele se conserva n recipiente bine nchise la temperaturi de cel mult 250C
SUPOZITOARE - DEFINITIE CLASIFICARE
Definitie. Supozitoarele sunt preparate farmaceutice solide care contin doze uni
tare din una mai sau mai multe substante medicamentoase destinate administrarii
pe cale: rectala, vaginala, uretrala.
n functie de calea de administrare si de caracteristici se utilizeaza urm
atoarele tipuri de supozitoare:
- supozitoare rectale;
- supozitoare vaginale (Ovule);
- supozitoare uretrale (Bujiuri);
- otoconi (supozitoare auriculare);
- sisteme terapeutice rectale si vaginale cu eliberare controlata a substantelor
medicamentoase
SUPPOSITORIA GLYCEROLY (supozitoare de glicerina)
Rp./ glicerina 88g
carbonat de sodiu anhidru 2g
acid stearic lOg
Carbonatul de sodiu se dizolva n glicerina aflata ntr-o capsula prin ncalzire pe si
ta, se adauga n mici portiuni acidul stearic si se continua ncalzirea sub agitare
usoara pna nu se mai degaja bioxidul de carbon si se clarifica amestecul, apoi se
toarna n forme potrivit:, unse cu ulei de parafina.
- Dupa racire, supozitoarele se scot din tipare si pentru ca sunt higroscopice s
e nfasoara n staniol sau hrtie pergamenata.
- In loc de stearat de sodiu se poate intrebuinta aceeasi cantitate de sapun med
icinal. In acest caz supozitoarele sunt opace.
- Supozitoarele solide, incolore sau slab galbui, cu o usoara opalescenta trans
lucida si cu miros caracteristic de sapun.
Expuse la aer umed sunt higroscopice si delicvescente. Sunt solubile n apa calda
si alcool. Se folosec ca axativ n medicina infantila.
Supozitoare cu glicerina" este produsul realizat de industria de medicamente sub
2 forme: pentru adulti si pentru copii.
Laxativ, datorita glicerinei care deshidrateaza tesuturile si mucoasa rectala, i
ndicat n constipatie cronica. Se pastraeza la loc uscat si racoros
UNGUENTE-DEFINITIE, CLASIFICARE DUPA MODUL DE ACTIUNE
Unguentele sunt preparate farmaceutice semisolide destinate administrarii pe epi
telii sau mucoase n scop de protectie sau terapeutic si sunt compuse din diferite
baze de unguent, substante active si auxiliari.
Dupa actiunea terapeutica:
- unguente de acoperire (protectoare);
- unguente cosmetice (emoliente, hidratante etc.);
- unguente antimicrobiene (continnd antibiotice, chimioterapice, antiseptice);
- unguente antimicotice;
- unguente antiinflamatoare;
- unguente antiparazitare etc.
FAZELE DE PREPARARE A UNGUENTELOR
Unguentele sunt preparate farmaceutice semisolide destinate administrari
i pe epitelii sau mucoase n scop de protectie sau terapeutic si sunt compuse din
diferite baze de unguent, substante active si auxiliare.
Pentru obtinerea unguentelor se parcurg urmatoarele faze de lucru:
1. Alegerea si pregatirea bazei de unguent.
2. Incorporarea substantei medicamentoase
3. Omogenizarea sau uniformizarea unguentului cu antiseptice, antibiotice, anest
ezice locale, vitamine sau corticosteroizi.
Unguentele oftalmologice si cele care se aplica pe plagi, arsuri si pielea sugar
ilor trebuie preparate prin metode care le asigura sterilitatea si permit evitar
ea unei contaminari ulterioare cu microorganisme.
In farmacie, la prepararea unguentelor se folosesc capsule de portelan pentru to
pirea excipientilor, mojare pentru incorporarea substantelor active prin tritura
re cu pistilul.
In industrie, se utilizeaza mojare mecanice si pentru corecta omogenizare se fol
osesc turboagitatoare , mori cu valturi sau coloidale.
CONDITII DE CALITATE A UNGUENTELOR
La unguente F.R. X prevede controlul urmatorilor parametrii:
1. Aspect. Unguentele trebuie sa aiba un aspect omogen, prezentnd culoarea s
i mirosul caracteristic componentelor.
2. Omogenitatea. Unguentele ntinse n strat subtire pe o lama de microscop si
examinate cu lupa (de 4,5x), nu trebuie sa prezinte aglomerari de particule sau
picaturi de lichide.
3. Marimea particulelor. Particulele insolubile din unguentele suspensii se
examineaza pe o cantitate de unguent avnd aproximativ 10 mg substanta activa. Un
guentul se etaleaza n strat foarte subtire pe o lama microscopica. n urma examinar
ii pentru unguentele dermice 90% din particule trebuie sa aiba un diametru de ce
l mult 50 m iar pentru 10% din particulele examinate se admite un diametru de cel
mult 100 m. La unguentele oftalmice dimensiunile particulelor insolubile examina
te trebuie sa se ncadreze n urmatoarele limite: 90% sa aiba un diametru de cel mul
t 25 m, iar pentru 10% se admite un diametru de cel mult 50 m.
4. Masa totala pe recipient
5. Sterilitatea. Pentru unguentele sterile acest parametru se determina con
form prevederilor din F.R. X de la monografia Controlul sterilitatii.
6. pH-ul. Trebuie sa fie cuprins ntre 4,5-8,5, iar determinarea se realizeaz
a potentiometric.
7. Dozarea. Se efectueaza conform prevederilor monografiei respective
UNGUENTE STERILE
Unguentele oftalmice sunt preparate farmaceutice semisolide, sterile, care se ap
lica pe mucoasa conjunctivala.
Preparare. Unguentele oftalmice se prepara n conditii aseptice.
La preparare se folosesc n general baze de unguent emulsive si neiritante pentru
mucoasa conjunctivala.
Substantele active se ncorporeaza n bazele de unguent respective, preparate confor
m prevederilor de la monografia Unguenta, sub forma de solutii sau de pulberi mi
cronizate.
Se pot folosi substante auxiliare (de exemplu, antioxidanti, stabilizanti, conse
rvanti antimicrobieni potriviti).
Conditionarea se face in recipient sterile, inchise etans,care contin cel mult 1
0g unguent oftalmic. Se pastreaza la o temperature de cel mult 250C
Actiune farmacologica si ntrebuintari: n diferite afectiuni oftalmice.utilizarea l
or este indicate seara deoarece impedica vederea in timpul zilei
BAZELE DE UNGUENT
Bazele sunt selectate n functie de scopul terapeutic urmarit. La bazele d
e unguent oficinale n F.R. X, avem indicat modul de preparare n cadrul monografiei
respective. La bazele neoficinale n F.R. X, prepararea se face n functie de excip
ientii din compozitia bazelor ct si a substantelor active care vor fi ncorporat.
Bazele pot fi de natura : animala, vegetala, minerala, sintetica.
Dupa structura chimica, bazele se clasifica in :
- hidrocarburi : vaselina, uleiul de parafina, parafina
- alcooli : cetilic, glicerina, colesterol (polimeri) , polietilenglicol
( PEG)
- esteri : ceara, cetaceum, lanolina, axungia, ulei de peste, uleiuri vege
tale, grasimi sintetice
- saruri de potasiu, sodiu, amoniu, ale acidului stearic
? coloizi minerali sau organici : bentonita, argila, glicerolatul de amido
n
UNGUENTE :DEFINTfIE, CLASIFICARE
Unguentele sunt preparate farmaceutice de consistenta moale, destinate aplicarii
pe piele sau mucoase n scop terapeutic sau de protectie.
- Unguentele pot fi clasificate dupa diferite criterii dintre care cele mai impo
rtante sunt modul si locul unde actioneaza, compozitia si caracteristicile farma
ceutice.
- Din punct de vedere al modului de actiune unguientele pot fi epidermice, endo
dermine si diadermice.
Unguentele epidermice actioneaza la suprafata pielii, au o penetratie slaba si p
roduc un efect local. Sunt indicate mai ales pentru a proteja pielea sanatoasa d
e efectele iritante ale agentilor externi.
Unguentele endodermice sunt preparatele care pun n libertate medicamentul, dupa c
e au patruns prin piele. Ele sunt absorbite n mod partial si actioneaza ca emolie
nte, stimulente sau iritante locale. Penetratia lor se face de-a lungul papilelo
r cornoase si a glandelor sebacee.
Unguentele diadermice sunt cele care pot vehicula substantele active mai profund
. Ele trebuie sa asigure o resorbtie naintata a medicamentelor. Sunt mai rar folo
site.
Dupa sistemul de dispersie unguentele pot fi unguente-solutii, unguente-emulsii,
unguente-suspensii si unguente cu mai multe faze (polifazice).
Unguentele solutii sunt preparate constituitedin substante medicamentoase disper
sate molecular ii bazele de unguent.
Unguentele suspensii cu faza dispersata constituita din pulberi insolubile, n exc
ipienti. Daca cantitatea de pulbere depaseste 25% fata de greutatea totala, aces
te
unguente sunt denumite paste.
Unguentele emulsii sunt constituite din 2 faze nemiscibile, o faza apoasa si una
uleioasa, care pot forma ambele tipuri de emulsii. Cnd depsestel0% unguentele res
pective sunt denumite creme.
n functie de caracteristicile bazei folosite, unguentele pot fi clasificate n 4 ca
tegorii: grase, emulsii, unguente care pot fi spalate cu apa si unguente solubil
e n apa.
- O clasificare asemanatoare care tine seama de structura coloidala a preparatel
or, mparte unguentele n hidrofobe si hidrofile.
Unguentele alcatuite din baze grase nu pot fi spalate cu apa. Unguentele hidrofi
le au proprietati de a ncorpora cantitati apreciabile de apa, sunt de obicei emul
sii de tipul U/A si au o consistenta mai moale dect unguentele hidrofobe.
UNGUENTUL OFTALMIC - DEFINITIE , CONSERVARE
Unguentele oftalmice sunt preparate farmaceutice semisolide, sterile, care se ap
lica pe mucoasa conjunctivala.
Preparare. Unguentele oftalmice se prepara n conditii aseptice. La preparare se f
olosesc n general baze de unguent emulsive si neiritante pentru mucoasa conjuncti
vala.
Conservare : se ambaleaza si se conserva n recipiente bine nchise, depozitate n ncap
eri la temperaturi de cel mult 250C. Pentru a asigura stabilitatea unguentelor s
e pot adauga auxiliari corespunzatori (conservanti, antioxidanti etc.).
UNGUENTUM SIMLEX (UNGUENTUL SIMPLU) CONFORM FR X
Unguentele sunt preparate farmaceutice de consistenta moale, destinate aplicarii
pe piele sau mucoase n scopul terapeutic sau de protectie. Unguentul simplu cont
ine 90-110 % lanolina si 90-110 % vaselina fata de cantitatea prescrisa.
Rp:
Adeps lanae anhydricus lOg
Vaselinum album 90g F.R DC
- Lanolina anhidra si vaselina se topesc mpreuna ntr-o capsula de portelan pe baia
de apa. -Amestecul topit se strecoara prin tifon ntr-un mojar si se amesteca pna
la racire.
- Unguent omogen, de consistenta scmisolida, alb-galbui, cu miros slab de lanoli
na. Se ntrebuinteaza ca baza de unguent pentru ncorporarea diferitelor substante t
erapeutic active. Atunci cnd ntr-o prescriptie medicala nu se specifica baza de un
guent, se poate ntrebuinta acest unguent.
Este prevazut pentru prepararea unguentelor oficinale cu acid boric, camfor tetr
aciclina. Se conserva n vase bine nchise, la loc racoros.
Se foloseste ca excipient pentru ncorporarea unor medicamente topice.
UNGUENTUM CAMPHORE 10% (UNGUENT CAMFORAT 10%)
Rp/ CAMPHORA lOg
UNGUENTUM SIMPLEX 90g
M.f. ung.
Camforul pulverizat se dizolva n unguentul simplu prin usoara ncalzire, se agita u
sor de cteva ori, apoi se lasa sa se raceasca.
- Unguent alb, cu miros de camfor.
- Camforul se pulverizeaza prin intermediul eterului
- Prepararea unguentului cu camfor nepulverizat si fara a ncalzi unguentul simplu
, pe baia de apa, duce la un preparat neomogen. Se conserva n borcane bine nchise.
- Revulsiv calmant al degeraturilor si pruntului este recomandat degeraturi, pr
urit, prin aplicatii sau frictii pe regiunea bolnava
UNGUENT CU OXID DE ZINC
Zinci oxydum lOg;
Unguentum Simplex 90g;
Oxidul de zinc fin pulverizat se tritureaza cu o cantitate egala de unguent simp
lu topit, pna se obtine o pasta omogena, apoi se adauga restul de unguent simplu
si se tritureaza pna la uniformizare si racire.
- Unguent omogen, de consistenta semisolida, alb-galbui, cu miros slab lanolina.
- Se conserva n flacoane bine nchise, la loc racoros Se ntrebuinteaza ca sicativ s
i astringent n unele afectiuni ale pielii Se aplica n strat subtire pe locul afect
at.
SUSPENSII: DEFINITIE, CLASIFICARE
Suspensiile farmaceutice sunt preparate farmaceutice care contin substan
te solide insolubile, dispersate n apa sau ulei. Suspensiile farmaceutice pot fi
considerate
sisteme eterogene constituite din 2 faze : una interna si una externa continua,
lichida, semifluida, moale sau solida.
Clasificarea suspensiilor se poate face dependent de calea de administrare n susp
ensii pentru uz oral, parenteral si extem.
Suspensii pentru uz intern. Folmularea suspensiilor administrate pentru uz inter
n include pe lnga principii active si vechicul (apa distilata sau diverse solutii
apoase, hidroalcoolice, uleiuri) componente cu diferite roluri: coloizi protect
ori edulcoranti, agenti acidificianti, aromatizanti, conservanti . Ca edulcorant
i se folosesc sorbitolul sau zaharoza n concentratii de 20-25%. Aromatizarea susp
ensiilor de uz intern se realizeaza cu esenta de fructe, de vanilie, ciocolata,
esenta de menta etc.
Suspensii pentru uz parenteral. n asemenea suspensii n care substanta activa varia
za n mod normal de la 0,5-5% se impune prezenta unui agent de suspensie care sa e
vite aglomerarea particulelor, aderarea lor de peretii recpientului. Particulele
de substanta insolubila trebuie sa aiba o forma ct mai apropiata de cea sferica
si o marime medie de 10 microni. Ca agenti de suspensie se pot folosi, dupa caz,
, tweenuri, spanuri, colesterol, metilceluloza, carboximetilceluloza sodica, alc
ool polivinilic. Ca vehicul se foloseste n general apa sau ulei.
Suspensii pentru uz extern. Obtinute frecvent n farmacie, necesita n general dispe
rsarea unor concentratii ridicate de substante active (10-20% si chiar mai mult)
.
Ca vehicul se pot folosi diverse lichide, solutii, mucilagii, emulsii.
CLASIFICAREA SUSPENSIILOR
Suspensiile se pot clasifica dupa mai multe criterii:
D1. Dupa calea de administrare:
- suspensii uz intern;
- suspensii uz extern;
- suspensii uz parenteral.
D2. Dupa raportul fazelor:
- suspensii diluate;
- suspensii concentrate.
D3. Dupa natura mediului de dispersie:
- suspensii apoase;
- suspensii uleioase.
D4. Dupa modul de preparare:
- suspensii obtinute prin dispersare;
- suspensii obtinute prin condensare.
D5. Dupa modul de formulare:
- suspensii magistrale;
- suspensii tipizate.
Prepararea suspensiilor
- Dependent de modul de introducere al substantelor insolubile n vehicul, suspen
siile pot fi obtinute:
a) prin dispersarea substantelor active fin pulverizate ntr-un mediu adecvat
.
b) prin precipitare;
- Substantele insolubile rezulta n cursul prepararii din amestecarea a doua solut
ii cnd are loc o reactie chimica, sau n urma unei precipitari fizice.
- In mod deosebit trebuie mentionat ca la prelucrarea suspensiilor trebuie asigu
rata repartizarea uniforma a fazei interne ct mai mult timp si redispersarea dupa
sedimentare prin usoara agitare.
- Este indicat sa se foloseasca slabilizantul respectiv sub forma de mucilag sau
gel.
- Cnd se folosesc agentii de suspensie ca atare, trebuie luati n cantitati mai ma
ri, ntruct acestia trecnd n solutie lent, vscozitatea necesara este atinsa uneori dup
a cteva ore (guma arabica, tragacanta)
- La prepararea suspensiilor destinate aplicarii pe piele nu se foloseste mucila
g de guma arabica, iar la susper siile cu peste 20% substanta insolubila nu se m
ai adauga agenti de suspensie. - Farmacopeea atrage atentia asupra cazului suspe
nsiilor cu substante toxice, specificnd ca nu se poate prepara sub forma de suspe
nsie dect o cantitate de substanta care sa nu depaseasca doza maxima pentru 24 or
e.
Controlul suspensiilor. n F.R.IX se mentioneaza ca suspensiile lichide lasate n re
paus, separa substantele insolubile, dar la o agitare de 1 -2 minute preparatul
trebuie sa se omogenizeze.
SUSPENSII DE UZ INTERN
Suspensiile sunt preparate farmaceutice lichide, constituite din una sau
mai multe substante active insolubile, suspendate ntr-un mediu de dispersie lich
id si destinate administrarii interne sau externe.
Suspensii antiacide- contin substante medicamentoase cu indice therapeutic mare
( hidroxid de Al, oxid de MG, carbonat de Ca). Cand sunt conditionate in prepara
te multidoza, bolnavul isi administreaza doza cu mijloace de masurare atasate fl
aconului ( lingurite dozatoare)
Suspensii cu sulfat de bariu- sunt suspensii concentrate si se administreaza si
se administreaza pt examenul radiologic al tubului digestiv
Suspensii cu antibiotice si chimioterapice . se recomanda utilizarea imediata si
pastrarea suspensiei reconstituite la rece.
SUSPENSII DE UZ EXTERN
Suspensiile de uz extern denumite si lotiuni, mixturi sau pensulatii au o intreb
uintare larga. Ele sunt preparate fluide care au ca vehicul apa sau amestecuri h
idroalcoolice in care se afla suspendate substante active aduse la un grad de fi
nete corespunzator scopului terapeutic urmarit.
Substantele insolubile sunt : oxid de Zn, talc, sulf, iar mediul de dispersie es
te apa asociata sau nu cu alcool sau glicerol. Aceste lotiuni se aplica pe piele
cu o pensula sau prin tamponare cu tampoane de vata imbibate cu suspensia respe
ctiva. Apa se evapora producand o actiune calmanta, racoritoare. Urmatoarea apli
care se face numai dupa caratarea pielii de resturile de pulbere.
De fapt aceste preparate pot fi considerate o forma convenabila de aplicare a pu
lberilor indicata pentru tratamentul dermatozelor, exemelor generalizate,
eruptiilor localizate sau diseminate
CONSERVAREA SUSPENSIILOR
Suspensiile sunt preparate farmaceutice lichide, constituite din una sau mai mul
te substante active insolubile, suspendate ntr-un mediu de dispersie lichid si de
stinate administrarii interne sau externe.
Suspensiile se ambaleaza n flacoane de capacitate mare bine nchise cu mentiunea pe
eticheta A se agita nainte de ntrebuintare. Pentru a mpiedica nmultirea microorganism
elor este recomandata utilizarea unor conservanti adecvati.
METODE DE PREPARARE A SUSPENSIILOR
Suspensiile sunt preparate farmaceutice lichide, constituite din una sau mai mul
te substante active insolubile, suspendate ntr-un mediu de dispersie lichid si de
stinate administrarii interne sau externe. Din punct de vedere fizico-chimic sus
pensiile sunt dispersii de particule solide n:
- mediu lichid (suspensii lichide);
- n mediu solid (exemplu: supozitoare);
- n mediu gazos (aerosoli pulverulenti, fumul);
- sau avnd ca faza dispersa o baza de unguent (paste)
Pentru prepararea suspensiilor se folosesc doua metode mai importante:
1. Prepararea prin dispersare (oficinala n F.R. X). Conform acestei metode s
ubstantele active sunt aduse la gradul de dispersie corespunzator dupa care se d
isperseaza n faza externa (faza lichida).
2. Prepararea prin condensare. Este mai putin utilizata n practica farmaceut
ica dect metoda anterioara si presupune precipitarea unei substante solubile ntr-u
n anumit mediu urmata de suspendarea precipitatului format
SUSPENSIE CU SULF
Rp/ SULF 2g
GUCEROL 5g
ALCOOL Sg
APA DISTILATA q.s.ad lOOg
Sulful se tritureaz n mojar cu alcoolul, apoi se adauga glicerolul si apa. Sulful
precipitat este hidrofob si astfel atunci cnd este dispersat n apa o parte floteaz
a la suprafata apei. Pentru a evita flotarea sulfului se recomanda umectarea cu
alcool sau amestec de apa, glicerol, alcool. Umectarea sulfului se poate face si
cu tinctura quillaia, trietanolamina, tween 80 etc.
- Se elibereaza n flacoane cu etichete ext. cu precizare. A se agitanainte de fol
osire.
- Se utilizeaza ta dermatologie, n acnee, ca antiseboreic
Drajeurile sunt forme farmaceutice alcatuite dintr-un smbure care contine diferit
e substante medicamentoase, acoperite cu un strat nconjurator care formeaza nvelis
compact si uniform. Avantajele drajeurilor sunt urmatoarele: mirosul si gustul
unor medicamente este mascat si n acelasi timp se evita alterarea substantelor ac
tive care sunt protejate de umiditate, aer lumina. Au o prezentare superioara, a
spectul placut, iar administrarea este mai usoara.
FAZELE PREPARARII DRAJEURILOR
Comprimatele acoperite drajeurile- sunt preparate farmaceutice solide care contin
doze unitare de substante active administrate pe cale orala si obtinute prin ac
operirea unui nucleu cu unul sau mai multe straturi continue si uniforme
Comprimatele acoperite se pot obtine prin urmatoarele metode:
- prin operatia de drajefiere clasica (drajefiere umeda);
- acoperirea prin comprimare (drajefiere uscata);
- acoperirea cu pelicule (peliculizare).
CONTROLUL DRAJEURILOR
Comprimatele acoperite drajeurile- sunt preparate farmaceutice solide care contin
doze unitare de substante active administrate pe cale orala si obtinute prin ac
operirea unui nucleu cu unul sau mai multe straturi continue si uniforme
Trebuie sa aiba o suprafata netede, lucioasa si aspect uniform.
Variatiile in greutate se stabilesc astfel:
- se cantaresc 30 drajeuri, se stabileste greutatea medie/drajeu ( 27 draj
euri cantarite nu trebuie sa prezinte variatii in greutate mai mult de +/- 10%
Dezagregarea: trebuie facuta in cel mult 60 intr-o solutie Pepsina si HCl complet
ata cu apa pana la 100ml la temperature 37C.
Se pastreaza ferite de umezeala si caldura.
NGRIJIREA PIELII
Pentru o piele sanatoasa, ferma si hidratata trebuie sa tinem :
- Sa nu se fumeze, sa nu se consume alcool in exces
- Sa hidtaratm pielea prin consum de fructe si legume proaspete si lichide
1,5-2l/zi
- Respectarea orelor de somn
- Suplimente alimentare : vitamine, minerale- la nevoie
- Demachierea corecta a tenului
Masaje faciale regulate
MASTI COSMETICE
- Masti nutritive-folosite pt. regenerarea epidermei si prevenirea riduril
or
- Masti calmante indicate pt tenurile usor iritabile, de obicei contin cao
lin sau amidon.
- Masti astringent- indicate pt tenurile grase sau cu porii dilatati
- Masti hidratante recomandate pt tenurile deshidratate, ridate
- Masti cu actiune tonica- recomandate pt tenul casectic, ridat inainte de
vreme
CLASIFICAREA CREMELOR COSMETICE
Prin creme se inteleg unguente de tip emulsie cu un continut de cel puti
n 10% apa. Unguentele sunt geluri tixotrope cu limita de curgere si comportare p
lastica
Clasificarea cremelor cosmetice se face dupa mai multe criterii :
1. dupa compozitie : - creme emoliente sau coldcreme
- creme pe baza de lanolina
- creme acide
- creme nutritive cu substante bioa
ctive
2. dupa scopul folosit : - creme nutritive
- de demachiat
- contra ridurilor
- antisolare
- de bronzat
- revitalizante
- creme de zi sau de noapte
3. dupa modul de preparare : - creme obtinute prin amestecare
- prin saponificare
- prin emulsionare
4. dupa procentul de grasimi : - creme uscate
- creme semigrase
- creme grase
- creme indiferente
CREME DEMACHIANTE SI DE CURATARE
Sunt utilizate pentru curatirea pielii sau a produselor de machiaj, a pr
afului si produse de secretie de la suprafata pielii.Trebuie sa ndeplineasca anum
ite conditii:
? sa curete pielea,
? s-o destinda si sa o nvioreze,
? sa se lichefieze la temperatura corpului
? sa-si mentina consistenta la temperatura camarei.
Utilizarea se face seara nainte de culcare prin aplicarea cu un tampon de vata.Se
spala apoi cu apa si se aplica o crema nutritiva. Sunt indicate pentru tenuri u
scate si normale.
Cremele demachiante sunt de 3 tipuri:
- creme fluide,
- creme emulsionate A/ U,
- creme emulsionate U/ A.
Calitatea fundamentala a cremelor de curatire trebuie sa fie ndepartarea sebumulu
i de la suprafata pielii. Cremele cu vaselina se utilizeaza pentru curatat si de
machiat. Prin amestecarea cu colesterol 1 5% se obtine vaselina colesterinata sa
u eucerina, care se foloseste curezultate bune pentru ngrijirea tenurilor uscate
si normale att n cursul zilei ct si seara,urmnd ca nainte de culcare sa fie
ndepartata.
TIPURI DE TEN -AUTODIAGNOSTIC
Criterii de clasificare ale pielii
a.dupa continutul de lipide
- ten normal(endermic)
- ten uscat (alipic)
- ten gras(seboreic uleios, sau asfixic)
- ten mixt
b.dupa continutul de apa
- ten normal hidratata
- hiperhidratat
- deshidratata(uscat)
c.dupa unele tulburari fiziologice
- pletoric
- casectic
- cuperozic
- acneic
- ridat
- imbatranit
Pentru a realize o ingrijire rationala si eficienta a pielii trebuie stabilit ti
pul de ten. Aceasta se poate face si prin autodiagnostic, astfel:
- Cu ajutorul lupei se examineaza fiecare portiune in parte
- Cu o foita de tigara sau cu o rondela de hartie de filtru
- Cu ajutorul unui creion aplicat cu partea neascutita pe fata si se trase
aza linii.
? La tenul normal, nu se observa nici o reactive
? La tenul sensibil, tenul se inroseste
? La tenul seboreic, se inroseste deasupra liniei trasate
PRODUSE PENTRU NGRIJIREA MINILOR
. Pielea aspra si uscata a minilor rezulta datorita contactului prelungit c
u apa ca atare, cu solutiile de sapun sau de alti detergenti.
- Prima functiune a unei creme sau lotiuni pentru mini este de a mentine moliciun
ea pielii. -Produsele emoliente care produc nmuierea prin rehidratare a stratului
cornos uscat se utilizeaza si pentru mini.
- Cremele si lotiunile pentru mini sun: n mod normal albe sau roz, de obicei sunt
usor parfumate.
- Vscozitatea acestor preparate nu trebuie sa se modifice cu temperatura sau pri
n mbatrnire. n plus nu trebuie sa prezinte fenomenul de ecremare la conservare, sa
fie usor aplicate si rapid, fara sa spumifice" si fara sa dea o senzatie neplacut
a de umezeala.
- Dupa aplicare minile trebuie sa fie moi, netede si negrase.
- Un mijloc traditional de ntretinere a minilor a fost utilizarea glicerinei cu ad
aos de apa de roze. - Au o concentratie redusa de faza uleioasa, avnd un punct de
topire mai mare de 37C. Lotiunile contin ntre 5-15% n greutate faza uleioasa, cai
include si emulgatorul, n timp ce cremele contin 10-12%.
- Faza uleioasa este n general constituita din alcool cetii ic, acid stearic, et
c, ca umectanti: glicerolul, sorbitolul, n proportii care sa nu depaseasca 10% .
O cantitate prea mare de umectant face ca minile sa fie umede si lipicioase. Ca e
mulgatori se pot utiliza sapunurile de trietanolamina, desi lotiunile pe baza de
stearat de trietanolamina tind sa se ngroase prin conservare. Combinatiile de em
ulgatori din seria spnului si tweenului dai rezultate foarte bune si n plus cremel
e si lotiunile obtinute sunt fie usor acide, fie neutre.
CREME COSMETICE - CLASIFICARE
1. Pentru ntretinerea pielii preparatele cele mai nsemnate sunt cremele. Cremele c
osmetice se pot clasifica n creme: indiferente, grase si uscate.
Cremele indiferente. Sunt constituite din unguente, emulsii sau geluri anorganic
e si organice, convin la orice fel de ten, combate actiunile factorilor climatic
i, au efect de racorilre, stimuleaza pielea obosita
Cremele grase sau creme de seara. Contin ca excipienti lanolina, ulei de migdale
, unt de cacao, ceara, cetaceum, solutii de uleiuri volatile, etc
- Sunt n general unguente - emulsii de tipul A/U care se recomanda pentru tenul u
scat.
Creme uscate (creme de zi). Sunt n general cremele cu stearati.
In functie de scopu urmarit cemele se pot clasifica n:
- creme emoliente; - creme care servesc ca baza pentru machiaj;
- creme pentru curatire; - creme pentru ochi;
- creme pentru mini; - creme pentru toate scopurile;
- creme protectoare; - creme cu hormoni;
- creme pentru albire pielii; - creme antisolare.
- fonduri de ten;
LAPTISORUL DE MATCA-COMPOZITIE , INTREBUINTARI 201,277
Laptisorul de matca este un produs de secretie al glandelor doici. Acest produs
este folosit pentru hrana larvelor pna la vrsta de 3 zile,apoi doar larvele care
vor deveni matci si a matcii.
Compozitie si proprietati nutritionale
Agenti bioenergetici, catalitici, modulatori si vitamine.
- oligoelemente si minerale: fier, magneziu, calciu, nichel, cobalt, sel
eniu, cupru, bismut, arsen, sulf, fosfor, potasiu;
- complexul de vitamine B: B1, B2, B3, B5, B6, B8, B12. Vitamina B5 (aci
dul pantotenic care se transforma n organism n coenzima A si actioneaza benefic as
upra sistemului nervos si a glandelor suprarenale) se gaseste n concentratia cea
mai mare n laptisorul de matca;
- acidul10 Hidroxidecenoic. Este o substanta activa cu efect antibacteri
an, antifungic si antiviral, stimuleaza celulele limfatice. Acestea produc antic
orpi ajutnd astfel la ntarirea sistemului imunitar. Ajuta la eliminarea radicalilo
r liberi;
- fructoza, benefica n special diabeticilor;
- peptide insulin-like, care cresc captarea glucozei n celule;
- precursori de colagen care contribuie la ntretinerea si elasticitatea t
egumentelor, a cartilajelor articulare si a matricei organice a osului;
- aminoacizi esentiali si neesentiali
Indicatii terapeutice: diabetul zaharat, endocrinologie, boli interne, infe
ctioase sau tumorale, boli pulmonare cronice nespecifice, anemii, stari de slabi
ciune, oboseala, probleme de nutritie, stagnare n crestere, neurologie, pediatrie
, astenii, covalescenta.
Laptisorul de matca este folosit cu succes n tratamentul hemoragiilor gingiv
ale repetate. Acest tip de tratament determina disparitia inflamatiei gingivale,
a edemului si a sngerarii. Tot laptisorul de matca actioneaza la nivelul tesutul
ui conjunctiv - la nivel de alveole dentare.
MIEREA-CONCENTRATIE, INTREBUINTARI
Mierea contine:
1. apa concentratia normala de apa n miere este de 17-23%
2. glucoza (65 -75%)
3. polen (pna la maxim 1%)
4. vitamine (B1, B2, B3, B5, B6, vitamina C, vitamina K, care ajuta la coagulare
a sngelui si betacaroten) aminoacizi si proteine
5. minerale (Calciu, Magneziu, Bor ajuta la sintetizarea vitaminei C, Fier, stim
ulator al functiei sangvine a maduvei si al functiilor sistemului nervos, Potasi
u, Fosfor, Sodiu)
6. minerale (provenite n special de la albine)
7. diferiti acizi
100 gr de miere, echivalentul a 315 calorii, contine:
( 15% apa, 0,4-0,8% proteine, 81,3% zaharoza, 3,01% vitamine, 0,2% minerale si s
ubstante antibacteriale;
1. Antibacterian si antimicrobian
2. Este un agent anti-oxidant n alimentatie -
3. Depurativ -
4. Energetic si nutritiv -;
5. Laxativ - mierea este higroscopica, adica atrage apa, regleaza flora int
estinului gros;
6. Regenerativ pentru tesutul conjunctiv -;
7. Stimuleaza anabolismul -;
8. Tonicardiac
PROPOLISUL-COMPOZITIE, INTREBUINTARI
Compozitia chimica: derivati flavonici, acid ferulic (activ contra germenilor Gr
am pozitiv si Gram negativ), ceruri, aminoacizi, balsamuri, fermenti, microeleme
nte (siliciu, magneziu, cupru, molibden, arsen, staniu, aluminiu, vanadiu, wolfr
am, fier, aur, iridiu, calciu, cadmiu, cobalt, strontiu), substante antibiotice,
rasini, acizi aromatici
Actiunea sa terapeutica este determinata de natura substantelor care-l compun si
este antibacteriana, antibiotica, cicatrizanta, imunologica si antispastica. Pr
opolisul contribuie la vindecarea ranilor, a plagilor, a afectiunilor cailor res
piratorii, ale aparatului digestiv, ale ochilor, ale prostatei si face sa creasc
a sensibilitatea microbilor fata de antibiotice. Pentru actiunea sa antivirala,
propolisul este de asemenea indicat n hepatite, zona Zoster si herpes.
Propolisul nu are actiune toxica asupra organismului, dar, foarte rar, poate pro
duce reactii alergice; din aceasta cauza nainte de administrare el trebuie testat
.