Coma este o suferinta grava a creierului, caracterizata prin alterarea pana la pierderea totala a functiilor de relatie , cu conservarea partiala a functiilor vegetative. Termenul provine de la cuvntul grecesc "KOMA" ce definete somnul profund; intre coma si somnul profund exista unele elemente comune dar i unele particulariti neuro- fiziologice. Printre elementele comune ale comei i somnului se numr ptoza palpebral, modificrile ritmului cardiac i respirator, modificri pupilare, unele asemnri ale traseelor EEG, dar ceea ce le deosebete este diferena dintre o stare fiziologic (somnul) i cea patologic (coma). Etiologie Foarte variata A. COME DE ORIGINE CEREBRALA: agentul cauzal actioneaza direct asupra creierului: - leziuni vasculare: tromboza, embolie, hemoragie cerebrala, hemoragie meningeana - edem cerebral difuz: encefalopatie hipertensiva, nefropatii acute - procese expansive intracraniene: tumori, abcese, chist - inflamatii: encefalita, meningita, meningoencefalita - traumatisme: fractura de baza de craniu, comotie, contuzie - factori fizici; insolatie,electrocutare - tulburari nervoase predominant functionale: isterie, epilepsie
ETIOLOGIE B COME DE ORIGINE EXTRACEREBRALA: agentul cauzal actioneaza indirect asupra creierului in tulburarile metabolice pe care le genereaza: - intoxicatii acute exogene: alcool, barbiturice, CO, ciuperci - come metabolice: diabetica, hipoglicemica, uremica, hepatica - come endocrine; tireotoxica( basedowiana), Boala Addison( coma suprarenala) - tulburari hidroelectrolitice si acidobazice: deshidratare, hiperhidratare, hipercapnie cu acidoza gazoasa Stabilirea diagnosticului etiologic are importanta fundamentala deoarece in functie de acesta se stabileste tratamentul cel mai potrivit. Gradul comei In functie de gravitate coma se imparte in 4 grade: - coma superficiala: cunostinta nu este complet pirduta, reflexele, circulatia si respiratia sunt normale; - coma de profunzime medie; pierderea completa a cunostintei, bolnavul nu raspunde la intrebari si nu executa ordine, ROT si reflexul corneean sunt pastrate, functiile vegetative sunt pastrate( respiratia, circulatia) - coma profunda( carus): pierderea totala a starii de cunostinta, ROT, reflexele pupilare si de deglutitie se abolesc treptata. Deglutitia si respiratia nu mai sunt controlate de centrii cerebrali. Apar tulburari respiratorii( polipnee sau bradipnee, respiratie Cheyne- Stokes, Kussmaul), circulatorii( soc), metabolice( deshidratare, acidoza sau alcaloza) - coma ireversibila( depasita) apar tulburari respiratorii si cardiovasculare grave. Bolnavul este mentinut in viata numai prin ventilatie mecanica. 1. Diagnostic diferential Obnubilarea= bolnavul isi pastreaza partial cunostinta, sesizeaza numai partial evenimentele din jurul sau Starea de sopor= hipersomnie profunda, bolnavul poate fi trezit numai cu ecitanti foarte puternici Letargia=somn anormal profund si prelungit din care bolnavul poate fi trezit cu excitanti foarte puternici. Apatie= stare de dezinteres fata de propria persoana si fata de mediu Stupoare= stare de imobilitate si insensibilitate , bolnavul poate fi trezit dar nu raspunde la intrebari Lipotimie= scurta perioada de pierdere a cunostintei care se temina prin revenirea completa Socul= prabusirea TA si accelerarea paralela a pulsului. Cunostinta este pastrata.
Masurile de urgenta
Trebuie incepute imediat , acolo unde se afla bolnavul. Privesc mai ales restabilirea funciilor vitale alterate: 1. Prevenirea si combaterea insuficientei respiratorii acute - asezarea bolnavului in decubit lateral - curatirea cavitatii buco-faringiene de mucozitati;, resturi alimentare si scoaterea protezelor dentare mobile daca exista - hiperextensia capului impingerea( subluxatia) anteriaoara a mandibulei - introducerea unei canule orofaringiene( pipa Guedel). Prin aceste manevre se impiedica caderea limbii inapoi in faringe. In caz de stop respirator se aplica respiraria artificiala gura la gurasau gura la nassau cu aparate manuale. Respiratia artificiala va fi mentinuta pana cand bolnavul va fi intubat.
2. Crearea accesului la o vena si instituirea unei perfuzii concomitent cu masurile de resuscitare respiratorie - Punctia venoasa sau denudarea venei - Recoltarea unor esantioane de sange pentru determinarea ureei, glicemiei, necesare diagnosticului etiologic - Instalarea unei perfuzii( solutie de glucoza 5%) 3. Oprirea hemoragiei- daca bolnavul pierde sange trebuie luate toate masurile de hemostaza si inlocuirea masei sangvine 4. Aprecierea functiilor vitale si vegetative- se supravegheaza permanent functiile vitale si vegetative: respiratia, pulsul, TA, pupilele, deglutitia, tegumentul, comportamentul bolnavului.
Masurile de urgenta 5. Cercetarea tuturor amanuntelor la fata locului - interogatoriul care se adreseaza apartinatorilor sau anturajului bolnavului pentru a afla antecedentele bolnavului( boli, tratamente urmate), locul unde s-a intamplat: garaj( gaze de esapament),camera cu soba defecta( CO) - circumstantele in care a aparut coma( traumatisme, insolatie, ingestie de alcool sau alte substante, ciuperci). - debutul brusc sau progresiv. - mirosul aerului expirat( halena), miros de alcool, daca varsa sau nu( varsatura se pastreaza) - se perchezitioneaza hainele( se cauta ambalaje de medicamente, documente medicale).Toate amanuntele se transmit medicului
Masuri de urgenta - Se transporta la spital in decubit lateral. - In ambulatoriu de vor recolta probe de laborator necesare in diagnosticul unei come: - -glicemie - - glicozurie - - acetonemie - - uree - - probe toxicologice cand se suspecteaza consumul de alcool, barbiturice, diferite toxice industriale