Oxacilin

Compoziie
Oxacilin Antibiotice 250 mg, pulbere pentru soluie injectabil/perfuzabil i.m./i.v.
Un flacon cu pulbere pentru soluie injectabil/perfuzabil i.m./i.v. conine oxacilin 250 mg (sub
form de oxacilin sare de sodiu monohidrat) i excipient: hidrogenofosfat de disodiu anhidru.
Grupa farmacoterapeutic
Antibiotice beta-lactamice, peniciline rezistente la beta-lactamaze
Indicaii terapeutice
Indicaiile terapeutice rezult din activitatea antibacterian i din caracteristicile farmacocinetice
ale oxacilinei. Pentru administrarea parenteral, ele sunt limitate la infeciile determinate de
stafilococi sensibili:
- infeciile respiratorii;
- infeciile ORL;
- infeciile cutanate;
- infeciile renale;
- infeciile urogenitale;
- meningite;
- infecii osoase;
- septicemii;
- endocardite. Profilaxia infeciilor postoperatorii n:
- neurochirurgie: craniotomie i realizarea unei derivaii interne a LCR-ului;
- chirurgie plastic i reparatorie complex.
Contraindicaii
- Hipersensibilitate la oxacilin sau la alte antibiotice beta-lactamice (peniciline sau cefalosporine).
Precauii
naintea nceperii tratamentului este necesar o anamnez atent. n caz de antecedente de alergie
la
peniciline, contraindicaia este absolut.
Apariia oricrei manifestri de hipersensibilitate impune ntreruperea tratamentului.
Trebuie luat n considerare riscul alergiei ncruciate la antibioticele din grupa cefalosporinelor.
La nou-nscui oxacilina se utilizeaz cu pruden datorit riscului de hiperbilirubinemie prin
competiia pentru fixarea de proteinele plasmatice (icter nuclear).
Oxacilina este compatibil cu urmtoarele soluii perfuzabile: soluie salin izoton, soluie de
glucoz 5%, ap pentru preparate injectabile.
n cazul n care pacienii urmeaz un regim desodat sau hiposodat, trebuie inut cont de coninutul
n
sodiu al oxacilinei.
Interaciuni
Exist relaii de antagonism ale oxacilinei cu rifampicina i chinina.
Oxacilina poate scdea eficacitatea contraceptivelor orale (prin influenarea florei intestinale).
Probenicidul i mezlocilina inhib eliminarea renal a oxacilinei.
Acidul acetilsalicilic i sulfonamidele deplaseaz oxacilina de pe proteinele plasmatice.
Administrarea oxacilinei concomitent cu metrotrexatul scade clearance-ul metrotrexatului,
rezultnd
creterea toxicitii acestuia.
Tetraciclina (antibiotic bacteriostatic) poate antagoniza efectul bactericid al oxacilinei. De aceea, nu
se
recomand asocierea lor.
Administrarea concomitent cu oxacilina a paracetamolului, amiodaronei, daunorubicinei,
estrogenilor, srurilor de aur, metildopa, i a acidului valproic crete riscul de toxicitate hepatic.
Atenionari speciale
La pacienii cu insuficien renal sever (clearance-ul creatininei sub 30 ml/min), atunci cnd sunt
necesare doze mari pentru tratamentul infecios, dozele vor fi adaptate n funcie de clearance-ul
creatininei.
Sarcina i alptarea
Adresai-v medicului dumneavoastr sau farmacistului pentru recomandri nainte de a lua orice
medicament.
Dei studiile efectuate la multe specii de animale nu au evideniat efecte teratogene sau fetotoxice,
oxacilina trebuie utilizat cu precauie la gravide.
Deoarece oxacilina se excret n laptele matern, n timpul administrrii medicamentului trebuie
luat n
considerare eventualitatea ntreruperii alptrii.
Medicamentul nu influeneaz capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Doze i mod de administrare
Aduli, copii i sugari: 50-100 mg oxacilin/kg i zi, i.m. sau i.v. Nou-nscui: 25-100 mg
oxacilin/kg i zi, i.v.
Reacii adverse
Tulburri ale sistemului imunitar: febr, urticarie, eozinofilie, edem Quincke; excepional, oc
anafilactic.
Tulburri gastro-intestinale: grea, vrsturi, diaree i foarte rar enterocolit
pseudomembranoas.
Tulburri hematologice i limfatice reversibile: anemie, trombocitopenie, leucopenie.
Tulburri hepatobiliare: rar, creterea moderat a valorilor serice a transaminazelor (AST, ALT);
excepional, hepatit.
Tulburri renale i ale cilor urinare: este posibil apariia nefropatiei interstiiale acute
imunoalergice.
Tulburri ale sistemului nervos: administrarea de doze mari de beta-lactamice, n special la cei cu
insuficien renal, poate determina encefalopatii (tulburri ale contienei, micri anormale, crize
convulsive).
Supradozaj
Similar altor peniciline, oxacilina este practic lipsit de toxicitate n condiii clinice.
Fenomenele toxice sunt favorizate de insuficiena renal. Dozele foarte mari pot determina
convulsii i
hemoragii.
Se recomand tratament de urgen simptomatic i de susinere a funciilor vitale.



Ampicilina forte, capsule

Indicatii
penicilina de semisinteza din grupa aminopenicilinelor, cu actiune bactericida, la nivelul peretelui
celular. Spectru larg, cuprinde: coci grampozitivi (cu exceptia celor Producatori de penicilinaza) -
streptococcus pyogenes,streptococcus faecalis, Displococcus pneumoniae; coci gramnegativi -
neisseria meningitidis, Neisseria gonorrhaeae; bacili grampozitivi - Clostridium tetani, listeria
monocytogenes; bacili gramnegativi - escherichia coli,haemophilus influenzae, Haemophilus
pertusis, Proteus mirabilis, Salmonella sp., Shigella sp.; actinomicete - Actinomyces israeli.
Ampicilina este rezistenta in mediul acid din stomac, putand fi administrata pe cale orala.
Dupa administrarea orala a 250 mg ampicilina, concentratia serica este de 1-3 g/ml, dupa administrarea a
500 mg, de 5 g/ml la 2 ore si scade la 2 g/ml dupa 4 ore. Administrarea concomitenta cu alimentele
determina o scadere a absorbtiei cu 30%. Ampicilina realizeaza o concentratie biliara inalta (antibiotic
biliar), realizand in bila concentratii de pana la 300 ori mai mari decat in sange, fiind recomandata in
colecistitele si angiocolitele cu germeni sensibili. De asemenea realizeaza concentratii mai mari ca
penicilina in L.C.R si in parenchimul renal. Legarea de proteine serice este de 18%, eliminindu-se
predominant prin urina netransformata, in forma activa, 35% din doza administrata in primele 6 -
8 ore, realizand concentratii urinare de 200 g/ml. Timpul de injumatatire este de 0,75 - 2 ore, la
pacienti normali; 6,4 ore in anurie; 4-4,7 ore la prematuri; 1,7-2,8 ore la nou-nascuti.
Infectii genito-urinare, biliare, digestive, provocate de germeni sesibili: meningita cu Haemophilus
influenzae, pneumococ sau meningococ, infectii bacteriene respiratorii (bronsite, pneumonii),
sinuzite, otite, infectii biliare cu colibacili sensibili, infectii urinare cu Escherichia coli, Proteus
mirabilis, gastroenterite acute cu salmonele, febra tifoida, dizenterie bacteriana, tuse convulsiva,
septicemii, endocardite.

Mod de administrare
Adulti: In tratamentul infectiilor respiratorii si in infectii urinare se administreaza 500 mg (2
capsule) la 6 ore; in celedigestive 500-750 mg (2-3 capsule) la 6 ore.
In bolile grave dozele pot fi marite, la 4 g/zi.
Copii: 50 100 mg/kg corp/zi.

Contraindicatii
Alergie la peniciline (se investigheaza anamnezic atent). mononucleoza infectioasa (risc
de accidente cutanate). Prudenta in insuficienta hepatica. In insuficienta renala se reduc dozele. Nu
se asociaza cu allopurinol (risc crescut de reactii cutanate).

Reactii adverse
S-au relatat destul de rar manifestari alergice (prurit, eruptii cutanate, urticarie, febra alergica,
foarte rar soc anafilactic) in special la pacienti cu hipersensibilitate la peniciline sau la
cefalosporine (hipersensibilitate incrucisata). Aparitia reactiilor alergice obliga la oprirea
medicatiei; ocazional pot sa apara tulburari digestive (greata, varsaturi, dureri abdominale,
diaree); usoara crestere tranzitorie a transaminazei serice, anemie, leucopenie, trombopenie
reversibila; ocazional suprainfectii intestinale cu Klebsiella, Pseudomonas si Candida; foarte
rar colita pseudomembranoasa cu clostridium difficile.





Ketonal, supozitoare
Prospect
Compozitie
Fiecare supozitor contine 100 mg de ketoprofen.

Actiune terapeutica
Ketonal este un medicament antireumatic nesteroidian din grupul derivatilor de acid propionic.
Poseda o puternica activitate analgezica, antiinflamatorie si antipiretica. Ketonal este bine absorbit
in tractul intestinal. Se leaga de proteinele serice. Concentratiile serice. Concentratiile sanguine
terapeutice sunt atinse in interval de 30 de minute, iar nivelele maxime apar dupa 2 ore de la
administrarea orala, dupa 4 ore de la aplicarea rectala si intr-un interval de 15-45 de minute de la
administarea intramusculara. Concentratia minima eficienta de ketoprofen este atinsa intr-un interval de
45 de minute pana la o ora de la ingerarea tabletei retard. Concentratiile ketoprofenului in lichidul
sinovial persista mai mult decat cele serice.

Indicatii
Ketonal este indicat pentru atenuarea unor sindroame dureroase, pentru tratamentul simptomatic
al afectiunilor reumatice inflamatorii, degenerative si metabolice; durerea postoperatorie,
dismenoree, durerea osoasa dinmetastazele tumorale, durerea posttraumatica, artrita
reumatoida, spondiloartrita seronegativa (spondilita anchilozanta, artrita psoriazica, artrita
reactiva), guta, pseudoguta, artroze, reumatism extraarticular (tendinita, bursita, capsulita a
umarului).

Mod de administrare
Doza uzuala zilnica este de 1 capsula dimineata si la pranz si 2 capsule seara sau una pana la doua
supozitoare. Poate fi folosita urmatoarea combinatie: 1 capsula dimineata si la pranz si un
supozitor seara. Doza uzuala pentru tablete de 100 mg este de 3 ori pe zi. Doza uzuala pentru
tabletele retard de 150 mg este de 2 pe zi luate la interval de 12 ore interval. Tabletele si capsulele
de Ketonal trebuie luate in timpul meselor. Doza recomandata pentru administarea intramusculara
este o fiola de 2 ml odata sau de doua ori pe zi. Daca este necesar, tratamentul poate fi administrat
oral, rectal sau transdermic. Doza zilnica de Ketonal poate fi crescuta la 300 mg sau redusa la 100 mg,
in functie de gravitatea bolii sau a starii pacientului. Crema Ketonal se aplica pe zona afectata de 3-4 ori
pe zi. Ketonalul fiole pentru perfuzii trebuie administrat numai intraspitalicesc. Perfuzia trebuie
administrata pe o durata de 1/2 pana la 1 ora pentru maximum 48 de ore. Doza maxima este de 300 mg in
24 de ore.
Perfuzia intravenoasa intermitenta: 100 pana la 200 mg de ketoprofen diluat in 100 ml de solutie
perfuzabila normala salina, administrata pe o perioda mai mare de 1/2 pana la 1 ora; poate fi repetata in 8
ore; maximum 48 de ore.
Perfuzia intravenoasa continua: 100 pana la 200 mg ketoprofen diluat in 500 ml de solutie perfuzabila
(normala salina, lactata Ringer, glucoza) administrata pe o perioda mai mare de 8 ore; poate fi repetata in
8 ore; maximum 24 de ore. Ketoprofen poate fi combinat cu analgezice cu actiune centrala;poate fi
combinat cu morfina in acelasi flacon: 10 pana la 20 mg morfina si 100 pana la 200 mg ketoprofen sunt
diluate in 500 ml solutie salina sau lactata Ringer, repetata in 8 ore.

Contraindicatii
Ketonal este contraindicat in timpul sarcinii. Este contraindicat la pacientii cu ulcer peptic activ.
Nu se va administra copiilor si persoanelor cu hipersensibilitate la Ketonal sau salicilati.

Precautii
Ketoprofenul trebuie folosit cu precautie de catre pacientii cu antecedente de ulcer gastric sau
duodenal, sangerari gastrointestinale, de catre pacientii cu insuficienta hepatica sau renala si de
catre pacientii in tratament anticoagulant cumarinic. Ca si alte antiinflamatoare nesteroidiene,
Ketonalul poate masca semnele si simptomele unei infectii acute. Influenta Ketonalului asupra
abilitatilor psihofizice ale pacientilor nu a fost determinata. A nu se lasa la indemana copiilor.Nu se
amesteca tramadol si ketoprofen in acelasi flacon deoarece se formeaza precipitat. Flacoanele
perfuzabile trebuie sa fie acoperite cu hartie neagra sau folie de aluminiu, deoarece ketoprofen este
sensibil la actiunea luminii.

Reactii adverse
Tulburarile gastrointestinale sunt cele mai frecvente. Greata, flatulenta, durerea abdominala,
diareea, constipatia si dispepsia apar la 3-9% din cazuri. in 1-3% anorexia, varsaturile si stomatita
pot aparea. Cea mai frecventa reactie a SNC este cefaleea (3%). Vertijul, somnolenta, tulburarile
psihice apar rareori (1%). Tulburari vizuale, reactii hepatice si renale au fost semnalate foarte rar.
Rash-ul cutanat si alte reactii alergice pot aparea la pacientii care primesc Ketonal.
oltaren 50 mg supozitoare





stam la
dispozitie.

Compozitie si Mod de Ambalare
Cutie cu 10 supozitoare continand 50 mg diclofenac sodic.

Indicatii
Voltaren contine diclofenac, un compus nesteroidian, cu pronuntate efecte: antireumatic,
antiinflamator, analgezic si antipiretic, determinate de inhibitia biosintezei de prostaglandine, care
au un rol major in producerea inflamatiei, durerii si febrei. In bolile reumatice, proprietatile
antiinflamatorie si analgezica ale Voltaren-ului determina ameliorarea marcata a
simptomatologiei (durere in repaus sau la mobilizare, redoare matinala, edem articular,
disfunctionalitati articulare). Voltaren retard de 75 sau 100 mg este recomandat in special celor a caror
doza zilnica de 75-100 mg este suficienta pentru ameliorare clinica. Posibilitatea prescrierii Voltaren-ului
in doza zilnica unica simplifica schema tratamentului de lunga durata si impiedica erorile de dozare. In
inflamatiile posttraumatice sau postoperatorii, Voltaren-ul rapid atenueaza durerea spontana sau de
mobilizare si diminueaza edemul inflamator perilezional. Experimentele clinice cu Voltaren
demonstreaza pronuntatul efect analgezic si in cazurile de durere moderata si severa de origine non-
reumatica. In plus, studiile clinice releva efectul analgezic si diminuarea hemoragiei in cazuri de
dismenoree primara, precum si atenuarea simptomelor atacurilor migrenoase. In vitro, diclofenacul nu
supreseaza biosinteza proteoglicanilor din cartilaj in aceeasi masura ca si in vivo.

Contraindicatii
Ulcer peptic. Hipersensibilitate cunoscuta la substanta activa. Ca si alti agenti antiinflamatori
nesteroidieni, Voltaren este contraindicat, de asemenea, la bolnavii la care atacurile astmatice,
urticariene sau de rinita acuta sunt precipitate de acidul acetilsalicilic sau de alte medicamente
inhibitoare de prostaglandinsintetaza. Pentru supozitoare: doar proctita. Pentru fiole: doar
hipersensibilitate cunoscuta la metabisulfit de sodiu sau la ceilalti excipienti.


Efecte Adverse
Tract gastrointestinal: Ocazional durere epigastrica, tulburari gastrointestinale precum greata,
varsaturi, diaree, crampe abdominale, dispepsie, flatulenta, anorexie.(Supozitoare: iritatie locala).
Rar sangerare gastrointestinala, hematemeza, melena, ulcer peptic hemoragic sau nu, perforat sau
nu, pancreatita. Cazuri izolate: colita hemoragica, exacerbari ale colitelor ulceroase sau ale
proctocolitelor Crohn; stomatita aftoasa, glosita, leziuni esofagiene, constipatie (Supozitoare: agravari
ale hemoroizilor). Sistem nervos central: Ocazional cefalee, ameteala, vertij. Rar somnolenta. Cazuri
izolate: tulburari senzitive (incluzand parestezii), tulburari de memorie, dezorientare, tulburari vizuale
(vedere incetosata, diplopie), auditive, tinitus, insomnie, iritabilitate, convulsii, depresie, anxietate,
cosmaruri, tremor, reactii psihotice, tulburari gustative. Cutanat: Ocazional eritem, eruptii. Rar urticarie.
Cazuri izolate: eruptie buloasa, eczeme, eritem multiform, sindrom Stevens-Johnson, sindrom Lyell
(epidermoliza toxica acuta), eritrodermie (dermatita exfoliativa), pierderea parului, reactii de
fotosensibilizare, purpura (incluzand purpura alergica). Renal: Cazuri izolate: insuficienta renala acuta,
tulburari urinare precum hematurie, proteinurie, nefrite interstitiale, sindrom nefrotic, necroza papilara.
Hepatic: Ocazional cresterea transaminazelor serice (GOT, GPT). Rar hepatita icterica sau anicterica.
Cazuri izolate: hepatita fulminanta. Sange: Cazuri izolate: trombocitopenie, leucopenie, anemie
(hemolitica, aplastica), agranulocitoza. Hipersensibilizare: Rar reactii de hipersensibilizare de tip
astmatic, anafilactic/anafilactoid incluzand hipotensiune. Alte reactii adverse: Rar edem. (Fiole: reactii
locale postinjectare - durere locala, induratie. Cazuri izolate: abcese si necroza locala). Cazuri izolate:
impotenta, palpitatii, dureri toracice, hipertensiune.


Interactiuni
Voltaren-ul determina cresterea nivelelor plasmatice ale preparatelor care contin litiu sau
digoxina. Multi agenti antiinflamatori nesteroidieni inhiba activitatea diureticelor. Astfel,
tratamentul concomitent al Voltaren-ului cu diuretice care conserva potasiul poate produce
hiperkaliemie, ceea ce impune monitorizarea ulterioara. Administrarea concomitenta a mai multor
agenti antiinflamatori poate precipita aparitia reactiilor adverse. Desi studiile clinice nu sunt relevante,
exista rapoarte izolate despre cresterea riscului hemoragic in cazul administrarii concomitente a
Voltaren-ului (care produce uneori inhibitia temporara a agregarii plachetare) cu anticoagulante (este
necesara monitorizarea). Desi studiile clinice demonstreaza ca administrarea concomitenta a Voltaren-
ului cu antidiabeticele orale nu influenteaza efectul clinic al celor din urma, exista rapoarte izolate despre
tulburari ale glicemiei in ambele sensuri (hiper- si hipoglicemie), ceea ce a necesitat ajustarea dozelor de
antidiabetice. O precautie aparte apare in cazul tratamentului cu agenti antiinflamatori nesteroidieni care
preceda sau urmeaza cu mai putin de 24 de ore terapia cu metotrexat. Voltaren-ul poate determina
cresterea nivelului plasmatic al metotrexatului pana la nivele toxice. Efectul inhibitor al Voltaren-ului
asupra prostaglandinelor renale poate determina cresterea nefrotoxicitatii ciclosporinei.


Mod de administrare
Supozitoare: Adulti: Ca regula, doza initiala zilnica este de 100-150 mg, iar, in cazuri usoare, ca si
in terapia de lunga durata, o doza zilnica de 75-100 mg este suficienta, fractionata in 2-3 prize.
Pentru suprimarea durerii nocturne si a redorii matinale, tratamentul poate fi combinat prin
administrarea unui supozitor inainte de culcare (incadrare in doza maxima zilnica de 150 mg). In
dismenoreea primara, doza zilnica - ce trebuie ajustata de la caz la caz - este de 50-150 mg. Doza initiala
de 50-100 mg zilnic poate fi crescuta pe parcursul urmatoarelor cicluri menstruale pana la maximum 200
mg/zi. Tratamentul trebuie inceput inaintea aparitiei primelor manifestari si, in functie de
simptomatologie, mentinut cateva zile. Tratamentul atacurilor migrenoase cu Voltaren supozitoare se
face cu o doza initiala - de obicei suficienta - de 100 mg/zi. Daca durerea nu cedeaza dupa primele patru
ore de la administrare, se poate repeta doza in cursul aceleiasi zile. Nu exista date clinice despre
tratamentul mai mult de o zi cu Voltaren al atacurilor migrenoase. Totusi, daca pacientului trebuie sa i se
continue tratamentul in cursul urmatoarelor zile, doza maxima zilnica nu trebuie sa depaseasca 150 mg si
trebuie administrata in mai multe prize. Copii: Doza zilnica de Voltaren este de 0,5-2 mg/kg corp,
fractionata in 2-3 prize, in functie de severitatea cazurilor. In tratamentul artritei reumatoide juvenile,
doza zilnica poate fi crescuta pana la 3 mg/kg corp (divizata). Nu se recomanda administrarea
supozitoarelor de 50 si 100 mg la copii.

Precautii
Pacientii cu simptome care releva tulburari gastrointestinale trebuie urmariti cu atentie pentru
prevenirea complicatiilor (ulceratii gastrointestinale) sau a agravarii colitelor ulceroase, bolii
Crohn, insuficientei hepatice. Hemoragia gastrointestinala cu ulceratii/perforatii are consecinte
mult mai grave la pacientii varstnici. Aceasta poate aparea oricand in cursul tratamentului, fara
simptome relevante si indiferent de antecedentele pacientului. In rarele cazuri in care Voltaren-ul
determina astfel de complicatii, tratamentul trebuie intrerupt. Datorita importantei pe care
prostaglandinele o au in mentinerea debitului renal, este necesara folosirea cu precautie a Voltaren-ului si
supravegherea atenta (monitorizare a functiei renale) a pacientilor cu tulburari cardiace sau renale, a
celor tratati cu diuretice si a tuturor celor cu depletie de volum extracelular de orice cauza (ex., dupa
operatii chirurgicale mari). Intreruperea terapiei determina, de cele mai multe ori, reluarea situatiei
dinaintea tratamentului. Pacientilor varstnici si celor subponderali se recomanda a li se administra cea
mai mica doza eficace. Ca si alte medicamente antiinflamatorii nesteroidiene, Voltaren-ul poate provoca
cresterea nivelului uneia sau mai multor enzime hepatice, ceea ce impune monitorizarea atenta a functiei
ficatului. Daca testele hepatice se mentin alterate sau apar alte complicatii (ex., eozinofilie, eritem etc.),
tratamentul cu Voltaren trebuie intrerupt. Terapia cu Voltaren poate ascunde simptomele unei hepatite
sau poate precipita porfiria hepatica. Se recomanda, de asemenea, examene hematologice periodice. Ca
si alti agenti antiinflamatori nesteroidieni, Voltaren-ul poate determina aparitia reactiilor alergice,
inclusiv cele anafilactice/anafilactoide. In cazul tratamentului cu Voltaren fiole, datorita prezentei
metabisulfitului de sodiu, pot aparea reactii de hipersensibilitate care sa precipite atacuri astmatice,
pierderea constientei sau soc. Potential mutagen, carcinogen si toxic asupra fatului: Studiile efectuate nu
au relevat nici un efect mutagenic, carcinogenic sau teratogenic al Voltaren-ului. A nu se lasa la
indemana copiilor!

Sarcina si alaptare: Voltaren-ul se administreaza cu precautie in perioada de sarcina, in cele mai mici
doze eficace, iar forma injectabila se recomanda a nu fi folosita, datorita lipsei studiilor clinice. La fel ca
alti inhibitori de protaglandinsintetaza, Voltaren-ul nu se administreaza in ultimele trei luni de sarcina
datorita posibilitatii aparitiei inertiei uterine sau a obstruarii premature a canalului arterial. O doza orala
de 50 mg Voltaren la fiecare 8 ore in perioada de lactatie determina concentratii neglijabile in lapte, fara
efecte asupra nou-nascutului.


Observatii
Acest medicament se elibereaza in farmacie pe baza de prescriptie medicala.


Aceclofen, supozitor
Prospect
Forma de prezentare
Supozitor cu paracetamol 500 mg, diclofenac sodic 50 mg; ct. 2 folii 3 sau 6 supozitor

Indicatii
Boli reumatismale inflamatorii sau degenerative: artrita reumatoida, artrita reumatoida juvenila,
spondilita ankilopoietica, osteoartrita si spondilartrita, sindroame dureroase ale coloanei
vertebrale, reumatism abarticular, reumatism psoriazic, atacuri acute de guta. Afectiuni dureroase
si/sau inflamatorii in ginecologie, de exemplu, dismenoree primara sau anexita.

Dozare si mod de administrare
Adulti: 1-3 supozitoare in 1-3 prize.

Contraindicatii
Hipersensibilitate la oricare dintre componentii produsului; hipersensibilitate la alte AINS (inclusiv
criza de astm, urticarie sau rinita acuta). Ulcer gastro-duodenal; IH severa; IR severa; IC severa sau
necontrolata terapeutic; antecedente recente de rectita sau rectoragii; ultimul trimestru de
sarcina (dupa luna a Vl-a).

Atentionari
Se monitorizeaza functia hepatica. Prudenta la pacientii cu deficit de G-6-PDH. Asocieri nerecomandate:
alte AINS incluzand salicilati, anticoagulante orale, heparina si ticlopidina, litiu, metotrexat, diuretice,
antihipertensive, interferon alfa; reduc eficacitatea dispozitivelor intrauterine. Prudenta si sub
supraveghere la pacientii cu afectiuni gastro-intestinale in antecedente (ulcer duodenal, colita
ulcerohemoragica, boala Crohn) si la cei cu antecedente de tulburari hematologice sau tulburari de
coagulare (se recomanda examene hematologice periodice si pe parcursul tratamentului). Se
monitorizeaza functia renala la pacientii cu insuficienta cardiaca, ciroza sau nefropatie cronica, la
pacientii tratati cu diuretice, dupa o interventie chirurgicala majora care antreneaza o hipovolemie.
La pacientii varstnici si subponderali se recomanda utilizarea celei mai mici doze eficace. Nu se
recomanda conducerea autovehiculelor sau utilajelor.

Reactii adverse
Greata, varsaturi, dureri epigastrice, diaree, crampe abdominale, dispepsie, flatulenta, anorexic;
rare cazuri de ulcer gastro-duodenal, hemoragie digestiva sau perforate, exacerbarea colitei
ulcerohemoragice; iritatii locale sau agravarea bolii hemoroidale, ocazional cefalee, ameteli si
somnolenta; pot sa apara in cazuri izolate parestezii, tulburari de memorie, dezorientare, tulburari
de vedere si auz, insomnie, iritabilitate, depresie, anxietate; ocazional eruptii cutanate si urticarie; cazuri
izolate de eruptii buloase, eczeme, eritem polimorf, eritrodermie, purpura; rar, edeme periferice,
insuficienta renala acuta, hematurie, nefrite, proteinurie si necroza papilara; cresteri ale transaminazelor,
hepatite cu sau fara icter; exceptional leucopenie, trombocitopenie, agranulocitoza, anemie hemolitica sau
aplastica; manifestari dermatologice (exantem, exema), manifestari respiratorii (bronhospasm,
exceptional reactii anafilactoide). Tulburari ce tin de calea de administrare: manifestari usoare ce pot sa
apara la inceputul tratamentului - diaree, colici, balonari si dureri rectale.
Betaderm, unguent
Prospect
Compozitie
Unguent continand betamethasona valerat 100 mg/100 g.
Crema continand betamethasona valerat 100 mg/100 g.

Actiune terapeutica
antiinflamator si antialergic. Betaderm unguent si crema contine betamethasona valerat care este
un corticosteroid realizat special pentru tratamentul dermatologic. Esterul valerat de betamethasona
s-a demonstrat a fi cel mai activprodus dintr-o intreaga serie de esteri betamethasonici si multi
alti corticosteroizi. Betaderm crema si unguent este foarte eficient in tratamentul dermatozelor
inflamatorii care raspund in mod normal la terapia locala cu corticosteroizi.

Indicatii
Pentru diferite tipuri de eczeme inclusiv: eczema atopica, eczema infantila; eczema Besnier si
eczema de staza; neurodermatoze incluzand lichen plan; dermatite seboreice; sensibilizare si
alergie de contact; psoriasis; intepaturi ale insectelor.

Mod de administrare
O cantitate mica se va aplica pe zona bolnava o data sau de doua ori pe zi pana se va produce
ameliorarea. Dupa aceasta, este posibila obtinerea unei ameliorari progresive printr-o singura
aplicare zilnica sau chiar mai rar. Betaderm crema este preferat pentru zonele umede, exsudative.
Betaderm unguent, datorita proprietatilor sale emoliente, este preferat in cazul leziunilor.

Contraindicatii
Acnea Rosaceea, Acnea Vulgaris si dermatite periorale; infectii virale cutanate (herpes simplex,
varicela);hipersensibilitate la preparat. Betaderm nu este indicat
in tratamentul infectiilor cutanate cu fungi sau bacterii, in caz de prurit perianal si genital si in
dermatoze cu suprafata mai mare de 15 cm la copii sub 1 an, inclusiv dermatite sieritem fesier.

Precautii si reactii adverse
Posibilitatea de absorbtie sistemica poate fi luata in consideratie cand preparatele Betaderm sunt
folosite cu pansamente ocluzive pe arii intinse ori timp indelungat. Absorbtia sistemica este foarte
probabila la sugari si copii si se poate produce si in absenta pansamentului ocluziv. Betaderm
crema si unguent este bine tolerat, dar daca apar semne de hipersensibilitate aplicarea va fi oprita
imediat
Fenilbutazona, unguent
Prospect
Compozitie
Unguentul contine 4% fenilbutazona, 3% camfor, 2% cloroform, 1% mentol si excipienti.

Actiune terapeutica
Unguentul cu fenilbutazona reuneste efectul antiinflamator si analgezic al acesteia cu actiunea
revulsiva a camforului, mentolului si cloroformului, care asigura o buna penetrabilitate la nivelul
straturilor profunde ale pielii.Unguentul se aplica numai pe tegumente indemne.

Indicatii
Inflamatii si dureri de natura reumatismala, artroze,
periartrite, artralgii, mialgii si nevralgii (sciatica, torticolis); leziuni traumatice inchise; contuzii,
entorse, luxatii, clacaj muscular la sportivi, bursite, tendinite, sechele dupa
fracturi;inflamatii si dureri de ori-gine circulatorie: tromboze varicoase si hemoroidale
externe, sechele flebitice, degeraturi, flebite si periflebite dupa injectii intravenoase; inflamatii de
alta natura (intepaturi de insecte s.a.).

Contraindicatii si precautii
Leziuni cutanate inchise (eczeme) sau deschise (ulcer varicos); supuratii (abcese, flegmoane);
sensibilizare la fenilbutazona si la anticoagulante de tip heparinic; bolnavii cu tulburari de
coagulabilitate sanguina, alterari ale formulei leucocitare sau antecedente ulceroase, vor utiliza
unguentul numai sub supraveghere medicala; se recomanda prudenta la bolnavii cu nefrita
cronica, afectiuni hepatice si cardiopatii decompensate.

Mod de administrare
Unguentul se aplica, pe tegumente indemne, de 2-3 ori pe zi, frictionand, eventual, zona interesata
(mai ales in afectiunile aparatului locomotor). inaintea primei aplicari se testeaza sensibilitatea
bolnavului pe o zona cutanata restransa.
Ben-Gay Extra Strength Sports Balm STOC 0
Compozitie si Mod de Ambalare
Un gram de crem conine salicilat de metil 280mg, mentol 100mg i respectiv 150 mg i mentol 100 mg
i excipienii: acid stearic, monostearat de gliceril, lanolin anhidr, polisorbat 85, tristearat de sorbitan,
gum Xantan, hidroxid de potasiu, ap purificat.

Indicatii
Ben-Gay Extra Strength Sports Balm este indicat pentru mbuntirea performanei i confortului fizic
naintea eforturilor fizice susinute sau imediat dup acestea, precum i pentru reducerea durerii produse
prin suprasolicitare muscular.

Contraindicatii
Hipersensibilitate la salicilatul de metil, mentol sau la oricare dintre componenii produsului, plgi
deschise, iritaii cutanate, copii sub 12 ani.

Efecte Adverse
Atenionri speciale

Se folosete doar pentru uz extern.
Nu se folosete sub pansament ocluziv.
Dac apar iritaii cutanate se ntrerupe administrarea.
Se evit contactul cu ochii i alte mucoase.
Dac durerea persist mai mult de 10 zile fr ameliorare, consultai medicul.
Copii
Nu se administreaz la copii sub 12 ani.
Sarcina i alptarea
Deoarece salicilatul de metil se absoarbe prin piele putnd provoca fenomene de excitaie nervos central
mai ales dup aplicarea pe suprafee ntinse, administrarea de Ben-Gay Extra Strength Sports Balm n
timpul sarcinii i alptrii se va face numai dup evaluarea raportului beneficiu terapeutic-risc potenial.


Reacii adverse

Mentol
Mentolul produce rar reacii alergice: urticarie, eritem i alte reacii cutanate. Datorit absorbiei sistemice
dup aplicarea pe suprafee cutanate ntinse sunt de ateptat aceleai reacii adverse ca i n cazul ingestiei
unor cantiti mari de produse mentolate: grea, dureri abdominale, vrsturi, eritem facial i simptome
de deprimare a sistemului nervos central (ameeal, mers ebrios, somnolen, bradipnee i com).
Totui, numrul reaciilor adverse legate de administrarea extern a mentolului este sczut.
Salicilat de metil
Dei exist dovezi c ingestia de salicilat de metil este riscant, dup administrarea extern conform
indicaiilor de mai sus, salicilatul de metil este bine tolerat, cu excepia unor cazuri n care au aprut
iritaii locale severe.

Interactiuni
`

Mod de administrare
Crema se aplic pe piele la nivelul zonei afectate prin masaj; se poate repeta dup cteva ore (de 3-4 ori
pe zi).