Erizipelul

Erizipelul este o boala infectioasa acuta a tegumentelor (exceptional

si a mucoaselor), caracterizata clinic prin aparitia unui placard dermitic si prin
fenomene generale. Boala are o evolutie ciclica, tendinta la vindecare
spontana si nu confera imunitate.
Etiologie
Agentul etiologic este reprezentat de streptococul betahemolitic de grupa A.
Patogenie
Infectia tegumentelor se poate produce prin: solutii de continuitate ale pielii
(plagi, dermatomicoze, arsuri, ulcer varicos al gambei); contiguitate, de la
mucoasa invecinata infectata cu streptococ (angina, rinofaringita, otita medie
supurata); propagare limfatica (limfangite streptococice); diseminare
hematogena, in mod exceptional (septicemii).
treptococii se multiplica in spatiile limfatice ale dermului, realizand o
dermita acuta, caracterizata prin hiperemie, vasodilatatie, edem si infiltratii
celulare. !lacardul dermitic are tendinta extensiva, propagarea facandu"se
centrifug, din aproape in aproape. #xudatul inflamator poate patrunde intre
straturile epidermului, determinand un cliva$ al acestora, cu formarea de
flictene. %neori, epidermul se poate necroza, in special in zona centrala a
placardului. !ropagarea infectiei in hipoderm duce la edem masiv si (sau)
procese supurative (celulite, abcese, flegmoane).
&ocalizarea procesului infectios in spatiile limfatice explica limfangita si
adenita din erizipel, ca si raritatea tromboflebitelor si a septicemiilor, mult
mai frecvente in infectia stafilococica. In patogenia erizipelului ete
incriminata si interventia unei componente alergice, legata de sensibilitatea
organismului fata de streptococul betahemolitic.
Sursa de infectie este reprezentata de bolnavii de boli streptococice
si purtatori sanatosi de streptococ.
Transmiterea este directa prin picaturi 'lugge, sau indirecta, prin
obiecte contaminate. (ontagiozitatea este foarte redusa.

- 1 -
Simptome
!erioada de incubatie este de )"* zile. +ebutul bolii este brusc, cu frison
intens si febra ridicata (),"-./). Placardul erizipelatos apare dupa 0"12 ore
de la debut, fiind precedat, uneori, de senzatie de tensiune, in zona in care
va apare, precum si tumefierea dureroasa a ganglionilor limfatici aferenti
regiunii respective. !erioada de stare a bolii se caracterizeaza prin prezenta
placardului erizipelatos, a adenopatiei si a fenomenelor generale.
!lacardul erizipelatos poate sa apara in orice parte a corpului, in vecinatatea
unei solutii de continuitate a tegumentelor sau a unei mucoase infectate. +e
obicei, este unic; tumefactia este uniforma, placardul fiind usor reliefat fata
de tesuturile sanatoase invecinate; pielea isi pierde supletea, este destinsa si
lucioasa. (uloarea placardului este rosie"inchisa, adesea caramizie. &a
bolnavii cu tulburari grave, placardul poate deveni cianotic (erizipel albastru).
3emperatura locala este cu 2")/ mai ridicata decat a pielii sanatoase.
+urerea locala este putin accentuata, suportabila, palparea placardului fiind
posibila; fac exceptie erizipelul pavilionului urechii si cel al pielii capului.
!lacardul se extinde in suprafata destul de repede (cativa cm pe zi), din
aproape in aproape, in 4pata de ulei4. 5iteza si directia de extindere depind
de structura tesutului con$unctival subcutanat. Acolo unde acesta este dens,
la nivelul plicelor, placardul se opreste sau isi intarzie extinderea. Asa se
explica aspectul in 4aripi de fluture4 al erizipelului fetei, care cuprinde nasul si
obra$ii, dar respecta buza superioara. !rin modul de extindere, erizipelul
poate fi migrator sau eratic.
'actorii ce te pot predispune la aceasta boala sunt:
" micoze cutanate sau ale unghiilor;
" ulcerul varicos;
" edemul dupa operatia de extirpare a sanului;
" diabetul zaharat.
Mijloace de profilaxie
!ersoanele 6n v7rsta trebuie sa fie atente sa nu traumatizeze pielea atunci
c7nd efectueaza un lucru fizic. 8n caz ca apar zg7rieturi, se dezinfecteaza
regiunea afectata a pielii cu solutie iod sau de alcool. 9aladiile concomitente
sunt factori importanti ce favorizeaza infectarea pielii. Astfel, pentru a
preveni aparitia erizipelului, e absolut necesar de tratat patologiile
concomitente: tratamentul la dermatolog al micozelor (ciuperci dermatofite)
si streptodermiilor (afectiuni ale pielii cu streptococul A), combaterea
varicozei membrelor inferioare (vene deformate si dilatate, vizibile sub piele)
si tromboflebitei (inflamatie a peretelui unei vene cu formare de cheaguri de
s7nge), consultatia endocrinologului 6n caz de diabet zaharat, reducerea
masei corporale exagerate la obezi. &a moment, specialistii de la spitalul de
boli infectioase 3oma (iorba elaboreaza o noua metoda de profilaxie a
erizipelului care are statutul de brevet de inovatie. 8n paralel cu
- 2 -
administrarea antibioticelor ( se efectueaza cu bicilina * pe un termen de la 0
luni p7na la 2 ani, 6n functie de cazul clinic tratat) se aplica un tratament de
imunocorectie (cu preparate imunostimulatoare). !ersoanele 6n v7rsta (0. de
ani si mai mult) au un statut imun deficitar si astfel sunt vulnerabili 6n fata
infectiilor. 3ratamentul prin imunocorectie fortifica sistemul imun al bolnavilor
si pre7nt7mpina recidivele erizipelului.
Diagnosticul este stabilit de catre medic, pe baza aspectului clinic si
prin prezenta febrei, care poate preceda roseata.
everitatea erizipelului si a celulitei variaza de la moderata la severa. :radul
de severitate depinde de marimea zonei afectate, zona corpului (erizipelul cu
localizare la nivelul fetei este mai sever) si prezenta factorilor agravanti.
Aceste infectii cutanate pot duce la complicatii:
epticemie (bacteria se raspandeste in sange);
Abces (colectie de puroi in zona respectiva);
Infectii care se raspandesc in tesuturile profunde;
%mflarea pe termen lung a locului afectat, datorita lezarii drena$ului
limfatic;
!redispozitia de a dezvolta ulterior episoade de celulita;erizipel in acelasi
loc.
Diagnostic
+iagnosticul pozitiv se pune pe baza datelor clinice.
Diagnostic diferential
e face cu eriteme, dermite.
Tratamentul are rolul de a preveni producerea acestor complicatii.
3erapia cu antibiotic trebuie initiata cat mai curand posibil de la momentul
atacului si trebuie mentinuta timp de 1."1- zile. +aca nu se obtine o
imbunatatire, pot fi necesare doze mai mari sau prelungirea duratei de
tratament, pana in momentul disparitiei tuturor semnelor de infectie.
9a$oritatea pacientilor pot fi tratati la domiciliu, cu antibioterapie po. (azurile
severe pot necesita tratament cu antibiotic in$ectabil si eventual internare.
In timpul atacului, cat timp zona afectata este rosie, umflata si calda, este
necesar repausul si mentinerea membrului afectat in pozitie procliva
(membrul afectat mentinut mai sus decat restul corpului).
In cazul recurentelor frecvente, poate fi necesara continuarea tratamentului
cu o doza mica de antibiotic po, administrata pe termen lung.
#ste importanta tratarea solutiilor de continuitate de la nivel cutanat
(eczema, tinea pedis) pentru a preveni recurentele. 9edicul dermatolog va
poate prescrie tratamentul corect al acestor afectiuni asociate.
+upa vindecarea episodului acut, edemul membrului respectiv ar trebui tratat
cu compresie elastica, pana la remiterea acestuia.
Dascalu Daniel
- 3 -
- 4 -