xCox3APOLLONIA Materiale Lucrari Practice 1+6 APRILIE 2011

Diana Gheteu - Virusologie, microbiologie, parazitologie Lucrari practice
1
Cuprins

1. Norme de protecie a muncii. Dotri minimale ale laboratorului de microbiologie: utilizarea
corect i circuitul probelor
2. Recoltarea i manipularea probelor biologice i patologice (snge, urina, materii fecale, LCR,
exsudat) n vederea diagnosticului de laborator
3. Metodele de distrugere a organismelor patogene. Dezinfecia. Sterilizarea. Controlul sterilizrii
4. Examenul microscopic direct al preparatelor native i colorate. Tehnica realizrii i colorrii
frotiurilor. Coloraii uzuale
5. Metode de izolare i cultivare a bacteriilor. Medii de cultur uzuale.
6. Antibiograma difuzimetric: tehnica de realizare i interpretare.
7. Determinarea CMI. Criterii de decizie asupra necesitii efecturii antibiogramei
8. Identificare fungilor patogeni cu implicaii n patologia dentar
9. Diagnostic serologic (depistarea i dozarea Ac) depistarea Ag microbiene. Metode specifice de
identificare a microflorei dentare
10. Protozoologie: Reprezentani (Rhizopoda, Flagelata, Sporozoa, Infuzoria); tehnici de laborator
de evideniere
11. Examenul coproparazitologic. Helmintologie Plathelminthes
12. Helmintologie Nemathelminthes.
13. Cultivarea virusurilor. Metode de laborator n diagnosticul n infeciilor virale
14. Evaluare final (lucrri practice)

2

LP2.
NORME DE PROTECIE A MUNCII. DOTRILE MINIMALE ALE
LABORATOARELOR DE MICROBIOLOGIE : UTILIZAREA CORECT I
CIRCUITUL PROBELOR
(ORDIN nr. 1.301 din 20 iulie 2007 pentru aprobarea Normelor privind funcionarea laboratoarelor de
analize medicale. EMITENT: MINISTERUL SANATATII PUBLICE PUBLICAT N: MONITORUL
OFICIAL nr. 617 din 6 septembrie 2007)

1. Hot de siguran biologic
2. Lamp UV
3. Balan
4. Termostat (cu temperatur reglabil)
5. Microscop binocular
6. Lup de laborator
7. Frigider
8. Congelator (prevzut cu ncuietoare)
9. Baie de ap cu temperatur reglabil
10. pH-metru sau indicator pH
11. Bec de gaz
12. Etuv
13. Autoclav
14. Anse bacteriologice
15. Pipete automate
16. Termometre
17. Instalaie de ap purificat*)
18. Sistem de etalonare a inoculului pentru antibiogram.
Laboratoare de analize medicale care efectueaz culturi pentru diagnosticul tuberculozei i/sau
micobacteriozelor:
1. Hot de siguran biologic i protecie suplimentar
2. Autoclav de laborator vertical, cu accesorii (electric sau cu gaz)
3. Balan semianalitic (sensibilitate 1 mg)
4. Balan pentru echilibrat tuburi de centrifug
5. Dulapuri termostat sau camer-termostat cu capacitate de 6-8 mc (20.000-30.000 culturi/an)
6. Centrifug cu accesorii (reglare automat a vitezei, cronometru, dispozitiv de securitate
mpotriva demarajului intempestiv i protecie pentru evitarea formrii de aerosoli n laborator)
7. Instalaie de ap purificat*)
8. Etuv
9. Frigider-dulap pentru medii de cultur
10. Frigider pentru prelevate
11. pH-metru
12. Sticlrie specific de laborator
13. Anse bacteriologice
14. Bec de gaz
15. Ceas de laborator
16. Couri pentru pstrarea eprubetelor cu medii
17. Usctor pentru lame, cu termostat.

3

LP 3

RECOLTAREA I MANIPULAREA PROBELOR BIOLOGICE I
PATOLOGICE ( SNGE, URINA, MATERII FECALE, LCR, EXSUDAT) N
VEDEREA DIAGNOSTICULUI DE LABORATOR

Informaii generale
Recoltarea i transportul produselor patologice, etape ale diagnosticului microbiologic, sunt
efectuate de catre medicul clinician i/sau asistent. Rezultatele investigaiilor microbiologice depind
n mare masur de calitatea recoltrii.
Ghidul trebuie cunoscut si respectat de intreg personalul deoarece rezultatul primit de la
laborator reflect calitatea recoltarii. In plus, la recoltare se va ine cont i de urmtoarele aspecte:
- recoltarea se face dupa o prealabil pregatire a pacientului; pacientul trebuie s fie informat n
legatu cu analiza ce urmeaza a se face i cu modul corect de recoltare;
- recipientele pentru recoltare sunt sterile, de unic folosinta i adaptate investigaiei;
- se recolteaz produsul patologic naintea administrarii antibioticului;
- se recolteaz din zone i n momentul n care este cel mai probabil a gsi bacteria care a produs
infecia;
- probele trimise la laborator trebuie s reprezinte realul produs patologic (ex.: sputa, nu saliva etc);
- se recolteaz o cantitate suficient de produs patologic;
- n seciile din spital suprafaa pe care sunt puse recipientele cu produse patologice va fi total
separat de masa de tratament;
- este obligatorie prezenta n locurile de recoltare a containerelor cu perei rigizi pentru depozitarea
temporar a deeurilor nepatoare;
- exteriorul recipientului trebuie dezinfectat dac a fost contaminat n timpul recoltrii;
- se noteaz pe recipient numele pacientului i proveniena sa, tipul produsului patologic, data i ora
recoltrii;
- fiecare produs patologic va fi insoit de un buletin ce conine informaii despre proba recoltat i
pacient (vezi cererea de analize pentru microbiologie);
- transportul se face cat mai repede la laborator pentru a preveni degradarea produsului patologic;
- se vor folosi medii de transport care asigura o bun supravieuire a bacteriilor.
Mai jos sunt sintetizate modul de recoltare si transport al celor mai frecvente produse
patologice, in functie de situsul anatomic.
1. Abces deschis:
- mod de recoltare - dezinfectati cu alcool etilic 70% sau betadina. Daca este necesar, irigai
leziunea cu o soluie salin non-inhibitorie. Aspirai cu o seringa steril (de preferat) sau profund
din leziune cu un tampon steril.
- cantitate - > 1 ml sau 2 tampoane din acelai loc.
- transport - < 2 ore.
- observaii - se recomand recoltarea cu seringa steril prin aspiraie sau biopsie. Dac se
recolteaz cu tamponul, este obligatorie recoltarea a dou tampoane din profunzimea leziunii (1
tampon pentru nsmanare i 1 tampon pentru frotiul Gram). Se va folosi mediul de transport Stuart
sau Amies. Sistemul anaerob de transport este obligatoriu pentru a asigura supravietuirea
bacteriilor anaerobe implicate n procesul infectios. Aceleai recomandri la recoltare se aplic
pentru: vezicule, pustule, plgi, furuncule, arsuri, ulcere de decubit, fistule etc.
2. Abces nchis:
- mod de recoltare - aspirai cu o seringa sterila. Transferai imediat tot materialul intr-un sistem
anaerob.
- cantitate - > 1 ml.
4
- transport - < 2 ore, sistem anaerob de transport.
- observaii - n caz de gangren se recolteaza i hemocultura n acelai timp.
3. Cavitate bucal:
- mod de recoltare - curatai cu grij marginea gingiei i suprafaa dintelui, pentru a ndeprta saliva
i resturile alimentare. Folosii un scaler periodontal i indeprtai secreia din leziuni. Transferai
aseptic ntr-un sistem anaerob de transport.
- transport - sistem anaerob de transport < 2 ore.
- observaii - leziunile periodontale trebuie procesate numai n laboratoarele dotate pentru izolarea
si identificarea agentilor specifici.
4. Exsudat nazal:- mod de recoltare - umeziti tamponul in ser fiziologic steril. Inserati 2 cm
si rotiti tamponul.
- cantitate - un tampon pentru fiecare nara.
- observatii - exsudatul nazal este recomandat in principal pentru depistarea purtatorilor de
Stafilococcus aureus.
5. Exsudat faringian:
- mod de recoltare - deprimati baza limbii cu un apasator steril. Stergeti cu tamponul ferm, dar nu
brutal, amigdalele si peretele posterior al farigelui - zone inflamate, ulcerate, depozite purulente.
- cantitate - un tampon.
- observatii - recoltarea se face inainte de ingestia alimentelor sau toaleta cavitatii bucale. Se evita
atingerea tamponului de baza limbii sau palatul moale. Se va preciza in biletul de trimitere
suspiciunea clinica de candidoza. Se recolteaza doua tampoane de la nivelul depozitului
pseudomembranos. Se va preciza in biletul de trimitere suspicinea clinica de angina si stomatita
Vincent. Se vor recolta doua tampoane din acelasi loc. Se va preciza in biletul de trimitere daca
identificarea S.aureus este in scop epidemiologic (purtator).
6. LCR:
- mod de recoltare - dezinfectati cu betadina, 3 badijonari succesive; respectati timpul de actiune al
antisepticului.
- transport - < 15 minute.
- observatii - se recolteaza concomitent si hemocultura.
7. Materii fecale - Coprocultura:
- mod de recoltare - coprorecoltor cu mediul de transport CARY BLAIR.
- cantitate - 5-10 g.
- transport - < 1 ora (daca nu se recolteaza in recipient cu mediul Cary Blair).
- observatii - recoltarea se face inaintea inceperii tratamentului cu antibiotice. Din scaunul proaspat
emis se recolteaza portiuni cu mucus, sange. Cand acestea lipsesc, se recolteaza boluri fecale din
trei locuri diferite. Prelevare cu sonda Nelaton: se adapteaza o seriga cu care se fac 1-2 aspiratii.
Tampon rectal: tamponul se umezeste in solutie salina izotona (nu geluri lubrifiante!), se introduce
prin sfincterul anal 1,5 cm prin rotire lenta. Mentionati suspiciunea clinica pentru care solicitati
coprocultura.
8. Ochi - conjunctiva:
- mod de recoltare - cate un tampon separat pentru fiecare ochi. Tamponul este umezit in ser
fiziologic steril. Rotiti tamponul si insamantati-l direct pe mediile de cultura.
- transport - insamantare directa pe mediile de cultura (chocolate, gelozasange), frotiuri pentru
examenul microscopic direct. Placile insamantate se trimit la laborator < 15 min.
- observatii - se recolteaza inainte de: toaleta fetei, terapie antimicrobiana topica sau sistemica. Se
recolteaza de la nivelul ambelor conjunctive. Ochiul neinfectat serveste drept control. Insamantarea
se face imediat, majoritatea germenilor avand viabilitate redusa.
9. Ochi - cornee:
- mod de recoltare - raclat din mai multe arii ale ulcerului cornean. Solutie anestezic local.
- transport - nsamnare direct pe mediile de culturi (BHI, chocolate), frotiuri pentru examenul
5
microscopic direct. Placile nsamantate se trimit la laborator < 15 min.
10. Sange - hemocultura:
- mod de recoltare - dezinfectati locul venopunctiei cu betadina, 3 badijonari succesive, concentric,
din centru spre periferie. Permiteti antisepticului sa actioneze. Nu palpai locul venopunctiei.
Indeprtai iodul cu alcool 70%.
- transport - flacoane pentru sistemul automat (ex.: BactAlert). Dezinfectai capacele de cauciuc cu
alcool 70%. Inoculai fiecare flacon fr a depasi semnul de pe eticheta. Transportati imediat.
- observatii - Sepsis acut: 3 seturi, 3 venopunctii separate, la interval de 10 minute, inainte de a
incepe antibioticoterapia. Endocardita acuta: 3 seturi, 3 venopunctii separate in primele 1-2 ore de
evolutie; incepeti terapia. Endocardita subacuta: 3 seturi, 3 venopunctii separate la interval de 15
minute in prima zi. Daca rezultatul la 24 ore este negativ, recoltati inca trei seturi. Endocardita n
timpul tratamentului cu antibiotice: 3 seturi, 3 venopunctii separate, zilnic, 3 zile succesiv. Se
recolteaza imediat inaintea inceperii urmatoarei doze de antibiotic. Nu se recolteaza cand
concentratia serica a antibioticului este maxima.Febra de origine necunoscuta: 2-3 seturi,
venopunctii separate la cel putin o ora interval. Daca rezultatul la 24-36 ore este negativ, se repeta
recoltarea. NU SE RECOLTEAZA DE LA NIVELUL CATETERULUI !!!
11. Sputa:
- mod de recoltare - se va efectua periajul dinilor, cltirea energic a gurii i gargar cu ap.
Pacientul tueste i expectoreaz ntr-un recipient steril (cu gatul larg si cu un capac care se inchide
ermetic).
- cantitate - > 3 mL.
- observatii - se recolteaza sputa sub directa indrumare a asistentei. Se explica pacientului diferenta
dintre a expectora si a scuipa. Sputa se recolteaz dimineaa cnd pacientul face toaleta
bronhiilor.
12. Secreie traheal:
- mod de recoltare - secretie aspirat n recipient steril.
- observatii - se aspira cu ajutorul unei sonde de unica folosinta, atraumatic, aseptic. Se va efectua
preoxigenarea bolnavului cu fracie inspiratorie Fi O2 = 1, timp de trei minute.
13. Ureche - secreie otica interna:
- mod de recoltare - timpan perforat: se colecteaza fluidul cu un tampon flexibil cu ajutorul unui
speculum auditiv.
- cantitate - tampon cu mediu de transport sau sistem anaerob. Obligatoriu se recolteaza dou
tampoane din acelasi loc.
- observatii - in cazul secretiei aspirate sau biopsiei se foloseste sistemul de transport anaerob.
Culturile de la nivel nazofaringian sau exsudat faringian nu sunt predictive pentru agenii etiologici
n otita medie.
14. Ureche - secretie otica externa:
- mod de recoltare- cu un tampon umezit se cur conductul auditiv extern. Cu un al II-lea tampon
se recolteaz prin rotire ferm.
- cantitate - obligatoriu se recolteaza 2 tampoane.
- transport- < 2 ore.
- observaii - pentru secreia otic extern se va efectua rotirea riguroas a tamponului.
15. Urina - urocultura:
- mod de recoltare - toaleta locala riguroas cu apa i sapun. Splai minile. Recoltai din jetul
mijlociu, fr intreruperea fluxului. Nu contaminai recipientul.
- transport - recipient steril cu gtul larg (exclus eprubete), se transporta n < 2 ore.
- observaii - prima urina de dimineata sau la cel putin 4 ore de la ultima miciune; naintea nceperii
tratamentului cu antibiotice. In cazul urmririi eficienei tratamentului cu antibiotice, recoltarea se
6
repet dupa 48-96 ore. Dat fiind intermitena n eliminare, se recomand 3 recoltari succesive.
Controlul se va efectua dupa 3-5 zile de la ntreruperea tratamentului.
16. Urina - cateter vezical:
- mod de recoltare - dezinfectati cu alcool 70% capatul distal al cateterului. Recoltati cu ac si
seringa sterile.
- cantitate - 5 mL.
- transport - < 1 ore (urocultor steril).
- observaii - mentinerea sistemului de drenaj n circuit nchis. Nu se desface jonctiunea cateter - tub
drenaj pentru recoltare. Nu se colecteaz din sacul colector pentru urocultur. Din sering se trece
urina n urocultor n condiii aseptice.
17. Tract genital feminin - vaginite:
- mod de recoltare - secretia acumulata n fundul de sac vaginal posterior este detasat cu ajutorul
unei valve.
- cantitate - 3 tampoane i 2 lame.
- observaii - in cazul suspiciunii infectiei cu Trichomonas vaginalis, un tampon se imerseaz n tub
steril cu 1 ml soluie salin izoton (37C), pentru examen microscopic (preparat proaspat ntre
lam-lamel).
18. Tract genital feminin - endocervicite:
- mod de recoltare - stergei suprafata exocolului cu 2-3 comprese sterile pentru a indeparta
secretiile stagnante. Recoltati prin rotirea usoara a 2 tampoane introduse succesiv in endocol.
- cantitate - un tampon si 2 lame - sistem anaerob de transport.
- observatii - tamponul cu mediul de transport se foloseste pentru insamantare. Lamelele se folosesc
pentru examenul microscopic colorat.
19. Tract genital feminin - bartolinite:
- mod de recoltare - prelevati secretia purulenta de la nivelul orificiului conductului glandular.
- transport - sistem anaerob.
20. Tract genital feminin - endometrite:
- mod de recoltare - badijonati cu alcool iodat exocolul si canalul cervical; introduceti un cateter;
aspirati lichidul endometrial.
- observatii - puroiul aspirat prin punctie (abces) se insamanteaza pe medii aerobe si anaerobe.
21. Tract genital masculin - uretra:
- mod de recoltare - prelevati pe tampon scurgerea uretrala spontana sau provocata. Prelevati
intrauretral cu tamponul: introduceti bland tamponul, rotiti-l, lasati-l doua secunde si retrageti-l.
- cantitate - tampon cu mediu de transport - doua lame pentru examenul microscopic.
- observaii - examinarea uretrei i prelevarea probelor se fac la cel puin dou ore dup miciune.
Pacienii cu scurgere discret vor reduce lichidele pan n ziua urmatoare i prelevarea se face
inainte de miciunea matinal. In cazul suspiciunii infeciei cu Trichomonas vaginalis, prelevarea se
va face naintea miciunii matinale; tamponul se imerseaz n tub steril cu 1 ml soluie salin
izoton (37C), pentru examen microscopic fr ntrziere. Probele destinate cultivrii gonococilor
se nsamanteaz imediat pe medii speciale, la 37C.
22. Tract genital masculin - prostata:
- recoltati secretie pe tampon sau in recipient steril.
- cantitate - tampon cu mediu de transport - doua lame pentru examenul microscopic.
- observatii - sunt relevante probele obtinute imediat inainte si dupa masajul prostatic.
Transportul probelor
Timpul de transfer al probelor catre laborator poate fi:
- scurt, cand locul de recoltare/clinica este in acelasi loc cu laboratorul;
7
- mediu, cand locul de recoltare/clinica este in aceeasi localitate cu laboratorul, dar nu in acelasi loc;
- lung (24 ore sau mai mult), cand locul de recoltare/clinica este in alta localitate decat laboratorul si
se trimit probele prin posta sau curieri. Aceasta situatie se intalneste mai des in cazul trimiterii
probelor pacientilor de la studiile clinice, cand toate probele se colecteaza intr-un laborator de la
pacientii situati in centre diferite, localizate geografic diferit.
Exista mai multe tipuri de transport al probelor, in functie de natura produsului si de stabilitatea
analitilor care trebuie testati:
- transport in conditii ambientale;
- transport la rece (probe refrigerate);
- transport in gheata carbonica (probe congelate).
Stocarea probelor in laborator
Dupa incheierea procesului analitic, o parte din probe vor fi pastrate o anumita perioada de
timp, in conditii bine stabilite, astfel incat sa permita confirmarea rezultatelor, verificarea identitatii
probelor sau efectuarea unor teste suplimentare.
Reguli generale:
- procedura de stocare a probelor trebuie s in cont de stabilitatea analiilor;
- probele trebuie intotdeauna s fie pstrate n tuburi nchise (pentru a evita evaporarea acestora);
- probele pot fi arhivate in frigidere in tuburile primare, cu conditia ca acestea sa contina gel
separator;
- in congelatoare probele sunt pastrate de obicei in tuburi secundare; este posibila arhivarea si in
tuburile primare care contin gel, daca producatorul specifica acest lucru;
- se va evita pe cat posibil stocarea sangelui integral; oricum sangele integral destinat obtinerii
serului/plasmei nu trebuie pastrat in frigider;
- intervalul de pastrare a probelor este cu atat mai mare cu cat temperatura de arhivare este mai
scazuta (exceptii: probele pentru electroforeza lipoproteinelor si determinarea de apolipoproteine
A1 si B nu trebuie pastrate la congelator);
- dupa decongelare proba trebuie omogenizata prin miscari de inversiune a tubului, fara a se
produce spuma; evitati decongelarea recongelarea.

8
LP3

Metodele de distrugere a organismelor patogene. Dezinfecia. Sterilizarea.
Controlul sterilizrii

Factorii fizici, chimici i biologici acioneaz asupra microorganismelor n functie de:
- caracterul speciei,
- compoziia chimic i faza de dezvoltare (vrsta culturii),
- structura microorganismului (form vegetativ, sporulat sau capsul),
- densitatea suspensiei bacteriene.
Efectul aciunii acestor factori este determinat de:
- concentraia i timpul de expunere ;
- concentratia ionilor de H (pH);
- fenomenul de absorbie sau adsorbie.
Efectul poate fi:
- stimulator,
- oprirea multiplicrii (bacteriostatic),
- distrugerea bacteriilor (bactericid).
Decontaminarea microbian este sterilizarea prin cldur umed, prin cldur uscat sau radiaii.
Dezinfecia este distrugerea formelor vegetative ale microorganismelor, dar nu n mod necesar i a
sporilor. Sterilizarea este distrugerea sau ndeprtarea tuturor microbilor inclusiv a sporilor.
STERILIZAREA
n laboratorul de microbiologie sterilizarea se obtine prin urmtorii ageni:
Cldur uscat
- nclzire la rou,
- flambarea,
- incinerarea,
- aer cald.
Cldur umed
- peste 100
0
C (autoclavare),
- sub 100
0
C (pasteurizare, tindalizarea);
Filtrare.
Radiatii ultraviolete.
Radiatiile gamma i X.
Microunde.
Sterilizarea prin cldur uscat
nclzirea la rou - este indicat pentru firul drept , ansa i spatula de nsmanare.
Flambarea - este nfierbntarea obiectului de sterilizat prin trecerea repetat prin flacr, timp
de cteva secunde i se recomand pentru: capilarele pipetelor Pasteur, gura eprubetelor i a
flacoanelor.
Incinerarea - este arderea cu reducere la cenu. n laboratorul de microbiologie este indicat
pentru material din plastic, reziduuri organice solide, gunoiul, cadavrele i carcasele animalelor de
experien. Aceast metod pune probleme de control al polurii mediului i siguranei
microbiologice.
Sterilizarea prin aer cald
Etuva (poupinelul)
Este o incint cilindric sau paralelipipedic cu perei dubli din tabl, termoizolani.
Rezistena electric i un termostat permit mentinerea constant a temperaturii selectate,
uniformizat n incinta de sterilizare printr-un sistem de ventilatie.
Obiectele de sterilizat se aeaz pe rafturi din sit metalic.
Procedur:
9
Se aeaz obiectele pentru sterilizare pe rafturi, fr a umple incinta, pn la refuz, se las mici spaii ntre ambalaje,
pentru circulatia nestingherit a aerului cald.
Se nchide ua aparatului, se deschid orificiile de ventilaie i se conecteaz aparatul la reeaua electric. Etuvele mari
au ventilator cu palete, care pornete odat cu rezistenta electric.
Se monitorizeaz timpul de sterilizare din momentul cnd temperatura arat 160180C, care este de o or.
Se scot obiectele sterilizate numai dup rcirea aparatutui.
Indicatii:
-obiecte de laborator din sticl (eprubete), flacoane, pipete, plci Petri;
- obiecte din portelan (mojare, pistile),
- seringi Louer din sticl,
- instrumentar chirurgical,
- substante grase, pulberi.
Contraindicatii:
- soluii apoase,
- obiecte din cauciuc sau garnituri din cauciuc,
- seringi din sticl cu metal,
- testuri i vat din bumbac sau fibr sintetic,
- materiale contaminate din laborator.
Sterilizarea prin cldur umed
Sterilizarea la peste 300C
Se utilizeaz autoclave n care vaporii de ap saturai realizeaz:
- 115C corespunde la 0,5 atm
- 121C corespunde la 1 atm
- l34C corespunde la 2 atm
Autoclavul
Este un cazan cu perei rezisteni n care, dup nchiderea etan cu un capac masiv , presat cu
buloane sau un sistem cabeston, vaporii de ap se comprim la presiunea necesar sterilizrii.
Acestea pot fi verticale sau orizontale i sunt indicate pentru sterilizarea soluiilor i materialelor
contaminate din laborator. Se mai sterilizeaz sticlrie pentru culturi de celul i aparatele de
fitrare.
Vaporii provin din apa aflat n cazanul de presiune i ptrund n camera de sterilizare de jos n sus
prin suportul de tabl perforat pe care se aeaz obiectele de sterilizat.Un manometru controleaz
presiunea din interiorul cazanului. Un robinet de vapori, aflat n partea superioar a autoclavului,
pune in legtur cazanul cu exteriorul. Al doilea robinet, aflat la partea inferioar, permite evacuarea
apei din cazan. O supap de siguran evacueaz vaporii cnd presiunea lor depete limita de
securitate. Cazanul este cuprins ntr-un manon de tabl groas, care la partea inferioar formeaz
un loco pentru adaptarea sursei de cldur, sau poate fi conectat la o surs de curent
Procedura
l. Se toarn ap n cazan prin incinta de sterilizare, pn la 2-3 cm sub nivelul suportului.
2. Se aeaz pe suport obiectele de sterilizat, n ambalajul lor.
Ambalajele sunt: flacoane, eprubete, couri pentru eprubete, flacoane mici, cutii, casolete, hrtie
pentru mpachetarea unor obiecte, gleti sau saci termorezisteni, pentru materialul de laborator
contaminat.
Se introduc flacoanele cu capacul seminurubat cutiile ntredeschise, casoletele cu orificiile
deschise, gleile fr capac.
3. Se nchide etan capacul strngnd buloanele diametral opus in cruce, nti cu mna, apoi
complet cu prghie.
4. Se conecteaz la sursa de cldur.
5. Se deschide robinetul pentru evacuarea aerului.
6. O dat cu vaporii de ap, prin robinetul deschis, se evacueaz i aerul din incinta de sterilizare,
asigurnd o convectie puternic: vaporii in contact cu obiectele reci cedeaz cldura i se
condenseaz presiunea lor tinde s scad i atrage alt cantitate de vapori care transporta i cedeaz
cldura .a.m.d.
10
Aerul este complet evacuat din incinta de sterilizare, cnd nceteaz s mai barboteze apa.
7. nchide robinetul de evacuare a aerului.
8. Cnd presiunea ajunge la valoarea aleas se regleaz sursa de cldur pentru a menine presiunea
pe toat durata sterilizrii.
9. Se ntrerupe sursa de cldur i las aparatul s se rceasc pn cnd manometrul indic zero
atmosfere. Numai n acest moment deschide lent robinetul de vapori, apoi cazanul.
10. Nu se deschide autoclavul ct timp presiunea este peste cea atmosferic pentru c lichidele
fierbinti vor fierbe exploziv i se pot sparge facoanele.
11. Las materialele pentru uscare n autoclavul deschis, cnd materialele ajung sub 80C pot fi
scoase. Aceasta dureaz n functie de volumul ambalajelor i vscozitatea solutiilor. Flacoanele mari
cu mediu agarizat pot necesita i cteva ore.
Dezavantaje n ambalaje pot persista pungi de aer, cantitatea mare de condens n timpul sterilizrii,
uscarea dificil dup sterilizare impune o serie de precauii (evitarea contactului cu obiecte ambalate
n hrtie cu suprafee nesterile, pn la perfecta uscare a ambalajului).
Pasteurizarea
Este o metod de sterilizare parial, prin care se distrug numai formele vegetative, deoarece
utilizeaz temperaturi puin ridicate i de scurt durat:
- 65
0
C pentru 30 min,
- 80-90
0
C pentru 1-2 min,
- 91-95
0
C pentru cteva secunde.
Scderea temperaturii se face brusc. Acest procedeu se folosete la sterilizarea laptelui, unde
distruge formele vegetative fr a provoca alterarea vitaminelor, a enzimelor, a proteinelor.
Tindalizarea (sterilizarea fracionat) este nclzirea la temperaturi de sub 100C.
Principiu: n medii ce permit germinarea sporilor, nclzirile repetate omoar att formele
vegetative existente iniial ct i pe cele germinate din spori n intervalele dintre nclziri.
Indicaii: sterilizarea unor medii de cultur, alimente.
Necesar:
- autoclav pentru tindalizare la sub 100C, n vapori flueni (autoclav cu robinetul pentru vapori deschis);
- boia de ap sau nisip pentru tindalizri sub 100
0
C.
Procedur:
Substantele de sterilizat in volume mai mici de 1 litru, se menin 30-60 min la 80-90C, 3-8 zile consecutiv, la
temperatura impus de compozitia lor. n intervalele dintre nclziri, recipientele se in la temperatura camerei pentru
germinarea sporilor.
Filtrarea este trecerea unui fluid printr-un corp poros. Filtrele cu poroziti convenabile pot
debarasa de microorganisme fluidul filtrat, acestea fiind reinute mecanic i electrostatic n porii
filtrului. Se recomand pentru sterilizarea aerului, a unor medii de cultur sau reactivi care nu
suport nclzire.
Filtrele clasice sunt sub forma unor
- lumnri goale pe dinuntru i nchise la capt (bujii filtrante), confecionate din porelan (filtre
Chamberland), sau
- pmnt de infuzorii (filtre Berkefeld)
- plcile filtrante din azbest impregnat cu caolin (filtre Seitz)
- sticl poroas (filtre Schott)
- membrane filtrante din acetat de celuloz cu porozitti ntre 1 i 0,025 m.
O membran cu porozitatea de 0.22 pm reine toate bacteriile.
Aceste membrane sunt fixate pe un suport perforat din otel inoxidabil i montate in partea
superioar i inferioar a unei plnii adaptate la sistemul de filtrare negativ i pozitiv.
Membrana mpreun cu plnia montate la recipientul de colectare a fluidului filtrat sunt sterilizate
n prealabil ln autoclav.
Filtrele HEPA (High Efficiency Particulate Air Filtres) sunt folosite pentru sterilizarea aerului din
boxele de siguran antiepidemic, a celor cu aer laminar etc.
Sterilizarea prin radiaii ultraviolete (UV)
11
Se mai numesc i lmpi germicide sunt tuburi din sticl special n care descrcrile electrice ntr-o
atmosfer cu vapori de mercur, la joas presiune; genereaz radiaii UV. Cantitate de ozon produs
de lmpile germicide din spitale i laboratoare nu depete concentraia periculoas de o parte la 10
milioane i scade progresiv cu vrsta lmpii. Viaa de funcionare a lmpilor germicide uzuale este
de 100 ore, dar scade dup aprinderi frecvente.Cnd intensitatea radiatiei UV produse scade sub
60% din cea nominal, dup i din timpul prevzut, lmpile trebuie schimbate.
Lmpi germicide. Sunt preferate lmpile speciale cu catod rece care au o via mai lung. Pentru a
menine efectul germicid maximal, lmpile trebuie periodic curate prin tergere cu o crp moale
umezit n alcool, amoniac i ap.
Aceste lmpi se recomand pentru:
- reducerea ncrcturii microbiene a spaiilor de lucru,
- bariere protectoare ntre aria cu animale inoculate, boxele de necropsie i persoanele din laborator
sau animalele sntoase,
- laboratoarele care nu au hote le pot folosi pentru repartizarea mediilor de cultur, manipulrii
aseptice,
- suprafee din laborator, nu n timpul lucrului.
Radiaiile gamma i X. Sunt radiaii ionizante foarte eficiente pentru sterilizare; trebuie s fie
folosite cu prudent pentru c pot distruge i celulele umane. Aceste radiaii genereaz radicali
liberi, care reactioneaz chimic cu proteinele i acizii nucleici provocnd moartea bacteriei.
Microundele se utilizeaz pentru resterilizarea mediilor de cultur care au fost depozitate timp
ndelungat; sterilizarea rezult mai degrab din cldura produs de microunde, dect ca un efect
direct al lor.
Ultrasunetele sunt bactericide prin fenomenul de cavitaie pe care l produc la trecerea prin apa
extra- i intracelular, determind dezagregarea structurii bacteriene.
Controlul eficienei sterilizrii
Se face prin indicatori: fizici (manometre, termometre), chimici i biologici.
Indicatori chimici pentru sterilizarea prin cldur
Se folosesc substane chimice al cror punct de fuziune este cunoscut la care aspectul substanei se
schimb exemplu: floare de sulf 115C, tiouree 180C, acid benzoic 121-122C.
Indicatori biologici
Fire de bumbac impregnate cu spori de Bacillus stearotermophilus (pentru etuve) sau fiole
cu suspensie B. stearotermophilus (pentru autoclave) au o mai mare fidelitate. Dup sterilizare se
testeaz viabilitatea sporilor prin nsmnarea lor n medii adecvate.
Testul Bowie & Dick indic puterea de penetrare a aburului n timpul procesului de
sterilizare. Conform legislaiei n vigoare acest test este obligatoriu pentru autoclave, nainte de
efecturarea primei sterilizri. Utilizare: zilnic dac se sterilizeaza doar textile; cel puin o dat pe
sptamn dac se sterilizeaz i instrumentar; dup fiecare reparaie a sterilizatorului. Indicatorul
din mijlocul pachetului trebuie sa vireze uniform si pe toata suprafaa schimbndu-i culoarea. Se
realizeaz un ciclu de sterilizare complet (cu pre- i postvacuumare) la temperatura de 134C, timp
de 3,5 min. Dac penetrarea aburului nu a fost uniform, au existat pungi de aer, culoarea benzilor
este neuniform (apar pete mai clare), n aceast situaie, sterilizarea nu a fost eficient, autoclavul
nu trebuie utilizat i se apeleaz la tehnician pentru verificare. La sfritul ciclului complet de
sterilizare se extrage din pachet testul i se interpreteaz rezultatul. Dac ciclul a fost eficient
(absena aerului rezidual sau a pungilor de aer), schimbarea culorii modelului geometric imprimat
este uniform.
DEZINFECIA
Este procedeul prin care se distrug microorganismele patogene, fr a fi necesar distrugerea
germenilor saprofii. n laboratorul de microbiologie sunt folosite substane chimice pentru
dezinfecia: minilor, duumelelor, meselor, cutilor de animale i a unor produse patologice (sputa,
fecale).
Aceste substane se numesc:
- dezinfectante, dac din cauza efectelor iritante sau toxice se pot aplica numai pe suprafee inerte
12
- antiseptice, dac toxicitatea este mai redus, permite aplicarea lor pe tegumente, unele mucoase
sau plgi. Uneori aceeai substan (cloramina B) n soluii diluate este antiseptic, iar n soluii
concentrate este dezinfectant.
Cele mai sensibile la substanele dezinfectante sunt:
- organismele sub form vegetativ (bacterii, fungi, protozoare);
- virusurile cu nveli lipidic;
Relativ rezistente sunt: micobacteriile, virusurile nude.
Rezistente sunt: endosporii bacterieni, sporii fugici.
Un dezinfectant trebuie s ndeplinensc urmtoarele condiii: s actioneze asupra unui numr ct
mai mare de ageni patogeni; s produc inactivitatea ireversibil a germenilor ntr-un timp ct mai
scurt i s acioneze ct mai independent de condiiile de mediu; s fie ct mai stabil, s-i pstreze
calitile ct mai mult timp n condiii obinuite; s fie uor de manipulat, ieftin, s nu fie inflamabil
sau explozibil.
n laboratorul de microbiologie se folosesc:
Formolul (soluie de aldehid formic 40 % n ap). Este toxic asupra bacteriilor (forme
vegetative i spori), a virusurilor; se folosete sub form de: vapori (dezinfectia camerelor), lichid
(prin stropire, pulverizare cu vermorelul) sau prin mbibare (o parte formol comercia140% i H
2
O).
Alcoolul etilic. Alcoolul dublu rafinat (96
0
alcoolice) are o aciune dezinfectant slab,
coaguleaz rapid albuminele din mediu care formeaz astfel un strat protector pentru bacterii.
Alcoolul de 70 acionenz mai lent, mai profund i se folosete pentru dezinfecia: minilor,
instrumentelor. El poate fi obtinut din 100 ml alcool de 96
o
i 400 ml AD.
Fenolul n stare pur sunt cristale incolore care devin roietice n contact cu aerul, din cauza
oxidrii. Se pstreaz n vase brune n concentratie de 3-5 %, omoar microbii n 36-60 min. Puterea
dezinfectant a unor substane chimice se exprim n comparatie cu cea a fenolului, stabilinduse
indicele fenolic".
Amestecul sulfocromic trebuie s fie nelipsit de pe masa de laborator, pentru sterilizarea
pipetelor, lamelor contaminate.dup utilizare amestecul se oxideaz, din rou-portocaliu, devine
verde, n acest caz trebuie schimbat.
Sublimatul (bicromura de mercur) este o sare slab, cristalin, incolor are putere bactericid n
solutie de 1% este bactericid n 1-10 min, iar n sol. 1/500, omoar formele sporulate n 45-60 min,
nu altereaz tegumentele i mobilierul, nu este toxic pentru om i animale.
Varul cloros este o pulbere grunjoas alb, cu miros puternic de clor. Cnd este proaspt conine
25% clor. Se adaug 200-400g var n fiecare kg de sput sau fecale. Se poate obtine laptele de var
sol. 10%, se folosete pentru dezinfecia sputei, cuti de animale, etc.
Cloramina este o pulbere fin, cristalin, alb, uor glbuie cu miros de clor activ. n
concentratie de 0,1-5%, distruge sporii, iar 5-10 % pentru distrugerea bacilului Koch.
Apa oxigenat (H
2
O
2
) sau peroxidul de hidrogen are putere bactericid prin eliberarea de O
2
, se
utilizeaz n concentratia de 3%.
Bazele tari ca hidroxidul de sodiu 2-4%, omoar bacteriile, virusurile
Spunurile sunt sruri de sodiu ale unor acizi grai, ele acioneaz prin emulsionarea grsimilor
i ndeprtarea mecanic a murdriei.
Detergenii au actiune bactericid i de emulsionare, se folosesc pentru materialele de laborator,
nlocuind spunul.
o anionici dau prin disociere, anioni organici toxici, activi mai ales pe bacterii Gram pozitive,
pentru splarea: instrumentarului, a aparaturii, pardoselelor, mobilierului, testurilor.
o cationici au aciune antiseptic mai puternic dect a celor anionici, ex. bromocetul,
dezinfectant in sol. 1% i antiseptic n sol. 1 .
o amfolitici se folosesc n sol. apoas 1% , pentru dezinfecia instrumentarului de laborator, a
mobilierului.

13

LP 4
Examenul microscopic direct al preparatelor native i colorate. Tehnica
realizrii i colorrii frotiurilor. Coloraii uzuale

I. Examenul preparatelor native
Preparatele native (umede, necolorate) se pot face dintr-o cultura microbiana sau direct din
produs. Ele sunt examinate, de regul, ntre lama i lamel. Se ia cu ansa sau cu o pipeta Pasteur o
picatura din cultura lichida sau din cultura suspensionata in solutie salina fiziologica si se depune pe
o lama curata si degresata, peste care se pune o lamela curata.
Pentru examinare se plaseaza preparatul nativ pe platina microscopului, se centreaza lumina,
se inchide mult diafragma, se coboara condensatorul si se aduce in dreptul preparatului un obiectiv
uscat. Se apropie mult de preparat lentila frontala a obiectivului cu ajutorul macrovizei, dupa care se
ridica treptat obiectivul pana la aparitia imaginii, care este pusa la punct cu ajutorul vizei
micrometrice.
Pe preparatele native sunt evidentiate existenta, forma si mobilitatea microorganismelor
(care nu trebuie confundata, insa, cu miscarile browniene).
Dupa examinare, preparatele care contin germeni vii trebuie puse intr-un cristalizator cu
amestec sulfocromic.
Preparatele native pot fi examinate si pe fond intunecat, precum si prin procedeul
contrastului de faza.
II. Examenul preparatelor colorate
Preparatele colorate prezinta avantajul ca sunt sterilizate prin fixare, sunt usor de manipulat
si de examinat si pot fi pastrate mult timp. Aceste preparate permit diferentierea bacteriilor dupa
afinitatea lor pentru anumiti coloranti si pot evidentia unele elemente structurale (cili, capsula,
spori, granulatii, etc.) prin coloratii speciale.
Examinarea preparatelor colorate se face astfel: se centreaza lumina, se ridica condensatorul,
se lasa diafragma deschisa si se pune o picatura de ulei de cedru pe frotiu.
Cu ajutorul macrovizei se coboara tubul optic si se introduce lentila frontala a imersiei in
ulei de cedru pana in imediata apropiere a frotiului. Punerea la punct se face cu ajutorul vizei
micrometrice, iar deplasarea lamei pentru schimbarea campurilor microscopice se obtine cu ajutorul
carului mobil.
Dupa examinare se ridica obiectivul, se sterge uleiul de cedru de pe imersie si se scoate lama
de pe platina microscopului.

Colorani i metode de colorare
` Colorantii folositi in mod curent in bacteriologie sunt substante organice, de obicei colorate,
usor solubile, de cele mai multe ori sintetice, avand proprietatea de a colora diferite substraturi
chimice.
Pentru a fi colorate, bacteriile sunt, in prealabil, supuse unor operatii pregatitoare.
Pregatirea frotiului. Frotiul se prepara prin etalarea produsului de examinat pe o lama curata
si perfect degresata, astfel inacat germenii sa formeze un strat subtire, uniform. Etalarea culturii sau
a produsului se realizeaza cu ajutorul unei anse de platina sau al unei pipete Pasteur. Se ia o picatura
din cultura lichida si se intinde circular pe lama. Cand cultura este pe mediu solid, se racleaza cu
ansa sterilizata si racita o prtiune din cultura si se depune pe o lama de sticla, pe care, in prealabil, s-
a pus o picatura de solutie salina fiziologica, dupa care se omogenizeaza si se raspandeste uniform
pe o suprafata circulara.
Frotiul astfel confectionat este lasat sa se usuce la temperatura camerei.
Fixarea frotiului. Dupa uscare, frotiul este supus operatiei de fixare prin caldura sau prin
lichide fixatoare, cum sunt: alcoolul metilic, alcoolul etilic, alcoolul-eter, etc. Pentru fixare prin
caldura se trece lama de 2-3 ori cu fata opusa frotiului, prin flacara unui bec de gaz. Incalzirea se
face la 60 - 70
o
C (lama este suportata pe dosul mainii). Prin fixare bacteriile sunt omorate, evitandu-
14
se astfel pericolul infectarii. In plus, se mareste aderenta preparatului de lama, iar afinitatea sa
pentru colorant creste. O fixare corecta nu trebuie sa produca modificari ale formei si ale structurii
microorganismului supus acestei operatii.
Mordansarea este tratarea frotiului cu anumite substante chimice, numite mordani (de
exemplu, solutia Lugol), in scopul de a intensifica activitatea coloranilor. Mordantii, prin afinitatea
puternica pe care o au atat fata de colorant, cat si fata de substratul supus colorarii, faciliteaza si
intaresc legatura dintre acestia, contribuind astfel la obtinerea unei coloratii mai intense si de o
calitate mai buna. Pentru colorantii bazici se folosesc mordanti acizi (acid tanic, acid picric, etc.) iar
pentru colorantii acizi se folosesc mordanti bazici (sulfat de fier, alaun, etc.)
Prepararea unor coloranti folositi in bacteriologie
Colorantii sunt preparati si pastrati in laborator sub forma de solutii alcoolice saturate,
cunoscute si sub numele de solutii-mama. Aceste solutii se prepara prin mojararea unei cantitati
de 10-15 gr. colorant cu 100 ml alcool de 96
o
; pentru solutia saturata de violet de gentiana sunt
suficiente numai 6-8 gr. colorant. Dupa preparare, solutiile saturate sunt tinute 2-7 zile la termostat
la 37
o
C si agitate de mai multe ori pe zi. Dupa filtrare prin hartie de filtru, solutiile se pastreaza la
loc intunecos in flacoane de sticla de culoare inchisa cu dop rodat. In aceste conditii, colorantii pot
fi pastrati timp indelungat.
Pentru colorarea germenilor se folosesc solutii apoase de colorant. Acestea se prepara dintr-
o solutie alcoolica saturata, care este diluata in proportie de 1/10 in apa fenolata 2%.
Solutiile apoase pot fi preparate si direct din substanta colorata astfel: 1 gr. de colorant
(cristale) este majorat si dizolvat in 10 ml alcool. Se adauga apoi 2 ml fenol si o parte din apa
distilata. Dupa ce se amesteca bine, se terc intr-un flacon de sticla in care se adauga si restul de apa
distilata pana la 100 ml. Solutia astfel preparata se mentine 24h la termostat, la 37
o
C, apoi se
filtreaza prin hartie de filtru si se transvazeaza intr-o sticla picatoare, fiind buna de folosit. Solutiile
apoase de colorant nu pot fi pastrate un timp prea indelungat, deoarece se degradeaza.
In coloratiile obisnuite se mai folosesc si alte solutii, ca Solutia Lugol (1 gr. iod, 2 gr. iodura
de potasiu si 300 ml apa distilata) si solutia de alcool-acetona (3 parti alcool de 96
o
si o parte
acetona).
Coloratiile pot fi simple, diferentiale si speciale.
Coloratiile simple
Coloratia cu albastru de metilen. Frotiul uscat si fixat apoi la flacara este acoperit cu o
solutie de albastru de metil timp de 1-2 minute. Se spala dupa aceea frotiul cu apa de robinet, se lasa
sa se usuce si se examineaza la microscop cu obiectivul cu imersie.
Prin aceasta metoda, toate elementele din campul microsopic apar colorate in albastru. Este
o coloratie rapida, care pune in evidenta forma, gruparea si, eventual, raporturile germenilor cu
leucocitele sau cu alte elemente prezente in frotiu.
Coloratia cu fucsina fenicata Ziehl diluata 1/10 se efectueaza in acelasi mod ca si cea cu
albastru de metilen. Elementele din frotiu apar colorate in rosu.
Coloratiile diferentiale
Coloratia Gram. Este o coloratie foarte utilizata in bacteriologie, deoarece imparte bacteriile
in doua mari categorii: bacterii Gram-pozitive si bacterii Gram-negative.
Tehnica coloratiei este urmatoarea:
frotiul uscat este fixat prin caldura;
se acopera lama cu solutie apoasa de violet de gentiana si se lasa timp de 1-2 min.;
se indeparteaza colorantul si se acopera lama cu solutie Lugol pentru 2 min.;
se indeparteaza mordantul (solutia Lugol) si se trateaza frotiul cu alcool-acetona timp de cateva
secunde;
se spala rapid lama cu apa de robinet si se acopera cu fucsina diluata 1/10 in apa timp de 30
sec. pana la 1 min;
se indeparteaza fucsina si se spala frotiul cu apa de robinet; dupa uscare se examineaza la
microscop cu obiectivul cu imersie.
15
Bacteriile Gram-pozitive rezista la decolorare, ramanand colorate in violet, dar cele Gram-
negative sunt decolorate de alcool-acetona si recolorate in rosu.
Coloratia Ziehl-Nielsen se aplica in cazurile mycobacteriilor care au in compozitia peretelui
celular acid micolic si le confera impermeabilitate la colorantii folositi in tehnica gram. Pentru
acesti germeni numiti acid-alcool rezistenti (AAL) se foloseste aceasta tehnica speciala. Tehnica
folosita pentru coloratie:
frotiul uscat se fixeaza la flacara;
se acopera lama cu fucsina fenicata Ziehl si timp de 10 min se incalzeste intermitent, cu
ajutorul unei lampi de alcool sau cu flacara unui bec Bunsen pana la emiterea de vapori, fara
a se ajunge la fierbere; fucsina evaporata prin incalzire se inlocuieste imediat;
se indeparteaza colorantul, se spala frotiul cu apa de robinet si se decoloreaza cu acid azotic
diluat 1/3 sau acid sulfuric diluat 1/4;
se indeparteaza acidul si se spala lama cu apa de robinet, dupa care se decoloreaza frotiul cu
alcool de 96o;
se indeparteaza alcoolul si se spala frotiul din nou, cu apa de robinet, dupa care se
recoloreaza cu o solutie apoasa de albastru de metilen 1% timp de 1min.;
se spala frotiul cu apa de robinet, se lasa sa se usuce si se examineaza la microscop cu
obiectivul de imersie.
Coloratii speciale
Metode de punere in evidenta a capsulei bacteriene
Metoda Burri. Pe o lama perfect curata se pun o picatura din suspensia de bacterii capsulate si o
picatura de tus de China. Dupa ce se omogenizeaza, se face un frotiu prin etalarea amestecului cu o
alta lama.
o Se lasa sa se usuce si se examineaza la microscop cu obiectivul cu imersie. Pe fondul negru
al preparatului, bacteriile impreuna cu capsulele lor apar incolore.
o Coloratia Loeffler cu albastru de metilen se efectueaza cu o solutie invechita de albastru de
metilen Loeffler. Prin aceasta coloratie corpul bacterian se coloreaza in albastru, iar capsula,
in roz.
o Coloratia pentru cilii bacterieni. Cilii nu pot fi vazuti la microscopul optic pe preparatele
native sau pe frotiurile cu coloratii obisnuite. Pentru a fi pusi in evidenta se folosesc metode
speciale de coloratie
Metoda Zettnow. Coloratia dupa aceasta metoda se desfasoara astfel:
se prepara o suspensie diluata de germeni in apa distilata, astfel incat sa se obtina pe frotiu
celule izolate; din aceasta se iau 2-3 picaturi cu o pipeta Pasteur si se depun pe o lamela
degresata si flambata;
se lasa frotiul sa se usuce, dupa care se fixeaza cu formol diluat 1/10, timp de 10 min.;
se pune lamela in apa distilata timp de 3 min dupa care se introduce intr-o solutie de tanin si de
tartrat dublu de stibiu si potasiu, incalzita la 60-70
o
C, timp de 10 min.;
se scoate lamela cu o pensa si se clateste bine in apa distilata;
se acopera frotiul cu o solutie de sulfat de argint si amoniac care se prepara in momentul
folosirii si se incalzeste usor la flacara, timp de 30 - 60 sec.;
se spala frotiul cu apa distilata, se usuca si se monteaza in ulei de cedru, prin aplicarea lamelei
cu frotiul in jos pe o lama foarte curata, dupa care poate fi examinata la microscop.
Metode de colorare a sporilor
Metoda Gray modificata. Se fac frotiuri care se lasa sa se usuce si se fixeaza prin caldura.
Se acopera lama cu o solutie apoasa de verde malahit 5% si se incalzeste de trei ori pana apar
vapori. Dupa fiecare incalzire se indeparteaza colorantul si se inlocuieste cu altul proaspat. Se spala
apoi frotiul cu apa si se acopera cu o solutie de fucsina diluata 1/10, timp de 1-2 min. Se
indeparteaza colorantul, se spala lama cu apa, se lasa sa se usuce si s examineaza la microscop cu
obiectivul cu imersie. Sporii apar colorati in verde-albastrui, iar corpul bacterian apare colorat in
violaceu.
16
Impregnatia argentica (metoda Fontana-Tribondeau). Aceasta coloratie se foloseste, in
special, pentru punerea in evidenta a treponemelor si a leptospireloor.
Tehnica este urmatoarea:
- frotiul uscat nu se fixeaza la flacara;
- pentru fixare si deshemooglobinizare se acopera frotiul cu solutie Rugge, care trebuie schimbata
de trei ori in decurs de 1 min;
- se spala lama cu apa distilata si se acopera apoi 3 min cu o solutie de acid tanic 5%, care se
incalzeste pana la emisie de vapori;
- se spala cu apa distilata, se lasa sa se usuce si se examineaza la microscop cu obiectivul de
imersie.
Treponemele si leptospirele apar colorate in negru-brun, iar restul frotiului, in galben.
Coloratia May-Grunwald-Giemsa se foloseste in microbiologie pentru colorarea
preparatelor de sange, in care se cerceteaza prezenta unor microorganisme, ca: spirochete,
hematozoarul palustru, toxoplasma, etc.
Frotiul obtinut prin etalarea pe lama in strat subtire a unei picaturi proaspete de sange este
fixat prin acoperirea cu solutie May-Grunwald, timp de 4 min sau cu alcool metilic pur, timp de 10
min. Dupa fixare, peste solutia May-grunwald se adauga o cantitate egala de apa distilata neutra sis
e lasa 1 min.
Se indeparteaza solutia May-grunwald si se acopera lama cu solutie Giemsa diluata (3
picaturi solutie Giemsa la 2 ml apa distilata neutra). Dupa 20 min. se indeparteaza colorantul, se
spala lama cu apa distilata, se lasa sa se usuce si se examineaza la microscop. Pe aceste preparate
spirochetele sunt colorate in violet, hematozoarul se coloreaza in albastru-violet, etc.

17

LP 5
Metode de izolare i cultivare a bacteriilor. Medii de cultur uzuale

Cultivarea bacteriilor
Cultivarea bacteriilor: cresterea bacteriilor pe medii de cultur n condiii in vitro.
Medii de cultur: complexe de substane care permit cresterea i multiplicarea bacteriilor
(conin substane nutritive, au pH corespunztor, umiditate corespunztoare, sunt sterile,
trebuie asigurat aero/anaerobioza)
nsmnare: punerea n contact a unei culturi bacteriene sau a unui produs patologic cu
mediile de cultur.
Colonie bacterian: aglomerare de bacterii vizibil cu ochiul liber, format din multiplicarea
unei singure bacterii de pe mediul de cultur
Izolare: repicarea unei singure colonii pe alte medii de cultur cu scopul de a obine cultur
pur
Clasificarea mediilor de cultur
Dup consisten:
lichide (repartizate n eprubete)
solide (geloza dreapt, nclinat, n plac)
semisolide (n eprubete)
Dup coninutul de substane nutritive:
Medii naturale: conin substane nutritive n forma lor natural, fr a fi prelucrate
n prealabil
Medii artificiale
Metode de nsmnare
1. Pe medii solide
- nsmnare prin epuizare (se obin colonii izolate)
- nsmnare n sector (se obin colonii confluente)
- nsmnare prin nepare
nsmnarea prin epuizare
Obinerea culturii primare
Se ncarc ansa de platin sterilizat cu produs patologic
Se descarc ansa pe mediu de cultur:
- se nsmneaz un prim sector [1]
- din primul sector nsmnat se traseaz
cteva striuri paralele n sensul
acelor de ceasornic [2]
- se continu nsmnarea prin striuri paralele
[3], terminndu-se printr-un
striu n zig-zag [3]
- dup fiecare etap se sterilizeaz ansa, fr a
se ncrca n produs patologic!
n ultimul sector bacteriile sunt dispersate,
astfel nct dup incubare se vor forma colonii
izolate

18
Obinerea culturii pure
Se replic o singur colonie din cultura primar pe un mediu de cultur proaspt,
fie prin epuizare, fie prin nsmnare n sector
nsmnarea n sector
Pe o plac pot fi nsmnate mai multe specii bacteriene
Prin nsmnare n sector nu se obin colonii izolate !
Se ncarc ansa de platin sterilizat cu produs patologic
Se descarc ansa pe mediu de cultur sub forma unui sector de
cerc.

nsmnarea pe medii n coloan nclinat

Se ncarc ansa de platin
sterilizat cu produs
Se descarc ansa pe partea
nclinat a mediului de cultur sub
forma unui striu
! NU se obin colonii izolate,
bacteriile cresc sub diferite modele

nsmnarea prin nepare
Se practic pentru nsmnarea mediilor solide turnate n coloan dreapt
Se ncarc acul de inoculare cu produs
Se neap mediul n direcie vertical pe o distan de din nlimea coloanei

2. Pe medii lichide - omogenizarea unei colonii n mediu Se ncarc ansa de platin sterilizat cu
produs
Se omogenizeaz produsul recoltat n mediul de cultur lichid
n funcie de specie, bacteriile cresc difuz n tot volumul mediului / la suprafa / la fundul eprubetei

19
Caractere de cultur
n cazul germenilor cu crestere rapid (timp de generaie 20-30 minute) dup 18 ore de
incubare la 35-37C, dintr-o singur bacterie ia nastere colonia. La colonii notm:
- mrimea coloniilor
- forma coloniilor
- aspectul marginilor
- suprafaa coloniei
- aspectul
- consistena coloniei
- transparena sau opacitatea coloniei
- pigmentarea coloniei
- apariia unei zone colorate sau incolore n
coloniei
A. Diferenierea coloniilor S , R si M
Forma S (smooth)
- colonii rotunde
- margini regulate, bombate
- suprafaa neted, translucid
- reprezint forma normal pentru majoritatea
bacteriilor patogene, fiind dotat cu
Caliti optime de structur antigenic si de
patogenitate.
Forma R (rough)
- colonii neregulate
- plate, uscate
- suprafaa zbrcit
- forma R reprezint o form de degradare,
nsoit de modificri structurale profunde, de
modificri antigenice si de scderea virulenei
- este caracteristic, n general, bacteriilor
nepatogene
- exist si 3 excepii la care forma R
caracterizeaz specii patogene: Bacillus
anthracis, Mycobacterium tuberculosis,
Corynebacterium diphtheriae
Forme intermediare: S-R , R-S
Forma M
aspect mucos
foarte mari
foarte bombate
foarte lucioase
cu tendin de curgere si de confluare
caracteristice bacteriilor care posed capsul
(de ex. Klebsiella)
B. Fenomen de crare
Speciile Proteus: pe medii simple (fr
substane inhibitoare) creste sub forma unui
vl care acoper toat suprafaa mediului
dac tulpinile nsmnate pe acelasi mediu
de cultur sunt diferite atunci peliculele
formate nu se intersecteaz, apare un spaiu de
demarcare, fenomen numit DIENES.
dac tulpinile de Proteus sunt la fel atunci
cele dou pelicule se vor contopi.
Cultivarea fungilor
Fungii se cultiv pe medii de cultur speciale care pot conine substane ce inhib
creterea bacteriilor (antibiotice) si suplimente nutritive (zaharuri) n funcie de specie. Cresc sub
form de colonii S, R, untoase si pufoase (mucegaiurile). Metodele de izolare (nsmnare) si de
incubare sunt cele prezentate la cultivarea bacteriilor.
Cultivarea virusurilor
1. Cultivarea virusurilor pe culturi celulare
Virusurile pot fi izolate pe celule vii, receptive.
Cultura celular: sistem biologic in vitro alctuit din celule izolate vii, care si pstreaz
capacitatea de multiplicare si nu se organizeaz n esuturi.
Condiii necesare pentru pstrarea n via a celulelor din cultura celular:
- condiii aseptice
- mediu nutritiv (mediu de cultur lichid ce conine substane nutritive, surs de energie,
factori de crestere, vitamine, sistem tampon, indicator, antibiotice si antifungice)
mediile comercializate Eagle, Hanks, M199
- pH adecvat
- temperatur constant
- atmosfer cu 10% CO2
n funcie de proveniena celulelor, culturile celulare se clasific n:
- culturi de origine animal sau uman
- culturi de celule embrionare sau adulte
- culturi de celule normale sau tumorale
20
Culturile celulare primare sunt culturi realizate direct din esuturile surs.
Liniile celulare stabilizate deriv din culturile primare, se menin n via timp nelimitat prin
subcultivri.
Realizarea culturilor primare din esuturi solide
- se prelev esutul surs n condiii aseptice
- se fragmenteaz esutul n buci de aprox. 1 mm3, se spal cu soluie salin tamponat
(SST) pentru ndeprtarea sngelui
- disocierea enzimatic a celulelor: tripsinizarea fragmentelor tisulare n soluie de
tripsin 0,25% (enzim proteolitic, desface legturile peptidice) pe agitator magnetic
(ajut la desfacerea legturilor intercelulare)
- colectarea celulelor izolate n vas colector se face prin filtrare pentru a obine numai
celule izolate
- repetare tripsinizrii pn la epuizarea esutului, n timpul tripsinizrii vasul colector
se pstreaz la temperatura de 4C pentru inactivarea tripsinei
- centrifugarea suspensiei de celule izolate, ndeprtarea supernatantului (tripsina),
splare cu SST, n final suspendarea celulelor n mediu nutritiv
- controlul viabilitii celulelor cu coloraie vital albastru de tripan (se coloreaz
celulele moarte) pentru a se realiza cultura, 90% din celule trebuie s fie vii)
- numrarea celulelor, ajustarea lor la concentraie de 300000 celule/ml, repartizare
volume egale n flacoane de culturi celulare
- incubare n poziie culcat
- urmrirea formrii culturii cu microscopul invers
Culturi provenite din celule:
- normale: celulele se ataseaz de peretele flaconului, se multiplic pn acoper
peretele flaconului, realizeaz o cultur monostrat (fenomenul inhibiiei de contact)
- tumorale: se multiplic si dup acoperirea suprafeei disponibile, cresc n mai multe
straturi si n suspensie
Subcultivarea culturilor celulare
Dup 5-7 zile de la realizarea culturii se epuizeaz substanele nutritive, sursele de
energie, se acidific mediul. Pentru meninerea celulelor n via, acestea trebuie pasate,
subcultivate. Se realizeaz prin versenizare:
- celulele se detaseaz de pe peretele flaconului cu soluie de EDTA (versen)
- se centrifugheaz
- se spal cu soluie SST
- se resuspendeaz n mediu nutritiv
- se verific viabilitatea celulelor, se numr celulele si se ajusteaz la concentraia
optim. Se repartizeaz volume egale n flacoane de cultur celular.
Culturile primare realizate din celule normale adulte pot fi subcultivate de cteva ori (4-
6) dup care celulele mor (apoptoz)
Culturile realizate din esuturi embrionare pot fi subcultivate de mai multe ori (celule
Nedifereniate), de 60-80x, dup care mor. Liniile celulare pot fi subcultivate nedefinit. Aceste se
obin din esuturi tumorale (HeLa, KB, Detroit, etc) sau din culturi celulare efectuate din esuturi
normale care au suferit transformare malign spontan (Vero). Liniile celulare sunt bine
caracterizate, se manevreaz usor, pot fi folosite pentru izolarea virusurilor.
Inocularea suspensiilor virale n culturile celulare, identificarea izolatelor virale
- se ndeprteaz mediul nutritiv si se introduce n flacon suspensia viral pregtit n
prealabil.
- dup o incubare de 1 or (penetrarea virusurilor n celulele receptive) suspensia se
decanteaz, se adaug mediu de ntreinere (mai srac n substane nutritive dect
mediul nutritiv, dar care permite supravieuirea celulelor)
- se incubeaz
- n zilele urmtoare se urmresc modificrile survenite n cultura celular.
21
2. Izolarea virusurilor pe oul de gin embrionat

Inocularea virusurilor se poate face pe:
- membrana corioalantoidean
- cavitatea alantoidean sau amniotic
- sacul vitelin
- venele alantoidiene
- embrion

Inocularea pe membrana corioalantoidean
- la ovoscop se noteaz pe coaj poziia camerei de aer si zona unde membrana
corioalantoidean este cel mai bogat vascularizat
- se antiseptizeaz coaja n cele dou locuri notate anterior
- se perforeaz cu un ac coaja n zona camerei de aer
- cu o frez se decupeaz un triunghi din coaj la nivelul membranei
- se perforeaz membrana proprie si se aspir aerul din camera de aer cu ajutorul unei
tetine din cauciuc (membrana proprie se dezlipeste de membrana corioalantoidean)
- se ndeprteaz poriunea vizibil din membrana proprie, evideniindu-se direct
membrana corioalantoidean
- se depune pe membran produsul de inoculat cu o pipet
- dup inoculare se astup orificiile create cu lamel de sticl si parafin
3. Izolarea virusurilor n animale de laborator
La aceast metod se recurge n momentul n care celelalte metode sunt
nesatisfctoare.nainte de inoculare animalele sunt marcate, dac este necesar sunt anesteziate
(intervenii dureroase), iar locul inoculrii se epileaz si se antiseptizeaz.
Inocularea se face prin diferite ci:
- intradermic
- subcutanat
- intramuscular
- intravenos
- intraperitoneal
- intranazal
- intracerebral
Suspensiile virale sunt inoculate prin injecie, inhalare, ingestie, badijonare, etc
Cultivarea unor paraziilor unicelulari
Unii parazii unicelulari poate fi fcut medii de cultur, la 37C, una sau mai multe
zile, n funcie de specia de parazit.

22

LP 6
Antibiograma difuzimetric: tehnica de realizare i interpretare.

Antibiograma: testarea sensibilitii in vitro a microorganismelor fa de antibiotice
(TSA testarea susceptibilitii fa de antibiotice)
Indicaiile efecturii antibiogramei: n cazul tuturor bacteriilor semnificative clinic a
cror susceptibilitate nu este predictibil (condiie: existena standardizrii privind specia,
antibioticul de testat)
Necesitatea efecturii antibiogramei se decide de ctre microbiolog n funcie de:
- felul produsului din care s-a izolat germenul,
- specia bacterian
Cnd relevana unui izolat este incert, medicul microbiolog se consult cu medicul
curant si se ia o decizie n comun pe baza datelor clinice.

Metode de realizare a antibiogramei:
A. Metode calitative
Metoda difuzimetric Kirby-Bauer
Se testeaz sensibilitatea unei tulpini bacteriene izolate n cultur pur si identificate.
Este metoda utilizat de rutin pentru testarea susceptibilitii izolatelor clinice. Fiind o metod
calitativ, nu permite cuantificarea nivelului de rezisten, rezultatele fiind exprimate n:
- sensibil
tulpina este sensibil fa de antibioticul testat la o concentraie realizabil de ctre
antibiotic n ser
bacteriilor sensibile nu dispun de mecanisme de rezisten
- intermediar
rspunsul terapeutic n cazul acestor izolate poate fi mai slab dect n cazul izolatelor
sensibile
aceast categorie reprezint totodat o zon de tampon care, n caz de erori tehnice minore,
necontrolate, previne crearea unor discrepane majore n interpretare
n caz de sensibilitate intermediar antibioticul poate fi utilizat clinic n anumite situaii:
n infecii urinare - acele antibiotice, care se concentreaz n urin (realizeaz
concentraii mai mari n urin dect n ser)
cnd pot fi administrate doze crescute (b-lactamine)
- rezistent
bacteriile rezistente nu pot fi inhibate de antibiotic la concentraia seric realizabil prin
administrare uzual
pot fi detectate mecanisme de rezisten specifice
n efectuarea si interpretarea antibiogramelor calitative se urmresc standarde internaionale. n
prezent standardul acceptat n cele mai multe ri (inclusiv Romnia) este cel american, elaborat
de CLSI (Clinical Laboratory Standards Institute).
Realizarea antibiogramei conform standardului CLSI
1. Prepararea inoculului:
- se suspensioneaz 2-3 colonii izolate n ser fiziologic
- turbiditatea suspensiei se controleaz nefelometric sau comparnd cu tuburi etalon (conin
suspensii de particule latex/sulfat de Ba avnd turbiditate determinat);
- se ajusteaz la 0.5 McFarland (1,5x108 CFU/ml).
2. nsmnare:
- se alege un mediu corespunztor speciei bacteriene testate
Mueller-Hinton pentru majoritatea bacteriilor
Mueller-Hinton cu snge pentru preteniosi (de ex. streptococi)
23
medii speciale (pentru Haemophilus spp . neisserii)
- se introduce un tampon n suspensia bacterian, se stoarce pentru ndeprtarea excesului de
lichid
- se sterge uniform toat suprafaa mediului de 3x
3. Depunerea microcomprimatelor de antibiotice
- se aleg antibioticele care trebuie testate in funcie de specia bacterian testat si n funcie de
localizarea infeciei (anexa 1)
- se depun discurile de antibiotic la l .5 cm distan de marginea cutiei Petri si la 3 cm distan
unul fa de cellalt (pot fi depuse max. 12 discuri)
- 15 min. temperatura camerei
4. Incubare
- n funcie de specia bacterian: n atmosfera obisnuit sau in atmosfer de CO2 (de ex.
streptococi, neisserii.)
- 35C
- 16-18 ore (n cazul germenilor preteniosi pn la 20-24 de ore)
- 24 de ore n cazul testrii vancomicinei
5. Citire
- apare o cultur bacterian confluent, n jurul microcomprimatelor
apar zone de inhibiie (lipsa creterii bacteriene)
- se citesc diametrele zonelor de inhibiie
- se compar diametrele citite cu diametre standard in funcie de
antibiotic, cantitatea de antibiotic din comprimat, specia bacterian
testat
Exemplu de diametre standard, conform standardelor CLSI (Clinical Laboratory
Standards Institute USA).

6. Interpretarea antibiogramelor:
- rezultatul se raporteaz: sensibil (S), intermediar sensibil (IS) sau rezistent (R) la antibioticul
testat
- fiecare rezultat de antibiogram se interpreteaz!
- nu se comunic diametrele citite (metod calitativ)
Observatie
Pot aprea fenomene de sinergism/antagonism care reflect
diferite mecanisme de ezisten sau colonii izolate in
interiorul zonei de inhibiie: subpopulaii rezistente.
Variabilele care influeneaz rezultatele:
- compoziia mediului (coninut de cationi, timidin)
- pH (optim: 7,2-7,4)
- grosimea gelozei (standard: 4 mm)
- inoculul - 0,5 McFarland
- microcomprimate (valabilitate, coninut, condiii de pstrare)
- timpul, temperatura de incubare
- citirea diametrelor (lumin refractat/reflectat, colonii izolate, prezena unui vl, margini
crenelate)
- loturile noi de medii de cultur se testeaz cu tulpini de referin.
24

LP 7
Determinarea CMI. Criterii de decizie asupra necesitii efecturii
antibiogramei

B. Metode cantitative - permit stabilirea concentraiei minime inhibitorii (CMI) a unui
antibiotic.nCMI: cantitatea cea mai mic de antibiotic care inhib complet multiplicarea unei
bacterii
Este recomandat testarea cantitativ n urmtoarele situaii:
- cazuri clinice grave (septicemii, endocardite, meningite)
- rezultate incerte cu metoda difuzimetric / sensibilitate nedeterminat
- situaii speciale (de ex. testarea sensibilitii pneumococului la penicilin printr-o metod
cantitativ cnd diametrul zonei de inhibiie la oxacilin este sub 20 mm)
CMI obinut se raporteaz la punctele de ruptur superior si inferior date de CLSI
Exemplu: Puncte de ruptur CMI n ug/ml pentru ampicilin:

1. Metoda diluiilor (macro/microdiluie)
- se realizeaz diluii succesive din antibioticul de testat n mediu de cultur lichid
- se adaug cantiti fixe din cultura bacterian cercetat
- incubare 18 ore 35C
- se urmreste apariia culturii n mediul lichid
- CMI: cea mai mic concentraie de antibiotic care nu permite cresterea germenilor (cultur
limpede)
2. Metoda diluiilor n agar
- se realizeaz diluii succesive din antibioticul testat n geloz Mueller-Hinton se nsmneaz
cultur bacterian n spoturi
- citire: CMI - concentraia cea mai mic care inhib complet cresterea sau apare maximum o
colonie
3. E-teste
- pe suprafaa mediului de cultur solid si nsmnat se aplic fsii din plastic impregnate cu
antibiotic n concentraie crescnd - la un capt concentraia este minim, la cellalt este
maxim; gradaiile sunt notate pe fsie;
- incubare
- apar zone de inhibiie de form elipsoidal, n dreptul intersectrii cu fsia de plastic se
citesteCMI
25

Criterii de decizie asupra necesitii efecturii antibiogramei
Izolatul bacterian. Se efectuez antibiogram pentru fiecare izolat bacterian considerat
agentul etiologic al unei infecii. n cazul unor specii bacteriene nu exist rezisten in vivo
recunoscut fa de anumite clase antibacteriene, de aceea testarea in vitro nu are sens. De
exemplu: Streptococcus pyogenes, Streptococcus agalactiae sunt sensibile fa de penicilin
Staphylococcus saprophyticus izolat din infecii urinare este sensibil la toate antibioticele
utilizate n tratamentul infeciilor urinare
Metoda difuzimetric (metod calitativ, antibiograma obisnuit) nu este adecvat testrii
susceptibilitii unor specii bacteriene, rezultatele obinute prin aceast metod fiind
neinterpretabile. De exemplu: germeni anaerobi, streptococi grup viridans,bacili Gram pozitivi
(Corynebacterium spp., Bacillus spp.), Campylobacter spp., pseudomonade (specii de
pseudomonas altele dect P. aeruginosa)
Semnificaia clinic a izolatului. Nu se testeaz sensibilitatea la antibiotice pentru izolate
fr semnificaie clinic. De ex. streptococi grup viridans, bacili Gram pozitivi
(Corynebacterium spp., Bacillus spp.) izolate din urin, S. aureus, enterobacterii izolate din
secreii faringiene n faringita acut a persoanelor imunocompetente, etc. Nu se testeaz
sensibilitatea tulpinii bacteriene reizolate de la acelasi pacient si la care s-a testat deja
sensibilitatea n interval de 5 zile (excepie: Serratia, Citrobacter, Enterobacter: testarea
rezistenei inductibile la cefalosporine de generaia a III-a).
Selectarea antibioticelor testate
Se testeaz seturi de antibiotice specifice pentru: diferite grupuri de germeni:
Staphylococcus spp, Enterococcus spp, Streptococcus
spp.enterobacterii, Acinetobacter, Pseudomonas aeruginosa, etc.
i izolate provenite de la pacieni spitalizai sau din ambulator
Exist grupe de antibiotice cu efecte similare si nu este nevoie de
testarea fiecruia n parte, pentru c rezultatele testrii in vitro sunt
similare iar eficacitatea clinic comparabil, dac apare sau ntre
dou antibiotice, nseamn c cele dou antibiotice au un spectru
de activitate identic, rezistena/sensibilitatea fa de acestea este
ncruciat. Astfel se alege un singur antibiotic pentru testare iar
rezultatele se pot extrapola pentru restul antibioticelor grupa
respectiv.
A /Cephalotin este reprezentativ pentru: cephalotin, caphalexin,
cephapirin, cefaclor, cephradine, cefadroxil.
b Nu se raporteaz pentru izolatele urinare.
cGermenii sensibili la tetraciclin sunt sensibile si la doxiciclin,
minociclin. Unele izolate rezistente sau intermediar sensibile la
tetraciclin pot fi sensibile la doxiciclin sau minociclin.
g Pentru izolatele fecale de Salmonella, Shigella se testeaz
numai ampicilina, o quinolon si trimethoprim-sulfamethoxazol.
Pentru izolatele extraintestinale de Salmonella se testeaz n plus
cloramfenicolul si o cefalosporin de generaia a III-a.
h n cazul izolatelor din LCR se testeaz sensibilitatea fa de
cefotaxim si ceftriaxon n loc de cephalotin, cefazolin.
i Tulpinile de Kebsiella spp. si E. coli productoare de BLSE
(beta-lactamaz cu spectru extins) sunt rezistente in vivo fa de
peniciline, cefalosporine, aztreonam chiar dac arat sensibilitate
in vitro.
r ampicilina se utilizeaz pentru prezicerea sensibilitii fa de
ampicilin si amoxicilin
26
Grupele de antibiotic testate/raportate
Grup A: antibiotice testate i raportate de rutin, de prim intenie
Grup B: antibiotice importante clinic, care se testeaz de rutin dar se rezultatele se raporteaz
selectiv. Se raporteaz dac
o tulpina este rezistent fa de aceeasi clas de antibiotic din grup A.
o izolatul provine din produs patologic special (de ex. sensibilitatea fa de
cefalosporine de generaia a III-a a izolatelor din LCR, etc)
o infecia este polimicrobian
o infecia se extinde la mai multe situsuri
o alergie la antibiotice
o esec terapeutic la tratament cu antibiotic grup A
o raportare ctre SPCIN, scop epidemiologic
Grup C: antibiotice suplimentare sau alternative,
o tulpini nosocomiale
o alergii
o scop epidemiologic
Grup U: antibiotice testate n infecii urinare
Grup O (other): antibiotice utilizabile n terapie dar care nu se testeaz de rutin
Alegerea antibioticului corespunztor pentru tratament pe baza rezultatului
antibiogramei
se alege antibioticul fa de care tulpina este sensibil, eventual intermediar sensibil
n funcie de localizarea infeciei (antibioticul s realizeze concentraii adecvate la locul
infeciei)
n funcie de farmacocinetica, farmacodinamica antibioticului, administrare, dozare
n funcie de compliana pacientului
n funcie de costuri.

xCox3APOLLONIA Materiale Lucrari Practice 1+6 APRILIE 2011

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

xCox3APOLLONIA Materiale Lucrari Practice 1+6 APRILIE 2011

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Diana Gheteu - Virusologie, microbiologie, parazitologie Lucrari practice

S-ar putea să vă placă și