Simbolismul este un curent literar aparut in Franta, la sfarsitul secolului al X

IX-lea, prin care se impune o noua expresie lirica, in aspiratia de a ocoli sent
imentalismul si patetismul romantic. Simbolismul restituie poeziei sensibilitate
a si emotia, insa nu prin exprimare directa(prin enunturi de idei, prin descrier
i, prin naratie), ci regurgand la aluzie, la analogie ,la sugestie, folosind un
limbaj poeetic inedit. Arta poetica simbolista promoveaza poezia modernista, car
e este caracterizata prin urmatoarele trasaturi mai importante : respingerea pro
zaismului, cultivarea simbolului, folosirea sugestiei, muzicalitatea, inclinatia
spre stari sufletesti vagi, preferinta pentru anumite teme si motive (nevroza,
singuratatea, iubirea defuncta). George Bacovia prefigureaza o noua structura de
sensibilitate, proprie poeziei moderniste si, inrudindu-se cu poetii si cu scri
itorii de la inceputul nelinistitului si revolutionarului secol al XX-lea, el co
nfigureaza un nou mod de a trai, de a suferi si de a visa. El este poate singuru
l poet modern la care sensibilitatea fuzioneaza cu tema lirica, astfel incat lir
ic devine un act existential. Aparut in 1916, in volumul "Plumb", poemul "Lacus
tra" comunica sentimentul unei insingurari totale intr-o lume aflata in plin pro
ces de dezagregare sub imperiul apei. Motivul atat de raspandit al ploii este fo
losit de majoritatea poetilor simbolisti pentru a furniza exprimarea unor sentim
ente de tristite, de oboseala existentiala. In poezia bacoviana, ploaia inregist
reaza o abundenta deliranta, e grea, se infiltreaza pretutindeni ca un morb al p
utrezirii, intonand acelasi mars funebru al sufletului insingurat. Titlul este u
n simbol. Cu sens conotativ, titlul lacustra reprezinta o locuinta primitiva, te
mporara si nesigura, construita pe apa si sustinuta de patru piloni. Cu sens can
otativ, titlul sugereaza supunerea in permanenta pericolului agresiunii din part
ea lumii exterioare, spiritul se izoleaza, devenind astfel un prizonier al propr
iei lumi. Poezia este structurata pe doua planuri : real si oniric, carora le co
respund doua timpuri diferite, prezent si epoca locuintelor lacustre. Daca la ro
mantici, visul este o realitate compensatorie, la Bacovia, visul nu numai ca nu
compenseaza, dar acutizeaza nevroza si spaima. Daca la majoritatea poetilor lumi
i, focul purifica, iar apa fertilizeaza, la Bacovia ele reprezinta moartea lenta
. Inca din prima strofa este accentuata impresia de cuprindere lenta, dar necura
ta, a pamantului de catre ape, de patrundere a ploii in materia ce devine, astfe
, universal lichefiata. Caderea ploii actioneaza hipnotic asupra somnului fiinte
i si a lumii. Apele realitatii obiective, ploaia, se contopesc cu apele visului,
subconstientul, ambele avand proprietatea de a degrada. Circumstantierea "de-at
atea nopti" nu evoca ideea de cantitate ( ca in sintagma "de-atata ploaie" ) , c
i pe aceea de persistenta de timp, de permananta a climatului rece. Versul "de-a
tatea nopti aud plouand" determina reprezentarea curgerii necontenite, obsesive
a ploii, care, in "Lacustra", ca in multe alte poeme bacoviene, smnifica disolut
ia, dezagregarea. Repetarea verbului "aud" accentueaza perceptia auditiva a ploi
i, ca si proiectarea acesteia intr-un spatiu halucinant, fascinant. Gandul la lo
cuintele lacustre apare in singuratate si simbolizeaza intoarcerea in timp, in a
nistorie spre a accentua sentimentul solitudinii. COnstiinta izolarii si a prec
aritatii fiintei umane sub actiunea ploii care roade, deschide viduri in materie
, atrage sentimentul nelinistii si al asteptarii infrigurate a sfarsitului. Un f
ior fulgera fiinta umana, prada frigului umed al scandurilor odihnei sale chinui
te (" Si parca dorm pe scanduri ude/ In spate ma-izbeste-un val-/Tresar prin som
n". Acest fior se asociaza presimtirii unei macinari lente a fiintei biologice.
"In spate ma izbeste-un val"Somnul acesta este unul "tasturnat", pentru ca presu
pune zvarcoliri si cosmar. Se descopera o realitate care desfiinteaza individul,
strivindu-i orice initiativa de a ramane legat de viata : " ... si mi se pare/
ca n-am tras podul de la mal". In contextul existentei primitive, podul ramas la
mal inseamna un pericol (locuinta lacustra ii apara pe oameni de fiare), pentru
ca el pastra legatura cu pamantul. Bacovia traieste spaima de a nu se fi izolat
total, de a ramane expus agresiunii exterioare. La aceasta se adauga spaima ca,
sub amenintarea ploii, pana si acest spatiu menit sa protejeze este supus distr
ugerii: " Si simt cum de atata ploaie/ Pilotii grei se prabusesc"). Imaginea "p
ilotilor grei" care se prabusesc simbolizeaza apasarea sub care are loc insasi i
nfrangerea interioara si anularea oricarui act dinamic, a oricaror initiative.
Cele doua planuri real-oniric, prezent-trecut, se vor confunda in strofa a III-a
. Trecerea de la un plan la altul se face treptat. In prima strofa, "ma duce un
gand" simbolizeaza distanta, in a doua strofa, prezenta adverbului "parca" si a
verbului "mi se pare" atenueaza aceasta distanta, iar in a treia strofa, distant
a este anulata prin verbul "simt". Aceasta anulare a distantei in timp este expl
icitata chiar in versurile "Un gol istoric se intinde/ Pe aceleasi vremuri ma ga
sesc..". In strofa a IV-a se revine la planul real sub semnul aceleiasi obsesii
a ploii continue. Somnul tulbure, vidul temporal, apele care invadeaza contribui
e la prabusirea intregului edificiu uman, justificand starea de nelinistita aste
ptare a sfarsitului. Versul "Tot tresarind, tot asteptand" marcheaza singura deo
sebire intre prima si ultima strofa. Strofa finala reliefeaza tema poemului : "o
bsesia pluviala a individului insingurat, care preimste prabusirea universala a
materiei si alunecarea in "gol istoric". In toate mitologiile, potopul reprezint
a distrugerea lumii in vederea unei regenerari, insa, la Bacovia, nicio regenera
re nu pare sa urmeze. Sensibilitatea unica intre poetii simbolisti romani si eu
ropeni, Bacovia a marcat, prin poemele din "Plumb", o mutatie definitiva in liri
ca romaneasca, punand capat sentimentalismului si idilismului marunt. El ramane
o constiinta a suferintei, o experienta indurerata de neistovita cercetare a lum
ii.