Dupa romanul "Ion" , al lui Liviu Rebreanu, "Morometii" este cea mai solida crea

tie obiectiva a litaraturii romane inspirate din lumea taraneasca. In "Morometii

" , romancierul studieaza o gospodarie ce va intra , in cele din urma, in declin
. **Romanul, contureaza dramaticul destin al satului romanesc, surprins cu durit
ate de evenimente menite sa sparga tiparele traditionale ale existentei sale. Pr
eda abordeaza o tema fundamentala : disparitia taranimii traditionale si schimba
rea din temelii a staului romanesc, bulversat de adancile zguduiri ale istoriei.
**Actiunea primului volum este plasata cu trei ani inaintea celui de-al Doilea
Razboi Mondial (1937), in satul Silistea-Gumesti, din Campia Dunarii, aproape de
Bucuresti. Primul volum este structurat in trei parti, cu actiune concentrata,
care se desfasoara de la inceputul verii, pana la sfarsitul ei. **Conflictul pri
ncipal al cartii este cel dintre structura veche a familiei si noua realitate su
fleteasca, evoluata, a membrilor ei, care nu mai incape in vechile tipare. O fam
ilie taraneasca inseamna o gospodarie si, in cele din urma, cateva existente, le
gate, intre ele, printr-un contract economic. Vechea structura familista este in
sa adusa, in roman, in stare de criza, prin ignorarea realitatilor sufletesti in
dividuale. **Ilie Moromete, casatorit a doua oara, aduce, din prima casatorie, t
rei fii (Nila, Paraschiv si Achim), iar Catrina, sotia, avea si ea o fiica, din
prima casatorie, iar in casatoria cu moromete se mai nasc inca trei copii : Ilin
ca, Tita si Niculae. Astfel, familia curpinde copii din trei casatorii. Armoniza
rea lor se dovedeste, in cele din urma, imposibila, cu atat mai mult, cu cat fra
tii mai mari sunt instigati, cu regularitate, impotriva mamei lor vitrege, de ca
tre cineva din exterior (Guica, sora lui Moromete). **Primul volum incepe brusc
si scena reprezentatitva este cea a cinei sarace, la masa joasa "plina de arsuri
le de la tigaie". Scena este antologica, prin descrierea bazata pe acumularea de
amanunte obisnuite si reprezinta si prima schita a psihologiei Morometilor : Co
piii se asaza "dupa fire si neam" , "unul langa altul" . Catrina sta intotdeauna
langa vatra "jumatate intoarsa spre cratitele de pe foc", iar langa ea ii are "
pe Niculae, Ileana si pe Tita, copii facuti cu Moromete". SCena dezvaluie ierarh
ia familiala, gruparea copiilor dupa relatia dintre sori (de sanga sau vitregi)
semnaland, de pe acum, divergentele existente. Tatal sta pe locul cel mai inalt
si capata, astfel, proportii monumentale, el fiind autoritatea suprema, stapanul
familiei. Baietii, Nila, Paraschiv si Achim arata de parca ar fi gata de plecar
e, iar copilul cel mic nu are pe ce sa stea. La asta se adauga sentimentul ca lo
cul este prea stramt pentru toti. Cina devine un loc al frustratrii, prefigurand
atat conflictul din sanul familiei, intre cei trei fii si mama lor vitrega, cat
si drama lui Ilie Moromete. **Un prim semn al unor vremuri grele pentru viiorul
familiei il reprezinta taiarea salcamului. Odata cu declinul ei, inregistram si
destramarea armoniei interioare a personajului Ilie Moromete. Scena este dramat
ica, pregatita atent si motivata prin monologul interioar al lui Moromete. Griji
le obsedante transpar din gandurule si din socotelile pe care si le face. Dobora
rea salcamului se desfasoara pe fondul grav al bocetului ce venea dinspre cimiti
r, sugerand parca o durere universala in care se curpind om si natura. Salcamul
se impotriveste taierii, iar scena se implineste cu un ritual : Moromete "ridica
securea si-o infipse cu puture in coaja copacului... si lovitura tasni de la ra
dacina copacului, se lovi de uluci si se intoarse indarat, facand sa rasune viro
aga". Scriitorul subliniaza importanta deosebita a salcamului care face parte di
n viata Morometilor, a satului si a naturii. **Morometii este cartea unui singur
personaj : Ilie Moromete. Nu pentru ca alte personaje nu ar fi bine conturate,
ci pentru ca personalitatea acestui "cel din urma taran" acopera totul. Orice al
t personaj se defineste in raport cu Ilie Moromete, prin relatia pe care o are c
u el, incandrandu-se uneia dintre cele doua posibilitati de manifestare in viata
: "prosti" sau "destepti", gandite de Ilie Moromete. **Ilie Moromete, tipul tar
anului contemplativ, insul aparte, parcurge o poca de tranzitie de la autoritate
totala si spirit neobosit, la un destin mediocru, coplesit de evenimente. Stapa
n absolut a carui voce rasuna intr-o variata tonalitate, de la finetea ironica,
la sarcasmul ucigator, el decide totul in gospodarie, se zbate sa gaseasca solut
ii. Incercarea lui Moromete de a realiza un dialog cu copiii, referitor la viito
rul gospodariei intre doua moduri de a concepe viata, in ultima instanta, intre
doua civilitatii. O scena semnificativa este aceea in care batranul taran, udat
pana la piele de o ploaie de vara, sapa, cu o hotarare ce vine parca din adancur
ile fiintei lui, un sant, care sa apere sira de paie, in timp ce, in alta parte
a satului, se pregatesc rasturnari spectaculoase. In indarjirea cu care el vrea
sa apere aceste "nenorocite de paie", se citeste o disperare fara margini, form
ulata in frazele pe care personajul le adreseaza cuiva(siesi). **Caracterizarea
directa, facuta de catre narator, dezvaluie un Moromete-personalitate complexa s
i marcanta in lumea satului. De cele mai multe ori, prin focalizare interna, par
erile desi sunt formulate de catre narator, sunt puse in seama altor personaje :
Catrina il vede uneori cu ochi buni si e gata sa se amuze la glumele lui; de ce
le mai multe ori insa, ea ii face reprosuri si crede ca barbatul ei are sufletul
negru de rautate si de tutun, ea pune mai cu seama , lipsa de credinta a lui M
oromete, care traieste, zice ea, intr-o lume fara Dumnezeu. Cocosila il face "pr
ost", dar in realitate, il admira si chiar il invidiaza. Tugurlan, preocupat sa
descopere un sens al propriei existente, e singurul capabil sa-l inteleaga pana
la capat si chiar sa-l imite. Cu exceptia lui Niculae, toti ceilalti il acuza di
rect sau indirect , pe fata sau in sens ascuns ca "sta toata ziua/nu face nimic"
. **In caracterizarea indirecta se inscriu trasaturile deduse din faptele person
ajlui . Vorbeste singur si intrebat de ce face asta, "raspunse serios ca asta e
din pricina ca nu are cu cine discuta, ca nimenu nu merita sa-i asculte ganduril
e". Acest spectacol al lumii il amuza si pare ca e singura lui distractie. Perso
najul este astfel construit, incat ne putem imagina ca aceasta contemplare a lum
ii este si singura lui ocupatie.**Autocaracterizarea se realizeaza tot prin foca
lizare interna. Vorbeste naratorul, dar afirmatiile sunt facute din punctul de v
edere al personjului. Libertatea interioara este trasatura definitorie. Aceasta
se contureaza in raport cu oamenii din jur, dar si cu aspectele materiale ale ex
istentei. Moromete viseaza o lume fara bani. **Romanul, pana la urma, vorbeste d
espre o istorie care incercuieste individualul, conditionandu-i viata interioara
. Si Ilie Moromete va fi victima unei astfel de istorii. Momentul declinului per
sonajului este acela in care se afla ca Achim a fugit. Distrugerea familiei atra
ge dupa sine prabusirea lui morala. Durerea lui Ilie Moromete izvoraste dintr-un
fel de simt al paternitatii ranite, iar instrainarea i se mare mai rea decat mo
artea. **Volumul al II-lea al romanului constituie un tot unitar cu primul volum
, cartea continuand istoria familiei Moromete si a satului, dupa razboi, si inre
gistreaza estomparea figurii tataului treptat inlocuita de cea a fiului (Niculae
). Vazut ca un roman al esecului unei familii, volumul al II-lea il pastreaza pe
Moromete ca exponent al vechiului sat, cu deosebire ca el nu mai domina asezare
a, ca altadata, dar ramane neclintit in lumea lui. Alaturi de Ilie Moromete se c
ontureaza figura lui Niculae, fiul sau, dar fara stralucirea si complexitatea ta
talui. **Personajul sufera o transformare, in care se reflecta transformarile so
ciale. Chipul lui spiriutal se reconstituie insa, el va iesi dintr-o lunga si me
diocra amorteala, recapatandu-si si placerea de a medita si de a ironiza. In spa
tele replicilor formulate cu dezinvoltura, se simte insa ca multumirea eroului n
u mai este aceeasi si ca nimic nu-i mai da siguranta de dinainte. Rolul lui de s
tapan absolut in familie ii fusese restrans, la asta se adauga refuzul fiilor, p
lecati la Bucuresti, de a reface unitatea familiei. **"Morometii" devine, astfel
cartea unui destin literar de exceptie si o panza de exceptionala autenticitate
a satului postbelic. Evenimentele sunt supuse unei analize necrutatoare sugeran
d dramele obscure, dar profunde, care insotesc trecerea unei intinse categorii s
ociale spre alta forma de existenta.