Cele două rândunele

În grădina casei mele

Pe-un bustean mai noduros
Stăteau două rândunele
Privindu-se drăgăstos.

El o mângâie pe crestet
Înfoiat si mândru foc.
Întinzându-şi o aripă
O cuprinde de mijloc.

Draga mea, sub straşini iară

Să clădim cuib amândoi
Şi, pentru că-i primăvară,
Să clocim un pui sau doi.