P. 1
Tipuri de Abordari Ale Psihicului

Tipuri de Abordari Ale Psihicului

|Views: 370|Likes:

More info:

Published by: UNIVERSITATEA ECOLOGICA-PSIHOLOGIE on Nov 30, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/19/2013

pdf

text

original

3. TIPURI DE ABORDA.

RI ALE PSIHICULUI

ABORDAREA .. PLANA" SI .. PlRAMIDALA" A PSIHICULUI

Asneiationismul clasic

Pomeste de la ideea existentei unor "particule elementare", a unor atomi care, prin asociere, genereaza intreaga viata psihica a individului.

Originea acestei idei se afla in filosofia lui Aristotel ~i mai ales in empirismul ~i senzualismul unor filosofi englezi ~i francezi.

T. Hobbes recurgea la descompunerea ansamblului in atomii sai constitutivi ---7 senzatia este 0 miscare, perceptia 0 combinatie de miscari, iar fenomenele interioare, constiente nimic altceva decat iluzii, deci lipsite de interes.

John Locke: ideile Yin din experienta ~i sunt reprezentari ale lucrurilor

Problema: dificultatea de a distinge ideile simple ~i legile lor de compozitie, adica asociatiile simple si cele succesrve,

David Hartley, primul parinte al asociationismului, a recunoscut asociatia ca fiind un mare principiu al vietii mintale, iar repetitia, principiul fundamental al tuturor asociatiilor (0 senzatie asociata cu altele de suficiente ori, capata 0 putere asupra ideilor corespondente astfel incat daca 0 singura senzatie este impresionata, ea va fi capabila sa readuca in spirit celelalte idei).

James Mill, al doilea parinte al asociationismului, porneste de la ideea senzatiei ca singurul element primordial ~i a asociatiei ca singurul principiu de organizare a vietii psihice. Intreaga bogatie a vietii psihice provine din gruparea senzatiilor ~i a copiilor lor, care sunt ideile, in nenumarate combinatii prin intermediul mecanismului asociatiilor, Cand doua sau mai multe idei au fost repetate impreuna ~i asociatia lor a devenit stransa, ele nu mai pot fi deosebite una de alta. In aceasta asociatie inseparabila Mill gaseste explicatia unor fenomene psihice mai complexe: sentimentul de prietenie, estetic etc.

John Stuart Mill are cea mai mare contributie la extinderea asociationismului: postuleaza principiul asociatiei ca fundament al explicatiei psihologice. Prin intermediullegilor asociatiei complexul poate fi explicat prin simplu, superiorul prin inferior. Viata psihica a individului este constienta, starile psihice nu exista decat in ~i prin constiinta,

AI. Bain adauga asociatiile constructive, prin intermediullor pot fi formate combinatii sau agregate noi. Merite si limite:

- asociationismul incearca sa formuleze 0 explicatie stiintifica a vietii psihice;

- pune accent pe corelarea elementelor, se debaraseaza de influenta filosofiei ~i a empirismului filosofic;

- dar viziunea asupra vietii psihice este simplista, aplicabila fenomenelor psihice elementare, inferioare;

- alta limita: considerarea fenomenelor psihice ca nefiind distincte sub raport calitativ ci, eel mult, sub raport

cantitativ.

Variante de aseclationlsm renovate

Diversele tipuri de asociationism au in comun faptul ca asociatia este considerata centrala si susceptibila sa explice singura un numar mare de fenomene psihice.

Este insa importanta si natura elementelor care se asociaza, conteaza conditiile in care se produc asociatiile, efectele lor.

Behaviorismul preia notiunea de asociatie: asocierea dintre stimul si reactie se realizeaza in principal prin

invatare.

Jung ---7 "testul de asociatii verbale".

Psihologia clinic a ~i psihanaliza utilizeaza asociatiile lib ere ca modalitati esentiale de investigare.

Teoriile neo-asocia!ioniste - dezvoltate mai ales in psihologia cognitiva cu scopul explicarii memoriei.

Introduc asociatia contextuala care leaga intre ele reprezentarile aflate in memoria individului, recurgand la un intermediar.

Conexionismul, datorat lui Thorndyke, postuleaza asocierea stimului cu reactia in conditiile unui proces de invatare bazat pe recompensare (lege a efectului) sau pe incercari ~i erori (legea exercitiului),

N eo-conexionismul se refera la teorii ~i tehnici care vizeaza stimularea proceselor psihice prin referinta la modele.

Principiile abnrdarli plane a psihicului

- principiul divizdrii psihicului in elementele lui componente, ireductibile unele la altele;

- principiul identificdrii "ultimului" element sau elementul fundamental care sta la baza construirii intregului

psihic;

- principiul agregiirii ~i asocierii atomilor mintali;

- principiul repetiirii asociatiilor: asociatiile capata foqa, se mentin ~i reproduc cu usurinta;

- principiul indisociabilitatii asociatiilor (explica fenomene psihice mai complexe);

- principiul complicarii naturii asociatiilor, corelat cu eel al multiplicarii tipurilor acestora.

ABORDAREA STRUCTURAL-DINAMICA A PSIHICULUI

Etape in evolutia aberdarii structural-dinamice a psihicului

Q) Intuirea organizarii verticale a psihicului uman e intalnita deja la Leibnitz: exista "perceptii mici", deci neconstientizate.

Maine de Biran introduce conceptul de "perceptii obscure" care sunt senzatiile, ideile sau miscarile care se intuneca prin efectul obisnuintei sau allipsei de atentie,

Fechner, prin stimulii subliminali care produc senzatii "subpragale", se refera la acelasi plan neconstientizat al vietii psihice.

J. S. Mill intuieste modificarea calitativa a ideilor ~ exista 2 niveluri de organizare a psihicului: elementar (contine elemente ireductibile unele la altele) ~i structural (cu elemente interrelationate, cu proprietati noi ~i distincte ).

a> Ideea organizarii nivelare a psihicului prinde contur mai clar la Pierre Janet ~ exista un nivel constient ~i unul inconstient al psihicului.

Campul psihologic al unui individ este format dintr-o multitudine de operatii, materiale ~i mentale, dintr-o diversitate de comportamente obiective ~i stan psihice strans legate intre ele.

Janet concepe constiinta ca 0 sinteza activa a tuturor elementelor psihice ce sunt grupate intr-o individualitate.

Aceasta pluralitate unificatoare a fenomenelor psihice i~i restrange uneori campul activitatii ~i unele elemente ale vietii psihice raman in afara orbitei ei de actiune, ca un fel de "sisteme emancipate" care exercita influente obscure si confuze. Ele constituie lumea inconstientului, ce poate fi evidentiata in cazurile patologice.

Ceea ce este inconstient provine din disocierea psihica (ex: isteria e 0 boala tipica a inconstientului, un "fruct" al diminuarii puterii constiintei),

a> Psihologia transpersonala ~ Ken Wilber propune un model al constiintei care ramane fidel doctrinei universale (psihologia eterna), dar ia in considerare ~i aporturile aduse de psihanaliza, psihologia egoului, psiologia jungiana, psihologia umanista,

Personalitatea umana este expresia unor nivele ale constiintei umane ~ stabileste un spectru al constiintei format din 5 nivele:

1) Nivelul spiritului ~ eel mai intim nivel al constiintei, identic cu realitatea absoluta ~i ultima a universului, constiinta cosmica, nivelul suprem de identitate al omului.

2) Nivelul trans personal, supraindividual ~ omul nu este constient de identitatea sa cu universul, dar nici nu se confunda cu organismul individual; aici intervin arhetipurile;

3) Nivivelul existential ~ omul se identifica cu organismul sau psihofiziologic, este trasata linia de demarcatie Eu / noneu. Incep sa se dezvolte procesele gandirii rationale ~i vointa personala, Nivelul contine factori biosociali, culturali interiorizati.

4) Nivelul ego-ului ~ omul se identifica cu propriul Eu, cu imaginea de sine;

5) Nivelul " Umbrei'' ~ omul se identifica cu 0 parte a ego-ului sau, cu imaginea de sine saracita ~i inexacta, care este persoana, restul tendintelor psihice considerate ca penibile, indezirabile ramanand in "umbra".

Aceste nivele se caracterizeaza prin: - modele specifice de cunoastere;

- tipuri distincte de dualisme (subiect-obiect, sine-nonsine, organism-mediu);

- c1ase diferite de nrocese inconstiente asociate lor:

- modalitati terapeutice proprii;

- organizare structural-functionala propne (fiecare nivel este format dintr-o structura profunda ~1 alta de

suprafata),

Wilber descrie ~i 5 tipuri de inconstient:

1. Inconstientul fundament (structurile profunde existente in calitate de potentialitati care oricand pot deveni constiente );

2. Inconstientul arhaic (structuri simple, primitive care sunt mosteniri filogenetice comune);

3. Inconstientul submergent (structuri candva constiente, refulate de constiinta deoarece nu sunt compatibile cu ea);

4. Inconstientul "pecete" (structuri nerefulate, dar care au proprietatea de a refula);

5. Inconstientul emergent (structuri profunde existente de la origine si neiesite inca la suprafata inconstientului fundament).

Conc1uzie: aceste forme ale inconstientului demonstreaza organizarea structural-dinamica a inconstientului. In inconstientul submergent se poate recunoaste preconstientul lui Freud, iar in inconstientul pecete SuperegouL

Specificul abordarii structural-dinamice a psihicului Conceptul de .. structura"

Pentru fizica structura este un ansamblu de stari ~i de transformari posibile in cadrul carora sistemul real isi ocupa locul sau determinat.

Pentru socilogie structura reprezinta 0 ordonare stabilita a elementelor unui sistem social, care scapa fluctuatiilor ce ii sunt impuse din afara.

Piaget (Structuralismul): 0 structura comporta 3 caracteristici fundamentale: totalitate, transformare, autoreglare.

Totalitatea: ~ structura este fermata din elemente subordonate legilor specifice sistemului;

~ legile de compozitie confera intregului proprietati distincte de cele ale elementelor; ~ exista 3 modalitati producatoare ale totalitatii: - prin asocierea elementelor;

- prin emergenta acestora, intregul fiind anterior elementelor;

- prin asocierea relatiilor dintre elemente.

Problema: structurile cunosc 0 formare sau sunt preformate? ~ solutia este fumizata de a doua caracteristica

Transformarea: ~ structurile sunt intotdeauna ~i simultan structurante si structurate;

~ 0 activitate structuranta consta intr-un sistem de transformari (ex: gramaticile transformationale - Chomsky, echilibrul dinamic - Saussure, legile de organizare ale gestaltismului);

~ structura se inchide in ea insa~i, dar poate intra intr-o structura mai larga;

~ termenul de "transformare" trebuie inteles ca trecere de la 0 structura la alta ca urmare a schimbarii echilibrului fortelor de camp, structurile ramanand in sine distincte, necorelate.

Autoreglarea: ~ asigura conservarea si "inchiderea" structurilor, adica transformarile interne ale unor structuri au loc intotdeauna intre elementele aceleiasi structuri.

Limitd: structurile psihice nu intretin raporturi genetice ~i evolutive unele cu altele, deci ele nu se influenteaza reciproc (aceasta limita va fi corectata de abordarile sistemice). Chiar ~i Piaget se apropie de 0 astfel de abordare.

Aspecte ale viziunii sistemice:

- cum se realizeaza autoreglarea? ~ la varful piramidei autoreglarea procedeaza prin operatii bine definite ~i reglate, acestea fiind legile totalitatii structurate (ex: structuri logice sau matematice cu operatii reversibile);

- la alte niveluri, unde transformarile se deruleaza in timp (lingvistica, sociologie, psihologie) autoreglarea se face printr-un joe al anticiparilor si retroactiunilor;

- la nivel biologic autoreglarile se produc prin intermediul mecanismelor de ritm bazate pe simetrie ~i repetitii,

Cele 3 procedee esentiale ale autoreglarii sau autoconservarii structurilor sunt: ritmurile, regularitatile ~i operatiile.

Exista 2 paliere de reglari: - unele raman in interiorul structurilor deja construite ~i contribuie la starile de echilibru;

- altele intervin in constructia noilor structuri.

Merite si limite:

·:·accent pus pe surprinderea mecanismelor de autoreglare; ·:·exagerarea interioritatii subiective;

·:·pierderea din vedere a relatiilor cu exteriorul; ·:·subestimarea problemei genezei structurilor;

·:·absolutizarea realismului structurilor in dauna operatiilor din care provin.

Demersuri in abordarea structural-dinamica a psihicului

Implica 2 tipuri de demersuri: - surprinderea modului de organizare, articulare si ierarhizare a elementelor vietii psihice la un moment dat;

- surprinderea dinamicii, evolutiei, transformarii de-a lungul timpului a organizarii psihicului.

Scoala de la Wiirzburg (Marbe, Kulpe, Ach) ---7 teoria "gandirii lara imagini": gandirea se exprima prin stari, atitudini, tendinte neinsotite de imagini, accentuand astfel rolul structurilor in viata psihica,

Buhler: caracterele subiective ale structurii gandirii (intentia, semnificatia), echivalente caracterului

transformator al structurilor la care se referea Piaget. Pune astfel accentul pe aspectul dinamic.

Psihanaliza clasica avantaja dinamismuL

Lacan: structuralismul (inconstientul este structurat ca un limbaj);

Exista tentative de conciliere a dinamicii cu structura: Piaget ---7 dezvoltarea stadiala a psihicului copilului.

Fiecare stadiu al dezvoltarii intelectuale dispune de 0 organizare totala, prin asimilarea si inc1uderea in sine a achizitiilor stadiului precedent, dar depasindu-le pe acestea, astfel ca apar in final structuri glob ale extraordinar de complexe.

Principiile abordarii structural-dinamice a psihicului

o principiul structurdrii elementelor componente ale vietii psihice, fapt soldat cu aparitia unei totalitati;

o principiul interactiunii si interdependentei elementelor componente (unele actioneaza asupra altora producand modificari in elementele ce intra in interactiune ~i in relatia dintre ele);

o principiul integrarii elementelor in cadrul structurilor, lara sa-~i piarda propria lor identitate;

o principiul trecerii de la 0 structure la alta, ca urmare a modificarii echilibrului fortelor de camp, structurile ramanand distincte, necontrolate;

o principiul raporturilor de succesiune spatio-temporala, de coexistenta exterioara, lara raporturi genetice, evolutive;

o principiul legilor de structurd si al legilor de dinamicd ---7 asigura perpetuarea structurilor si dinamica acestora (individul ramane unitar ~i constant cu el insusi sau devine disociat ~i fluctuant).

Dlflcultatile abordarii structural-dinamice a psihicului Cauzalitatea dificultatilor:

- omul poate reprezenta / anticipa sfarsitul, moartea, dezintagrarea structurii vii care este el, dar structura este dinamica, evolutiva, dezintegrabila :::::} acest fapt ii provoaca omului 0 stare de angoasa;

- omul i~i da seama ca numai starile de echilibru, de armonie sunt benefice, in timp ce ruperea echilibrului conduce la efecte negative in plan psihocomportamentaL

Probleme:- optam pentru stabilitate ~i echilibru sau pentru dinamica ~i dezechilibru? - este posibila control area ~i dirijarea schimbarii?

- pana la ce limite este permis controlul?

Incercarile de raspuns au condus la formularea conceptiilor ~i teoriilor structuraliste sau a celor dinamiste

ca raspuns la prima intrebare,

Behaviorismul watsonian sau skinnerian = raspuns la a doua intrebare Teoria piagetiana = a treia intrebare

Limitele acceptabile sunt depasite de doctrina manipularii bazata pe controlul ascuns, schimbarile riscand dezintegrari ireversibile.

Schimbarea este contradictorie prin ea insa~i: corespunde dezintegrarii, dar este conditia adaptarii si supravietuirii,

Numai 0 abordare structural-dinamica este in masura sa denaseasca contradictia.

ABORDAREA SISTEMICA

Premisele abnrdarli sistemice a psihicului

o Din afara psihologiei

a) Biologia: una din stiintele cele mai vechi care si-a elaborat 0 viziune sistemica asupra obiectului ei de cercetare.

Se facea analogi a dintre organism ~i diferite entitati fizice sau sociale.

Allen constata 0 perfecta similitudine intre organizatiile sociale ~i organismul uman:

- organismul biologic este alcatuit dintr-o serie de organe relationate unele cu altele, aparate bine diferentiate;

- si organismul social este format din entitati interrelationate, exista diviziunea muncii, un centru de autoritate etc.

Aceasta idee a fost sugestiva pentru intelegerea caracterului sistemic al societatii

b) Filosofia: Descartes introduce ideea omului ca 0 "ma~ina vie".

Toate functiile proprii acestei masini (digestia, circulatia, respiratia etc.) reprezinta consecinte naturale ale dispozitiei organelor masinii.

c) Fiziologia §i neurologia: Anohin s-a preocupat de studiul aferentatiei care a prefigurat unele din principiile cibemeticii.

Aferentatia inversa este cea mai importanta deoarece constituie analogul conexiunii inverse din

cibemetica,

Studiaza activitatea reflex-conditionata a creierului ~i formuleaza "teoria sistemului functional". Subliniaza importanta predictiei in realizarea controlului conduitei.

Ideea interactiunii dinamice dintre diferite verigi ale sistemului.

Viziunea sistemica este extinsa ~i asupra psihicului, deoarece in acest sistem functional sunt implicate ~i unele elemente psihice (memorie, motivatie),

d) Teoria informatiei: a facilitat elaborarea unei viziuni holiste asupra psihicului ~i intelegerea caracterului informational al psihicului.

Prin intermediul teoriei informatiei se poate studia cum un sistem intra in contact cu altul, cum diverse constrangeri biologice limiteaza seria adaptarilor posibile ale matricei socioculturale. Acest lucru are 0 mare importanta pentru explicarea sistemica a psihicului care se integreaza in sirul factorilor constrangatori sau facilitatori ai evolutiei umane.

e) Cibemetica (N. Wiener): introduce notiunea de reglare ~i deviatie, control ~i program are. Cea mai importanta este notiunea de conexiune inversd (feed-back pozitiv / negativ).

Generalizeaza raporturile implicate in autoreglarea organismelor vii / nevii.

Recurge la exprimarea lor formalizata pe baza matematicilor superioare, la modelarea tehnica a functiilor ~i activitatilor organismelor vii. Este surprinsa mai bine natura informationala a psihicului ~i caracterul lui integrator-sistemic.

f) Teoria generala a sistemelor: Bertalanffy, conceptul de sistem reprezinta orice ansamblu de elemente aflate intr-o interactiune ordonata, nonintamplatoare.

Esentiala este configuratia ~i relatiile dintre elemente. Elementul devine semnificativ numai in relatie cu alte elemente.

Notiunile de sistem ~i element sunt mobile: ceea ce intr-un cadru de referinta este element, in alt context poate apare ca sistem ~i invers. Elementele se asociaza in subsisteme, iar subsistemele corelate intre ele formeaza sistemul.

Ex: senzatiile, perceptiile, gandirea, memoria asociate intre ele formeaza subsistemul cognitiv; acesta corelat cu subsistemul afectiv, motivational ~i volitiv formeaza sistemul de personalitate; acesta devine subsistem in raport cu sistemul social.

Notiunea de sistem deschis: lasa sa patrunda in el 0 serie de elemente (materiale, energetice, informationale) care ii pot modifica configuratia interioara,

Relatia sistemului cu ecosistemul asigura insa~i viata sistemului.

Psihicul, in afara unor relatii nici nu exista, fiind prin excelenta 0 forma a vietii de relatie,

g) Psihologia consonantistd: St. Odoblejea a atras atentia asupra caracterului de sistem al psihicului cu mult inainte de Wiener ~i BertalanfIy.

"Consonantista" este tendinta specifica diferitelor tipuri de sisteme catre 0 stare de organizare intema ~i catre una de echilibrare cu mediul inconjurator,

Pentru a ajunge la acest rezultat sistemul trebuie sa comunice cu exteriorul, sa intretina schimburi energetico-informationale cu el, sa-~i elaboreze un model interior al mediului extern, sa interactioneze cu alte sisteme.

Aceasta interactiune presupune dependenta sistemului de exterior ~i afirmarea unei finalitati proprn sistemului.

Intre verigile "de intrare" ~i cele "de iesire" exista relatii de tip circular = conexiune inversa,

Este primul care defineste psihicul ca sistem: "psihicul este un sistem constituit din multiple elemente dinamice reversibile asociate".

Conexiunea inversa este numita "cerc vicios" sau legatura reversibila ~i este identificata in diferite procese psihice.

Ex: afectivitatea este un cere vicios subordonat mare lui cere vicios viata; cunoasterea este un mic cere vicios subordonat afectivitatii ~i prin aceasta vietii,

Concluzie: sunt surprinse relatiile de reversibilitate specifice diferitelor fenomene psihice ~i relatiile de subordonare a unora in raport cu altele.

8 Din interiorul psihologiei

a) Psihologia gestaltistd: a pornit tocmai de la sublinierea rolului formei, a intregului in raport cu partea Koftka: forma este un produs al organizarii, iar organizarea - procesul care duce la gestalt.

Prin modul de explicare a unor legi ale perceptiei este intuit caracterul de sistem al psihicului (ex: legea pregnantei sau a bunei forme).

Gestaltistii reunesc intr-un circuit integral subiectul cu mediul sau ambiant. Ideea interactiunii dintre psihic ~i mediul inconjurator ~i ideea caracterului deschis catre exterior al psihicului.

b) Structuralismul psihologic:

R. Mucchielli propune 3 acceptiuni ale notiunii de structurd, doua dintre ele interesandu-ne In mod expres:

- structura vizeaza organizarea unor parti ale unui intreg; a structura = a ordona, a coordona elementele printr-un sistem de raporturi stabile care formeaza un tot organizat (cf gestaltism);

- acceptiunea moderna vizeaza sistemele de corelatii care capata 0 anumita semnificatie, 0 structura de semnificatie se refera la raportul prin intermediul caruia un element allumii capata un sens pentru un subiect.

Ex: un obiect, intr-o societate data, ia un sens pe care nu-l are intr-o alta societate, chiar daca din punct de vedere descriptiv este acelasi; cea care da un sens este structura.

Psihologia structurala a deschis calea abordarii sistemice a psihicului incercand sa raspunda la 0 serie de intrebari: cum se constituie, cum se organizeaza intre ele structurile, exista structuri ale structurilor?

Merite: - accentul pus pe relatiile reciproce dintre elementele constituente; - pe legile organizarii acestora;

- pe surprinderea mecanisme lor de autoreglare

Limite: - exagerarea interioritatii subiective:

- pierderea din vedere a relatiilor cu exteriorul;

- notiunea de structura nu e folosita cu rigurozitate, fiind uneori inlocuita cu cea de sistem.

Coordonate sistemice ale psihicului CD Conceptul de .. sistem"

Definitie: sistemul consta in multimea de elemente componente, in ansamblul relatiilor dintre acestea, in constituirea unei integralitati specifice, ireductibile la componentele sau la relatiile individuale dintre ele.

Sistemul cuprinde:

a) 3 categorii de mdrimi (de intrare, de stare, de iesire) cu topologia lor distincta,

- marimile de intrare = cele pe care sistemulle primeste din afara sa, unele fiind asimilabile, altele neasimilabile sau perturbatoare, raportul dintre ele dand coeficientul de complexitate al sistemului;

- marimile de stare = interactiunea lor creeaza 0 configuratie diferentiala sau difuza;

- marimile de iesire = produsele sistemului.

b) relatiile dintre cele 3 categorii de marimi.

Cea mai importanta relatie dintr-un sistem este feed-back-ul = actiunea marimilor de iesire asupra celor de intrare fie pentru a le indeparta, fie pentru a le readuce la stare a initiala.

c) activitatile sau comportamentele = modul in care sistemul interactioneaza cu mediul sau, Criterii pentru a interpreta comportamentul sistemului: substantiale, energetice, informationale,

d) organizarea = data de ansamblul proprietatilor specifice comportamentelor sistemului.

e) structura = aspect al organizarii ce ramane constant in timp si formeaza baza comportamentului permanent al sistemului.

f) subsisteme = structuri sau activitati mai simple care dispun de aceleasi componente si particularitati enumerate mai sus.

g) stdri distincte = parametri de stare (valoarea elementelor ~i relatiilor sistemului la un moment dat); parametri de transformare (schimbarile aparute in sistem ca urmare a introducerii unor noi informatii).

h) finalitdti proprii = utilizarea adecvata a influentelor din mediul extern in vederea realizarii scopurilor, la mentinerea unei stan de echilibru homeostazic sau la trecerea la forme mai bune de organizare.

Concluzie: orice sistem contine 3 subansambluri:

- substantial (numarul si natura elementelor constitutive) anatomia sistemului;

- structural (tipul relatiei de interactiune dintre elemente) fiziologia sistemului;

- functional (actiunea sistemului ca raspuns la solicitarile mediului) mecanismul de coechilibrare dinamica a

sistemului ca intreg cu mediul ambiant.

a> Psihicul ca sistem: caracteristicile SPU

Definitie: a) cunform lui M. Golu & Dicu ~ sistemul psihic reprezinta un ansamblu autoreglabil de stan ~i procese structurate pe baza principiilor semnalizarii, reflectarii ~i simbolizarii ~i coechilibrate prin intermediul unor operatori specifici de comparare, c1asificare, opunere, seriere spatiotemporala, generalizare.

b) conform lui Paul Popescu N eveanu ~ sistemul psihic este un sistem energetico-

informational de 0 complexitate suprema, prezentand cele mai inalte si perfectionate mecanisme de autoorganizare si autoreglaj si fiind dotat cu dispozitii selective antiredundante si cu modalitati proprii de determinare antialeatorii.

Caracteristici :

a) caracterul informational-energizant al SPU

Psihicul are 0 natura informationala, omul traieste intr-un univers informational, el trebuie sa-si perfectioneze mecanismele de receptare a informatiei, de stocare ~i procesare a lor, de combinare ~i valorificare a lor.

Important este ~i modul de operare cu informatia :::::} caracterul informational-operational al SPU.

In functionarea generala a SP 0 mare importanta 0 au starile locale ~i tranzitorii, cele de distribuire ~i consumare a incarcaturii energetice, de dezactivare sau detensionare.

Este semnificativ modul de utilizare a energiei :::::} natura stimulator-energizatoare aSP.

Starile ~i procesele sistemului au diferite grade de organizare ~i structurare ce le diferentiaza calitativ intre ele, dandu-le 0 nota de valoare :::::} aspecte de ordin axiologic ale SP.

b) caracterul interactiv, interactionist

Este un sistem prin excelenta dinamic. Elementele sistemului nu exista in sine, distincte unele de altele, ci

ele capata sens numai in procesul interactiunii.

Nivelul de dezvoltare al unei paqi depinde de nivelul de dezvoltare al altei parti.

Ex: daca gandirea nu este dezvoltata nu se poate vorbi de existenta observatiei sau a memorarii logice. Interactiunea dintre componentele sistemului este evidenta ~i in cazul destructurarii lor ~ perturbarea unei

componente antreneaza alterarea alteia sau chiar a intregului sistem. Ex: agnoziile, amneziile se repercuteaza asupra integritatii personalitatii.

Exista ~i relatii compensatorii in cadrul sistemului: daca unele componente sunt mai putin dezvoltate, sistemul poate actiona ca un intreg datorita compensarii ~i functiile acelor componente pot fi preluate de altele care sunt mai dezvoltate.

c) SPU este ambilateral orientat

Asimileaza infatia atat din exterior, cat ~1 din sine, pe care le coordoneaza in virtutea principiului echilibrarii,

Ruperea sistemului de lume ~i centrarea excesiva pe sine :::::} "prabu~irea in sine" ~i fenomene grave de dezadaptare: autismul, onirismuL Desprinderea de sine ee realitatea ar parea iluzorie, lipsita de consistenta si utilitate.

Concluzie: intre simtamantul de sine ~i simtamantul realitatii, intre cunoasterca de sine ~i cea a lumii externe trebuie sa existe 0 stransa interdependenta,

d) SPU este evolutiv

Functionarea ~i interactiunea proceselor de crestere, maturizare, dezvoltare, integrare etc., se soldeaza cu consolidarea unor structuri psihocomportamentale din ce in ce mai evoluate.

SP are ~i capacitatea de a transforma mecanismele functionale proprii in mecanisme mijlocitoare pentru demersurile lui.

e) SPU functioneaza pe nivele, continuturile sale avand 0 ierarhizare functionala ~i valorica.

Cele 3 nivele functionale ale psihicului sunt constiinta, subconstientul si inconstientul, fiecare dispunand de 0 anumita ierarhizare:

In constiinta sunt prezente urmatoarele nivele functionale: - nivelul de maxima acuitate ~i claritate (stare a de veghe);

- nivelul acuitatii moderate sau minime (starea de atipire);

- nivelul acuitatii slabite (starea de boala, febra);

- nivelul acuitatii abolite (starea de coma).

Trecerile de la un nivella altul asigura dinamica normala a sistemului.

Constiinta dispune de 0 infrastructura (senzatii, perceptii, memorie, vorbire) ~i de 0 suprastructura (atentia, reflexia, personalitatea).

Destructurarea acestor nivele are loc treptat: cea mai simpla forma de destructurare a constiintei 0 reprezinta somnul si visele; starile crepusculare ~i oniroide (trasaturile halucinatorii); forma cea mai complexa: depersonalizarea.

Destructurarea suprastructurii constiintei: caracteropatiile, eul nevrotic, eul alienat, eul demential.

f) SPU este antientropic ~i antiredundant

Sunt eliminate informatiile de prisos, care si-an pierdut utilitatea sau dezorganizeaza sistemul.

SPU nu exclude total momentele de dezorganizare, ele fiind uneori constructive, conducand la creearea conditiilor favorabile inceperii unui nou proces.

Ex: fapt evident in procesul creatiei, al rezolvarii de probleme sau al invatarii.

Principalele dispozitive antialeatorii sunt ratiunea ~i vointa, prin intermediul lor omul sustragandu-se intamplarii,

SP nu este total antiredundant, el conserva 0 anumita cantitate de informatie care desi actual nu este utila, poate deveni intr-o alta etapa.

g) SPU are un caracter adaptativ, functii de reglare ~i autoreglare

Desi se formeaza ca urmare a influentelor socioculturale de-a lungul ontogenezei, SP i~i afirma specificul si forta sa proprie.

Ex: selectia insusirilor reflectate in perceptie se realizeaza nu numai in functie de "taria" fizica a acesteia, ci ~i de dorintele, aspiratiile, scopurile subiectului.

SP are capacitatea de a-si elabora noi forme de organizare, noi modele sau functii interne.

Ex: autoorganizarea motivationala, afectiva, constienta - specific umane; autorealizarea, autodescoperirea, autoeducatia, autodepasirea,

Concluzie: datorita acestor caracteristici SPU e considerat un sistem hipercomplex, un fel de rezumat condensat al dezvoltarii biologice si socioculturale a omului, sistem ce dispune de un numar mare de elemente active, puternic saturate de legaturi interne ~i externe.

Concluzii:

Valeriu Ceausu: "nu dispunem de suficiente dovezi care sa confirme existenta SP"

Argumente: compartimentele in care este impartit psihicul nu pot fi considerate in subsisteme ale unui ansamblu pentru ca nu au suport material, iar mecanismul feed-backului nu poate explica singur procesul dezvoltarii (sistemul uman nu este niciodata egal cu el insusi).

Zlate: acest argument provine din insuficienta intelegere a naturii informationale a psihicului. Psihicul nu este emanat de la sine de structura substantiala a individului, informatia creandu-se in procesul comunicatiei sistemului dat cu mediul, supunandu-se legii generale a generarii informatiei,

Manzat: psihismul tinde doar spre starea de sistem, ca 0 stare ideala pe care 0 va atinge la infinit.

~ psihismul uman ar putea fi considerat mai mult in sens metaforic un sistem ~ argument: diferentierea ~i complexitatea enorma a psihicului in raport cu alte sisteme.

~ psihicul este un sistem sinergetic viu pentru ca In el sunt concentrate toate energiile ~i potentele din univers ~i este de gradul 2 deoarece i~i poate autocrea sinergismul, 11 poate cunoaste ~i amplifica in mod constient,

Zlate: psihicul este realmente un sistem, poate eel mai complex sistem din universul cunoscut

Partieularitatile abnrdarii sistemice a psihicului

o Cerint~

Presupune realizarea a 3 demersuri (M. Golu): - stabilirea elementelor componente ale sistemului;

- delimitarea relatiilor dintre aceste elemente;

- delimitarea sistemului respectiv de restul sistemelor, adica de mediul inconjurator,

Psihicul reprezinta 0 multitudine de stari, dispune de continuturi diferentiate introspectiv sau obiectiv.

Acestea sunt procese si produse corelate intre ele, efectul acestei interactiuni fiind unitatea emergenta a sistemului in ansamblul sau.

Psihicul nu este un dat, el se formeaza in interactiunea subiectului cu lumea, el tinzand sa se "inchida", sa dobandeasca 0 identitate proprie, 0 relativa autonomie in raport cu conditiile mediului.

Clasificarea traditionala a fenomenelor psihice

Ia in considerare existenta proceselor, activitatilor ~i a insusirilor psihice.

• procesele psihice = modalitati ale conduitei cu 0 desfasurare discursiva, plurifazica, specializate sub raportul continutului informational, al formei ideal-subiective de realizare, ca si al structurilor ~i mecanismelor operationale;

• activitatile psihice = modalitati esentiale prin intermediul carora individul se raporteaza la realitatea inconjuratoare, fiind constituite dintr-un sir de actiuni, operatii, miscari orientate in directia realizarii unui scop, cu 0 sus tin ere motivationala;

• insusirile psihice = sintetizari ~i generalizari ale particularitatilor dominante ale proceselor sau activitatilor psihice, formatiuni psihice calitativ noi care redau structurile glob ale, stabile ale personalitatii.

Fenomenele psihice care nu satisfac atributele proceselor, activitatilor sau insusirilor psihice, apartin categoriei conditiilor facilitatoare sau perturbatoare a celor dinainte.

Intre toate aceste fenomene psihice exista 0 stransa interactiune ~i interdependenta care evidentiaza unitatea vietii psihice si eficienta ei .

• :. procesele psihice sunt elemente componente in structura activitatii psihice ~i se regasesc trans figurate in insusirile psihice;

.:. activitatile psihice reprezinta cadrul ~i sursa formarii ~i dezvoltarii proceselor ~i insusirilor psihice;

.:. insusirile psihice devin conditii interne ce contribuie la realizarea unor structurari, superioare, ale activitatii

psihice.

Clasificarea actuald a fenomenelor psihice

Obiectul il reprezinta activitatea omului concret ee este preferat termenul de mecanism psihic.

Procesele psihice sunt prea dinamice ~i fluctuante, insusirile prea stabile ~i statice; sunt interpretate in expresia lor finala si nu in cea de forte care pun in miscare.

In decursul activitatii sale omul trebuie sa-~i receptioneze, stocheze ~i prelucreze informatiile sa-~i sustina energetic activitatea, sa 0 regleze in functie de imprejurari si scopuri.

Recursul la mecanismele stimulator-energizante, la cele de reglaj psihic ~i la cele integratoare devine 0 conditie sine-qua-non a desfasurarii eficiente a activitatii,

Categorii:

a) mecanisme informational-operationale: mecanisme de receptionare si prelucrare primara a informatiei +

prelucrare secundara ~i transformare;

b) mecanisme stimulator-energizante ale activitatii;

c) mecanisme de reglaj psihic;

d) mecanisme integratoare a tuturor celorlalte in structuri complexe ale personalitatii.

Concluzie: c1asificarea pune accentul pe latura instrumentala, dinamica, vie a psihicului, pe motorul ei ~i mai ales pe cea a sporirii eficientei activitatii prin perfectionarea propriilor ei mecanisme.

8 Principiile ~i valentele abordarii sistemice a psihicului

a) Principii

·:·principiul globalitatii (fiecare componenta trebuie sa fie raportata la intreg ~i la fiecare dintre celelalte componente );

·:·principiul contextualitatii (se ia in considerare contextul concret-situational, existential ~i functional in care

are loc derularea comportamentelor);

·:·principiul cauzalitdtii (descoperirea cauzelor conduitelor ~i comportamentelor); ·:·principiul ameliordrii (masuri ameliorative in planul activitatii);

·:·principiul valorii (analiza sa se faca in termeni apreciativi, chiar de eficienta).

b) Valoare metodologicd

Principiul interactionist sistemic aplicat vietii psihice permite elaborarea unui model psihocomportamental de ansamblu al vietii psihice.

Se subliniaza interactiunea obligatorie a diferitelor procese si functii psihice ~ asigura intelegerea naturii ~i specificului fiecarui proces aflat in interactiune,

Permite intelegerea mai nuantata a raporturilor dintre psihismul subiectiv ~i comportamentul exteriorizat, care sunt reciproc convertibile. Ele sunt preluate ~i invatate prin asimilare, transformate in acte subiective care se manifesta in comportament sub forma reactiilor,

Aceasta abordare 11 orienteaza pe cercetator in planul cercetarii psihologice: el trebuie sa stabileasca relatiile dintre sistemul dat ~i eel supraordonat, apoi relatiile dintre elementele componente (dintre finalitati si produsele obtinute, dintre scopuri si potentialitati, dintre scopuri ~i restrictii etc.).

ABORDAREA SINERGICA A PSIHICULUI

Ce este sinergetica?

Noua viziune deriva din etimologia termenului grecescul Sin = "impreuna cu" si ergon = .actiune" ~ .actiune impreuna, corelata, a diferitelor elemente" care conduce la efectele de cooperare.

Termenul de sinergetica a fost introdus de Herman Hacken, specialist in teoria laserilor.

3 acceptii: a) ca activitate = actiunea simultana a mai multor agenti, chiar de naturi diferite, in vederea indeplinirii aceleiasi functii;

b) ca ~tiinfii = studiaza autoorganizarea sau autostructurarea sistemelor, indiferent de natura lor (fizica, chimica, biologica, sociala), pe baza cooperarii organice a comportamentelor ~i subsistemelor constitutive.

In final se obtin organizari spatiale, temporale sau functionale cu efecte spectaculoase in planul eficientei sistemelor.

Metode: corelarea rezultatelor disparate, analogii, sinteze.

c) ca metastiinta = se intereseaza de metodologie, de principiile transferabile in mai multe domenii, ~i nu de metode particulare de investigatie.

Zlate: achizitii conceptuale ~i ideatice ale sinergeticii:

• interpretarea sistemului in stil nec1asic = un sistem sinergetic, pe langa caracteristicile pe care Ie detin sistemele In general, are 0 caracteristica in plus - sinergia ---7 efectul global de cooperare ~i / sau competitie a partilor si aservirea lor fata de intreg.

• regandirea dialecticii dintre ordine si dezordine, echilibru ~i dezechilibru ---7 dezordinea poate fi si constructiva, creatoare, ordinea ~i dezordinea nu sunt opuse, ci complementare (ordinea genereaza dezordine si invers; Hacken - "ordine haotica" sau .Jiaos determinat").

• trecerea de la organizare la autoorganizare ca principiu al dezvoltarii ---7 autoorganizarea asigura tranzitia de la echilibru la starea de dezechilibru ordonat, evitandu-se echilibrul stabil asociat cu degenerarea sistemului. Ea asigura cresterea gradului de initiativa, autonomie, de libertate si creatie a subiectului.

• revalorizarea "elementului" in noul context teoretic-e cresterea eficientei sistemului datorita aportului mecanismului intern de cooperare a elementelor. Elementele lucreaza in slujba intregului ~ sinergetice depaseste teoria generala a sistemelor. Flira conlucrarea elementelor contrare sistemul isi pierde dinamismul ~i complexitaea, deci calitatea de sistem.

• redimensionarea locului si rolului interactiunii in functionarea sistemelor sinergetice ---7 interactiunea este indreptata spre 0 tinta, favorizeaza cooperarea sincrona a elementelor, presupune actiunea impreuna ~i deodata a elementelor.

• propunerea unui nou tip de determinism: nonlinear, multivariabil, opus celui de cauzalitate univoc-liniara.

Noua perspectiva a fost introdusa in psihologia romaneasca de Manzat (incepand din 1991): demonstreaza posibilitatea transferului principiilor sinergeticii in psihologie. El incearca 0 adaptare a acestor principii la specificul organizarii ~i functionarii psihicului uman

Principiile abordarii sinergetice

- principiul instabilitatii dinamice --7 explica dezvoltarea psihicului, trecerea de la un stadiu la altul, de la 0 forma de manifestare la alta;

- principiul dezechilibrului creator --7 explica mecanismul intern al dezvoltarii ~i progresului psihic (numai complementaritatea dintre cooperare ~i rivalitate creeaza in psihic tensiuni dinamizatoare necesare bunei lui functionari);

- principiul interactiunii --7 interactiunea sinergica se bazeaza pe cooperarea sincrona a elementelor ~i pe rivalitatea lor sincrona, ele actioneaza unele prin altele, existand interactiuni si la nivelul interactiunilor;

- principiul procesualitatii --7 conteaza nu atat arhitectura sistemului, cat procesualitatea lui, mecanismele care conduc la 0 arhitectura anume;

- principiul autoorganizdrii optime ~i eficiente --7 se pot explica calitatea, efectele specifice unui sistem

sinergetic, dar ~i relatiile dintre un sistem ~i altul, influentele lor reciproce.

Incercari de abordare sinergetica a psihicului

Acest mod de abordare a fost intuit cu mult inainte de a fi fonnulat ca atare. Ex: Lewin. Allport, Piaget.

Primul vorbea de "echilibrul cvasistationar" al psihicului ca moment esential in progresul psihicului spre un alt echilibru, tot cvasistationar, dar superior primului.

Allport concepea personalitatea ca un sistem deschis, bazat pe 0 continua organizare care ii asigura cresterea ~i dezvoltarea.

Piaget in structuralismul genetic a introdus un principiu al "organizarii organizatoare" = organizare operativa ~i generativa,

Gheorghe Zapan a fundamentat teoria factorilor de progres in invatare, taxiologia organizarii activitatilor umane. In 1964 elaboreaza cibernetica activitatilor umane si teoria sistemelor calitative cu evenimente preferentiale, El intuieste principiul sinergetic: "partile care nu prezinta importanta pentru scopurile psihicului trebuie integrate, atunci cand este necesar, in sistem ca elemente noi, corespunzatoare dezvoltarii sistemului".

Mihai Ralea vorbea despre corelarea, gruparea, imbinarea, dozajul si interactiunea diferitelor procese psihice care intervin in intelegere, amanare, compensatie, simulatie, inventie si despre structurarea diferentiata a acestora din urma,

V. Pavelcu vorbea despre "psihosinergie" ca simptom al orientarii stiintifice contemporane interdisciplinare.

In prezent - Dan Farcas, matematician ~i medic, considera ca abordarea sinergetica a psihicului ar implica studierea lui in 3 planuri:

• considerat ca un singur mare agent, desfasurand 0 activitate unica;

• psihicul ca metaagent (ca rezultat al actiunii unui numar imens de agenti psihici);

• ca 0 componenta a unui pluriagent (grup, societate) aflat in cooperare sau competitie cu acesti agenti;

Din perspectiva factorilor patogeni care declanseaza boala psihica, dat fiind faptul ca acestia sunt numerosi, e mai potrivita considerarea omului si psihicului ca metaagent.

Apogeul tuturor acestor incercari 11 reprezinta lucrarea lui Manzat --7 sinergetica ne-ar putea ajuta sa regasim "umanul pierdut".

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->