[TEORIA ARHITECTURII] Stud. Arh.

Alin Mitrache

1

Rolul detaliului arhitectura
Stud. Arh. Alin Mitrache

Opera de arhitectura este cadrul fizic al atmosferei pe care un loc o capata in vazul sentimentelor
observatorului. Asadar capacitatea noastra de a aprecia frumusetea unui loc este influentata de
aspectul formal al acestuia. Cladirile sunt constructii artificiale formate din parti individuale care
trebuiesc unite intr-un intreg. Aceste cusaturi care leaga compozitia sunt detaliile, care asadar
capata o importanta fundamentala in expresia arhitecturala a spatiului construit. Fiecare atingere,
fiecare legatura, fiecare element de sudura intre partile intregului are rolul de a intarii atmosfera
pe care spatiul arhitectural cauta sa o creeze.
Din aceste motive arhitectul este nevoit sa gaseasca in opera sa aceste cusaturi, care pot fi
intersectii de elemente de aceeasi natura sau diferite, margini, varfuri, intersectii intre texturi si
culori, materialitatea variilor elemente, suprafete. In arhitectura, detaliile creeaza un ritm formal
la o scara mult mai mica decat cea a operei in ansamblu, si pot sustine sau opune diferite idei la
care arhitectul tinteste atunci cand proiecteaza. Scopul detaliilor este tocmai cel de a exprima
ideea de baza a obiectului, intr-un punct relevant al sau. Aceasta ide poate reprezenta apartinere
sau separare, contrast sau uniune, fragilitate, soliditate, frictiune, tensiune, etc. A nu se confunda
conceptul de detaliu cu cel de decoratiune, care nu coincid. Daca e tratat cu succes, detaliul nu
este o simpla decoratiune, nu distrage si nu amuza. El conduce catre intelegerea intregului din
care este parte integranta. [1]
Un exemplu perfect il reprezinta Biserica Luminii (The Church of Light) proiectata de Tadao
Ando si construita in 1989 in zona limitrofa a orasului Osaka, in Japonia. Arhitectul a tratat acest
proiect pe un cadru simplu si minimalist, avand in vedere natura duala a coexistentei, plin/gol,
lumina/intuneric, solid/fragil. Desi decoratiunea lipseste cu desavarsire in acest proiect, detaliile
sunt cele care ii dau valoarea pe care reuseste sa o atinga. Suprafetele vitrate sunt lipsite de rama
acolo unde se vrea contrastul maxim intre sticla invizibila si betonul putrnic care o sustine.
Lumina joaca un rol foarte important aici si contribuie la valorificarea materialitatii betonului,
care e tratat in asa fel incat in contactul cu lumina (care intra in mod direct doar printr-o mare
cruce extrudata din peretele de est al bisericii), betonul se dematerializeaza capatand un aer lejer
si inaltator. Un perete oblic strapunge paralelipipedul in dreptul accesului, dand nastere unor
intersectii din care rezulta unghiuri ascutite. Aceste intersectii nu se intampla niciodata de fapt,
deoarece sunt intrerupte de goluri vitrate care le accentueaza prezenta si permit accesul timid al
luminii indirecte. Acest proiect reprezinta puritatea arhitecturala care se regaseste in detalii.
Puritatea vine de la simplitatea constructiva: forme simple care capata valoare sustinand detaliile,
materiale simple si putine care devin expresive fiind tratate cu maxima precizie de catre
adevarati mesteri, expresie a simbolicii crestine limitata (doar crucea extrudata in perete) dar
extrem de puternica si eficienta. [2][fig. 1,2,3]
[TEORIA ARHITECTURII] Stud. Arh. Alin Mitrache

2



Un exemplu similar vine din partea arhitectului Cristin Undurraga, care a proiectat Capilla del
Retiro, construita intr-o vale pustie in Chile. Primul lucru care iese in evidenta la aceasta capela
este materialitatea sincera. Betonul aparent care pluteste deasupra unei gauri ce adaposteste
spatiul arhitectural pastrand inclinatia naturala a terenului intra in contrast cu peretii gaurii
acoperiti cu piatra naturala, inclinati si indepartati de marginile cladirii pt a permite intrarea
luminii, primul reprezentand opera omului iar al doilea pastrand raportul cu natura, ambele
avand in comun expresivitatea. Elementele de contrast sunt date de tipul materialului
(antropic/natural), textura (uniforma/alternanta), geometria (stricta/indecisa). Spatiul interior este
inconjurat de o suprafata vitrata, care leaga baza gaurii cu peretii paralelipipedului de beton care
sta deasupra. Marginile iregulate ale gaurii comprima si dilata lumina care intra. Din interior
ramane asadar un corp care pluteste, ascunzand rationalitatea ancorarii sale in pamant facand in
asa fel referinta la dimensiunea spirituala din noi. De aici se pot vedea doar peretii gaurii, care se
apropie si se indeparteaza, dar niciodata nu ajung sa se intersecteze cu cladirea insasi. Aici
arhitectul a introdus o metafora pentru dualitatea exteriorului rational si interiorului metafizic,
permitand luminii acces foarte limitat in zona superioara a cutii, unde spatiu devine gol dar
capata valoare datorita lemnului care acopera suprafetele. [3][fig. 4,5,6]
Construita inauntrul unei jumatati de patrat perfect, avand o latime de doua ori mai mare decat
inaltimea, Casa del Fascio proiectate de Giuseppe Terragni a atins varful geometriei rationale
stricte reprezentand un joc serios de logica arhitecturala, fiecare fatada a cladirii fiind diferita,
dand un indiciu despre spatiul interior si balansand ritmic spatiile inchise si deschise. Ferestrele
si detaliile exterioare ale cladirii sunt imbinate in asa fel incat sa evidentieze atriumul interior.
Inauntru, scarile suspendate si birourile sunt aranjate in jurul unei gradini interioare perfect
amenajata si iluminata zenital cu lumina naturala surprinsa de o fereastra cu rama din beton si
sticla. Scopul politic fascist al structurii este exprimat in mod direct prin lantul de usi de sticla
care separa intrarea in foaier de piazza din fata cladirii. Acestea, cand sunt deschise simultan cu
ajutorul unui dispozitiv electronic, creeaza o conexiune directa intre gradina interioara si spatiul
exterior, astfel permitind un flux neintrerupt de demonstrantii in masa care vin din strada spre
interior. Cladirea, desi vine cu linii severe si ordonate intr-un centru istoric tipic Italian, se
amplaseaza subtil in cadru cu ajutorul materialului care ii acopera fatadele, care este acelasi tip
de marmura folosit si la cladirile importante din piata.[4][Fig 7,8]
Spatiul arhitectural se poate prezenta in doua forme principale distinse. Pe de o parte avem
spatiul inchis, care intrerupe comunicarea cu exteriorul pentru a focaliza atentia asupra unei
atmosfere particulare, iar pe de alta parte exista spatiul deschis, care comunica constant cu
exteriorul, devenind o parte integranta a infinitului exterior. In aceste diferite ipostaze detalile
joaca un rol foarte important, deoarece intaresc caracterul spatiului inchis, sau atenueaza tranzitia
dintre un spatiu deschis si imprejurari.
[TEORIA ARHITECTURII] Stud. Arh. Alin Mitrache

3


Fig. 1 Fig. 2


Fig. 3 Fig. 4


[TEORIA ARHITECTURII] Stud. Arh. Alin Mitrache

4

Fig. 5 Fig. 6

Fig. 7 Fig. 8

Surse
[1]Thinking Architecture de Peter Zumthor
[2] http://en.wikipedia.org/wiki/Church_of_the_Light
[3] http://www.archdaily.com/221334/capilla-del-retiro-undurraga-deves-arquitectos/
[4] http://en.wikipedia.org/wiki/Casa_del_Fascio_(Como)