LADY MACBETH

"Mi-au iesit n cale n ziua biruintei si m-am ncredintat prin cele mainendoioase dovezi ca au mai
multa stiinta dect muritorii de rnd. Pe cndardeam de dorinta de a le ntreba mai departe, s-au facut
deodata una cuvazduhul n care au pierit. Stateam uluit si ma minunam si iata ca sosesctrimisii
regelui, care mi se nchina zicndu-mi "Than de Cawdor", cu carenume ma ntmpinasera si cele trei
surori proroace, mai nainte, salutnduma pentru vremea ce va sa vie : "Slava tie, tu care vei fi rege !"
Am crezutnimerit sa-ti mpartasesc aceasta, scumpa tovarasa a maririi mele, ca sanu fii lipsita de
partea ta de bucurie, nestiind de marirea care-ti este faga-duita. Pastreaz-o n taina inimii tale, si
rami cu bine."

Esti Glamis, esti si Cawdor. si vei fi

Tot ce ti-i dat. Dar firea ta-i prea plina

De laptele-omenestii duiosii,

S-aleaga drumul care-i cel mai scurt.

Ma tem de ea. Marire vrei. Ai rvna,

Dar n-ai si nendurarea ce-o-nsoteste.

Ce vrei mai aprig, vrei pe sfinte cai,

N-ai vrea sa-nseli, dar ceri cstig nedrept,

Iar ce rvnesti ti striga, vrednic Glamis :

"Asa sa faci de vrei sa-l dobndesti",

si-i tocmai ce te temi a-nfaptui

si-ai cam dori sa nu se faca. Vino.

Sa-ti torn vointa mea-n auz, sa biciui

Cu grai de foc tot ce-te-ndeparteaza

De cercul de-aur, cel cu care soarta

si-un ajutor de dincolo de fire

Se pare ca te-au si ncoronat.


LADY MACBETH
Mi
-
au ieit n cale n ziua biruinei i m
-
am ncredinat prin cele mainendoioase dovezi c au mai mult tiin dect muritorii de rnd. Pecnd
ardeam de dorina de a le ntreba mai departe, s
-
au fcut deodatuna cu vzduhul n care au pierit. Stteam uluit i m minunam i iatc sosesc
trimiii regelui, care mi se nchina zicndu
-
mi Than deCawdor", cu care nume m ntmpinaser i cele trei surori proroace,
mai nainte, salutndu-
m pentru vremea ce va s vie : Slava ie, tu
care v
ei fi rege !" Am crezut nimerit s
-
i mprtesc aceasta, scumptovar a mririi mele, ca s nu fii lipsit de partea ta de
bucurie,netiind de mrirea care
-
i este fgduit. Pstreaz
-o n taina inimii
tale, i rmi cu bine."

Eti Glamis, eti i Cawdor. i vei fi tot ce i
-i dat. Dar firea ta-i prea
plin de laptele
-
omenetii duioii, s
-
aleag drumul care
-i cel mai scurt.
M tem de ea. Mrire vrei. Ai rvn, dar n
-
ai i nendurarea ce
-o-
nsoete. Ce vrei mai aprig, vrei pe sfinte ci, n
-
ai vrea s
-n
eli, dar cerictig nedrept, iar ce rvneti i strig, vrednic Glamis : Aa s faci devrei s
-
l dobndeti", si
-i tocmai ce te temi a-
nfptui si
-
ai cam dori s nuse fac. Vino. s
-
i torn voina mea
-
n auz, s biciui cu grai de foc tot ce
-te-
ndeprteaz de cercul de
-aur, cel cu care soarta si-un ajutor de
dincolo de fire se pare c te
-
au i ncoronat. (Intr un crainic.) Ce veti
aduci ? La noapte vine Duncan ? Ai-
nnebunit ? Stpnul nu
-
i cu el ? ichiar aa, nu mi
-
ar fi scris el oare s pregtesc pr
imirea ? E o vestemare ! (Crainicul iese.)
A rguit i corbul ce croncne sosirea
-ntr-
un ceas ru a regelui subzidurile noastre. Voi, duhuri, ce dai gnduri ucigae, strpii femeia
-n
mine i turnai
-
mi din cretet pin
-
n tlpi cruzime oarb. Vrtos s
-mi fie
sngele, cina nu
-
i afle
-
n el nici loc, nici drum ; iar mila s nu
-mi
clinteasc, ispitindu
-
mi firea, cumplitul scop, ca nu cumva s pregetcnd trec la fapt. Voi, ai crimei sfetnici, luai la snu
-mi fiere-n loc delapte oriunde-
n nevzuta
-
v
-n
chegare la siluirea firii privegheai. Tu
-
mbrac
-te-
n a iadului fum negru si vino, deas noapte, s nu vadpumnalul meu tios ce ran face. i nici,
pndind prin vl de bezne,cerul s
-
mi strige : Stai ! (Intr Macbeth.)
Tu, Glamis, Cawdor vrednic ! Ursit
s fii mai sus dect ce eti ! Rvaultu departe m
-
a purtat de oarba zi de azi i
-
n ast clip simt tot ce vas fie. La noapte vine Duncan ! i cnd pleac ? Pe mine
-
ar vreaO soarele nicicnd aceast zi de mine n
-o s-
o vad ! Stpne, chipul tu
e-o carte-n care ciudate lucruri poate-
un om citi. Cnd vrei s
-
neli olume, fii ca lumea, cu bun venit pe buze i
-
n priviri s fii ca floarea frde prihan, dar fii i
-
aspida cuibrit
-ntr-
nsa. S ne
-ngrijim acum de cel
ce vine. i las' pe mine
-isprav
a acestei nopi. Ea, nopi i zile
-
n ir, cevor s vie, ne
-aduce-
n plin putere i domnie. i fruntea sus! C
-iprimejdios s-
ari pe gnduri dus. Iar restul... am eu grij !