I.

Oameni, zei, prostie

Un om, att, un om a fost Arjuna
Cnd s-a lsat cuprins de ndoial
i cnd la for a opus sfial
Spernd c soarta poate fi i bun.

Krishna, printr-un ndemn precum o boal,
Un zeu a fost ce nu poate s spun
C rul uneori a bine sun
Chiar de-l nghii cu scrb ori cu fal.

El s-a expus pe sine nefiinei
Ca masele prostimii s nghit
Mai lunecos glutele credinei.

Dar, mbrcnd pe rnd haina cernit,
Cohorte de martiri ai elocinei
Nu au nfrnt prostia infinit...