Sunteți pe pagina 1din 7

COMUNICAREA DIDACTICA

ELEMENTE
Comunicarea a fost definita ca o form particular a relaiei de schimb ntre dou sau mai multe
persoane, dou sau mai multe grupuri.
Eseniale pentru actul comunicrii sunt:
1) relaia dintre indivizi sau dintre grupuri,
) schimbul, transmiterea !i receptarea de semnificaii,
") modificarea voit sau nu a comportamentului celor anga#ati.
$rofesorul este un actor. El #oaca un rol. %odul de transmitere a informatiilor, mesa#ul n sine,
prezenta sa, entuziasmul, implicarea, convingerea sa, pasiunea, siguranta, tinuta, postura, sunt elemente
care asigura reusita procesului didactic. &oate aceste elemente alcatuiesc comunicarea didactica.
Elementele comunicrii didactice sunt:
' emiterea mesa#ului didactic de ctre profesor sau de o alt surs de informaie, de la o anumit
distan(
' canalul prin care se transmite mesa#ul(
' receptarea mesa#ului de ctre elevi(
' stocarea !i prelucrarea lui n scopul lurii deciziilor )formularea rspunsurilor de ctre elev, a
corectrilor sau a completrilor de ctre profesor).
*nalizat din perspectiv psihopedagogic, comunicarea didactic prin dialog euristic apare ca un
model interactiv, profesorul elevul fiind n acela!i timp emitor !i receptor, cre+ndu,se ntre ei o relaie
de schimb de idei, de corectri !i completri.
TIPURI
-upa nivelul interactiunii, comunicarea poate fi intraindividuala, interpersonala, de grup, de masa,
si publica sau mediatica.
-upa finalitati, comunicarea poate fi defensiva, informativa, persuasiva sau de ntretinere.
-upa tipul de cod utilizat , comunicarea poate fi verbala )orala si scrisa),paraverbala si
nonverbala.
-upa continutul dominant, comunicarea poate fi referentiala )atunci c+nd se face referire la
obiectul semnificat), operational metodologica )c+nd se face referire la operatiile logico deductive care
structureaza cunoasterea: definitie, clasificare, e.plicatie, descriere) si atitudinala )atunci c+nd se face
referire la comportamentul fata de obiect).
-upa natura transmiterii informatiei, comunicarea poate fi digitala )se refera la continutul
comunicarii) si analogica )se refera la relatia dintre partenerii comunicarii, la simbolistica faptelor,
trupului, nfatisarii ).
-upa canalul utilizat , comunicarea poate fi directa )nemi#locita) si mediata )c+nd se folosesc
canale intermediare cum ar fi cartile, televiziunea, radioul, telefonul, internetul, aparatele foto, camerele
de filmat etc. ).
-upa natura relatiilor interpersonale dintre interlocutori, comunicarea poate fi autoritara sau
egalitara.
-upa prezena sau absena unor obiective, intalnim: comunicare incidental( comunicare
consumatorie( comunicare instrumental, comunicare comuniune
Cele mai importante forme de com. raman : comunicare nonverbal si comunicare verbal.
Comunicare nonverbal( se realizeaz prin intermediul mi#loacelor nonverbale, printre acestea,
cele mai mult cercetate, fiind corpul uman, spaiul sau teritoriul, imaginea.
/oluntar sau involuntar, cand vb , comunicam prin: e.presia fetei, gesturi, pozitia corpului,
orientarea, pro.imitatea, contactul vizual, contactul corporal, miscari ale corpului, aspectul e.terior.
Comunicrea prin corp este cea mai comple., deoarece corpul intervine in 0ntalnirile0 cotidiene
nu doar ca un obiect natural, ci !i ca un produs voluntar travestit, mascat, metamorfozat )prin
mbracaminte, machia#).
Comunicarea prin spatiu !i teritoriu. 1mul este e.trem de gri#uliu, cu spatiul n care trie!te. El !i
delimiteaz !i amena#eaz teritorul in funcie de nevoi !i mpre#urari. &ocmai modul de delimitare !i
2
amena#are a spaiului 0comunic0 multe informaii despre individ. -intr,o perspectiv sociologic !i
antropologic, pot fi desprinse trei tipuri de teritorii: tribale, familiale si personale.
Comunicrea prin imagini. /iaa modern a adus cu sine o mare gama de mi#loace imagistice de
comunicare )afi!, fotografii, ilustraii, cinema, televiziune). Comunicarea prin imagini, omniprezent,
creaz un parado.: de!i mai putin interactiv, deoarece se e.ercit ntr,un singur sens, ea este mult mai
eficient, deoarece afecteaz un numr e.trem de mare de persoane.
%i#loacele nonverbale ale comunicrii au urmtoarele roluri:
1) de a transmite ceva )idei, informatii, trsturi de caracter)(
) de a nuana !i preciza comunicarea )care devine aprobativ sau dezaprobativ, receptiv sau
nereceptiv)(
") de a a#uta persoanele s se e.prime !i s se nteleag reciproc mult mai bine )pentru realizarea
acestui ultim rol, mi#loacele verbale trebuie s le nsoteasc pe cele verbale, n nici un caz nu pot actiona
independent).
-e /ito stabile!te !ase functii ale comunicrii nonverbale asociate celei verbale. *stfel, ea
accentueaz, completeaza, contrazice. regleaz, repet, substituie comunicarea verbal
Comunicarea verbal )limba#ul). 3imba#ul este unul dintre mi#loacele cele mai specific umane, cel
mai frecvent folosit n comunicarea interumana. 3imba#ul, constituie e.presia !i realizarea conduitelor
verbale.
4n cadrul comunicarii verbale distingem:
, comunicarea orala
, comunicarea scrisa
Comunicarea orala prezinta urmatoarele caracteristici:
, sunt rostite in fata unor grupuri de oamaeni
, se apeleaza la procedee specifice tehnicii vorbirii libere
, utilizeaza variate modalitati de e.presie le.icale, stilistice etc
, implica adeziunea afectiva si nuantarea vorbirii
, au o importanta valoare sociala si individuala conte.tuala sau oficiala
-upa 5eacsu, se disting urmatoarele particularitati ale comunicarii orale:
, %etodele vor fi concordante conte.tului si valorilor spatiului socio,cultural in care se misca
agentii educationali
, %etodele vor respecta parametrii distantei optime intre agentii comunicarii educationale
, %etodele vor valorifica particularitatile sursei emitatoare de mesa#
, %etodele vor tine seama de particularitatile receptorului
, %etodele vor tine seama de finalitatile si continutul comunicarii, in stransa corelatie cu
specificul manifestarilor constiintei si conduitei de grup
Comunicarea scrisa presupune cunoasterea unui cod specific de catre cel care face apel la ea.
Comunicarea scrisa trebuie sa aiba in vedere raportul optim dintre informatie si timp:
, intre necesar si redundant
, intre transinformational si productiv informational
1biectivele comunicarii scrise sunt:
, intelegerea
, perceperea diferitelor niveluri de abstractizare ale variatelor tipuri de limba#
, intelegerea raporturilor intre valorile le.icale si cele sintagmatice
, distingerea esential,accesoriu intr,un te.t scris
, insusirea tehnicilor de lucru bazate pe informatii scrise, dictionare, carti etc
, stapanirea tehnicilor de formulare a intrebarilor
, abilitatea de a rezuma si formula o concluzie
Comunicarea paraverbala
4nformatia este codificata si transmisa prin elemente prozodice si vocale care insotesc cuvantul si
vorbirea in general si care au semnificatii comunicative aparte. 4n aceasta categorie se inscriu:
, caracteristicile vocii
, particularitati de pronuntie
, intensitatea rostirii
, ritmul si debitul vorbirii
2"
, intonatia
, pauza
Canalul folosit este cel auditiv.
*celasi mesa#, identic codificat verbal, in funcite de implicatia paraverbalului isi modifica
semnificatia, devine altceva )supracodificare)
*!a dup cum afirma %ead, principiul vieii sociale este comunicarea, ceea ce nseamn c ns!i
viaa social se constituie !i se structureaz prin intermediul limba#ului. 5e referim n acest conte.t nu la
limba#ul 6savant7 al speciali!tilor n gramatic ci la limba#ul natural, comun, utilizat n viaa cotidian.
3imba#ul nseamn mai mult dect formele sale verbale !i implic o serie de alte forme simbolice )gesturi,
mimic, intonaie, pauze, tceri). 8ensul mesa#elor informaionale vehiculate prin intermediul limba#ului
este ntotdeauna dependent de conte.tul situaional n care acesta este utilizat. 8ensul oricrei aciuni sau
practici comunicaionale aflate n desf!urare comport o anumit mar# de incompletitudine, care poate
fi dep!it numai dup ce aciunea s,a produs ns o aciune sau un mesa# ncheiat deschide un nou
orizont de incompletitudine.
3imba#ul nonverbal si paralimba#ul pot completa, spri#ini, contrazice sau substitui comunicarea
verbala.
$aralimba#ul se refera la ton, accent, viteza vorbirii, ritm, pauze, mod de construire a frazelor,
dictie, muzicalitatea vorbirii. &onul este un element comunicational e.trem de important n cadrul
comunicarii didactice. -e e.emplu, un ton grav, l poate face pe elev sa considere ca ideile transmise n
momentul respectiv sunt foarte importante. *ccentul este un alt element important, deoarece n cadrul
comunicarii profesorul va marca elementele cele mai importante transmise prin accentul folosit. *stfel, un
ton rastit, o vorbire uniforma, fara intonatie, sau mormaita, nengri#ita, neacademica, nepoliticoasa sau
ironica vor dauna comunicarii didactice si interactiunii profesor,elev.&icurile verbale sau nonverbale,
pauzele, b+lbele, repetitiile de continut nedozate sau neintentionate, reprezinta un alt element de insucces
comunicational.
9n cadrul comunicarii nonverbale sunt utilizate mai multe din cele cinci simturi vaz, auz, miros,
pipait, gust. E.perienta umana opereaza cu trei canale senzoriale: canalul vizual, auditiv si :inestezic
)tactil, gustativ, olfactiv, emotional). -esi informatiile percepute prin cele trei canale nu sunt
constientizate toate odata, ci pe r+nd, totusi se poate trece foarte usor de la un sistem senzorial la altul.
-ecodarea limba#ului nonverbal presupune cunoasterea structurilor de baza, repetitive ale codurilor non,
verbale si de aceea analiza lui reprezinta o etapa importanta n analiza comunicarii, si totodata, o
performanta a teoriilor comunicarii.
E.presivitatea comunicarii didactice este influentata de tinuta fizica, e.presivitatea fetei, gesturi,
stralucirea privirii, contactul vizual. Elementele limba#ului nonverbal prelungesc semnificatia cuvintelor.
-e e.emplu, un profesor care intra n clasa si se aseaza la catedra sau se lipeste de tabla si ram+ne acolo
toata ora, si diminueaza mult din forta discursului. 3imba#ul nonverbal are semnificatii la fel de
profunde ca si cel verbal.
-aca se are n vedere stilul comunicational, dar si distanta dintre locutor si interlocutor,
comunicarea poate fi:
, 5ecooperanta ; n cazul n care emitatorul nu cunoaste receptorul )ca n cazul emisiunilor de
radio de e.emplu), discursul fiind atent elaborat deoarece nu e.ista posibilitatea de a#ustare pe parcurs
gratie feed,bac:ului.
, <ormala ; n cazul unui auditoriu numeros ale carui perceptii sunt cunoscute vorbitorului.
%esa#ul, n aceasta situatie, este alcatuit cu gri#a, fiind necesara evitarea e.presiilor argotice sau prea
familiara, repetitiile, dar si ezitarile sau lasarea unor fraze neterminate. Este specifica mediului academic,
universitar.
, Consultativa ; n cazul discutiilor cu caracter profesional, de afaceri sau negocieri, comunicarii
didactice. $articiparea interlocutorilor este activa. $entru evitarea b+lbelor, ezitarilor, a dezacordurilor
gramaticale, redundantei, este necesar a ordonarea dinainte a ideilor.
, 1cazionala ; specifica conversatiei ntre cunostinte, n care partenerii trec liber de la un subiect
la altul, pot aparea e.presii argotice, e.presii eliptice sau acceptiuni speciale ale termenilor, accesibile
numai interlocutorilor.
, 4ntima ; specifica conversatiei n cadrul familiei.
2=
-upa prezenta sau absenta interlocutorilor, comunicarea orala poate fi dialog sau monolog.
%onologul la r+ndul sau mbraca diverse forme, dupa conte.tul comunicational si stilul n care este
elaborat mesa#ul: conferinta, e.punere, povestire, predica, pledoarie, alocutiune, toast, discurs etc.
-intre acestea discursul este forma cea mai elaborata si mai pretentioasa si mbraca diverse
forme.
-upa raportul dintre locutor>interlocutor si pozitia lor fata de obiectul cunoasterii, discursul poate
fi: specializat )adresat specialistilor), didactic )educativ) si de vulgarizare )adresat marelui public).
-upa raportul argumentatiei, discursul poate fi constructiv, polemic si persuasiv.
-upa distanta dintre locutor si enunt, discursul poate fi asumat )la persoana 4) si neasumat )la
persoana a 444 a).
-upa natura relatiilor dintre locutor>interlocutor si forma puterii pe care o e.ercita emitentul
asupra receptorului:
, discurs de manipulare ; n cazul n care receptorul este influentat la modul inconstient si chiar n
pofida intereselor sale, iar puterea este perversa(
, discurs de persuadare ; n cazul puterii carismatice, iar influentarea se realizeaza cu implicarea
constienta a receptorului(
, discurs de comanda ; n cazul puterii institutionalizate, c+nd acceptarea mesa#ului este
neconditionata(
, discurs de ncredere ; n cazul puterii responsabile, c+nd relatia emitent,receptor este egala.
1 caracteristica speciala a discursului didactic o reprezinta dimensiunea convingerii s
persuadarii. 8i acesta deoarece nsusi scopul comunicarii didactice este acela de a forma convingeri prin
organizarea activitatii didactice si alegerea acelor procedee favorabile formarii convingerilor privind toate
domeniile cognitiei si practicii umane. *tunci c+nd formarea de convingeri nu este posibila, se apeleaza la
persuadare, prin care ntelegem influentarea persoanei mai mult dec+t prin formare de convingeri, prin
argumentare, dar si prin vizarea afectivitatii, de e.emplu atunci c+t apelam la flatare pentru a convinge
mai usor. $ersuasiunea nso teste convingerea ating+nd at+t ratiunea c+t si sentimentele.
$rincipala problem pe care o presupune studiul comunicrii este aceea a stabilirii continutului !i
a mi#loacelor prin intermediul crora acesta este transmis. Cat prive!te coninutul, aceasta are un continut
informaional, un continut afectiv,emoional, un coninut motivaional si un continutul volitiv. 4n general,
se comunic trei tipuri de informaii: cognitive( indiceale( in#onctive sau conative.
%i#loacele comunicarii se clasific, dup dou a.e opuse: vocal versus nonvocal !i verbal versus
nonverbal. -in combinarea acestor dou a.e rezult urmtoarele categorii de mi#loace de comunicare:
1) vocal,verbal: cuvntul fonetic ca unitate lingvistic
) vocal,nonverbal: intonaii, calitatea vocii(
") nonvocal,verbal: cuvntul scris ca unitate lingvistica(
=) nonvocal,nonverbal: e.presia fetei, gesturile, atitudinile.
E.ist !i o alt clasificare a mi#loacelor de comunicare: lingvistice, paralingvistice mai mult sau
mai puin con!tiente, inelese de membrii unei culturi: nonverbal,vocale, nonvocale( e.tralingvistice, care
scap locutorului in timpul comunicrii: vocale, nonvocale.
PARTICULARITATI
Comunicarea didactic are mai multe caracteristici, care o deosebesc de alte forme ale
comunicrii interumane:
' se desf!oar ntre doi sau mai muli ageni: profesor !i elevi, av+nd ca scop comun instruirea
acestora, folosind comunicarea verbal, scris, non,verbal:, paraverbal !i vizual, dar mai ales forma
combinat(
' mesa#ul didactic este conceput, selecionat, organizat !i structurat logic de ctre profesor, pe
baza unor obiective didactice precise, prevzute n programele !colare(
' stilul didactic al comunicrii este determinat de concepia didactic a profesorului !i de structura
lui psihic(
' mesa#ul didactic )repertoriul) are o dimensiune e.plicativ, demonstrativ !i este transmis
elevilor folosind strategii didactice adecvate dezvoltrii intelectuale a acestora !i nivelului de cuno!tine
pentni a fi neles de elevi(
2?
, comunicarea se regleaz !i autoregleaz cu a#utonil unor retroac@iuni )feed,bac: !i feed,
farAard), nlocuind bloca#ele care pot apare pe parcurs.
4n cadrul interactiunii profesor,elev, comunicarea psihopedagogica indeplineste mai multe functii:
' funcia informativ, de transmitere a mesa#ului didactic !i educativ(
' funcia formativ, de stimulare a g+ndirii !i a imaginaiei la elevi(
' funcia educativ, de transmitere a influenelor educaionale, de coeziune !i afirmare a grupurilor
!colare(
' funcia de evaluare !i reglare a procesului de predare , nvare(
' funcia de rezolvare a problemelor educaionale !i a conflictelor !colare.
Begulile comunicarii didactice eficiente sunt:
, sa asculti, adica sa tii cont de parerea si interesele celorlalti(
, sa observi adica sa te intereseze ceea ce se nt+mpla n cadrul situatiei de comunicare si sa
ntelegi starea receptorilor(
, sa analizezi si sa cunosti situatia receptorilor(
, sa te e.primi adica sa,ti e.pui punctele de vedere si sentimentele vis,a,vis de obiectul
comunicarii(
, sa controlezi adica sa urmaresti calitatea si eficienta comunicarii.
Competenta comunicationala pentru profesor presupune achizitii de cunostinte si abilitati din mai
multe domenii:
, cunoasterea influentei conte.tului comunicational asupra continutului si formei comunicarii,
precum si adaptarea comportamentului de comunicare la acesta(
, cunoasterea regulilor comunicationale si a impactului comunicarii paraverbale si nonverbale n
cadrul comunicarii didactice(
, cunoasterea psihologiei umane si scolare, abilitate de relationare cu elevii(
, cunoasterea culturii interlocutorilor, deoarece limba#ul nonverbal difera de la o cultura la alta,
iar ceea ce este considerat eficient n comunicare pentru o cultura poate fi ineficient pentru o alta.
$entru a fi eficace, comunicarii didactice i se cer anumite caracteristici:
1. *le profesorului:
, claritatea mesa#elor
, precizia acestora
, utilizarea unui limba# adecvat si accesibil elevilor
, utilizarea unui limba# adecvat ) corect din p.d.v stiintific)
, structurarea logic a mesa#elor transmise(
, prezentarea interesant a coninutului instruirii(
, asigurarea unui climat adecvat comunicrii
. *le elevilor:
, s aib capacitate de concentrare )pentru a putea recepta !i inelege mesa#ul profesorului)(
, s posede cuno!tinele anterioare necesare nvrii ce urmeaz(
, s fie motivai pentru a nva ) in general !i la un anumit obiect
studiu, n particular)(
, s cunoasc limba#ele utilizate )de profesor sau de calculator, cazul instruirii asistate de acesta
9n comunicarea didactica profesorul trebuie sa,i faca pe elevi sa simta ca are o vocatie n aceasta
directie, ca este un partener de ncredere, care doreste un dialog autentic. Competenta de comunicare se
va manifesta si prin capacitatea de ascultare a elevilor. Cei mai apreciati profesori sunt cei care permit
libertatea de e.primare a elevilor, care nu,i fac nici sa se simt a #udecati, nici manipulati, nici sfatuiti, ci
cei care le ofera sentimentul de siguranta si libertatea comunicarii.
BARIERE IN COMUNICAREA DIDACTICA
Comunicarea poate fi obstructionata sau doar perturbata de o serie de factori care se interpun ntre
semnificatia intentionata si cea perceputa put+nd fi legati de oricare dintre componentele comunicarii
)emitator, mesa#, canal, receptor), sau de interactiunea lor.
-intre acestia cei mai importanti sunt :
Efectele de statut ; uneori statutul prea nalt al emitatorului n raport cu receptorul pot cauza
rastalmaciri ale mesa#ului de catre acesta din urma.
2C
$robleme semantice ; specialistii au tendinta sa foloseasca un #argon profesional, crez+nd ca
si ceilalti l pot ntelege( persoanele cu statut mai ridicat au tendinta de a se e.prima ntr,un mod mai
sofisticat, greu de nteles pentru persoane cu un nivel de scolarizare scazut.
-istorsiuni perceptive ; c+nd receptorul are o imagine despre sine nerealista si este lipsit de
deschidere n comunicare, neput+ndu,i ntelege pe ceilalti n mod adecvat.
-iferente culturale ; persoane provenite din medii culturale, cu valori, obiceiuri si simboluri
diferite.
*legerea gresita a canalelor sau a momentelor ; trebuie alese canalele corecte pentru fiecare
informatie si de asemenea si momentul trebuie sa fie bine ales ; o situatie urgenta nu are sorti sa fie
ndeplinita daca este ceruta la sf+ritul orelor de program sau la sf+rsitul saptam+nii.
3ungimea e.cesiva a canalelor ; o retea organizationala complicata duce la o comunicare lenta.
<actori fizici perturbatori ; iluminatul necorespunzator, zgomote parazite, temperaturi
e.cesiv de cobor+te>ridicate, ticuri, elemente ce distrag atentia ; telefon, cafea, ceai etc.
$rincipalele bariere umane in cadrul unei comunicari eficiente sunt :
, fizice: deficiente verbale, acustice, amplasament, lumina, temperatura, ora din zi, durata
intlnirii, etc.
, semantice: vocabular, gramatica, sinta.a, conotatii emotionale ale unor cuvinte.
, determinate de factori interni: implicare pozitiva )e.: 4mi place 4on, deci il ascult)( implicare
negativa )e.: %irela m,a brfit acum 1 an, deci interpretez tot ce spune ca fiind mpotriva mea).
, frica
, diferentele de perceptie
, concluzii grabite
, lipsa de cunoastere
, lipsa de interes )una din cele mai mari bariere ce trebuiesc depasite este lipsa de interes a
interlocutorului fata de mesa#ul emitatorului).
, emotii )emotia puternica este raspunzatoare de blocarea aproape completa a comunicarii).
, bloca#ul psihic
, tracul
Blocajele de comunicare, sau distorsiunea informaiei se pot produce atunci c+nd:
' emitorul )profesorul) nu stp+ne!te coninutul mesa#ului didactic transmis(
' acesta nu este e.pus clar, inteligibil !i sistematizat(
' emitorul vorbe!te prea ncet, prea tare sau prea repede(
' nu prezint la nceput scopul mesa#ului !i nu creeaz motivaii pentru a trezi interesul pentru
comunicare(
' emitorul nu sincronizeaz diferitele tipuri de comunicare )verbal, paraverbal, nonverbal,
vizual etc.)(
' mesa#ul transmis nu corespunde cu interesele elevilor sau cu problemele ce le au de rezolvat(
' mesa#ul didactic este prea cunoscut sau prea abstract !i nu treze!te interes, produc+nd plictiseal(
' comunicarea este numai unidirecional, produc+nd pasivitate(
' elevii nu sunt anga#ai n comunicare prin dialog sau prin ntrebri retorice(
' eficiena comunicrii este blocat si de fondul stresant creat de emitor )plictiseal, oboseal,
nerbdare, teama de a nu gre!i n e.punere etc.)(
' elevii nu au cuno!tinele necesare pentru a inelege mesa#ul didactic sau acestea nu au fost fi.ate
temeinic !i ca urmare se produc interferene.
4ntre obstacolele ce apar mai frecvent n comunicarea didactic, menionm:
; suprancrcarea )determinat de criza de timp, dar !i de dorina unor profesori de a nu omite
lucruri importante)(
; utilizarea unui limba# ncifrat, inaccesibil )sau greu accesibil) elevilor( ; dozarea neuniform,
n timp, a materialului de predat(
; starea de oboseal a elevilor >studenilor sau indispoziia profesorului( ; climatul tensionat sau
zgomotos.
$entru perfectionarea comunicrii didactice, este necesar cunoa!terea respectarea unor reguli de
ctre profesori, ntre care menionm:
; vorbirea corect, deschis !i direct )care previne sau reduce distorsiunea mesa#elor)(
2D
; ncura#area feedbac:,ului din partea elevilor )pentru a cunoa!te n ce msur mesa#ele transmise
au fost corect recepionate !i nelese)(
; ascultarea atent, rbdtoare !i ncura#atoare a mesa#elor primite din partea elevilor, concomitent
cu efortul de a nelege e.act sensul acestor mesa#e(
; folosirea mai multor forme de comunicare didactic pentru acela!i tip de mesa#e )de regul,
oral !i vizual, concomitent)(
; repetarea mesa#elor mai comple.e
2E