Am ncercat s m dau bine pe lng unul dintre deinuii mai vechi.

Apropiindu-m tiptil de el, i-am artat sulul de hrtie din buzunarul dinuntru al hainei
mele i i-am spus: ite, acesta este manuscrisul unei cri tiini!ice. "tiu ce-mi vei
zice, c ar trebui s !iu recunosctor c am scpat cu via, c asta-i tot ce pot atepta
de la soart. #otui, nu m pot abine s-i spun c trebuie s pstrez manuscrisul cu
orice pre, deoarece cuprinde munca mea de o via. nelegi$%
&a, ncepea s neleag. n rn'et i se rspndi ncet pe !a, la nceput plin de
mil, apoi tot mai plin de haz, apoi bat'ocoritor, insulttor, pn cnd mi zbier, ca
rspuns la ntrebarea mea, cuvntul acela mereu prezent n vocabularul tovarilor de
lagr: (ahat)% n clipa aceea am realizat adevrul pe de-a-ntregul i am !cut un lucru
care a marcat punctul culminant al primei !aze a reaciei mele psihologice: am dat cu
piciorul ntregii mele viei de pn atunci.
*rusc, s-a strnit agitaie printre tovarii