Sunteți pe pagina 1din 7

Ce importan are acum c plec eu?

Ce sens poi atribui ndepartarii tale atunci cnd ea nu


poate fi declinat dect spre noiembrie? Am dou conjugri imposibile: absena i tu. Invent
ez un verb reflexiv pn la natere: eu m absentez din tine, cnd tu te absentezi din noi
. In fond e un joc al neclintirii. Nu tiu niciodat dac m vezi, dac m citeti. Ct despre
ragoste, desparte-o tu n toate silabele, n toate segmentele semnificative. Eu am d
e dus o valiz grea de vid, multe pagini n care scriu despre uitare, o pdure de cruc
i i nici o alt iubire. Cumva am lipsit anul acesta din tot? Am deschis o singur u, la
ntmplarea vntului. Si s-a nchis odat cu vntul. De aceea tu mi-ai rmas fr praguri, pr
iuni sau memorii. Tu eti absent n prezen, prezent n absen. Nimic mai concret dect gand
ile tale, dect argila din care a fost fcut un vapor pentru mine, pe care tu l-ai ps
trat ancorat la rmul nesansei. Eu am cumva memoria argilei, ca un mormnt rotund n ca
re se ngroap delfinii. In cel mai ascuns golf, ne murim unul pe cellalt, stui de sal
amadre. In fiecare din noi curge alt fluviu, ne murim cnd pmntul nu mai are oameni
de plns. Suntem ape vii i moarte, n aceeai fgduin. Nu tiu cum este libertatea de a nu
i, eu mi iau doar libertatea de a pleca ntoars, cu firele palmelor n jurul tu, iubind
u-te frenetic, aa, pentru a m ndeprta tot mai greu, ca un nor de pmnt. Timp dup timp, v
ei afla ca plecarea nu e dect o mare rentoarcere, iar eu, supus nesupenerii, voi in
canta blestemul iubirii: eu,tu ... n absen...
o. .o
Lumea perfect se aseamn cu marea. O mas mare de individualiti ce se amestec ntr-o mic
continu, interacionnd mereu. Are zone linitite, calme, dar i talazuri ce se izbesc vi
olent. Are ape reci i ape calde. Fiecare identitatte se zbate s ajung mai sus sau m
ai jos, n funcie de dorina sa. Fiecare este stpn pe orice metod, dar puine triesc att
mult nct s-i vad ideile crescute. O lume n care oricine poate ridica capul pe oricare
din cele trei direcii. Numele direciei nu conteaz, ci doar faptul c exist.
Statea linistita la geam si privea cum ninge..visa sa fie un fulg de nea..aproap
e ca uitase de tristetea ce o urmarea de ceva vreme incoace...a uitat,asa cum mu
lti uita de visele de atunci..de tresarirea unei priviri,uitase intre timp sa de
a atentie detalilor... nu se mai gandise de mult la el,acum are sot si copil...c
e rost mai au toate...si cand te gandesti cate planuri, cata pasiune..ce vremuri
...ninge in continuare...nu ca nu ar fi fericita...de fapt multumita de ce are.
.dar mai sunt si clipe de ragaz in care fie un inceput (de iarna,de toamna) ii a
mintesc de el si ii trezesc zeci de intrebari pe care le alunga repede...asadar
uitase cum acum douazeci de ani statea la alt geam si vedea alti fulgi de zapada
si visa la acel el..acel el marcant adolescentei..acel fugar care ii pata inoce
nta ei..acel om pentru care multe lacrimi s-au varsat...cand credeai ca nu ai ni
ci o iesire..cand numai el iti aducea zambetul..ai uitat oare toate astea...cu c
e intensitate simteai tot..ce durere de nedescris te incerca atunci cand nu il v
edeai..cata iubire aveai de dat si simteai ca niciodata nu e de ajuns...timpul z
bura..si tu odata cu el...si iubirea voastra si tot...zbura totul repede ca sa a
jungeti aici..tu,ninsoarea,geamul si amintirile...stii ca nu mai exista "de ce?"
si "daca?"..le-ai uitat inca de pe atunci...te-ai ridicat impinsa de iubirea ac
eea neimpartasita si acum ai tot ce meriti...nimic nu mai este ca atunci...nici
nu mai vrei...acum stai privesti din nou zapada si te infioara pentru o clipa am
intirea dar nu amintirea lui si a ta, ci amintirea puternicelor iluzii si sentim
ente...te ridici caci telefonul suna...ninge in continuare...
In ziua de azi nimic nu ne mai pare imposibil. Daca ne straduim
putin, putem fi tot ce ne dorim, putem ajunge pana la soare si inapoi,
putem zbura, putem deveni stapanii Universului. Dar oare asta ne face
fericiti?
De dimineata pana seara tarziu, alergam de colo pana colo,
rezolvand treburi urgente, importante, zbatandu-ne, luptandu-ne,
uneori dand ordine, tipand, straduindu-ne din rasputeri sa ne impunem, sa ne fac
em auziti, sa ni se recunoasca meritele. In drumul nostru spre glorie ne facem c
a nu vedem ceea ce ramane in urma noastra, inchidem ochii si ignoram sufletele p
este care calcam, zambetele pe care le ucidem, sperantele pe care le spulberam.
Suntem cruzi si nemilosi, chiar daca ni se pare ca credem cu tarie in iubire, bu
natate si altruism. Intoarcem capul cand cineva are nevoie de-o privire, ne incr
untam cand cineva are nevoie de un zambet, incrucisam bratele cand cineva are ne
voie de o mangaiere, ne ferecam sufletul cand cineva are nevoie de iubire. Uitam
sa mai visam si tot ceea ce ni se parea atat de minunat cand eram copii s-a pie
rdut sau sta incuiat atat de bine in coltisorul secret al sufletului nostru.
Unde a disparut dragostea de viata, de natura, de animale,
de oameni? De ce banii si celebritatea ne-au intunecat gandirea?
De ce nu ne mai bucuram cand infloreste o floare, cand razele soarelui
ne mangaie placut, cand vedem o buburuza sau un fluturas, cand ne
surade un copil? De ce dam cu piciorul intr-un caine flamand care se
gudura la picioarele noastre in loc sa il hranim si sa ii oferim alinare?
De ce pisoii mici si pufosi pe care nu demult ii adoram au devenit
niste creaturi murdare si pline de purici?
Inchideti televizoarele si internetul, rupeti-va de munca de la birou, de acasa
sau de oriunde si acordati-va cateva clipe doar pentru voi, cateva clipe in care
sa va ganditi la lucrurile care conteaza cel mai mult in viata, la oamenii drag
i din jurul vostru, la toate minunile care va inconjoara si pe care le-ati ignor
at cu desavarsire. Recitit o carte care va facea sa visati in copilarie, o carte
care va dadea fiori si va facea sa credeti ca veti avea o viata minunata. Retra
iti sentimentele de atunci, deschideti-va inima si daruiti cat mai multa dragost
e fara sa asteptati sa primiti ceva in schimb. Doar prin faptul ca iubiti veti d
eveni mai buni si veti gasi fericirea care nu se ascunde in faima sau bani, ci d
oar in sufletele voastre.
Eu sunt cel ce cauta moarte, cel ce o simte si indeplineste rolul pestelui sanit
ar dintr-un acvariu planetar.
Nimeni nu ma cunoaste dar eu ii recunosc pe cei ce au nevoie de mine. Povestea m
ea e simpla si lipsita de suspans. In decursul anilor mi-a trecut exalaterea tin
eretii, am trecut peste sentimentul de rutina al maturitatii, peste blazarea sen
ectutii si peste moartea si starea de planta a apusului vietii unui om normal. A
m reusit fara efort sa-mi indeplinesc lucrarea pe care o am de facut, de care nu
ma mai plang sau caruia nu-i mai reprosez esecurile vietii cotidiene. Ti-ai pus
vreodata intrebarea: daca lumea s-ar sfarsi instantaneu, daca noi am inceta sa
mai existam in urmatoarea secunda, ce-ar intampla dupa aceea? Nu v-ati gandit ni
ciodata pentru ca nu te intereseaza, dar acum ti-am trezit interesul.
Ei bine raspunsul il traiesti acum. Lumea continua sa existe din inertie. Lumea
s-a sfarsit acum vreo doua mii de ani cand un anume individ a lovit cu un sarut
pe cel ce venea sa ne salveze. In secunda urmatoare, pentru cateva clipe lumina
a palpait pe cer si totul s-a afundat in intuneric. Tot ce vezi acum in jurul ta
u nu mai exista de mult. E imaginea unei lumi de mult apuse, care continua sa mo
ara, din inertie. Bineinteles ca totul e doar o elucubratie a unei minti cu prea
multa imaginatie, dar ce-ar fi daca? Sa revenim la problema ta si la intrebaril
e tale. Nu incerc sa-ti vand nici periute de dinti si nici leacuri impotriva imb
atranirii. Pentru ca esti deja mort. Si daca inca nu esti, nu te bucura, pana ve
i ajunge la sfarsitul acestei povesti, vei fi. Deci nu sunt ce-l ce-ti bate in u
sa si te implora sa cumperi ceva, sunt cel ce strange in urma ta gunoiul pe care
il lasi zi de zi, cu fiecare fir de par care-ti cade, cu fiecare idee de crima
ce-ti traverseaza zilnic mintea. Eu suport toate astea si nu mi-e deloc greu. In
tr-un roman de succes, autorul isi omoara pe rand personajele. Ei bine, asta nu-
i o carte de succes, eu nu-mi omor personajele, pentru ca personajul principal e
sti tu, si esti de mult mort. Si nu te-am omorat eu, ci ai placerea de suicid pe
care o simt doar adolscentii cu esecuri in dragoste, cei ce sar in gol sperand
ca odata cu impactul sa se trezeasca dintr-un cosmar si s-o ia de la capat. De c
e iti place sa citesti? Ai placerea bolnava de a supravietui esecurilor altora s
i de a te trezi a doua zi dimineata cu pofta de munca? Sau exprimi cliseul explo
ratorului, a celui care-si cumpara masina de teren si ceas subacvatic cu toate c
a nu iese niciodata din oras si nu stie sa inoate. Te pregatesti pentru ce e mai
rau? Continua sa asculti, pentru ca eu continui sa vorbesc. Nu interpreta tonul
meu ca fiind agresiv, pentru ca agresivitatea e doar in mintea ta. Eu sunt doar
pestele sanitar ce strange in urma ta, cel ce mananca deseurile si sunt mandru
cu munca mea. Doar ca a devenit mai plictisitoare odata cu trecerea timpului. Oa
menii au cazut, s-au ridicat, dar sa nu crezi niciodata in happy-end. Nici un en
d nu e happy pentru ca e end, in fond, iar happy n-are end. Deci e un paradox. D
ar toate astea iti intretin functiile vitale, iti fac creierul sa functioneze si
pupilele sa se dilate de placere. Mintea creeaza, trupul sufera. Tot ce am spus
pana acum ti s-a scurs prin fata ochilor cu viteza, dar gandul iti e intepenit,
pentru vorbele mele goale ti-au paralizat cortexul si functia intelegerii, ti-a
u blocat vointa proprie si ti-au inoculat o noua logica, al treilea ochi. Ceilal
ti doi se zbat sa-l acopere cu spancenele groase ale experientei tale de viata c
are-ti spune ca nimic nu e adevarat decat ceea ce vezi tu binocular. Mai uita-te
odata! Samburele neincrederii in tine creste, asa cum zapada tot apa e, doar ca
are alta consistenta si forma. Nu te-am convins inca de nimic, pentru ca nu ti-
am transmis inca nimic important, dar placerea vine ascultand, iar la mine nepla
cerile vin vorbind. E vreo diferenta intre noi? Da. La sfarsitul intrevederii no
astre vei avea raspunsul pe care-l cauti. Daca ai rabdare, stai. Daca nu, ridica
-te si iesi. Oricum ar fi, vei ajunge la un sfarsit, dar s-ar putea sa nu intele
gi nimic, daca ntelegi ce vreau sa spun. A, si apropo, zgomotele pe care le auzi
nu vor dect s-ti distrag atenia. Nu le da atenie!
Agonizeaza! Iti face bine. Te ajuta sa te tavalesti pe jos, sa zgarii podeaua pa
na iti intra sub unghii aschii infecte ce te ajuta sa mori incet. Bacteriile sun
t singurii tai prieteni acum. Ei te iubesc atat de mult incat iti vor devora car
nea incet. Iti poti apoi privi mana cangrenizata si te vei minuna ce poate face
natura pentru tine. Te ajuta sa te intorci de unde ai venit. De fapt simti durer
ea in creier, dar el pentru a se declina de orice fel de responsabilitate a acti
unilor sale ti-o trimite inapoi in capilarele degetelor. Taie-ti un picior. Cort
exul tau pervers va suferi pentru gandurile sale? Nu. Vei lesina de durere. Te v
ei incovoia de durere si vei lesina iarasai. Piciorul tau va suferi. Creierul va
rade peste patru zile la gandul ca el n-are nimic. Nu e decat o bestie sadica.
Intihde-te pe jos. Inspira praful si mirosul greu. Aerul pur sta inert undeva la
tavan, dar tu esti acum trantit la pamant. Iti poti umple plamanii cu oxigen pu
r, dar preferi mirosurile cu nuante. Aerul filtrat nu are gust. Mirosul de noroi
il simti insa, si te face mult mai fericit. Iti aduce aminte de ploaie. De toam
na, de soarele galben, de gustul de struguri copti. Ai deja sentimente mai bune.
Incepi sa-ti amintesti de cum erai. Amintirile neplacute fac parte din tine si
le iubesti, asa cum iubesti noroiul tau. Te gandesti ca tot ce ti se intampla ar
e un motiv. Citeste-mi pe buze si inspira aerul ce-mi iese din plamani, pentru a
intelege odata: Motive nu exista! Nu vei gasi nici un motiv, asa cum rosu nu co
nteaza pentru un orb. El nu se poate bucura de culoarea ce-I strabate venele sau
de albul dintilor sai. Intelegi? Banuiesc ca nu. Nici nu trebuie. Zaci acolo! N
u vrei sa te ridici. Cimentul iti ofera o racoare placuta. Stai chircit si te in
trebi daca asta e sfarsitul. Te asigur ca nu. Te-ai izbit degeaba cu fruntea de
perete pana ti-ai pierdut cunostintiinta. Degeaba gusti sangele ce ti-a inundat
gura. Acum e cleios. Nu mai e cald si gustos ca-n prima clipa. Acum sta lipit de
cerul gurii si incerci in zadar sa-ti scoti din cap ideea ca esti doar o punga
plina de mizerie. Caderea are farmecul ei. Iti da impresia falsa a zborului. Cad
erea. Mai stai o clipa nemiscat. Odihneste-te. Te asteapta un gand pervers de nei
mplinire. Nu poti inca muri. Ai ajuns la capatul puterilor, te-ai izbit nu numai
de sol, dar si de zidul invizibil al propriei neputinte. Ai vrea sa nu mai exis
ti, dar nu asta e scopul tau. Te intrebi care e?! E bine ca te intrebi, dar mai
intai ridica-te. Stai drept ca o fiinta umana ce te consideri. Pozitia de avorto
n chircit, lipit pe ciment nu ti se potriveste. Nu simt mila pentru cadavre. Ai
o menire acum. Una singura. Aceea de a te ridica si de a-ti indrepta spatele. De
a scuipa afara sangele transformat in venin ce-ti tapeteaza limba si de a clipi
. De a-ti sterge gandul de neputinta.. Nu poti muri, chiar daca ti-o doresti. Pr
ea gandesti totul in alb si negru. Viata sau moarte. Nu mai gandi bipolar. Nu ex
ista doar plus si minus, lumina sau intuneric. Asa le vezi tu din dorinta de a f
i totul clar. De a apuca la dreapta sau la stanga. Iti construiesti singur drumu
ri false. Uiti cine esti pentru ca esti educat sa alegi. Bine sau rau. Fa un pas
. Fii bun. Stai pe loc. Esti rau. Dar intre un pas si celalalt moare cate putin
din tine. Intre doua respiratii devii mai livid. Mai inchis. Mai violaceeu. Am d
reptate? Bineinteles ca nu. Te consideri infailibil si dai vina pe ghinion. Daca
ti-as spune ca esti Dumnezeu mi-ai rade in nas. Dar daca te-as intreba cum arat
a diavolul mi-ai zambi. Deja te gandesti ca ai putea fi chiar tu unul. Poti fi c
el mai mare cosmar al omenirii dar nu poti sa-mi spui ce culoare are un zambet.
De ce? Dormi? Am sa te trezesc, stai linistit. De fiecare data cand astepti lovi
tura, arsura, muscatura, am sa te scutur si am sa te intreb ce cauti de fapt. N-
am sa te las sa suferi. Vei dori asta pentru a-ti reaminti ca esti viu, pentru a
fi implinit cu partile tale negative si pozitive. Cu iyng si yang. Pentru a gan
di bipolar. Pentru a vedea rascrucile tale idioate. Te voi face sa-ti doresti sa
fii rau pentru a vedea cum e sa fi bun. Dar voi fi de neinduplecat. Vei fi doar
bun. Doar asta iti doresti, nu? Deja ma implori intr-un gand nerostit sa dispar
cu dorinta mea de a te face perfect. Ti-e frica. Ti-e teama sa vezi cine esti p
entru ca deja o stii. Stii cum e sa-ti circule sangele in vene de sase ori mai r
apid, cum inima sa-ti pulseze ca un motor turat sau muschii sa ti se contracte l
a cel mai mic sentiment. Vorbim de sentimente? Sunt doar reactii chimice ce deri
va in efecte fizice. Te indragostesti de tine si apoi de altcineva. Nu poti iubi
fara sa te iubesti, fara sa-ti inalti calitatile deasupra defectelor. Accepta c
a esti defect in esenta. Stiu ca ti-e frica dar eu nu urmaresc decat salvarea ta
. Poate nu vrei sa fi salvat. Atunci imi pare rau pentru tine. Te voi trece in c
aietul meu de victime. Nu stiu cum te cheama dar nici nu conteaza. Nimeni nu te
va comemora. Pentru ca victimele n-am nume decat pentru urmatoarele victime. Pen
tru cei ce pland dupa o victima. Eroii traiesc vesnic. Nu te gandi cum e. Nu vei
stii. Nu simt nimic pentru tine doar la gandul ca esti inert. Simt mai mult pen
tru o adiere racoroasa care-mi mangaie fruntea intr-o zi de vara decat pentru un
trup golit ce zace rece pe podea mult mai cald decat el. Degeaba plangi. Strage
-ti lacrimile in causul palmelor si satura-te cu ele intr-un desert, pentru ca a
sta esti. Un desert. Sau nici macar atat. Desertul are demnitatea de a nu plange
. Nu se vaicareste dupa un strop de ploaie. A inventat propria stare de a fi. A
construit conceptul de desert, de lucru indestructibil. Tu cum te numesti? Om? C
ontinua sa gandesti bipolar. In alb si negru, stanga sau dreapta, rece si cald.
Esti o bucata de carne veche. Inchide ochii si gandeste-te. Mai poti dormi putin
. Daca nu te-as izbi de peretii propriei tale damnari, probabil te-ai considera
un om cu viitorul in fata. Hai sa recunoastem. Te-ai gandit de multe ori la asta
. Ti-a placut sa joci. Te crezi imbatabil in baletul tau in fata unei audiente i
maginare. Dar, hai sa-ti spun un secret. Esti un actor bun, problema e ca esti s
ingurul tau spectator. Aplauda-te. Ceilalti doar te critica. Spui ca toti sunt i
mpotriva ta. Ei bine, sunt. Te simt. Iti respira neincrederea, te vad dezgolit,
fara haina pe care statul de pseudo-vedeta ti-l ofera. Agonizeaza! Asta nu te fa
ce decat sa apreciezi primul mar pe care-l vei manca, primul ziar plin de rahat
pe care-l vei citi, mirosul manusilor tale de piele sau gustul de pizza cu ardei
iute. Vei aprecia o batista alba atunci cand ii vei simti luciul de matase sau
gustul cafelei de dimineata. Dar stii toate astea sunt alte iluzii Vei agoniza iar
asi dupa aia. Vei dori mai mult. E parte din fiinta ta sa-ti doresti propria moa
rte. Propriul a nu fi, pentru deja crezi ca le stii pe toate. Ma intrebi acum care
-I raspunsul la toate. Ei bine, dragul meu, nu-l stiu. Nu-l stiu pentru ca el in
ca nu exista. Nu l-am dat. Dar asta nu ma face sa agonizez langa tine, nu ma a f
ace sa te asimilez ca fiind prietenul meu intr-u suferinta, pentru ca eu nu sufa
r. Nu-mi doresc decat un lucru. Nu doresc. Pune intrebarea la care eu sa nu pot
raspunde. Fa mutarea la care eu sa nu pot riposta. Ma folosesc de tine. Esti ase
meni unei gazde pentru un parazit. Dar nu uita ca eu iti furnizez aerul pe care-
l inspiri si sunt singura ta cheie pentru o usa inchisa pe dinauntru. Eu sunt tu
. Cand vei deschide ochii nu vei mai vedea nimic. Pentru ca nimicul te inconjoar
a. Dai forma unor dorinte care nu-ti apartin. Asimilezi. Ti-e foame. Creezi pent
ru a devora. Taie-ti o dorinta si hraneste-te. Ia un mar din pom. Vei avea cunoa
sterea adevarului. Risti fericirea eterna pentru un mar, care nici macar nu-ti v
a potoli foamea? Nu esti intr-adevar fericit atunci. Fericirea nu inseamna foame
, nu inseamna dorinta. Te gandesti iarasi la moarte. La non-existenta. Vrei sa s
capi de chinul intrebarilor. Inca nu vrei sa deschizi ochii sa vezi lipsa din ju
rul tau. Absenta. Crezi ca existi si totul in jurul tau trebuie sa existe cu sup
ortul unui motiv pe care sa-l oferi. Te crezi Dumnezeu? Poate ca esti. Atunci el
ibereaza-te! O poti face. Dar simti ca un adevarat martir trebuie sa sufere. Aso
cierea asta e in defavoarea ta. Crezi ca rastignindu-te te vei mantui? Exista un
bici mult mai dureros decat coroana de spini. Tu nu esti decat un sinucigas ord
inar. Moartea nu te va scoate din suferinta, crede-ma. Si nici suferinta nu duce
la moarte. Ea are alt scop. Dar ti-l voi spune mai tarziu. Ridica-te si vorbest
e. Pune intrebarea la care nu-ti pot raspunde. Zambeste-mi. Sunt singurul care n
u te-a parasit. Nu te intreba cine sunt. Gandeste-te cine esti tu. Apoi vei inte
lege cine sunt eu. Deocamdata sunt cel ce te ucide pentru a te reinvia. Nu ma pr
ivi asa. Nu-ti vei cumpara imunitatea. Va trebui sa devii ceea ce esti, nu ceea
ce stii.
Stiu ca ai citit frazele de cate doua ori pentru a le intelege. Le-ai inteles de
prima data, dar nu crezi ceea ce vezi.
Se strecoar uor i cald i se lipete de mine. Fr mini mpletite, fr obraji atini, fr
i, ameitoare, prevestitoare de poveti. Se lipete de mine i att. i simt respiraia fierbi
nte, curioas, privete cerul cu ochii ei mari i nu tresare deloc. Formm un ntreg. tii,
e ca atunci cnd simi c ea triete cteva secunde doar pentru tine, pentru noi. neleg c
estram din aluatul de gnduri, dorine, sperane i se reface apoi la loc din petice, din
firimituri ce par la prima vedere imposibil de unit i lucrul sta l face doar pentr
u noi. E ceea ce se cheam ncredere n sine, n ea, n mine, ori cheful de via, de joac or
mai tiu eu ce minune a vieii, poate o btaie n plus a inimii, poate chiar acea btaie dr
uit din suflet pentru o singur, unic i fermecat clip.
Ce trebuie s fac? Ce trebuie s scot din mine pentru ca ea s simt c triesc secundele as
tea doar pentru noi? Timpul, care de fapt nici nu exist fizic dar se formeaz din n
imicuri, dispare pur i simplu, apoi chiar m rtcesc, pierd din mine buci de eu, m risipe
sc ntr-un aer neconvenional, creeat doar n imaginaia mea, pentru ca apoi s m druiesc f
uvinte, fr gesturi. i cum se face c prin aceast pierdere de mine regsesc omul ascuns, n
fierat de condiii strine n mijlocul unui eu aparent uitat. Uite cum n aceste cteva se
cunde, n loc s pierd, ctig enorm! Cum s-i rspund iubito la ntrebare? Nu pot, pentru c
i, m simt prea fericit acum, n supunerea vie i necondiionat, fr arme defensive, fr ba
.
Ceva se ntmpl, intuiia femnin tresare i recompune sufletele la fel ca nainte, poate c
ta nseamn s fi femeie. Vd cum se retrage ncet, nu mai priveste cerul, nu mai st lipit d
e mine i nici nu-i mai simt rsuflarea fierbinte. mi zmbete, m srut n grab i m ntr
ri cunoscute cnd pornim iari la drum? Nu nelege sau poate nelege mai mult dect mi pot
chipui c nu am chef s m mic. Nu vreau s merg mai departe, dorina mea este s-mi las sufl
etul aa, destrmat, liber, buci de mine risipite n cerul acesta neconvenional, imposibi
l de uitat.
Cat mi-am dorit sa fiu un uliu... Visam sa zbor, sa strapung aerul , sa ajung la
cer si sa nu ma opresc doar acolo, sa zbor pana la epuizare si sa cer clipei in
ca o bataie din apripi!Mi-am dorit atat de mult sa zbor incat, la un moment dat
cred ca as fi reusit. Imi facusem rost de aripi... le confectionasem din sperant
e si le lipisem cu iluzii. Le-am ascuns bine... le-am montat la loc ferit sa nu
se rupa - in inima mea. Din cand in cand mai palpaiau si erau gata de zbor dar l
e frangeam avantul in asteptarea lui "mai tarziu".Poate nu ma credeti ...dar "ma
i tarziu" a venit. Aripile mele s-au desfacut... imense; au tremurat si m-am des
prins de sol. O secunda, atat, si zborul meu s-a intrerupt brusc... cu o durere
cumplita. Nu stiu daca EL tintise, daca MA tintise... dar mi-a strapuns inima si
din ea au inceput sa cada pene... si fulgi albi. Am aflat, ulterior, ca era ine
vitabila caderea. Glontele fusese confectionat dintr-un aliaj prea dur: un zambe
t, o privire, o mangaiere si multa dragoste; si a fost calit in focul amagirii s
i al deziluziei. De aia am simtit eu ca mi-a strapuns tot sufletul. De aia n-am
murit pentru ceilalti si am murit doar pentru mine.Acum sunt ce mi-am dorit sa f
iu - un uliu. Am gheare, am o privire sticloasa si rece si ma simt puternica. Su
nt puternica. Dar... am uitat sa zbor.
vreau doar sa ti spun ca tacerea ta imi provoaca hemoragii...si tot mai greu ma
ridic...tot mai greu zambesc...
tu nu ai nici o vina...
mi-as dori sa invat sa te iubesc...pt ca am relizat ca dragostea e cu totul altc
eva decat credeam eu ca e...
eu am fost egoista intotdeauna,nu stiam ca iubirea inseamna sa daruiesti...sa ui
ti de tine ,,vroiam sa fiu doar eu in centrul atentiei tale.
am cerut ceea ce poate nu am meritat niciodata...
nu stiu daca te iubesc...
poate ca doar e o iluzie ...
a ...am uitat sa-ti zic ca te-am visat azi noapte...aveai un tricou galben..cu m
arginea verde..eu stateam pe pieptul tau...
am uitat sa-ti zic si ca niciodata eu nu te-am vazut...
...m-am indragostit de tine din poze...ma uit la ele mereu
.....Doamne ce lucruri neinteresante spun...
ma rog pentru tine neincetat...sa gasesti persoana care va sti sa te iubeasca cu
adevarat,care te va face sa te simti cel mai iubit...
stiu ca nu sunt eu aia...si poate de aceea...vreau din tot sufletul sa te uit
daca vei tacea,mai mult te voi iubi...daca ma vei iubi,mai mult te voi uita
oricum nu uita ca tot ce te inconjoara e o parte din mine
Albastrul cerului, Ingeri care vegheaza continu , Cristul din noi... .fiecare i-
si gaseste echilibrul si motivatia de a trai in felul lui.Judecand omulte judeci
pe tine insuti.. Fiecare om traieste si experimenteaza din viata atat cat ii per
mite natura sa, din pacate exista oameni cu parul carunt care nu disting raul de
bine, timpul a trecut pe langa ei iar fiinta din ei paralizata, apatica si aste
nica refuza sa mai realizeze armonia ditr-e trup, suflet si univers.Tot cea ce ne
inconjoara vine din interiorul nostru, energia umana pune in miscare universul d
eci cand degajam o energie pozitiva contribuim la realizarea mult doritului echi
libru.Fiecare din noi e liber sa-si rezolve ecuatia valori, din pacate rezultatu
l sumat se rasfranga asupra tuturor pentru ca spiritul de turma exista in fiecar
e om mai mult sau mai putin
Oamenii sunt ridicoli, uriciosi si insuportabili, sistemul de valori, lumea in c
are traim e aservita materie...o irinie foatre mare.Ideile fundamentale lipsesc
cu desavarsire, denaturarea fiintei umane unii care traiesc in lumea lor abstrac
ta dominata de idei fixe, inflexibile si avaritism o numesc evolutie.Omul stie,
este constient de efemeritatea sa...de aici poate veni egoismul sadic.
Soarele rasare si apune in fiecare zi, nimic din cea ce se petrece in jurul nost
ru nu e la voia intamplari, cauza e urmata imediat de efect.Lipsa unui sistem pr
ovoaca haos..suntem liberi sa alegem intr-e sistem si haos iar cum totul e relat
iv trebuie sa gasim punctul de echilibru, mai multe puncte formeaza o dreapta ..
.iar cand se ajunge la suprapuneri...treburile se complica..
"Daca am fi nemuritori"?, am conserva mai bine valorile, ecosistemul?gandul ca n
atura s-ar putea intoarce candva inpotriva noastra ne-ar mai stinge din dorinta
salbatica de a domina, de a avea totul pentru noi si toate acestea prin orice me
toda mai mult sau mai putin omeneasca.Omul este intr-o lupta continua cu timpul,
gandul ca ani trec si realizarile sunt prea mici din pacate il dezarmeaza de toat
e calitatile si virtutile omenesti iar limita uneori e abisul, pretul e chiar su
fletul.
Ne inselam amarnic crezand ca materia, obiectele si bunurile pe care le detinem
pot substitui viata in complexitatea ei.Inca de la geneza oameni au avut o dorin
ta nestapanita de a avea totul, de a domina...au urmat rand pe rand obiectele, p
amantul, au supus si domesticit animalele dar omul insetat de expansiune si "dez
voltare"cum o numesc unii nu sa multumit, au ajuns sa se supuna unii pe alti, ce
i puternici pe cei slabi, apoi au nascocit clasificari in functie de culoarea pi
eli si statutul lor.Evolutia si stadiul in care ne aflam astazi a fost platit sc
ump prin expluatarea omului de catre om, prin denaturarea fiintei umane care din
pacate "cred" ca nu o sa se opreasca niciodata.
Adormiti printr-e spini si ierburi otravitoare, sleiti in fata materiei toti tre
mura si sunt ingroziti, o povara grea de care nimeni nu vrea sa se desparta crez
and ca totul li se cuvine unii calca in picioare tot ce este insufletit pentru d
obandirea materiei .Avem o singura viata si trebuie sa ne aliniem la standardele
raului, daca nu scurt esti stampilat si aratat cu degetul, catalogat inadaptat.
Eu unul a-si da ani din viata sa traiesc cateva secunde de adevar curat.M-am sat
urat! se face prea mult uz de fals! pana unde? pana cand? Iubirea, singura revel
atie care poate salva sufletul...Un sentiment, o traire discontinua si pretentio
asa, divina care i-ti ofera totul iar uneori te distruge.
Sa nu refuzam niciodata si sa respectam cum se cuvine cel mai frumos dar pe care
l-am primit -Viata. Vreau sa pastrez vie in mine dorinta de a fi om, niciodata
las...chiar daca viata de multe ori este dureroasa nu trebuie sa pierdem dorinta
de a trai, daca unii oameni sunt rai...in ciuda acestui fapt sa nu pierdem dori
nta de a iubi.A-si vrea sa nu pierd niciodata dorinta de a da aceasta mare iubir
e care exista in inima mea, constient ca totul e limitat.Celor incapabili sa ara
te recunostinta hai sa le intindem o mana, sa le aratam ce inseamna ajutorul.Sa
ne pastram ratiunea si simtul dreptati cu orice pret, uneori prejudiciul putem f
i chiar noi.Infrangerea si pierderea sunt dureroase dar sa nu uitam ca uneori pr
etul victoriei e prea mare si chiar rusinos. Sa nu ne pierdem demnitatea si stra
lucirea din privire chiar daca privelistea e infecta si ne intuneca ochii.Hai sa
imbratisam cu drag omul pentru ca intr-un tarziu mainile vor slabi iar parerile
de rau nu sunt de nici un ajutor.Nu vreau sa pierd niciodata dragostea pentru f
amilia mea, ma-si pierde pe mine insumi.Si mai presus de toate nu vreau sa pierd
realitatea ca Cineva ne iubeste cu o iubire nemaginita si ca o singura lacrima
de speranta poate reinvia in noi dorinta de a fi oameni, singura calitate incont
estabila: OMENIA
A-si vrea sa inec in lacrimi fiecare litera, fiecare cuvant pe care i-l astern p
e hartie, in sange si in rusine.Rusinea de a fi om printr-e oameni este cea mai
mare si ingrozitoare traire.Am scris om printr-e oameni?..am gresit...din pacate
omul e departe de cea , ce a-r trebui sa se numeasca om.
Da trebuie recunoscutca idealurile sunt marete, mintile mai luminate..dar suflet
ul?! ..La suflet se mai gandeste cineva?cat o sa mai slujeasca sufletul un trup
bolnav de atata mandrie?Problema mea este cea mai importanta, scopul scuza mijlo
acele sunt niste scuze lipsite de tot cea ce e omenesc.Luand exemplul biblic ne
multumim prin a da vina unul pe celalalt atunci cand gresim.Suntem atat de neint
elesi, dar de cate ori am incercat sa-i intelegem pe altii?cand cineva i-ti spun
e "nu!"...apare imediat constatarea:" nu vrea sa ma ajute" si toate astea fara a
sta o secunda pe ganduri, toate astea pentru ca egoismul si ideia ca esti cel m
ai important, ca problema ta e cea mai mare i-ti chinuie atat de mult sufletul..
.intr-un tarziu totul se rezolva..."problemele vietii".trebuie sa recunoastem cu
fermitate si realism ca atata timp cat problema ta e cea mai importanta, lipsa
bunurilor materiale i-ti creiaza "problemele vietii"...."Bauuuu" .."trezirea"
Da egoismul exista si chinuie sufletul cu sau fara voia noastra.Sunt cateva prob
leme grave la care omul trebuie sa se gandeasca, sa reflecteze profund pentru ca
"omul" care mai exista in fiecare din noi e prea important.
Toata dragostea si consideratia pentru singura valoare incontestabila :OMENIA
O parere strict personala dureroasa si lipsita de orice.