Chipul mamei in lirica romaneasca

Mama, cea mai dulce si gingasa fiinta de pe pamint. Ea reprezinta pentru fiecare un
univers, ea e totul. Datorita ei existam, si datorita ei viata ne este mai usoara.
Pentru fiecare, mama lui este cea mai sfinta, mereu o ridicam la cer. Chipul ei
mingiitor, ochi ei sclipitori, vocea ei duioasa, miinile sale fine, ne face sa zimbim
zi de zi, ne face sa fim fericiti.
Multi au scris despre mama, multi au descris-o pe mama ca pe un inger, i-au dat
puteri unice.
Toti au scris diferit despre mama,dar la sfirsit, toti o fac un idial, o adevarata
zeitate.
Mama, pentru Lucian Blaga, a fost tot, la fel ca si pentru Grigore Vieru.
In ciclu de poezii a lui Blaga despre mama vedem ca copii sunt pentru ea tot, si
invers Mama, noi eram bratele tale,/ Ajungeam marul din virful pomului./ Mama,
noi eram picioarele tale,/ Prindeam capra salbatica din cimp. Din aceste versuri
vedem ca mama era un erou pentru copii, ea facea multe sacrificii pentru ei. In
Apa Cristalina, mama suferea, dar nu arata asta copiilor, pentru a nu-i face
tristi: Mama nu plingea intre noi/ isi lua caldaria si se ducea la fintina. In ambele
poezii copii o vad pe mama mereu tinara Mama mea tinara/ imbodolita ca o
batrina si Mama, noi inca nu eram/ tacerile si lacrima ta/ nici parul carunt.
Vieru a asociato chipul mamei cu tot, a descris-o atit de perfect: Chipul tu,
mam,/Ca o mie/De privighetori rnite./ Lacrima ta:/Diamant ce taie-n
dou/Oglinda zilei.
Despre ochii mamei Blaga spunea Mama, noi eram ochii tai./Vedeam prin
frunze nuca/ si piinea unde nu era, iar Vieru Ochii ti ?/Mri albastre.?
Pe linga acesti doi oameni minunati, multi ai mai scris despre femeia pe care o
iubim toata viata, au scrsi despre munca ei, despre chinul ei, despre puterile care le
are zi de zi, despre grija care o poarta pentru odraslele lor.
Mama a fost, si va ramine, fiinta fara de care noi nu am putea trai, ea este persoana
care ne coloreaza viata.
Multe minuni sunt n univers, dar capodopera creaiunii e tot inima unei mame.
(E. BERSOT )