Sunteți pe pagina 1din 102

MODUL DE CURS no. MODUL DE CURS no.

2 2
CAP. CAP. CAP. CAP.
CAP. CAP. CAP. CAP.
2.1 2.1 2.1 2.1
2.1 2.1 2.1 2.1
PREZENTA APEI IN ELEMENTELE DIN ZID PREZENTA APEI IN ELEMENTELE DIN ZID PREZENTA APEI IN ELEMENTELE DIN ZID PREZENTA APEI IN ELEMENTELE DIN ZID
PREZENTA APEI IN ELEMENTELE DIN ZID PREZENTA APEI IN ELEMENTELE DIN ZID PREZENTA APEI IN ELEMENTELE DIN ZID PREZENTA APEI IN ELEMENTELE DIN ZID


RIE RIE RIE RIE
RIE RIE RIE RIE
2.1.1 UMIDITATEA DATORITA ASCENSIUNII CAPILARE 2.1.1 UMIDITATEA DATORITA ASCENSIUNII CAPILARE
2.1.2 UMIDITATEA DATORITA APEI TEHNOLOGICE 2.1.2 UMIDITATEA DATORITA APEI TEHNOLOGICE
2.1.3 UMIDITATEA PROVENITA DIN CONDENS 2.1.3 UMIDITATEA PROVENITA DIN CONDENS
2.1.4 UMIDITATEA DATORITA APELE METEORICE 2.1.4 UMIDITATEA DATORITA APELE METEORICE
2.1.5 UMIDITATEA DATORITA CAUZELOR ACCIDENTALE 2.1.5 UMIDITATEA DATORITA CAUZELOR ACCIDENTALE
2.1.1 2.1.1 UMIDITATEA DATORITA ASCENSIUNII UMIDITATEA DATORITA ASCENSIUNII UMIDITATEA DATORITA ASCENSIUNII UMIDITATEA DATORITA ASCENSIUNII UMIDITATEA DATORITA ASCENSIUNII UMIDITATEA DATORITA ASCENSIUNII UMIDITATEA DATORITA ASCENSIUNII UMIDITATEA DATORITA ASCENSIUNII
CAPILARE A CAPILARE A CAPILARE A CAPILARE A CAPILARE A CAPILARE A CAPILARE A CAPILARE A APEI APEI APEI APEI APEI APEI APEI APEI
Apa sau vaporii de apa prezenti in elementele de zidarie determina
starea cunoscuta ca umezirea zidariei.
Umezeala poate sa apara din diferite cauze, dintre care cele mai
frecvente sunt:
- -UMEZEALA DATORITA INFILTRARILOR DE APA UMEZEALA DATORITA INFILTRARILOR DE APA care provine din
teren si se infiltreaza in zidarie prin capilaritate sau prin actiunea
fortelor electro-osmozei.
- -UMEZEALA DATORITA APEI TEHNOLOGICE UMEZEALA DATORITA APEI TEHNOLOGICE (apa din procesul de
executie) apare la constructiile realizate recent, dar si la cele vechi,
daca grosimea peretelui este mare si continutul de aer al mortarului
din rosturile interioare nu a putut fi eliminat, iar mortarul nu se
intareste, ramand in stare fluida.
- - UMEZEALA DATORITA CONDENSULUI UMEZEALA DATORITA CONDENSULUI se datoreaza condensarii
vaporilor de apa existenti in aer, atat in interior cat si in exteriorul
elementului de constructie.
- -UMEZEALA DATORITA APELOR METEORICE UMEZEALA DATORITA APELOR METEORICE apare in cazul in care
colectarea si evacuarea apelor pluviale este realizata defectuos, ceea ce
favorizeaza patrunderea apei in elementele de zidarie.
- - UMEZEALA DATORITA UNOR CAUZE ACCIDENTALE UMEZEALA DATORITA UNOR CAUZE ACCIDENTALE cum este
colmatarea drenurilor, infiltratii la rezervoarele de apa, obturarea
jgheaburilor de colectare a apelor meteorice s.a.
Sursele de umiditate in cazul elementelor din zidarie sunt puse in evidenta
in Fig.2.1:
p
i
l
n
d
h
f
c
m
o
+
-
e
b
a
g
a ape meteorice
b patrunderea apei prin
peretii exteriori datorita
vantului
c inghet-dezghet,
actiunea agresiva a
agentilor chimici din
atmosfera
d ploaia care ricoeaza
e condens datorita izolarii
termice insuficiente
f condens datorita racirii
psihrometrice
g vapori de apa
h condens in masa
peretelui
i concentratii de saruri
care atrag vaporii din aer
l infiltrarea directa a apei
din teren
m lipsa de apa
n nivelui panzei freatice
o fortele electro-osmozei
p infiltarea umezelii din
teren
Fig.2.1 Surse ale umezelii n construcii
Ascensiunea capilara este una dintre cauzele majore ale prezentei
umezelii in constructiile vechi, la nivelul subsolului sau imediat
deasupra nivelului terenului natural, respectiv al pavajului strazii
(Fig.2.2).Umezeala datorita ascensiunii capilare poate creste datorita:
- pierderilor de apa din diverse cauze
- nivelul ridicat al panzei freatice
Fig.2.2 Efecte ale ascensiunii capilare a umezelii (igrasie igrasie)
Scurgerile de apa Scurgerile de apa apar accidental din mai multe cauze: apa de ploaie
colectata defectuos, scurgeri din sistemul de drenaj, puturi, lucrari de
colectare a apei dar si apa provenita din condens. Oricare dintre aceste
cauze poate provoca imbibarea intr-o anumita masura a peretilor in contact
cu terenul (Fig.2.3).
Apa subterana Apa subterana este apa care in mod natural exista in pamant la un nivel este apa care in mod natural exista in pamant la un nivel
mai coborat sau mai ridicat fata de nivelul rurilor invecinate mai coborat sau mai ridicat fata de nivelul rurilor invecinate si care variaza in si care variaza in
functie de sezon functie de sezon (Fig.2.4).
a
+
-
a
+
-
Fig. 2.3 Fig. 2.3 Scurgeri de apa in in vecinatatea vecinatatea
cladirii cladirii (a) (a)
Fig. 2.4 apa apa subterana subterana - (a) nivelul
maxim al apei subterane
Umiditatea produsa de apa subterana:
actioneaza asupra constructiilor pe toata durata existentei lor pe toata durata existentei lor (Fig.2.5), cu
exceptia cazului in care elementele de constructie sunt executate cu anumite
materiale;
este caracteristica pentru toate cladirile din aceeasi zona caracteristica pentru toate cladirile din aceeasi zona, construite in
aceeasi perioada, si omogene din punct de vedere al materialelor folosite;
nu apar variatii de-a lungul anului in cotele de crestere ale panzei freatice;
nivelul umezirii este mai ridicat pe fatadele nordice si nord estice, si scazut
pe fatadele expuse radiatiilor solare.
Fig.2.5
Umiditate datorita apei
subterane
Igrasia provocata de scurgeri are caracteristici specifice (Fig.2.6).
- facand foraje in vecinatatea peretelui, pentru identificarea nivelului uscat;
- verficand puturile, drenurile invecinate, etanseitatea rezervoarelor etc.;
- verificarea colectarii corecte a apei provenite din precipitatii;
- decopertarea instalatiilor sub presiune din alimentarea cu apa.
In cazul umiditatii provenite din scurgeri scurgeri , ca si in cazul celor provocate de
apa subterana apa subterana, , exista unele aspecte caracteristice:
- inmuierile sunt evidente, dar in general sunt localizate pe o anumita parte a
cladirii;
- aceste imbibari afecteaza fie o singura cladire o singura cladire, fie un grup definit de cladiri un grup definit de cladiri
invecinate;
- oscilatiile anuale sunt evidente prin cresterea pe inaltime.
Umiditatea provenita din apa
subterana prezinta caracteristici
diferite (Fig.2.7)
Daca nu exista date precise pentru a
determina originea apei subterane,
este necesar sa se faca o examinare
minutioasa a perimetrului cladirii, astfel:
Fenomenul fizic care determina absorbtia si difuzia apei absorbtia si difuzia apei in elementele din
zidarie (Fig.2.7) au legatura cu:
- infiltrarea directa;
- capilaritatea;
- fortele electro-osmozei.
c
b
a
+
-
a fortele electro-
osmozei
b infiltrarea directa a
apei din teren
c ascensiunea
capilara a umiditatii
din sol
Fig. 2.7
Fig. 2.7 Fenomene legate de absorbtia si difuzia apei
in elementele din zidarie
Exista infiltrare directa atunci cand zidaria fundatiei este in contact direct cu
panza de apa subterana. Materialul din care este executata zidaria se imbiba
(se satureaza) cu apa si urca, prin fenomenul de capilaritate, in masa zidariei
(Fig.2.8)
Fig. 2.8 Igrasie in constructiile masive din zidarie
Cand suprafata fundatiilor nu nu este este in contact direct cu apa subterana in contact direct cu apa subterana, apa
ajunge la ele datorita fortelor capilare fortelor capilare (cu cat sunt mai mici granulele si porii
solului, cu atat aceste forte sunt mai puternice). In general, lichidul continut in
doua coloane care comunica ramane la acelasi nivel; atunci cand una dintre
cele doua coloane are dimensiuni minime, care se numesc si capilare.
Lichidul urca fata de coloana invecinata cu atat mai mult cu cat sectiunea
coloanei este mai mica (Fig.2.9), astfel ca nivelul la care urca apa este invers nivelul la care urca apa este invers
proportional cu diametrul porilor proportional cu diametrul porilor.
In materialele higroscopice, cum
este mortarul si majoritatea
materialelor de zidarie, apa prezenta apa prezenta
in zidarie poate depasi 30% in in zidarie poate depasi 30% in
volum volum: de aceea este posibil ca
fiecare mc fiecare mc de zidarie sa retina pana
la 300kg de apa 300kg de apa.
Nivelul Nivelul la care apa se ridica prin
capilaritate variaza in functie de
caracteristicile fizice ale caracteristicile fizice ale
materialelor. materialelor.
Fig. 2.9 Ascensiunea capilara este o functie de diametrul vasului capilar
Capacitatea de ascensiune capilara creste odata cu descresterea Capacitatea de ascensiune capilara creste odata cu descresterea
temperaturii temperaturii (are loc o evaporare redusa datorita lipsei caldurii) si si intr-un
mod mult mai evident odata cu cresterea concentrarii de saruri odata cu cresterea concentrarii de saruri.
In cazul unui perete cu o cantitate redusa de mortar, distribuit in rosturi subtiri,
executat cu grija, capacitatea totala de absorbtie a zidariei tinde sa fie
asimilata cu aceea a materialelor de baza din care este alcatuita zidaria.
Caramida Caramida are o capacitate de absorbtie de 3 la 5 ori mai mare decat mortarul
dintr-un perete bine zidit, material care va facilita ascensiunea capilara a apei,
intrucat zidaria se va comporta similar cu materialul de baza din care este
alcatuita.
Daca in schimb zidaria este executata cu piatra zidaria este executata cu piatra care nu are capacitate de
absorbtie capilara, ascensiunea capilara a umezelii va fi redusa, avand ca
mijloc de a ajunge la suprafata elementului doar starturile de mortar.
Acesta este cauza pentru care romanii au folosit in elevatiile de zidarie
materiale poroase ca roca vulanica (care are o capaciate mare de absorbtie
a apei, dar care are si o buna capacitate de izolare termica) iar in fundatii
au utilizat materiale solide si compacte, ca granitul (silex, cremene).
Cu cat grosimea elementului de zidarie grosimea elementului de zidarie este mai mare, cu atat umiditatea absorbita
din teren este transmisa la o inaltime mai mare. De fapt, la un continut egal de umiditate
(exprimat in procente), peretii cu grosime mare vor avea o cantitate de apa mai
insemnata la suprafata de la care aceasta se poate evapora, indiferent de straturi, astfel
incat, cu cat sunt mai grosi peretii cu atat cantitatea de apa retinuta este mai mare si va
ajunge la niveluri mai ridicate.
Din observatiile efectuate s-au desprins urmatoarele concluzii:
- la stalpii izolati stalpii izolati, nivelul la care se ridica umezeala este egal cu grosimea
acestora (Fig.2.11);
- in peretii exteriori peretii exteriori, inaltimea la care ajunge igrasia variaza de la 1.5~4 ori
grosimea peretelui (Fig.2.12, 2.13);
- in peretii interiori peretii interiori, nivelul superior al igrasiei variaza intre 2~5 ori grosimea
peretelui (Fig.2.14).
11
12
13
14
Ascensiunea umezelii prin capilaritate Ascensiunea umezelii prin capilaritate (igrasia igrasia) datorita fortelor electro-
osmozei este produsa de diferenta de potential electric produsa de diferenta de potential electric care exista intre
straturile care alcatuiesc terenul la nivelului fundatiilor si de zidaria de la
nivelul terenului natural.
Diferenta de potential Diferenta de potential intr-un anumit loc, intre teren teren in cele mai adanci
straturi si zidaria zidaria de la nivelul terenului, depinde de factorii fizico - chimici,
de cantiatea si calitatea apei din teren etc. Nu sunt destul de bine cunoscuti Nu sunt destul de bine cunoscuti
acesti factori si modul in care ei influenteaza asupra fenomenul acesti factori si modul in care ei influenteaza asupra fenomenului electro ui electro- -
osmozei osmozei.
Dupa mai multe experimente a rezultat ca diferenta de potential variaza in
functie de teren, de la 10 la 100 milivolti de la 10 la 100 milivolti (in cazuri particulare diferenta de
potential a fost mai mare de 500 milivolti 500 milivolti)
Diferenta de potential electric Diferenta de potential electric, care este de pol pozitiv de pol pozitiv in infrastructura,
produce forte electro produce forte electro- -osmotice osmotice care transporta apa spre polul negativ al care transporta apa spre polul negativ al
zidariilor din elevatie zidariilor din elevatie.
2.1.2 UMIDITATEA DATORITA APEI TEHNOLOGICE 2.1.2 UMIDITATEA DATORITA APEI TEHNOLOGICE 2.1.2 UMIDITATEA DATORITA APEI TEHNOLOGICE 2.1.2 UMIDITATEA DATORITA APEI TEHNOLOGICE
La constructiile cu pereti de grosime mare pereti de grosime mare (castele, cetati, ziduri de aparare),
umezeala poate sa persiste chiar si cateva secole cateva secole (Fig.2.15). Aceasta se poate
intampla si in constructiile noi, pe perioade scurte. Poate fi interesant sa se
evalueze timpul de uscare.
Evaporarea apei Evaporarea apei continute de
zidarie este mult favorizata daca
peretele este orientat spre soare
si daca aerul cald este deplasat
de vant pe suprafata peretelui.
Evapoarea depinde si de calitatea Evapoarea depinde si de calitatea
si grosimea zidariei si grosimea zidariei. Materialele
mai poroase, cum este caramida
confectionata manual si mortarul
cu intarire in contact cu aerul, se
usca mult mai rapid in comparatie
cu cele cu o structura compacta,
ca mortarele pe baza de ciment si
blocurile silico-calcare, care isi
pierd mult mai greu continutul de
apa.
Fig. 2.15
Experimental, timpul de uscare timpul de uscare se modifica in functie de o lege parabolica :
t = p.s
2
unde s, masurat in cm, reprezinta grosimea peretelui iar p, exprimat in
zile/cm
2
, este coeficientul specific de uscare coeficientul specific de uscare al materialelor care compun
zidaria (Tab.2.1 Tab.2.1).
1.6 Beton structural
1.2 Beton celular (in medie)
1.4 Beton cu agregate din roci vulcanice
0.25 Mortar cu intarire la aer
1.2 Calcar/piatra de var (in medie)
0.28 Caramizi (in medie)
p p MATERIALE MATERIALE
De aceea, in cazul unui perete din
blocuri de piatra calcaroasa
(p=1.2) si mortar de var, cu
grosimea de 2 m, timpul de uscare
va fi:
t = 1.2 x 200 t = 1.2 x 200
2 2
= 48,000 zile, = 48,000 zile,
(aproximativ 131 ani 131 ani) )
Un astfel de timp de uscare timp de uscare poate sa creasca daca este afectat de
fenomene care fac evaporarea dificila, cum ar fi o ventilare slaba, insuficienta
expunere la soare, atmosfera umeda si temperaturile prea scazute.
In Tabelul 2.1 sunt ilustrate valorile coeficientului de uscare pentru cateva
dintre materialele cele mai uzuale.
In diagrama din Fig.2.16 sunt
exprimate in mod aproximativ
temperaturile necesare in functie
de timpul necesar pentru uscarea
materialelor (la acelasi volum,
suprafata si conditii de mediu)
Acest tip de umezeala se manifesta la
suprafata peretelui ca urme de
mucegai si eflorescene (Fig.2.17).
2.17
2.16
2.1.3 UMEZEALA PROVENITA DIN CONDENS 2.1.3 UMEZEALA PROVENITA DIN CONDENS 2.1.3 UMEZEALA PROVENITA DIN CONDENS 2.1.3 UMEZEALA PROVENITA DIN CONDENS 2.1.3 UMEZEALA PROVENITA DIN CONDENS 2.1.3 UMEZEALA PROVENITA DIN CONDENS 2.1.3 UMEZEALA PROVENITA DIN CONDENS 2.1.3 UMEZEALA PROVENITA DIN CONDENS
Condensul apare in functie de
temperatura aerului si de umiditatea lui
relativa. Exista o legatura intre masa
vaporilor continuti in unitatea de volum
de aer atmosferic, la o temperatura si
presiune data, si masa de vapori
necesara pentru a satura aerul la
aceasi temeperatura si presiune. In
functie de temperatura, aerul poate
retine o anumita cantitate de vapori,
pana la o valoare maxima, peste care
el devine saturat, producandu-se
condensul. Cantitatea de vapori care
poate fi retinuta in aer creste odata cu
temperatura. Diagrama lui Mollier sau
versiunea sa, asa-numita diagrama
psihrometrica (diagrama aerului umed -
Fig.2.18) permite punerea in evidenta a
temperaturii la care apare condensul
vaporilor de apa pentru diferite valori
ale umiditatii si temperaturii aerului
atmosferic.

Fig. 2.18. Diagrama psihrometrica
In diagrama, pe abscisa se reprezinta cantitatea de apa cantitatea de apa, exprimata in grame,
continuta de un kilogram de aer uscat, iar pe ordonata - diferitele valori ale diferitele valori ale
temperaturii aerului temperaturii aerului. In interiorul diagramei se afla curbele de umiditate relativa
egala.
Curba umiditatii relative de 100% Curba umiditatii relative de 100%este curba de saturatie curba de saturatie. .
Pentru conditii date ale aerului (temperatura si umiditate relativa) se poate
determina grafic temperatura la care apare condensul.
Fenomenul de aparitie a condensului aparitie a condensului poate produce, in situatii specifice, o
serie de deteriorari la peretii si invelitoarea unei cladiri. Cauzele care
determina aparitia apei din condens si modul de manifestare sunt diferite.
In cladiri, factorii care produc umezeala sunt de trei categorii (Fig.2.19):
- factori interiori
- factori exteriori
- factori constructivi (proiectare sau/si executie defectuoasa)
Factorii interiori Factorii interiori actioneaza atat in incaperile umede (bucatarii, bai, etc) cat
si in spatiile cu destinatii speciale care nu sunt ventilate corespunzator
(spalatorii, bucatarii, localuri aglomerate) sau in prezenta elementelor umede
(pereti de subsol).
Factorii exteriori Factorii exteriori sunt legati de temperaturile exterioare scazute care apar
in anotimpurile reci si care pot genera diferente semnificative intre
temperatura exterioara si cea interioara a peretilor.
a
b
b
b
c
Factori interni:
a vapori de apa
Factori externi:
Tempeatura interioara
Ti > Te
Factori din executie:
b pozitia incorecta a
stratului de termoizolatie
c punti termice
Fig. 2.19
Factori Factori care se datoreaza unei care se datoreaza unei proiectari sau executii defectuoase proiectari sau executii defectuoase:
- capacitatea de transmisie termica (K K) ridicata a peretilor, grosimea
insuficienta sau materialele improprii;
- punti termice punti termice;
- pozitionare incorecta a izolatiei termice pozitionare incorecta a izolatiei termice;
- absenta absenta barierei barierei de de vapori vapori.
Fluxul vaporilor, in miscarea sa, tinde sa treca prin elementele de inchidere ale
cladirii (zidaria) intre fata interioara si exterioara.
Daca suprafetele cu care vaporii ajung in contact au o temperatura scazuta,
atunci vaporii continuti in aer vor depasi limita corespunzatoare valorii de
saturare iar vaporii in exces vor condensa.
Condensul se manifesta prin doua cai, in functie de tipul peretelui exterior:
- pe suprafata materialelor sau a finisajelor;
- in masa elementului;
- pe suprafata materialelor sau a finisajelor cu permeabilitate redusa la difuzia
vaporilor (vitralii, ferestre, suprafete cu finisaje metalice, pereti finisati cu
vopsele sintetice care nu-i lasa sa respire, placaje ceramice, marmura etc.).
Fenomenul este foarte evident, de fapt prezenta umiditatii este evidentiata de
picaturile de apa (Fig.2.20).
2.20
In schimb, in elementele de constructie cu anumite caracteristici de
permeabilitate la difuzia vaporilor (tencuiala din mortar pe baza de var,
caramizi), fenomenul de condens poate avea loc in masa elementului fenomenul de condens poate avea loc in masa elementului, iar
in acest caz umezeala provenita din condens va produce pete (Fig.2.21).
Un exemplu evident il constituie cladirile cu plansee realizate din grinzi plansee realizate din grinzi
metalice metalice. Vaporii care condenseaza pe fasiile de tencuiala mai reci din
dreptul grinzilor, provoaca o modificare a culorii tencuielii. Cateva fasii
caracteristice, mai inchise la culoare, vor fi vizible in cazul acestor plansee.
Fig. 2.21
Condensul Condensul creaza cele mai
grave probleme in elementele
realizate din straturi cu materiale
diferite, atunci cand intre acestea
apare si un strat de izolatie
termica.
Difuzia are loc prin straturile mai
mult sau mai putin poroase, ceea
ce va face ca acestea sa opuna o
rezistenta mai mica sau mai mare
la difuzia vaporilor spre exterior.
Fenomenul de condens ia nastere la valori ale presiunii de saturatie
bine definite in functie de temperaturile diferitelor straturi.
Pe suprafata elementului sunt vizibile efectele sub forma de umflaturi umflaturi,
cu fisuri in tencuiala fisuri in tencuiala, pete pete de de mucegai si mucegai si pete pete provocate provocate de de agenti agenti
bilogici bilogici.
Desi efectele nu sunt vizibile
pe termen scurt, condensul in condensul in
interiorul elementelor de interiorul elementelor de
constructie constructie determina aparitia
umezelii, datorita absorbtiei
capilare care va afecta
elementele invecinate, creind
posibilitatea de a genera, in
timp, diferite degradari
ireversibile ale elementelor
(rugina, mucegai, inghet)
(Fig.2.22).
Fig. 2.22
2.1.4 UMEZEALA DATORITA 2.1.4 UMEZEALA DATORITA 2.1.4 UMEZEALA DATORITA 2.1.4 UMEZEALA DATORITA
APELOR METEORICE APELOR METEORICE APELOR METEORICE APELOR METEORICE
a
c
b
Umezeala din infiltratii datorita
precipitatiilor depinde de cantitatea de
apa preluata de fatada (Fig.2.23). Este
important sa se stabilesca o legatura
intre intensitatea ploii si viteza vantului.
In absenta acesteia, se considera ca
ploaia va cadea vertical si o cornisa va fi
suficienta pentru a proteja intreaga
fatada.
Prezenta vantului va produce o deviatie
a ploii de la verticala, care va depinde de
viteza vantului si de greutatea picurilor
de ploaie, creind o presiune care poate
varia de la cateva kg/mp la 150 kg/mp,
dar in medie viteza vantului nu
depaseste 45 km/h, exercitand o
presiune de aprox. 10 Kg/mp.
a. ploaie verticala
b. ploaie cu vant
c. ricosarea ploii
Apa din precipitatii poate ajunge pe fatada unei cladiri si din alte cauze. In
special in zona cotei terenului poate aparea efectul de ricoeu efectul de ricoeu, daca cladirea
are in jur pavaje, sau daca la suprafata terenului solul este solid, compact.
In acest caz apa care cade cu anumita viteza pe teren, ricoseaza si uda
elevatia cladirii pe inaltimi variabile, de la cativa cm pana la 50-70 cm (Fig.2.24,
2.25 si 2.26).
Fig.2.24
Fig.2.26
Fig.2.25
Efectele ricosarii ploii de
pe trotuar / copertina, pe
suprafata peretelui
Apa meteorica care ajunge in contact cu cladirea poate patrunde in zidarie
datorita unor cauze multiple ca: fisuri, modul de tesere al zidariei, modul de
realizare si compozitia rosturilor de mortar.
Apa de ploaie care vine in contact cu cladirea, poate patrunde prin tencuiala patrunde prin tencuiala,
cand aceasta are discontinuitati in structura sa, sau prin fisuri cauzate de
tasarile diferentiate ale fundatiilor, impingeri ale boltilor, dilatare termica (care
poate provoca o separare intre rostul de mortar si piatra de zidarie), deplasari
ale cladirii in general, provocate de alte cauze, sau prin rosturile dintre
elementele de acelasi tip (panou-panou) sau elemente diferite (panou-cadru)
(Fig.2.27). In anumite zone, in apropierea marii, sarea transportata de ploaie
contribuie la o degradare rapida a zidariei.
Fig.2.2 Fig.2.27 7
Una dintre conditiile care faciliteaza
patrunderea apei este prezenta
caramizilor, chiar si la grosimi mici.
Totusi, nu este recomandabil nu este recomandabil sa se
combata fenomenul aplicand pe zidarie
o tencuiala pe baza de ciment o tencuiala pe baza de ciment,
deoarece aceasta va limita evaporarea
apei provenite din condens continuta in
masa zidariei.
Fig.2.2 Fig.2.28 8
Fig.2.2 Fig.2.29 9
Fisurile larg raspandite Fisurile larg raspandite, ca
rezultat al variatiilor de temperatura variatiilor de temperatura
sezoniere, vor facilta patrunderea
apei (Fig.2.28, 2.29). Cantitatea de
apa care apare in aceasta forma de
umezeala si anume cea retinuta de
perete, nu este mare: este o
umezeala ocazionala, care poate
deveni mai intensa in anumite
perioade ale anului, cu aparitii
repetate la intervale scurte cand
perioada de evaporarea nu este
suficienta pentru a preveni
acumularile de apa.
Patrunderea apei Patrunderea apei are loc in principal prin rosturi prin rosturi,
care absorb apa de 4 sau 5 ori mai mult decat absorb apa de 4 sau 5 ori mai mult decat
caramida caramida; pentru a reduce absobtia la faa
caramizilor, rosturile trebuie sa aiba dimensiuni
reduse si sa fie bine umplute. Daca inainte de a fi
puse in opera caramizile nu au fost umezite umezite, ele vor
absorbi apa din rostul de mortar, intensificand
capilaritatea.
Reducerea dimensiunii rostului de mortar va conduce la aparitia fisurilor
superficiale intre mortar si caramida, ceea ce va favoriza patrunderea apei
(Fig.2.30, 2.31). Din acest motiv, umezeala din precipitatii patrunde in peretii
din zidarie de caramida doar pana la 6-7 cm sub tencuiala, iar uscarea se
poate produce in cateva zile.
O alta cauza frecventa a patrunderii apei sunt fisurile si
deteriorarile/deformarile suprafetelor orizontale (Fig.2.32 - 2.35).
Fig.2. Fig.2. 30 30 Fig.2. Fig.2. 31 31
Fig.2. Fig.2. 32 32
Fig.2. Fig.2. 33 33 Fig.2. Fig.2. 34 34
Fig.2. Fig.2. 35 35
2.1.5 UMEZEALA DATORITA CAUZELOR ACCIDENTALE 2.1.5 UMEZEALA DATORITA CAUZELOR ACCIDENTALE 2.1.5 UMEZEALA DATORITA CAUZELOR ACCIDENTALE 2.1.5 UMEZEALA DATORITA CAUZELOR ACCIDENTALE 2.1.5 UMEZEALA DATORITA CAUZELOR ACCIDENTALE 2.1.5 UMEZEALA DATORITA CAUZELOR ACCIDENTALE 2.1.5 UMEZEALA DATORITA CAUZELOR ACCIDENTALE 2.1.5 UMEZEALA DATORITA CAUZELOR ACCIDENTALE
Apare in dreptul acelor elemente de constructii care sunt in contact cu cantitati
considerabile de apa (rezervoare, sisteme de canalizare, drenuri, burlane,
terase deschise - Fig.2.36, 2.37, 2.38).
Fig.2. Fig.2. 36 36 Fig.2. Fig.2. 37 37 Fig.2. Fig.2. 38 38
CAP. CAP. CAP. CAP.
CAP. CAP. CAP. CAP.
2.2 2.2 2.2 2.2
2.2 2.2 2.2 2.2
PATOLOGIA ZID PATOLOGIA ZID PATOLOGIA ZID PATOLOGIA ZID
PATOLOGIA ZID PATOLOGIA ZID PATOLOGIA ZID PATOLOGIA ZID


RIEI UMEDE RIEI UMEDE RIEI UMEDE RIEI UMEDE
RIEI UMEDE RIEI UMEDE RIEI UMEDE RIEI UMEDE
2.2.1 ACTIUNI DE NATURA FIZICA 2.2.1 ACTIUNI DE NATURA FIZICA
2.2.2 ACTIUNI DE NATURA CHIMICA 2.2.2 ACTIUNI DE NATURA CHIMICA
2.2.3 ACTIUNI DE NATURA BIOLOGICA 2.2.3 ACTIUNI DE NATURA BIOLOGICA
CAP.2.2 P CAP.2.2 P CAP.2.2 P CAP.2.2 P
CAP.2.2 P CAP.2.2 P CAP.2.2 P CAP.2.2 P
ATOLOGIA ZID ATOLOGIA ZID ATOLOGIA ZID ATOLOGIA ZID
ATOLOGIA ZID ATOLOGIA ZID ATOLOGIA ZID ATOLOGIA ZID


RIEI UMEDE RIEI UMEDE RIEI UMEDE RIEI UMEDE
RIEI UMEDE RIEI UMEDE RIEI UMEDE RIEI UMEDE
Prezenta umezelii in combinatie cu diferite actiuni fizice, chimice si biologice,
este una dintre cauzele majore ale degradarii prin eroziune si deteriorarii
legaturilor dintre elementele de constructie.
In continuare vor fi prezentate actiunile (pe tipuri) si degradarile
corespunzatoare.
2.2.1 ACTIUNI DE NATURA FIZICA 2.2.1 ACTIUNI DE NATURA FIZICA 2.2.1 ACTIUNI DE NATURA FIZICA 2.2.1 ACTIUNI DE NATURA FIZICA 2.2.1 ACTIUNI DE NATURA FIZICA 2.2.1 ACTIUNI DE NATURA FIZICA 2.2.1 ACTIUNI DE NATURA FIZICA 2.2.1 ACTIUNI DE NATURA FIZICA
Degradarile de origine fizica apar de regula in combinatie cu efectul unor cauze
ca:
- actiunea vantului actiunea vantului care antreneaza mici particule solide si creaza un fel de
sablare a suprafetei peretelui sau care poate introduce apa sub presiune;
- vibratiile produse de trafic;
- variatii brusce de temperatura cu consecinta directa: dilatarea si contractia.
Ca exemplu, se poate constata ca o tencuiala facuta in perioda calda a anului
se usca rapid iar fisurile cauzate de contractie sunt mai numeroase sau mai
mari decat daca tencuiala ar fi fost facuta intr-un anotimp umed;
- inghet inghet, care produce degradarea suprafetelor imbibate cu apa, prin marirea
volumului in trecerea de la starea lichida la cea solida; inghetul nu depinde
intodeauna de porozitate, ci depinde de multe ori de factorul de imbibare factorul de imbibare.
Evenimentele de origine fizica sunt cauza fenomenelor de degradare pe
suprafete mici, cum sunt fisurile, exfolierile exfolierile (Fig.2.39, 2.40) (degradarile sunt
puse in evidenta prin umflare umflare, urmata de separarea unor straturi subtiri,
paralele intre ele. Placile individuale au grosime constanta, in general de cativa
milimetri si sunt formate atat din materiale intacte cat si din materiale alterate)
Fig.2. Fig.2. 39 39
Fig.2. Fig.2. 40 40
Eroziunea (Fig.2.41 2.44:
desprinderea materialului
datorita unor actiuni
mecanice ale particulelor
solide transportate de vant)
de regula nu produce stari
patologice curente, dar
favorizeaza actiunile
distructive ale apei sau
vaporilor de apa, care pot
patrunde usor prin fisurile
mici din zidarie, ducand la
imbibarea pe toata grosimea
elementului.
Astfel, manifestarile microscopice sunt puse in evidenta de umflarea tencuielii umflarea tencuielii,
cand materialul se decojeste si cade se decojeste si cade.
Fig. 2.43 Eroziune produsa de vant (1)
(antrenare de particule solide)
Fig. 2.44 Eroziune produsa de
vant (antrenare de particule solide)
2.2.2 ACTIUNI DE NATURA CHIMICA 2.2.2 ACTIUNI DE NATURA CHIMICA 2.2.2 ACTIUNI DE NATURA CHIMICA 2.2.2 ACTIUNI DE NATURA CHIMICA 2.2.2 ACTIUNI DE NATURA CHIMICA 2.2.2 ACTIUNI DE NATURA CHIMICA 2.2.2 ACTIUNI DE NATURA CHIMICA 2.2.2 ACTIUNI DE NATURA CHIMICA
Apa care ajunge in contact cu suprafetele elementelor de constructie este
transportatorul principal de saruri si substante chimice care determina
degradarile de natura chimica degradarile de natura chimica. Aceste se datoreaza:
- poluarii mediului inconjurator poluarii mediului inconjurator datorate ceei prezente in aer, formata din gaze,
diferite particule, acid sulfuric etc.;
- -iesirii la suprafata a apei bogate in saruri iesirii la suprafata a apei bogate in saruri, prin capilaritate.
Degaradari chimice Degaradari chimice
Degaradrile datorita poluarii mediului inconjurator datorita poluarii mediului inconjurator au ajuns in prezent sa aiba o
larga de raspandire in marile centre urbane datorita automobilelor, a incalzirii
si a zonelor industrializate. Pe langa zonele afectate de umezeala, gasim de
multe ori in elementele de zidarie eflorescente albicioase sau erodari
superficiale care indica actiunea unui agent chimic actiunea unui agent chimic, datorita reactiei dintre reactiei dintre
componentele peretelui, apa si compusii poluanti prezenti atat i componentele peretelui, apa si compusii poluanti prezenti atat in apa cat si in n apa cat si in
atmosfera atmosfera.
Acestia sunt:
- sulfatii
- clorurile
- carbonatii
- azotatii
- eflorescentele.
Sulfatii si sarurile derivate din acidul sulfuric (H
2
SO4) sunt prezente in
atmosfera ca reziduuri din combustia benzinei, dar in special din arderea
combustibilului folosit la incalzire care contine anhidrida sulfuroasa. Este
foarte periculos pentru materialele componente ale zidariei, in special daca
reactioneaza cu carbonatul de calciu (CaCO
3
).
Se produce o crestere in volum a tencuielii, iar in timp se erodeaza. Acesta
este motivul pentru care gravarile in piatra de calcar ale cladirilor istorice sunt
tot mai greu lizibile (Fig.2.45).
Sulfatii pot fi foarte usor gasiti in zidarie si din alte cauze:
- pentru ca ei reprezinta materialele de baza in procesul de executie si in
apa de amestec a mortarului;
- prin ascensiunea capilara a apei care contine sulfati;
- prezenta microorganismelor capabile sa metabolizeze sulfura in sulfati;
- apropierea mrii (in acest caz, sufatul de magneziu) - MgSO
4
.
Deteriorarile tipice acestor saruri Deteriorarile tipice acestor saruri sunt erodarile erodarile datorate capacitatii lor de datorate capacitatii lor de
a produce eflorescente a produce eflorescente pe seama materialelor care compun zidaria, datorita
cristalizarii apei (sulfatii au capacitatea sa cristalizeze in prezenta unor
cantitati de apa diferite) cu o crestere insemnata a volumului si ca urmare a
variatiei de presiune in interiorul peretelui sau a tencuielii pe care se dezvolta.
Fig. 2.45 Eroziunea produsa de sulfati Fig.2.46 Desprinderea tencuielii
Prezenta acestor saruri se observa odata cu sfaramarea elementelor sub forma
de nisip, din cresterea nivelului conturului, din separarea stratului de tencuiala
si din eroziunea superficiala (Fig.2.46).
Nu intodeauna petele de umezeala sunt prezente atunci cand apar aceste
fenomene, deoarece apa care permite procesul de sulfatare este eliminata sub
forma de vapori
Clorurile sunt saruri care rezulta din
acidul clorhidric (HCl). Ele sunt
prezente ca cloruri de sodiu mai ales
in zonele de din apropierea marii.
Clorura de sodiu are in primul rand un
efect fizic. Sarea care precipita dintr-o
solutie saturata ocupa un volum mai
mare decat acela al solutiei. Sa
consideram de exemplu apa sarata
(apa care contine cloruri de sodiu)
care patrunde intr-o fisura si care
ulterior se evapora cu depunerile de
saruri corespunzatoare.Incetul cu
incetul fisura se colmateaza pana cand
o noua umezire va dizolva sarea,
obtinandu-se o solutie saturata, care
ca urmare a evaporarii va produce
despicarea, fisurarea materialului si, in
final, a peretelui (Fig.2.47).
Fig. 2.47 Degradare produsa de
sarurile acidului clorhidric
Clorura de sodiu poate ajunge in fisuri si datorita actiunii vantului, dar si prin
capilaritate. Clorurile sunt foarte periculoase si apar in apa de amestec a
mortarului, in special atunci cand hidratii de calciu ajung in contact cu clorurile
de magneziu, cand se obtin clorurile de calciu care sunt higroscopice (pe
langa apa ele absorb si vaporii din atmosfera):
Carbonatii sunt saruri derivate din acidul carbonic (H
2
CO
3
).
Carbonatarea este un fenomen in cadrul caruia substantele organice pierd
oxigen si hidrogen, fiind imbogatite cu carbon. Acest process se datoreaza
bioxidului de carbon (CO
2
). Bioxidul de carbon este compusul cel mai
oxigenat al carbonului si rezulta din combustia substantelor organice fine sau
din descompunerea lor.
Un exemplu tipic de carbonatare este contractarea mortarului.
Cea mai mare paguba in cladiri produsa de alterarea carbonatilor o constituie
manifestarile de tip Karst manifestarile de tip Karst (Fig.2.48) care apar ca o consecinta a spalarii
bicarbonatului de calciu [Ca(HCO
3
)
2
], element care transforma carbonatul de
calciu din recipiente in apa si in dioxid de carbon si mai departe in acid
carbonic:
Fig. 2.48 Deteriorarea datorita bicarbonatului de
calciu
Azotatii Azotatii sunt o grupa de
saruri saruri care care deriva deriva din din acidul acidul
azotic azotic HNO3 si din acidul
azotos HNO2.
In mod normal ei sunt
higroscopici (face exceptie
azotatul de potasiu) si foarte
solubili in apa. Originea
azotatilor este legata de
fenomenul de descompunere
a materialelor organice.
Prezenta lor este intensificata
de folosirea acidului azotic ca
ingrasamant. In sol, acestia
se gasesc sub forma de
azotat de sodiu NaNO3.
Dintre azotati, cel mai
periculos pentru constructii
este azotatul de calciu.
Alte fenome tipice de degradare chimica sunt eflorescentele eflorescentele. Ele apar ca
pete albicioase, curate sau amorfe, de natura alcalino-pamantoasa. Ele sunt
formate din sulfati, carbonati, nitrati etc., care se pot afla in materialele de
baza ale zidariei sau in pamant.
Eflorescentele Eflorescentele se formeaza in contact cu umezeala care urca din teren prin
capilaritate sau care patrunde datorita infiltratiilor directe din exterior.
Formarea eflorescentelor se datoreaza prezentei ceei in atmosfera, care
favorizeaza reactiile descrise anterior, interactionand cu calcarul din zidarie,
formand astfel sulfatul de calciu care are ca urmare formarea de cristale.
Daca umezeala provine din teren, ea este deja saturata cu saruri; ca urmare a
evaporarii, se depoziteaza pe suprafetele libere a peretilor producand
depozite pe fata exterioara si obturarea multiplelor canale din apropierea
aceleiasi suprafete. Totul se transforma intr-o crusta superficiala localizata la
baza elevatiei din zidarie.
Atunci cand va avea loc un nou transport de umezeala din sol, aceasta crusta
blocheaza posibilitatea sa de a ajunge la perete, astfel ca se ridica la cote mai se ridica la cote mai
inalte inalte, formand noi cristale in vecinatatea primelor formand noi cristale in vecinatatea primelor care sunt impinse spre
exterior, prima crusta iesind din planul suprafetei peretelui si generand
fenomenul de avarie care continua apoi in acelasi mod.
Un fenomen aparent asemanator cu eflorescenta, dar fundamental diferit, are
loc in cazul mortarului de var.
Mortarul de var se deterioreaza atunci cand exista o dubla circulatie a
umezelii, din exterior spre interior si invers, la aceeasi fata.
Acest fenomen poate avea loc numai deasupra terenului si pornind de la
exterior: din reactia apei meteorice cu CO2,in combinatie cu CaCo3 din perete,
odata cu incetarea ploii urmeaza procesul de uscare a suprafetei, producand o
revenire a apei catre suprafata, de data aceasta saturata cu saruri de calciu.
Evaporarea apei si a sarurilor de CO2 in exces, duce la formarea carbonatului
de calciu care precipita sub forma unui invelis superficial (Fig.2.49, 2.50).
Fenomenul tinde sa se stabilizeze deoarece stratul format creste densitatea
superficiala a peretelui, inchizand progresiv porii si blocand patrunderea in
continuare a apei provenite din ploi.
Fig.2. Fig.2. 49 49
Fig.2. Fig.2. 50 50
2.2.3 ACTIUNI DE NATURA BIOLOGICA 2.2.3 ACTIUNI DE NATURA BIOLOGICA 2.2.3 ACTIUNI DE NATURA BIOLOGICA 2.2.3 ACTIUNI DE NATURA BIOLOGICA
In cazul degradarilor de natura biologica, apa este fara indoiala una dintre
principalele cauze care stau la baza dezvoltarii ciupercilor si a mucegaiului,
care gasesc in aerul umed mediul propice de dezvoltare.
Degradari bilologice
Fenomenele care au loc se evidentiaza prin aparitia petelor de culoare inchisa
(maronii sau negre - Fig.5154). Acestea sunt produse de factori de natura
organica, cum sunt impuritatile continute in ciment sau in agregatele de
pietris. In prezenta sarurilor alcaline continute in liant si a umezelii, materialele
oganice sunt dizolvate si transportate spre suprafata zidariei unde se
depoziteaza datorita evaporarii apei. Ele sunt vizibile ca niste pelicule subtiri
(crusta neagra) a caror grosime variaza de la 0.5 la 3 mm, care acopera
pietrele si, pe masura trecerii timpului, grosimea lor tinde sa creasca si sa
devina poroase, creind astfel o diferenta intre modul de comportare a crustei
si cel al pietrei. De regula apar in zone ferite de ploaie, dar pot sa apara si in
zone unde pietrele mentin sau ajung repede la o temperatura scazuta, iar ca
urmare, la contactul cu aerul cu continut insemnat de vapori de apa si
temperaturi ridicate, se produce condensul.
Fig.2. Fig.2. 51 51
Fig.2. Fig.2. 52 52
Fig.2. Fig.2. 53 53 Fig.2. Fig.2. 54 54
Pentru a verifica ponderea sarurilor ponderea sarurilor care ar putea produce aparitia petelor
intunecate, se poate face foarte usor o verificare la fata locului.
Va fi nevoie sa se extraga din zidaria veche (neafectata de eflorescente sau
pete) o proba cu diametru de 4 pana la 7 cm si cu o lungime de aproximativ
15 cm, dupa care va fi necesara o proba cu aceleasi dimensiuni, realizata din
zidaria noua.
Aceste doua probe sunt fixate intr-un mortar cu aceleasi caracteristici ca acela
care va fi folosit in executie, dupa care se vor imersa in apa provenind de la
aceeasi sursa ca si cea folosita la prepararea mortarului (Fig.2.55). Apa va
trebui sa acopere probele in intregime. Dupa patru sau cinci zile probele se
scot din apa si se lasa sa usuce in aer liber.
Daca mortarul nu contine
saruri solubile sau materiale
organice, probele vor ramane
nealterate, iar in caz contrar,
pe suparafata lor se va
observa inceputul formarii
unor eflorescente albicioase eflorescente albicioase
sau pete inchise la culoare pete inchise la culoare. .
Fig.2. Fig.2. 54 54
CAP.2.3 METODE I INSTRUMENTE DE MSURARE CAP.2.3 METODE I INSTRUMENTE DE MSURARE CAP.2.3 METODE I INSTRUMENTE DE MSURARE CAP.2.3 METODE I INSTRUMENTE DE MSURARE
CAP.2.3 METODE I INSTRUMENTE DE MSURARE CAP.2.3 METODE I INSTRUMENTE DE MSURARE CAP.2.3 METODE I INSTRUMENTE DE MSURARE CAP.2.3 METODE I INSTRUMENTE DE MSURARE
A ZID A ZID A ZID A ZID
A ZID A ZID A ZID A ZID


RIEI UMEDE RIEI UMEDE RIEI UMEDE RIEI UMEDE
RIEI UMEDE RIEI UMEDE RIEI UMEDE RIEI UMEDE
2.3.1 COMPORTAREA MATERIALELOR COMPONENTE 2.3.1 COMPORTAREA MATERIALELOR COMPONENTE
ALE ZIDARIEI LA ACTIUNEA APEI ALE ZIDARIEI LA ACTIUNEA APEI
2.3.2 MASURAREA UMIDITATII AERULUI 2.3.2 MASURAREA UMIDITATII AERULUI
2.3.3 MASURAREA UMIDITATII ZIDARIILOR 2.3.3 MASURAREA UMIDITATII ZIDARIILOR
2.3.4 REPREZENTAREA GRAFICA A UMIDITATII 2.3.4 REPREZENTAREA GRAFICA A UMIDITATII
PERETILOR PERETILOR
Metode de masurare Metode de masurare
Exista diferite metodologii metodologii si aparate aparate pentru masurarea
umezelii in zidarie. In acest scop, este foarte important sa se
cunoasca umiditatea din incaperea invecinata, realizabila prin
masurarea umiditatii aerului. Principalele aspecte ce se vor
trata:
- comportarea la actiunea apei a materialelor componente materialelor componente ale
zidariei;
- comportarea peretilor peretilor la actiunea apei si masurarea
continutului de umiditate;
- masurarea umiditatii unei incaperi incaperi;
- masurarea umiditatii aerului aerului;
- formarea apei de condens condens;
- masurarea umiditatii zidariei zidariei;
- reprezentarea grafica a absorbtiei de apa absorbtiei de apa a unui perete:
sectiuni umede;
- reprezentarea grafica a umezirii: diagrama sectiunilor umede.
2.3.1 COMPORTAREA MATERIALELOR COMPONENTE 2.3.1 COMPORTAREA MATERIALELOR COMPONENTE 2.3.1 COMPORTAREA MATERIALELOR COMPONENTE 2.3.1 COMPORTAREA MATERIALELOR COMPONENTE
ALE ZIDARIEI LA ACTIUNEA APEI ALE ZIDARIEI LA ACTIUNEA APEI ALE ZIDARIEI LA ACTIUNEA APEI ALE ZIDARIEI LA ACTIUNEA APEI
Este posibil ca pe baza unor experiente simple, care se pot face la fata
locului, sa se determine coeficientul de imbibare al materialelor.
Materialele de constructii absorb apa in diferite moduri, in functie de
caracteristicile lor.
Masurarea cantitatii absorbite este data de coeficientul de imbibare coeficientul de imbibare care
reprezinta cantitatea de apa, exprimata in volum, absorbita de o proba
complet submersata in apa.
O alta metoda relevanta este amorsarea amorsarea, care reprezinta capacitatea pe care
o are un material partial submersat de a-si umezi acea parte care nu se afla
sub apa. O astfel de capacitate poate fi exprimata atat prin cantitatea in
procente, cat si in grame, a apei absorbite in unitatea de timp. Trebuie pusa
in evidenta comportarea materialelor de constructie in ceea ce priveste
fenomenul de evaporare a apei pe care o contin si viteza cu care aceasta
are loc.
Coeficientul de imbibare Coeficientul de imbibare C C
ip ip
reprezinta
o cantitate de apa moderata in [%]
greutate, care patrunde intr-o proba la
presiune normala:
G
G G
C
m
ip

=
Din literatura curenta se pot gasi tabele cu procentul de apa pe volum
continut de diferite materiale, in conditii de submersie totala (Tabelul 2.2).
0.1-0.3% Bazalt
0.1-0.6% Granit
0.2-0.7% Porfir
l 4% Calcar compact
1.5-7% Gresie
l 20% Caramizi de calitate (compacte)
20% Mortar de var
20% Mortar de ciment
20% Travertin
l 25% Calcar moale
35% Caramida
35% Mortar de var sau cu cenusa
vulcanica
50% Caramida (manufactura)
50% Tuf
Coeficientul de imbibare Materialul de constructie
Cea mai puternica absorbtie o va avea mortarul
din cenusa vulcanica (pozzolana) si caramizile
galbene. Mortarul din nisip si var absoarbe mai
putina apa decat cel de var si alte materiale
impermeabile, la care absorbtia este redusa.
Interesanta este comportarea probei obtinute prin
aplicarea unei caramizi lipite cu mortar, caz in
care viteza diferita de ascensiune a apei este
foarte vizibila.
Calculul amorsarii Calculul amorsarii in cazul diferitelor materiale se face mentinand in apa o
proba in pozitie verticala, intr-un recipient inchis, nivelul apei fiind completat in
permanenta, pentru a pastra constanta suprafata de absorbtie a probei, pe o
adancime de cativa centimetri (Fig.2.56).
Capacitatea mare a amorsajului (cantitatea in greutate, absorbita in unitatea de
timp, pe unitatea de suprafata) este data de caramizi, in timp ce tufurile si
mortarele au viteza de absorbtie mai redusa viteza de absorbtie mai redusa: mortarul de var si nisip are o
capacitate si viteza de absorbtie mult mai mare decat mortarul pe baza de var
si cenusa vulcanica, chiar daca absoarbe mai putina apa.
Mortarul de ciment este de 10 ori mai lent in absorbtia apei dec Mortarul de ciment este de 10 ori mai lent in absorbtia apei decat mortarul de at mortarul de
var var, iar daca este impermeabil, el devine de 60-70 ori mai lent.
Fig.2.56
Nivelul la care se ridica amorsajul variaza mult de la material la material in
functie de densitatea capilarelor. Inaltimea maxima de amorsare se obtine la
caramizile poroase. Cele mai greu permeabile sunt pietrele naturale din cele
trei grupe: granit, calcar si bazalt.
In urma testelor efectuate pe probe de materiale imersate in apa la 1/5 din
inaltimea lor, s-au obtinut rezultate foarte relevante (Tabelul 2.3), pe baza
carora se poate trage concluzia ca pietrele naturale au o comportare diferita in
functie de imersie.
In cazul caramizilor, comportarea este aproape identica.
Tabelul 2.3
14.5 15.0 15.8 15.8 21.7 Beton poros
(p.s.1040)
5.5 5.8 9.1 12.0 13.9 Clincher (p.s.1350)
18.0 23.7 25.6 26.7 28.1 Gresie usoara
(p.s.1750)
29.7 29.7 29.7 29.7 30.4 Caramida (p.s.1650)
Afara din apa In apa
Absorbtia de apa a peretilor de fatada Absorbtia de apa a peretilor de fatada are loc datorita atragerii in mod
natural, pe scara larga, a umiditatii din atmosfera si ploii care uda fatada
respectiva. O astfel de absorbtie va fi mai mare daca apa care ajunge in
contact cu materialele este sub presiune, ca in cazul in care ploaia este
presata de vant pe fatada.
Absorbtia apei se poate masura intr Absorbtia apei se poate masura intr- -un mod simplu un mod simplu.
Cunoscand puterea de patrundere a apei fara presiune (absorbtia de apa) si
pe aceea a apei sub presiune (patrunderea apei), este bineinteles relevant sa
se inteleaga bine tot ceea ce implica o anumita stare de degradare.
Respectand conditiile de igiena si confort, permeabilitatea la vaporii de apa a permeabilitatea la vaporii de apa a
peretilor este deosebit de importanta peretilor este deosebit de importanta.
Masurarea absorbtiei de apa se face prin mijloace simple.
Dupa pregatirea unei suprafete pregatirea unei suprafete fara depuneri de grasimi, mortare de var,
zugraveli sau alte straturi protectoare, se va preleva o proba dintr-un perete
vechi, fie ca este de ipsos, mortar, caramida sau piatra, se va introduce sub o
sursa de apa, lasand sa cada picatura cu picatura, pana la o cantitate de 0.5
cmc. Cu un cronometru se va masura timpul necesar peretelui sa absorba
apa. Sfarsitul absorbtiei este atunci cand suprafata devina opaca Sfarsitul absorbtiei este atunci cand suprafata devina opaca, intrucat nu
mai este suficienta apa la suprafata care sa reflecte lumina.
Masurarea timpului se va face in secunde secunde. Tencuiala, mortarele de var cu
intarire la aer si caramizile produse manual respira respira in aer in cateva secunde;
alte materiale de constructii au nevoie de un timp mai indelungat. Acest lucru
va face ca permeabilitatea peretilor sa creasca prin deteriorarea materiale permeabilitatea peretilor sa creasca prin deteriorarea materialelor lor,
care implica crearea de spatii libere in special in tencuiala si in rosturile de
mortar.
Materialele care nu absorb Materialele care nu absorb
prima picatura de apa intr prima picatura de apa intr- -o o
ora sunt considerate ora sunt considerate
impermeabile impermeabile. . Eventuala
absorbtie a apei in mai mult
de o ora, practic nu va
genera probleme, pentru ca
viteza de evaporare este mai
mare decat viteza de
absorbtie.
Timpul de absorbtie a apei
pentru diferite materiale de
constructii, determinat prin
incercari, este prezentat in
Tabelul 2.4 Tabelul 2.4.
7 Beton de granulit cu =1000 Kg/mc
10-12 Beton testat pe suprafete proaspat deteriorate (200 kg/mc)
80-100
Beton vibrat, incercat dupa decofrarea din cofraje metalice
(300 kg/mc)
13-15 Beton testat pe suprafete proaspat deteriorate (300 kg/mc)
2 Caramida veche, executata manual
2870 Mortar de ciment (ciment/nisip=1/3) cu adaus de stearati
13
Mortar de ciment (ciment/nisip=1/3) cu adaus de acetat de
polivinil
5 Mortar de ciment (ciment/nisip=1/3)
3600
Tencuiala sau caramida protejata cu vopsea transparenta
din epoxy
3 Tencuiala din mortare mixte
300
Tencuiala din mortar cu intarire la aer cu pelicula
protectoare (aplicata sub presiune-spray) de silicon
2-3 Tencuiala din mortar cu intarire la aer (mortar/nisip=1/1.3)
Timpul in
secunde
Materiale
Masurarea patrunderii apei Masurarea patrunderii apei poate fi facuta direct direct pe
pereti, tencuiti sau nu, sau pe probe sau pe probe extrase preventiv.
Instrumentul de masura este compus dintr-un tub de
sticla gradat, indoit in unghi drept la capatul inferior, cu
sectiune circulara avand suprafata de 1 cmp. Lungimea
tubului masurata de la punctul 0 pana la axul capatul
inferior indoit este de 12 cm (Fig.2.57).
Tubul este fixat pe suprafata verticala a peretelui cu
mastic din plastic, impermeabil, umplut cu apa pana la
nivelul 0. Apoi incepe masurarea timpului, luand ca
unitate de timp 10 min. Testul reproduce patrunderea
apei pe o suprafata de 1 cmp de perete supusa la
actiunea puternica a vantului. In realitate, presiunea
exercitata de vant pe fatada, chiar daca este puternic,
este mica.
Testul la patrunderea apei Testul la patrunderea apei, efectuat pe o suprafata de 1cmp, da in orice caz
valori mai mari decat cele reale valori mai mari decat cele reale: de fapt, apa care patrunde prin acel
centimetru patrat este difuzata prin capilaritate. In practica se presupune ca
fatada are umiditatea variabila pe intreaga suprafata fatada are umiditatea variabila pe intreaga suprafata, asa ca vor exista variatii
fata de valorile obtinute cu aparatul. Difuzia apei pusa in evidenta prin test, nu
poate sa existe atunci cand suprafata absorbanta este extinsa pe intregul
perete.
Fig. 2.57
Pentru a obtine rezultate rezultate
concludente concludente este bine
sa se repete testul in sa se repete testul in
diferite puncte ale diferite puncte ale
peretelui peretelui, cat mai
apropiate; aparatul sa fie
fixat atat in dreptul
rosturilor de mortar cat si
pe pietrele de zidarie.
Dupa masurare, ca date
finale vor fi considerate
mediile ponderate ale
citirilor.
Cantitatile obtinute sunt
mai degraba teoretice teoretice si
trebuie considerate ca
fiind doar informative informative.
0.2 Gresie
0-0.1 Granit
0.1-0.3 Piatra artificiala (ciment si pietris) polizata/lustruita
5-5.5 Beton de granulit (densittea 1000 Kg/mc)
0.7 Beton (200 Kg/mc) (test pe suprafata proaspat degradata )
0.5 Beton (300 Kg/mc) (proba superficiala, degradare recenta)
0.3 Beton (300 Kg/mc) (test la suprafata exterioara, in cofraj)
0 Caramizi vechi uscate, impregnate cu rasina de silicon
3 Caramizi vechi, umede, impregnate cu rasina de silicon
9-10 Caramizi vechi, executate manual
0.1 Mortar de ciment (ciment:nisip=1:4) cu adaus de stearati
4-4.5 Mortar de ciment (ciment:nisip=1:4)
3-3.5 Mortar de ciment (ciment:nisip=1:3)
3-4 Tencuiala din mortar mixt
3.5-4.5 Tencuiala din mortar cu intarire la aer
Patrunderea
apei x 10
minute
[cmc/cmp]
Materiale
Este util Este util sa se faca cel putin o comparatie cu proprietatile higrotermice sa se faca cel putin o comparatie cu proprietatile higrotermice
ale diferitelor materiale de constructii ale diferitelor materiale de constructii. Valorile coeficientului de patrundere coeficientului de patrundere
a apei a apei (cmc/cmp) in cateva dintre materialele de constructii, obtinute
experimental, sunt prezentate in Tabelul 2.5 Tabelul 2.5.
2.3.2 MASURAREA UMIDITATII AERULUI 2.3.2 MASURAREA UMIDITATII AERULUI 2.3.2 MASURAREA UMIDITATII AERULUI 2.3.2 MASURAREA UMIDITATII AERULUI
La fel ca si in cazul umezelii din masa peretelui, este relevanta si prezenta
umiditatii aerului din incaperile invecinate acestuia. Umiditatea aerului este un
nivel higrometric care poate fi masurat prin diferite metode.
Pentru a stabili conditiile igienice ale unei incaperi in raport cu umiditatea ei,
este nevoie de doua masuratori: una referitoare la umiditatea aerului si
cealalta referitoare la umiditatea peretilor.
In aer exista in permanenta o anumita cantitate de vapori de apa care poate fi
masurata si care indica umiditatea relativa - cauza generatoare de disconfort
intr-o incapere umeda.
Diferitele aspecte in virtutea carora se masoara acest fenomen fizic sunt
urmatoarele:
- umiditatea absoluta a aerului, Ua [%], care reprezinta greutatea totala a
vaporilor continuti intr-un mc de aer: greutatea la temperaturi normale poate
varia de la 1-2 grame la 30-40 grame.
- presiunea vaporilor de apa, pv [Pa] care reprezinta forta elastica a vaporilor
masurata in milimetri coloana de mercur: forta care pentru conditii normale de
temperatura poate varia de la 1-2 mm la 30-40 mm coloana de mercur.
Presiunea creste direct proportional cu cantitatea de vapori, adica cu
umiditatea absoluta, sau cu temperatura.
- umiditatea relativa a aerului, Ur [%] este raportul exprimat in procente dintre
umiditatea efectiv continuta in aer la o temperatura data si umiditatea maxima
care poate fi atinsa la aceeasi temperatura. Daca, de exemplu, presupunem ca
la 10 grade, pentru conditii de mediu date, aerul contine 6.6 grame de vapori la
1 mc (iar in cazul in care ar fi fost saturat, ar fi putut contine 9.5 grame), din
relatia 6.6/9.5=70/100 rezulta umiditatea relativa, care este exprimata in
procente: 70%.
Instrumentele de masurare a umiditatii relative sunt diferite:
higrometrul cu fir de par
higrometrul Assman sau psihrometrul
higrometrograful
higrometrul de dispersie
analizatorul Drager
Higrometrul cu fir de par se bazeaza pe
proprietatile firului de par si ale anumitor
fibre organice de a se lungi pe masura
cresterii umiditatii aerului si care da valori
de masurare aproximative (Fig.2.58) Fig.2.58
Higrometrul Assman, sau psihrometrul, este un instrument suficient de
correct, a carui utilizare este practica si rapida. Este compus din doua
termometre identice, amplasate unul langa celalalt pe acelasi stativ, unul este
termometrul uscat, care are bulbul liber ca si cele ale termometrelor
obisnuite, iar celalalt este termometrul umed si are bulbul invelit in materiale
textile, care se pastreaza umede in timpul masurarii, prin intermediul unei
surse de la care apa accede prin fenomenul de capilaritate (Fig.2.59). Odata
masurata diferenta de temperatura dintre cele doua elemente, va fi suficient
sa se caute valorile in tabelele atasate la acest instrument, in care se indica
umiditatea relativa corespunzatoare situatiei reale.
Fig. 2.59
Un alt instrument subsidiar care deriva din primul este un higrometru cu fir de higrometru cu fir de
par atasat unui instrument de inregistrare grafica par atasat unui instrument de inregistrare grafica in forma de tambur rotitor
(Fig.2.60).
O alta versiune este termohigrograful care pe aceeasi hartie gradata
inregistreaza una sub alta diagramele (zilnica, saptamanala sau lunara)
umiditatii relative si ale temperaturilor.
Higrometrul de dispersare se bazeaza pe fenomenul de dispersare/difuzie a
vaporilor de apa printr-o pelicula, fenomen care este strans legat de umiditatea
relativa.
Fig. 2.60
Aparatul Drager (in fotografii sunt vizibile doua modele) este un fel de
acordeon, cu una sau mai multe gauri pe una dintre fee, care au un diametru
de cca. 1 cm si 15 cm adancime, in care poate fi introdusa o fiola speciala.
Apasand analizatorul (la fel ca un acordeon) o cantitate fixa de aer (in cazul
multor modele aceasta este de 100 cmc) este fortata sa intre in fiola. In acest
moment, substantele chimice continute in fiola reactioneaza cu aerul
schimbandu-si culoarea proportional cu cantitatea de umiditate masurata.
Fiolele de proba sunt gradate pentru a permite o citire imediata (Fig.2.61,
2.62).
Fig.2.61
Fig.2.62
Condensul
Cand umiditatea relativa ajunge la saturatie incepe fenomenul de condens,
care reprezinta trecerea apei din stare de vapori in stare lichida si depunerea
ei pe suprafetele reci.
Acest fenomen are loc partial si in incaperile in care masa de aer se apropie
dar nu depaseste limita de saturatie: de exemplu, in straturile de aer in contact
cu pardoseala sau cu peretii reci (din cauza temperaturilor mai scazute ale
suprafetelor).
Intr-un astfel de strat se ajunge usor la starea de saturatie si la formarea apei
din condens: in acest caz obisnuim sa spunem ca aerul este umed, ajungand
sa acopere pardoseala sau peretele cu o pelicula umeda si opaca, in special
atunci cand suprafete lor nu sunt absorbante, cum este cazul peretilor vopsiti
sau placati si al pardoselilor din marmura, gresie etc.
In contextul acestei proprietati de umezire, aerul depinde si de umditatea
absoluta deoarece un metru cub de aer poate prelua o cantitate de umiditate
cu atat mai mare, cu cat mai redus era continutul initial, deoarece umiditatea
absoluta scade pe masura ce scade temperatura; astfel, aerul rece va avea
capacitatea de evaporare cea mai mare.
2.3.3 MASURAREA UMIDITATII ZIDARIILOR 2.3.3 MASURAREA UMIDITATII ZIDARIILOR 2.3.3 MASURAREA UMIDITATII ZIDARIILOR 2.3.3 MASURAREA UMIDITATII ZIDARIILOR
Masurarea poate fi facuta la suprafata la suprafata sau in profunzime in profunzime.
Masurarea la suprafata are ca scop stabilirea cantitatii de apa continuta in
primi 10-20 mm din grosimea zidariei.
Masurarea in profunzime are ca scop sa stabileasca continutul de apa al unui
perete pentru grosimi de 15-20 cm.
Instrumentele de masurare Instrumentele de masurare a umiditatii in elementele de zidarie sunt variate:
Instrumentele folosite pentru masurarea la suprafata la suprafata sunt: aparatul electric aparatul electric
de masurare la suprafata de masurare la suprafata, in versiunea cu ac cu ac, cu electrozi electrozi- -placa placa si aparatul de aparatul de
masurare a microundelor masurare a microundelor.
Instrumentele folosite pentru masurarea in profunzime in profunzime se bazeaza pe
masuratori efectuate pe probe prelevate din grosimea peretelui; acestea sunt:
scara gradata pentru metoda masei, un recipient ermetic din otel pentru
metoda carburilor.
Metoda electrica de masurare la suprafata poate verifica starea de umiditate a
tencuielii pe o grosime de 15-20 mm fara a cerceta si starea peretelui.
Aparatele de masurare la suprafata la suprafata se bazeaza pe rezistentele electrice diferite
ale tencuielii intre doua puncte situate la o distanta fixa, in functie de apa
continuta. Cateva dintre aceste instrumente folosesc electrozi-tija (ace) care se
infig in perete Fig.2.63, 2.64).
Fig.2.632.66
Aparatele de masura cu microundele se bazeaza pe masurarea, in decibeli, a
diminuarii intensitatii unui fascicol de microunde sonore care strabate
intreaga grosime a peretelui. Aceasta tehnica este destul de dificila si
necesita personal calificat pentru utilizarea aparatului.
Procedura de prelevare a probelor Procedura de prelevare a probelor din grosimea peretelui este simpla, dar
trebuie abordata cu grija:
- se colecteaza materialul prin gaurirea peretelui pana la 15-20 cm adancime
cu un tub dinat care face gauri cilindrice: materialul sfrmat rezultat din
forare ramane in interiorul tubului si se aduna, fara a se atinge, intr-o cutie
inchisa. Este mult mai indicat ca proba sa se colecteze din rostul dintre doua
pietre de zidarie, din mortar.
-prelevarea probelor devine mult mai simpla daca exista o foreza electrica foreza electrica,
avand grija sa nu se exercite o presiune prea mare si sa nu se foloseasca un
numar prea mare de rotiri, care ar putea produce supraincalzirea si, ca
urmare, la evaporarea unei parti din umiditate, obtinandu-se astfel rezultate
eronate;
- probele, cu exceptia cazului in care dorim sa facem doar o cercetare
superficiala, trebuie extrase de la o adancime de 15-20 cm, adica dintr-o
zona in care peretele nu mai este influentat de umiditatea atmosferica.
Materialele crapate trebuie puse intr-un borcan de sticla perfect etan si
uscat. Daca aceste borcane sunt apoi pastrate in locuri protejate impotriva
temperaturilor extreme (foarte cald, foarte rece), analiza poate fi facuta
dupa o luna sau chiar mai mult, de la prelevarea probelor.
Borcanele trebuie numerotate pentru a nu fi confundate ulterior.
Cu metoda masei se face o masurare in adancime prin prelevarea unei
probe al carei continut de apa se va masura de doua ori: inainte si dupa
uscarea probei. Diferenta dintre greutatea materialului in stare umeda (Pu)
si cea in stare uscata (Ps) va da masa cantitatii de apa coninut, procentul
de ap stabilindu-se cu relatia:
100 *
Pu
Ps Pu
a

=
O alta metoda pentru determinarea procentului de umiditate al peretilor se
bazeaza pe reactia dintre carbura de calciu si apa (Fig.2.67, 2.68).
Pentru efectuarea acestui test, echipamentul consta dintr-un recipient din
otel care are in interior niste sfere metalice.
Pe capacul recipientului, inchis ermetic, este fixat un manometru pentru
masurarea presiunii interioare.
Masurarea umiditatii peretelui se face astfel:
- se extrage prin forare o portiune de material solid, care se sfarm;
- se introduc in recipient 10 grame din acest praf, extras din perete si 10 grame
de praf de carbura de calciu (aflat intr-o fiola de sticla);
Scuturand energic recipientul metalic, sferele metalice din interior vor sparge
fiola iar praful de carbura de calciu se va amesteca cu cel extras din zidaria
umeda. La acest stadiu, reactia dintre carbura de calciu si ap va produce un
gaz (acetilena) in cantitate proportionala cu cantitatea de ap continuta in praful
extras din perete, aflat in recipient. Din valoarea inregistrata de manometru se
poate stabili procentul coninutului de apa procentul coninutului de apa.
Fig.2.67 Fig.2.68
Reprezentnd sectiunea peretelui interior sectiunea peretelui interior (Fig.2.69), se pot trasa
diagramele pentru celor doua fee ale sale, care in general vor rezulta
simetrice si aproape egale. In cazul peretilor exteriori (Fig.2.70) diagramele
vor diferi, cu tendinta ca la exterior sa se inregistreze o scadere rapida a
umiditatii cu inaltimea, datorita ventilarii naturale de la exterior. Forma
diagramei poate fi normala (continua) sau frnt (neregulata), in functie de
starea peretelui (Fig.2.71). Diagrama sectiunilor umede este folosita foarte
frecvent.
CAP.2.4 TEHNICI DE RESTAURARE CAP.2.4 TEHNICI DE RESTAURARE CAP.2.4 TEHNICI DE RESTAURARE CAP.2.4 TEHNICI DE RESTAURARE
2.4.2 INTRODUCEREA STRATURILOR 2.4.2 INTRODUCEREA STRATURILOR
HIDROFUGE (BARIERE) HIDROFUGE (BARIERE)
2.4.1 AERAREA 2.4.1 AERAREA
Apa prezenta in zidarie produce degradari directe, sau poate produce o
crestere a actiunilor chimice si bilogice.
Scopul interventiilor va fi acela de a reduce la maxim prezenta apei, deoarece
este imposibil sa fie eliminata complet, intrucat zidaria nu va fi niciodata mai
uscata decat mediul in care se afl.
Trei criterii fundamentale vor fi aplicate separat sau simultan in cel de-al doilea
caz:
- aerarea
- prevederea de bariere (straturi hidroizolante)
- evacuarea/eliminarea umiditii
Alegerea criteriului care va fi folosit poate fi influenat de sursa de producere a
umiditatii sau/si de starea in care se afla zidaria.
2.4.1 AERAREA 2.4.1 AERAREA 2.4.1 AERAREA 2.4.1 AERAREA
Criteriul de ventilare se bazeaza pe conceptul de presiune a vaporilor. Apa
este o substanta care in conditii normale se prezinta in stare lichida. Cu
toate acestea, la orice temperatura ea se gaseste si in stare de vapori.
Daca se ia un recipient inchis, plin cu apa, va fi imposibil sa se creeze un
gol la suprafata lichidului, deoarece va exista un proces continuu de trecere
din starea de vapori in starea lichida si invers, pentru a restabili echilibrul
dintre cele doua faze. Marind presiunea , la inceput va condensa o cantitate
mai mare de vapori pentru a pastra echilibrul dintre cele doua faze;
scazand in volum, lichidul se va evapora pentru a menine echilibrul prin
cantitatea de vapori.
Presiunea de echilibru Presiunea de echilibru depinde de temperatura si se numeste presiunea presiunea
vaporilor. vaporilor.
Daca containerul nu este inchis, vaporii se vor dispersa in mediul
inconjurator si, ca urmare, lichidul va continua sa se evapore pana cand
concentratia vaporilor din atmosfera va fi capabila sa exercite presiune.
Acest lucru nu se intampla in spatii mari si nici chiar in cele mici daca sunt daca sunt
aerisite aerisite. Schimbul continuu de aer provoaca evacuarea vaporilor, care
trebuie inlocuiti continuu. Daca lichidul nu se reface, dupa un anumit punct
acesta va trece in intregime in stare de vapori.
Legea ventilatiei se poate aplica atunci cand mediul inconjurator permite
schimbul continuu de aer (caz in care este necesar sa se mareasca suprafata
de ventilatie), sau cand o asemenea conditie poate fi creata. Metodele
utilizate pentru aerare sunt:
- metoda Knapen
- perete exterior cu goluri
- perete interior cu goluri
- tencuiala celulara macroporoasa.
Metoda Knapen permite aerului din masa zidariei sa elimine o cantitate mai
mare de apa. Apa care se intoarce prin capilaritate are o contributie care
depinde de suprafata de ventilatie; o astfel de contributie va fi cu atat mai
mare ca cat suprafata de ventilatie va fi mai mica (egalitatea grosimii).
Aceasta metoda consta in introducerea in zidarie a unui sifon de teracota cu
panta spre exterior. Lungimea gaurii este egala cu jumatate din grosimea
peretelui (sifoanele sunt produse in dimensiuni care merg din 5cm in 5 cm
pana la 40 cm), cu exceptia celor 3 cm necesari pentru amplasarea unei
reele (grtar) la exterior. Partea superioara a reelei trebuie sa se afle la 15
cm de la pardoseala.
Gaurile sunt in jur de trei pe fiecare metru si sunt aliniate pe orizontala.
Sifoanele pot fi aplicate la interior, paralele cu cele de la exterior, asigurandu-
se ca mediul interior sa fie pe cat posibil ventilat (Fig.2.75).
Sifoanele sunt inclinate,
asezate pe un rost de mortar rost de mortar
de ciment poros de ciment poros, compus din:
o parte de nisip fin, doua parti
de nisip grosier, o parte de
ciment Portland.
Sectiunea comuna a sifonului
este pentagonala (Fig.2.76),
dar poate fi si cilindrica sau
rectangulara, in ambele cazuri
avand diametrul de 3 cm.
Fig.2.75
Dorinta de economie in exces a facut ca multe
firme sa produca sifoane din materiale mult
mai economice (argila arsa argila arsa sau terra terra cotta cotta),
alternd proprietatile de absorbtie.
Inclinarea sifonului este necesara pentru a
produce schimbul de aer.
De fapt Knapen a observat ca rasturnnd un
tub umplut cu apa si scufundndu-l in ulei, apa
va curge lsnd sa intre uleiul, datorita
diferentei dintre greutatile specifice.
Fig.2.76
Aerul umed va cobor pentru a lasa locul aerului uscat. Din pacate, aerul isi schimba
greutatea specifica in functie de temperatura (scade odata cu cresterea temperaturii),
astfel ca la temperaturi egale are o greutate mai mica decat aerul umed.
Alte neajunsuri neajunsuri ale metodei ale metodei sunt:
- iarna peretii sunt mai calzi decat aerul exterior, astfel ca aerul nu se elimina (au fost
necesare sifoane spre partea mai inalta);
- daca sifoanele sunt aplicate pe un perete insorit, aerul cald care intra in sifoane, vara,
se raceste si risca sa nu se mai incarce cu vapori sau, si mai rau, ca o parte din
umiditate sa condenseze.
Din acest motiv, aplicarea acestei proceduri nu este costisitoare in timp, iar sezonul
cald o limiteaza (Fig.2.77)
Spatiul de aer este creat la exteriorul peretilor de subsol Spatiul de aer este creat la exteriorul peretilor de subsol pentru a opri
igrasia (Fig.2.78). Vor fi necesare lucrari de sapatura in jurul cladirii, pana
cand se ajunge la fundatii, iar pe urma se vor aseza elemente speciale
prefabricate din beton armat in pozitie verticala, avand partea deschisa spre
perete (Fig.2.79).
Cateva gauri in zidarie vor lega golurile din aceste tuburi cu exteriorul si cu
alte spatii, pentru a permite circulatia aerului (Fig.2.80).
Fig.2.78 Fig.2.79 Fig.2.80
In primul caz In primul caz este asigurata
protectia termica deoarece
spatiul de aer este etan la
apa, migratia vaporilor este
lasata in intregime pe seama
capacitatii de respiratie a
peretelui si care, din acest
motiv, poate sa fie inexistenta
daca peretele este
impermeabilizat.
In cel de In cel de- -al doilea caz al doilea caz, nu
exista izolatie termica datorita
fluxului de aer, cu toate
acestea umezeala este
indepartata.
Cand nu este posibil sa sa creeze un spatiu de aer exterior, sau cand este
nevoie sa se asigure o protectie impotriva infiltrarii apelor meteorice, spatiul de
aer se realizeaza la interior la interior (Fig.2.81): acesta poate fi inchis sau ventilat.
Fig.2.81
Pentru a nu permite
infiltrarea apelor meteorice
este necesar sa se asigure
ca gaurile de comunicare gaurile de comunicare
cu exteriorul sa fie cu exteriorul sa fie
indreptate in jos indreptate in jos.
Spatiul de aer inchis este Spatiul de aer inchis este
absolut ineficient pentru absolut ineficient pentru
eliminarea umiditatii eliminarea umiditatii;
spatiile deschise sunt
eficiente daca se asigura
ventilarea mecanica si daca
umiditatea este absorbita
numai de la fata verticala a
peretelui.
2.4.2 INTRODUCEREA STRATURILOR HIDROFUGE 2.4.2 INTRODUCEREA STRATURILOR HIDROFUGE 2.4.2 INTRODUCEREA STRATURILOR HIDROFUGE 2.4.2 INTRODUCEREA STRATURILOR HIDROFUGE 2.4.2 INTRODUCEREA STRATURILOR HIDROFUGE 2.4.2 INTRODUCEREA STRATURILOR HIDROFUGE 2.4.2 INTRODUCEREA STRATURILOR HIDROFUGE 2.4.2 INTRODUCEREA STRATURILOR HIDROFUGE
(BARIERE) (BARIERE) (BARIERE) (BARIERE) (BARIERE) (BARIERE) (BARIERE) (BARIERE)
Porozitatii zidariei face posibila patrunderea apei, in special cand porii exteriori
comunica direct cu cei interiori. Scopul unei bariere este :
- sa intrerupa comunicarea dintre pori comunicarea dintre pori;
- sa impiedice accesul apei la pori accesul apei la pori.
In primul caz In primul caz, obiectivul poate fi realizat introducand in zidarie suprafete suprafete
impermeabile care intrerup continuitatea impermeabile care intrerup continuitatea.
In cel de In cel de- -al doilea caz al doilea caz se aseaza pe suprafata exterioara a peretilor sau
planseelor un strat de protectie strat de protectie care impiedica apa sa ajunga in contact cu
suprafata poroasa.
Trebuie sa se acorde o mare atentie modului in care actioneaza barierele,
deoarece inchiderea porilor impiedica in acelasi timp si circulatia aerului circulatia aerului,
respiratia respiratia si in cele din urma ventilarea ventilarea; acest lucru poate inrautati situatia,
deoarece apa care curgea inainte de a se face interventia, acuma stagneaza,
umezind zidaria. Pe langa aceasta, cresterea presiunii vaporilor in interiorul cresterea presiunii vaporilor in interiorul
zidariei poate provoaca desprinderea barierei de vapori zidariei poate provoaca desprinderea barierei de vapori.
Evident, lipsa ventilatiei provoaca cresterea nivelului umiditatii in zidarie.
Barnd calea apei Barnd calea apei care circula prin capilaritate, zidaria este saturata sub
nivelul barierei, inrautatind conditiile in incaperile subsolului, daca acestea
exista.
Este important sa se cunoasca caracteristicile zidariei, pentru a nu crea
deteriorari folosind solutii de remediere gresite sau inadecvate solutii de remediere gresite sau inadecvate.
Barierele Barierele pot fi realizate pe baza a doua criterii doua criterii:
1) 1) criteriul fizic: cu substitutia, prin insertie insertie sau introducerea unor materiale introducerea unor materiale
hidrofuge hidrofuge. In functie de elementele de constructie, ele sunt:
a. metode fizice metode fizice utilizate la zidarii
b. metode chimice metode chimice utilizate la zidarii la zidarii
c. metode fizice pentru pardoseli metode fizice pentru pardoseli
d. ecrane superficiale ecrane superficiale
a. Metodele fizice constau in amplasarea de bariere amplasarea de bariere fie pe suprafata
exterioara a zidariei, fie pe aceea a planseelor (invelitori - in cazul planseele
de acoperis, sau bariere aplicate la planseele intermediare).
Pentru inchiderile verticale asezate pe teren sau scufundate in apa, pentru
care principala cauza a prezentei apei este ascensiunea capilara in pereti si
plansee, se aplica ecrane protectoare impermeabile la diferite niveluri ecrane protectoare impermeabile la diferite niveluri.
Veneienii au fost primii care au aplicat ecrane impermeabile la diferite niveluri;
ei au demolat pri din perete la baz, au asezat o folie subtire de plumb si au
rezidit peretele.
Astazi, mai degraba decat demolarea unor parti ale zidariei, se executa
taieturi (fante) pe o adancime si lungime limitata, in functie de tipul zidariei si
de incarcarile pe care trebuie sa le preia, cu tehnologii si metode diverse cum
sunt:
- metoda Massari
- taierea cu fierastraul electric
- taierea cu fir metalic
Metoda Massari Metoda Massari se aplica utilizand o
proba cu diametrul de la 3 cm la 3.5 cm.
Se fac 15 gauri dintr-o singura actiune, cu
lungimea de 40 sau 50 cm, intre care se
executa alte gauri (Fig.2.82). Apoi, zidaria
este uscata uscata si injectata cu mortar epoxidic injectata cu mortar epoxidic.
Este o metoda costisitoare Este o metoda costisitoare, iar in cladirile
istorice poate da nastere unor probleme de
rezistenta, chiar daca nu se produc vibratii.
Fig.2.82
Taierea cu fierastraul electric Taierea cu fierastraul electric este facuta cu doi scripeti, dintre care unul
motor, care intinde si trage un dispozitiv de taiere special cu grosimea de 8
mm. Acesta taie peretele prin rosturile de mortar sau acolo unde peretele este
format din pietre moi (tuf, gresie etc.). Se face o taietura de aproximativ 1 m,
apoi se introduce un strat (placa) din fibre de sticla pe grosimea peretelui
(inclusiv suprapunerile, pentru a nu se crea puni) si cu grosimea de 1 mm.
Pentru a evita caderea zidariei, inainte de a continua taierea, se iau masuri
specifice (impanare sub presiune cu elemente din material plastic), urmate de
injectarea cu rasini (Fig.2.83, 2.84).
a inlaturarea tencuielii
b taierea cu fierastraul
c asezarea alternativa a straturilor din impaslitura de fibre de sticla
a. b. c.
Fig.2.83
Fig.2.84
Taierea cu fir metalic Taierea cu fir metalic se realizeaza facand doua gauri prin care se trece un
fir flexibil si variabil ca lungime, prevazut cu sfere de diamant. Firul, atasat de
un scripete, taie peretele si indeparteaza praful. O astfel de metoda de taiere
este silentioasa si nu are limite in ceea ce priveste grosimea peretelui
(Fig.2.85). Taietura este relizata ca si in cazul taierii cu fierastraul (Fig.2.86).
Fig.2.85
Fig.2.86
HIDROIZOLATIE REALIZATA PRIN TAIERE HIDROIZOLATIE REALIZATA PRIN TAIERE
Metodele chimice Metodele chimice utilizate la zidarii se bazeaza pe introducerea la interior a
unor substante care declanseaza formarea unui strat impermeabil care
impiedica ascensiunea umiditatii prin capilaritate (igrasia).
Formarea stratului hidroizolator Formarea stratului hidroizolator poate fi realizata pe doua cai:
a. difuzie lenta
b. sub presiune
a. Prin difuzia lenta substantele de
impregnare patrund in zidarie printr-
un proces asemanator cu
ascensiunea capilara a umezelii,
fiind lichide.
Dispozitivele se numesc infuzoare
si sunt formate din (Fig.2.87):
- recipient gradat;
- tub de injectie;
- dispozitiv de infuzie in burete
sintetic
Fig.2.87
Scopul acestor interventii Scopul acestor interventii este:
- sa izoleze peretii sanatosi sa izoleze peretii sanatosi de peretii umezi;
- sa mentina planul hidroizolatiei sa mentina planul hidroizolatiei la diferitele niveluri, intre incaperi.
In primul caz In primul caz, perforatiile sunt
verticale, executate la 50 cm
deasupra nivelului la care se
ridica umezeala in peretele
adiacent (Fig.2.88).
In cel de In cel de- -al doilea caz al doilea caz,
perforarile se executa la o
inaltime de 15 si 20 cm fata de
planseul amplasat cel mai sus,
interior sau exterior. Diametrul
gaurilor este in jur de 27 mm si
sunt amplasate la distante de
aproximativ 15 cm.
Fig.2.88
Tratarea se poate face de la o singura fa sau de la ambele fee (Fig.2.89), dar
gaurile nu trebuie sa traverseze complet peretele, pentru a impiedica
substantele sa se scurga la extremitati. Pentru gauri pana la 2 m adancime este
nevoie de masini cu rotopercutor; ciocanul pneumatic este adecvat pana la 4m.
a tratament la una dintre fee
b tratament la ambele fee
a. a.
b. b.
Fig.2.89
Nu se admite extragerea de esantioane (carote). Gaurile sunt injectate cu o
pasta foarte fluida, in cazul in care zidaria este foarte degradata si are goluri
mari. De aceea, se introduce infuzorul si se umplu eventualele fisuri, avand
mereu grija ca substantele injectate sa nu refuleze substantele injectate sa nu refuleze, dupa care incepe
impregnarea.
In zidaria plina In zidaria plina, operatia necesita uneori o zi o zi; alteori cateva ore cateva ore. Deoarece
ultima faza este indepartarea tencuielii, aceasta va impiedica oxigenarea
substantei injectate, care va polimeriza eliberand bioxid de carbon in
atmosfera. Dupa cateva saptamani, polimerizarea este finalizata.
La finalul operatiei, materialul de umplutura este dispersat pe o raza de 20
cm in jurul infuzorului (Fig.2.90).
Fig.2.90
b. Injectarea sub presiune (Fig.2.91) este folosita pentru impregnarea cu
substante care nu sunt solubile in apa. Presiunea (nu mai mare de 5 atm.)
ajuta la reducerea timpului de ipregnare si indepartare a apei din pori.
Operatiunea se desfasoara in mai multe faze, alternand perforarea cu
injectarea.
In prima faza se indeparteaza tencuiala pana la 40 cm sub nivelul celui mai
ridicat planseu, daca este vorba de impregnare pe orizontala, urmarind nivelul
liber al terenului. Sunt facute gauri cu diametrul de 10 mm la distante de 10 sau
12 cm si la adancimi de la 10 pana la 20 cm, in functie de tipul de zidarie. Dupa
saturare aparatele de injectare sunt extrase. Apoi, gaura este prelungita si
reincepe impregnarea (Fig.2.92).
Fig.2.91 Fig.2.92
Pentru zidaria din caramida Pentru zidaria din caramida sunt necesare doua gauri (Fig.2.93 a a), in functie
de modul de tesere. Presiunea este de 5 atm.
Pentru materiale non Pentru materiale non- -absorbante absorbante (Fig.2.93 b b si 2.94) gaurile sunt facute pe
doua randuri (la 15 cm pe primul rand, si la 25 sau 35 pe cel de-al doilea
rand) la adancimea de 20 cm si presiunea de 2 atm (Fig.95).
a. a.
b. b.
Fig.2.93
Fig.2.94 Cazul materialelor
non-absorbante
a pregatirea gaurilor
b pregatirea injectorului
c inceperea injectarii
d injectoare in functiune
Fig.2.95 Fig.2.95
Pentru zidariile uscate zidariile uscate problemele sunt cauzate de golurile neregulate si de
natura materialului prezent in acestea (pamant, substante organice).
Dupa prelevarea probelor pentru studierea consistentei si a morfologiei zidariei,
se realizeaza o pre-consolidare a materialului de umplutura care va duce la
impregnarea (la partea superioara) a peretilor invecinati.
Tencuiala este aplicata la sfarsitul celei de-a treia faze; ea trebuie sa fie
macroporoasa pentru a evita capilaritatea, permitand respiratia.
Metodele fizice Metodele fizice in cazul planseelor sunt folosite pentru evita accesul umiditatii
in elementele de inchidere orizontale (plansee intermediare, finisaje) care in
general sunt produse de condens, de apele meteorice sau ascensiunea
capilara a apei din teren. Aceste dezavantaje sunt evitate prin folosirea unor
ecrane impermeabile (Fig.2.96, 2.97).
Fig.2.96
Fig.2.97
Ecranele superficiale impedica trecerea apei prin zidarie, din mediul exterior
spre cel interior, protejand structura impotriva degradarilor de origine chimica
consecinte ale actiunilor chimice ale agentilor atmosferici, sau/si ale poluarii
atmosferei.
Aceste bariere pot fi realizate cu ajutorul metodelor metodelor fizice fizice sau sau chimice chimice.
Barierele realizate prin metode fizice metode fizice sunt folosite inainte de toate pentru a
anticipa fenomenele de infiltrare si formare a condensului formare a condensului in masa elementului in masa elementului
atunci cand nu exista izolatie termica. In acest caz, vaporii prezenti in incapere
la temperaturi mari, patrund si condenseaza in punctul in care temperatura este
egala cu temperatura de roua, umezind elementul de constructie. Problemele
sunt cu atat mai grave cu cat incaperile sunt au o umiditate interioara mai
ridicata (bai, bucatarii, etc.) si cu cat sezonul rece este mai lung.
Remediul Remediul consta in indepartarea tencuielii, examinarea peretelui si apoi
aplicarea unui strat termoizolator care sa impiedice atingerea valorii
temperaturii de roua. Termoizolatia nu trebuie sa fie traversata de apa sau
vapori deoarece isi pierde calitatile si se deterioreaza. Pentru evita aceste
pericole se aseaza o bariera o bariera de vapori intre izolatia termica si partea umeda si de vapori intre izolatia termica si partea umeda si
calda a mediului calda a mediului si o alta bariera o alta bariera de vapori de vapori pe partea pe care sunt posibile pe partea pe care sunt posibile
infiltratii infiltratii. Bariera de vapori este formata dintr-o membrana impermeabila
(aluminiu sau rasini sintetice).
Cu ajutorul metodelor chimice se realizeaza bariere superficiale sau
impregnari.
Barierele superficiale se executa prin vopsire sau aplicarea unui jet (spray). In
ultimul caz, picaturi disperse se imprastie in atmosfera si se depoziteaza
formand o bariera impermeabila care inchide toti porii. Daca ajung pe plante,
picaturile disperse inchid porii, sufocandu-le. In acelasi mod sunt periculoase
si pentru oameni, de aceea exista masuri specifice care trebuie luate in astfel
de cazuri (Fig.2.99).
Aceste metode care constau in
acoperirea zidariei cu substante
impermeabile (Fig.2.100), au si
dezavantaje, deoarece satureaza
porii la suprafata impiedicand
peretele sa respire, astfel ca
vaporii din interior, atunci cand se
formeaza, pot sa produca umflari
locale ale stratului de hidroizolatie,
distrugandu-l si facandu-l inutil.
Din acest motiv, atunci cand se
opteaza pentru acest tratament
este necesar sa se tina cont de
macro- si mocro-climat, precum si
de caracteristicile zidariei.
Fig.2.100
Impermeabilizarea se poate face cu Impermeabilizarea se poate face cu:
rasini poliesterice care se contracta la intarire formand mici fisuri. Este
recomandabil sa se faca mai multe straturi sau sa se adauge rasini pe baza
de silicon, ca material elastic, in proportie de aproximativ 3%.
copolimeri de clorura de vinil, care costa mai putin, exista solutii gata
preparate si se intaresc la orice temperatura.
Tendinta de a forma pelicule face necesar ca la aplicare substantele sa fie
foarte diluate, pentru a permite o mai buna patrundere (solutii de rasini in
proportie de 20 sau 30%)
R Rasinile epoxidice asinile epoxidice sunt cele mai costisitoare, dar dau rezultatele cele mai
bune. Au capacitate mica de patrundere (de cca.1 mm) iar grosimea peliculei
variaza, urmand neregularitatile suprafetei peretelui.
Impregnarea Impregnarea este diferita fata de hidroizolare. In cazul impregnarii, solutia pe
baza de rasini patrunde in interiorul porilor facandu-i impermeabili. Respiratia
nu este impiedicata; deplasarea vaporilor fiind permisa, obtinandu-se astfel o
reducere a umiditatii interioare in doar cateva saptamani.
Puterea de patrundere variaza de la 3 la 20 mm.
Rasinile folosite Rasinile folosite sunt:
- rasini pe baza de silicon
- stearati de aluminiu, calciu, zinc etc.
- rasini tari
- silicati solubili in apa
Rasinile tari Rasinile tari si si stearatii stearatii rezista bine in mediu alcalin, dar au putere mica de
patrundere; rasinile tari formeaza o pelicula care nu permite respiratia. Daca
sunt adaugate in procente mici (0.1, 0.2%) la rasinile pe baza de silicon, se
obtine cea mai buna solutie de compromis.
Silicatii solubili Silicatii solubili sunt combinatii monomerice de etil-siloxan si de substante
alcaline (sodiu sau potasiu) care reactioneaza datorita acidului carbonic
(produs de umiditatea aerului in combinatie cu bioxidul de carbon) la o viteza in
functie de temperatura; dupa 12 ore , in orice conditii, procesul este complet.
Moleculele de silicat se formeaza in gaurile superficiale, impiedicand
patrunderea umiditatii, dar si o a doua impregnare. Nu in ultimul rand, silicatii
au o stabilitate chimica dezavantajoasa in comparatie cu rasinile pe baza de
silicon, iar rezistenta lor fata de substantele alcaline scade in timp.
Principiul este cel mai rapid si mai spontan.
Problema umiditatii Problema umiditatii este rezolvata este rezolvata daca apa este impiedicata sa ajunga la
zidarie.
Solutiile pentru eliminarea igrasiei Solutiile pentru eliminarea igrasiei sunt aplicate in special la fundatiile
zidariilor si constau in:
- drenuri drenuri
- metode bazate pe electro metode bazate pe electro- -osmoza osmoza
Tehnologiile de drenare constau in realizarea de sapaturi in jurul
elementelor de zidarie ale infrastructurii si executia unei umpluturi din bolovani
si pietris pentru a crea o zona fara caplaritate in jurul cladirii. Un tub instalat la
baza umpluturii colecteaza si evacueaza apa (Fig.2.101).
a sapatura
b dren: (1) hidroizolatie, (2) strat de protectie, (3) dren din piatra.
a. a.
b. b.
Fig.2.101
Cand nu este posibil se se realizeze astfel de sapaturi, se face drenarea la
distanta.Tot in astfel de situatii, se pot executa sapaturi la o distanta care sa nu
provoace alunecari; marimea distantelor este in functie de natura (coeziunea)
terenului. La baza sapaturii un tub colecteaza apa si o indeparteaza
(Fig.2.102); in acest scop, spatiul sapaturii se umple cu piatra pentru a permite
apelor meteorice sa ajunga la tubul colector inainte de ajunge in contact cu
peretele. In jurul cladirii se executa un pavaj care acopera terenul ramas intre
perete si zona de sapatura.
Fig.2.102
In cazul fundatiilor situate intr-un teren saturat cu apa, se realizeaza un perete
absorbant. Daca fundatiile se gasesc intr-un teren saturat cu apa, cu un strat
inferior absorbant (de exemplu pietris) sapaturile sunt executate pana la acest
strat; apele colectate vor fi absorbite de un astfel de teren. Aceasta solutie
poarta denumirea de pu absorbant (Fig.2.103 a si b).
Ca urmare, se va obtine o coborre a pnzei freatice in jurul cladirii.
Fig.2.103
a. a.
b. b.
Metoda electro-osmozei a fost conceputa si patentata in Elvetia, unde
s-au facut primele aplicatii.
Diferenta de potential dintre terenul de la o anumita adancime si zidarie
determina deplasarea apei inspre polul negativ - in acest caz, terenul
(Fig.2.104).
Fig.2.104
Spre deosebire de aceasta, exista si metoda bazata pe principiul inversarii principiul inversarii
polaritatii polaritatii:
Un fir de cupru este pus in contact cu peretele (ingropat sau fixat lejer pe
suprafata), la o inaltime de 80 cm de la pardoseala (Fig.2.105); apoi cateva
elemente din cupru sunt inserate in zidarie si legate cu fir de cupru la distante
de 50 cm intre ele (Fig.2.106).
Fig.2.105
Fig.2.106