Douasprezece reguli spirituale (adab) referitoare la savarsirea dhikr-ului insusi

1) Ne asezam intr-un loc curat in postura pe care o adoptam la primul tashahud din rugaciunea rituala.

2) Mainile se sprijina pe coapse. Se recomanda orientarea spre qibla daca invocatorul este singur; intr-
o adunare, cei prezenti se aseaza in cerc (halaqah).

3) Spatiul in care se desfasoara dhikr-ul se parfumeaza cu arome agreabile.

4) Tinuta, imbracamintea participantilor la dhikr sa fie cuviincioase.

5) Se alege un loc semiumbrit, retras de lume (khalwah) sau chiar o grota.

6) Se inchid ochii. Cand invocatorul inchide ochii, se estompeaza putin cate putin si perceptia prin
simturile exterioare; aceasta "izolare" de exterior este modalitatea prin care va surveni deschiderea
inimii.

7) In timpul practicarii dhikr-ului, invocatorul isi reprezinta mental, in fata sa, imaginea Seicului.
Recomandarea aceasta se numara printre cele mai importante reguli care se cer respectate deoarece
murd-ul progreseaza, datorita ei, in relatia adecvata (adab) fata de Dumnezeu si in culegerea roadelor
pe care le asteapta din partea Sa.

8) Sinceritatea dhikr-ului consta in considerarea cu detasare, de catre cel care invoca, a caracterului
ezoteric (interior) sau manifest (exterior) al invocarii.

9) Puritate (ikhlas) si purificarea tuturor faptelor de orice imixtiuni. Prin sinceritate si puritate,
slujitorul poate atinge statiunea adevarului (siddiqiyah).

10) Alegerea formulei de dhikr care consta in rostirea L ilha ill Allah, fiindca aceasta are, potrivit
initiatilor, efecte exceptionale care nu se regasesc in nicio alta modalitate de invocare. In cazul in care
iluziile si pasiunile individului au disparut in totalitate, Dumnezeu Preainaltul va putea fi invocat doar
cu numele maiestatii (Allah) desprins de formula negarii (l ilha). Atata vreme, insa, cat invocatorul
marturiseste (in sinea sa) persistenta a ceea ce a fost creat, intrebuintarea dhikr-ului continand atat
negarea cat si afirmatia se dovedeste in continuare necesara.

11) Constientizarea semnificatiei dhikr-ului in inima in raport cu diferitele niveluri de contemplare
proprii invocatorilor consta in aducerea la cunostinta Maestrului a tuturor senzatiilor spirituale
survenite in timpul invocarii, pentru ca acesta sa orienteze invocatorul spre adoptarea
comportamentului cel mai adecvat in ceea ce le priveste.

12) In timpul dhikr-ului, cand se rosteste L ilha ill Allah, desertarea inimii de tot ceea ce rezida in
interior in afara de Dumnezeu, fiindca Cel Adevarat este gelos, nu-I place sa vada ca in inima
invocatorului exista si altcineva in afara Sa fara ca El sa fi acordat aceasta permisiune. Daca Seicul n-ar
avea o importanta atat de capitala in educarea murd-ului, acestuia din urma nu i s-ar fi ingaduit sa-si
imagineze persoana Seicului in fata sa, in exteriorul inimii sale. Maestrii sufi pun conditia eliminarii a
orice altceva s-ar manifesta in inima, pentru a permite actionarea lui l ilha ill Allah prin intermediul
inimii, efect care se va raspandi apoi in tot restul corpului.