Douazeci de reguli spirituale (adab) referitoare la dhikr

Fragmente din lucrarea Lawaqih al-anwar al-qudussiyyah fi ma'rifati qawa'id as-sufiyyah a

Seicului Abd el-Wahhab Sha'rani (1493-1565) (in traducerea lui Mohammed Abd as-Salaam)

"Maestrii au stabilit o mie de reguli spirituale referitoare la dhikr, apoi au decis: "Reunim toate aceste
reguli in doar douazeci: acela care nu le pune in aplicare este departe de Deschidere [al-fath]!""

Cinci dintre acestea se refera la ceea ce precede dhikr-ul, douasprezece la momentul savarsirii dhikr-
ului si trei - la ceea ce urmeaza dupa dhikr.

Cele cinci reguli spirituale (adab) referitoare la ceea ce precede dhikr-ul:

1) Cainta sincera (at-tawbah an-nasuh)
Aceasta consta din faptul de a ne cai de tot ceea ce nu ne priveste: spuse, fapte sau dorinte.
Dhun an-Nun Egipteanul afirma: "Cel care pretinde ca se caieste atata vreme cat mai nutreste o
inclinatie mundena este un mincinos!"

2) Marea ablutiune (al-ghusl) sau mica ablutiune (al-wudu') sunt o conditie obligatorie pentru oricine
doreste sa savarseasca invocatia divina, la fel ca si parfumarea vesmintelor si a gurii cu fumigatii,
respectiv cu apa de trandafiri.

3) Pacea interioara (as-sukun = absenta nelinistii) si tacerea (as-sukut = absenta vorbirii) pentru
obtinerea sinceritatii in dhikr
Aceasta consta din ocuparea mentala (fara formularea explicita) a inimii cu "Allah, Allah, Allah", pana
nu mai persista niciun gand alaturi de "Allah, Allah, Allah"; apoi, rostind "L ilha ill Allah", se
armonizeaza si limba cu inima.
Se procedeaza in felul acesta de fiecare data cand dorim sa savarsim dhikr.

4) Apelarea la sprijinul (madad) fortei spirituale (himmah) a Seicului in timpul desfasurarii dhikr-ului,
imaginandu-ne ca acesta se afla in fata noastra si cautand sustinerea influxului sau spiritual, pentru ca
Seicul sa fie insotitorul discipolului in demersul spiritual.

5) A se considera ca apelarea la sustinerea spirituala a Seicului inseamna apelarea la o sustinere
spirituala care emana, de fapt, de la Profet (slaws), pentru ca Maestrul reprezinta un intermediar
(wasitatun) intre unul si celalalt.