Budismul spune c durerea e inerent existenei umane, dar suferina nu e necesar.

Suferina este o durere prelungit mental. Epigonii lui Christos au fcut din suferin
o virtute i au transformat imaginea Tatlui ntr-una a Judectorului absolut,
proiectnd frica uman n imaginea divinului i crendu-l dup chipul i asemnarea
unei umaniti nfricoate. Toate sistemele mistice ale umanitii, n lunga sa
traversare a experienei dualitii, a mprit Fiina n principii antagonice
ireductibile, crend astfel durerea rupturii, a dualitii, a alienrii.
Aceast ruptur este pe cale s fie depit n aceste timpuri pe care le trim
mpreun.
Suntem perfect contieni scriind aceste rnduri, de implicaiile lor: nu numai c
suferina nu este necesar, dar durerea inerent a strii de ncarnare poate fi folosit ca
un extraordinar de sensibil instrument al transformrii interioare.