Experiena durerii

A tri n corp implic a uita adevrata noastr identitate. Ne trezim singuri i orbi,
ntr-o lume uria i dens, n care nu putem percepe mai mult dect cu simurile
omeneti. Asta ne umple de spaim, ne conduce ctre nchidere i pruden, ctre
aprare sau atac, ctre a face strategii de supravieuire. Realitatea uman n
identificare este dureroas, emoiile sunt copleitoare, pe msura scenariilor pe care
le elaborm de la nivelul minii despre realitate. Devenim, n funcie de experiena
noastr de via, nite fiine mai mult sau mai puin nfricoate, judectoare,
proiectm asupra celorlali sau a lui dumnezeu nsui, responsabilitatea pentru
experiena noastr, vinovia pentru durerea noastr i pentru frica noastr. Lipsa de
asumare merge mn n mn cu durerea, judecata i proiecia. Cu toate acestea,
durerea nu dispare. Viaa pare o lupt permanent pentru evitarea durerii, iar atunci
cnd plcerea este disponibil, o refuzm, n numele obinuinei de a suferi. Ba chiar,
cele mai perverse forme de identificare fac din durere o virtute, din suferin o cale
spiritual sau o cerin a destinului, transformnd-o ntr-o dogm.