Sunteți pe pagina 1din 3

thetwilightbest.blogspot.

com Capitolul I
Bella
Era o seara ca oricare alta...singurul lucru la care ma gandeam era "pt fiecare om
in lumea asta exista o pereche..adica nu...sau cel putin da...insa nu cred ca
viata impreuna e facuta pentru toti...chiar mi-as dori sa gasesc persoana aia care
dintr-o atingere sa ma faca sa zambesc,sau care cu un sarut sa-mi fure toate
supararile..." si raspunsul care-mi rasuna tare ca un sunet asurzitor era "fiecare
are perechea lui...cred...dar pt mine inca nu s-a gasit perechea...".Intodeauna
aveam acel vis pe care fiecare cred ca il are:sa fie in locul potrivit,la timpul
potrivit,cu persoana potrivita.

In seara asta,eram eu,eu uitandu-ma la cerul plin de stele ce lumineaza ca un


adevarat reflector....si ce stateam asezata pe o patura verde de iarba umeda de
parca cinva a plans acolo...eram nelinistita...intorceam capul dintr-o parte in
alta..framantata de acea problema....eram atat de bulversata incat nu stiam pe ce
cale sa merg....si apoi....am gandit:"daca pt fiecare exista ceva bun inseamna ca
si pt mine se pregateste ceva..."

Dupa aceste ganduri....o adiere usoara a trecut,aducand cu ea un miros adorabil


de sange proaspat....deja dupa acest miros a inceput o intrega fantezie in capul
meu....am incercat sa ma abtin pt a nu fugi dupa acea vietuitoare dar nu s-a
putut,asa ca m-am ridicat repede si am luat-o la goana...fara sa realizez eu
aveam o putere de a alerga nu ca a unei persoane umane....ci in 3 secunde eram in
apropierea mirosului dulce pandind....Era un om ce se ratacise si a ramas peste
noapte aici in aceasta poienita...Neputan-d a ma stapanii am sarit la gatul lui
potolindu-mi setea...dar nu a fost de ajuns;gatul inca imi ardea,asa ca am plecat
in cautarea urmatoarei prazi...si iata in goana mea..sarind dintr-un copac in
altul,am simtit iar un miros dulceag...de sange am cautat sa vad ce e.Era o
caprioara ce bea apa dintr-un izvor lin ce susura...era atat de gingasa..dar gatul
a inceput sa-mi arda cu putere si am sarit jos langa acea fiinta ucigand-
o....aveam o parere de rau dar nu puteam sa ma stapanesc...

Dupa ce mi-am potolit setea cu adevarat am observat ca cerul isi ia culoarea


rozalie,acea culoare cand roarele incepe sa iasa la iveala si sa incalzeasca
pamantul si asa ca am plecat spre casa..Si iata-ma ca in cateva secunde eram pe
veranda in fata usii,intrand usor pentru a nu ma auzi ai mei...dar oricum azi era
prima zi de scoala...pfff.Ma gandeam:ah!la scoala...oare cum o sa ma pot stapanii
acolo printre atatia oameni?o sa se holbeze la mine toti si poate o sa ma
dezlantui din greseala aratand ce sunt eu cu adevarat..."si mii de intrebari aveam
in cap...

Am urcat in masina..aveam o senzatie de greata necontrolata numai cand ma gandeam


la cati oameni or sa fie acolo...dar o faceam pentru ai mei..vroiau sa fiu mai
sociabila sa intalnesc persoane,sa incep sa ma stapanesc fata de rasa umana,si
poate,sa cunosc si altii ca mine(caci peste tot exista cate una sau doua familii
de vampiri).Inainte sa ajung la scoala primesc un telefon de la mama:

-Ce faci draga mea?

-Bine.Spune ce vrei?

cu un chicot zice :- Pai doar vroiam sa iti zic sa ai grija sa nu musti niciun
baiat caci dupaia devine adevarata vorba aia "NU STA LANGA MINE CA TE MANANC"

-Ok mama!Vorbim acasa

-Bine draga mea!Pa


Uneori mama era asa cicalitoare...si uite ca am ajuns la locul cu pricina,la
scoala.Parcarea era atat de plina incat,sincer,numai un loc era gol,cel pe care l-
am ocupat eu.Coborand din masina toate privirile se atintira catre mine,ca deh!
sun "jucaria cea noua si stralucitoare".Eram revoltata din cauza atatora priviri
si deja buza imi dezvelea incet coltii,dar imediat m-am calmat sperand ca nu a
vazut nimeni nimic.Atat de derutata cautam pe harta scolii clasa de engleza;dar
iata ca am gasit-o.M-am dus,m-am asezat in prima banca de la geam(pt ca era
singura banca libera).Simteam un loc gol in suflet...acesta era din doua
motive:unu eram singura si nu cunosteam pe nimeni,si doi toti se holbau la mine si
nu stiam cat am sa rezist sa arat cine sunt cu adevarat...

Timpul trecea si iata ca aveam deja o luna de cand eram la noua scoala.Era
mai,atunci cand soarele incepea sa aiba putere.Mie una nu-mi placea deloc caldura
si nici lumina(aveam si de ce).Nu am avut prea multe ore azi,dar iata ca s-au
sfarsit...si bine inteles abia asteptam sa plec acasa sa ma infrupt din ceva ,caci
mirosul oamenilor imi dadu batai de cap toata ziua.M-am dus la dulapul meu sa-mi
las cartile si dupa aceea am plecat direct la masina.Privirile tuturor inca ma
enervau.Priveau masina mea de parca era o farfurie zburatoare.Imi venea sa le
zic :"Da nu ati mai vazut o masina cu geamuri fumurii?" dar ma stapaneam...

Am ajus acasa si mi-am lasat in graba ghiodanul pe canapea in living caci aveam o
foame de lup(vorba vine).Am alergat cu toata puterea mea caci focul din gat
devenea din ce in ce mai puternic....am gasit si leacul pentru focul ce ma
ardea:era o puma asezata langa un copac ce tocmai avea si ea o prada;am mers usor
prin spatele ei si agatand-o fara probleme.Inca nu-mi stapanisem setea...inca mai
era putin din focul ala dar era ceva mai stins,asa ca am loat-o la goana iar spre
padurea mare unde erau tot felul de animale.M-am oprit in mijlocul padurii pentru
a adulmeca si am simtit din varful unui munte un miros nebunesc de urs...asa ca am
loat-o inspre acel urs cu un zambet dracesc pe fata.Am dat gata si ursul si am
coborat iar in poienita aceea tacuta unde nu auzeai decar rare ori cate un fosnet
de frunza.Era apusul soarelui.O raza ma atins pe fatza in drumul ei spre apus,nu-
mi placea asta , caci,noi vampirii in lumina soarelui stralucim precum
diamantele.Am asteptat sa treaca dupa mine si m-am asezat jost pentru a lua o
pauza de gandire...pana la urma pauza de gandire s-a transformat intr-o viziune(la
mine erau foarte dese aceste viziuni).Se facea ca eram la scoala si ca langa mine
a venit un coleg nou,care nu cred ca era uman.cred ca era la fel ca mine,si era
nespus de frumos,si m-a sarutat,dar dupa toate clipele frumoase a venit un val de
clipe urate...dar in ciuda lor noi am ramas impreuna,si chiar ne casatorisem.Dar
mam trezit la realitate si mi-am zis in minte "doamne am inebunit!din cauza
gandurilor ce ma strofocau aseara am numai viziuni dastea prostesti...si nu
credeam a fii adevarata acea viziune.La intunecarea cerului m-am decis sa plec
acasa pentru a nu-i speria pe parinti.

In urmatoarea zi eram putin suparata si ingandurata asupra viziunii din ziua


anterioara..Aveam chimie si m-am dus in sala de clasa..deja incepeam sa am ceva
prieteni...asa cred:-? si m-am asezat la mine in banca,iar singura,si iar cu un
sentiment ciudat....in urmatoarele secunde pe usa a intrat un baiat...exact ca cel
vazut in viziunea de ieri...era frumos cu niste ochi verzi si cu un par
blond,ravasit ce scotea in evidenta culoarea ochilor...M-am speriat si nu stiam ce
sa fac,iar el cauta un loc gol intr-o clasa plina...si totusi l-a gasit:pe cel de
langa mine....S-a asezat,si-a scos cartea si a tacut din gura pana la auzirea
soneriei.

Eu,eu eram bulversata si stateam numai cu capul in jos....dupa ore el a alergat


dupa mine si ma tot striga:

-Hei!Hei!
Eu incercam sa ma prefac ca nu aud dar ii urmaream pozitia cu coada ochiului.Pana
la urma m-a prins de umar si m-a oprit.

-Hei vreau doar sa vorbesc cu tine cateva secunde,se poate?

-Da,desigur!

-Numele meu este Jacob.Al tau?

-Al meu este Bella

-Imi pare bine.

-Eh Bella!Ce-ai zice daca asi vrea sa te cunosc mai bine invitandu-te la o cafea
maine,poimaine sau oricand esti dispusa

-Pai....eu.....Mai bine mai vorbim maine ca eu ma grabesc acum

-Ok!pe maine!

-Pa!

Am luat-o la fuga speriata.Nu stiam ce sa fac...era el?sau nu?