Sunteți pe pagina 1din 4

Capitolul II

Jacob(povestit din perspectiva Bellei)


Eram atat de bulversata in privinta lui....de ce asa repede?de ce el? de ce acum?
de ce mi se intampla numai mie???De ce?
Am urcat in masina si am trantit usa cu rapiditate accelerand masina cum nu am
facut-o vreodata...in minte imi rasuna doar vocea lui cu intrebarea pe care mi-a
pus-o,accea de a merge cu el la o cafenea...Ideea imi suradea caci din moment ce
nu l-am simtit ca pe un om inseamna ca nici nu este.....Dar oricum nu mirosea a
om,dar avea o esenta atat de minunata incat atunci cand erai in preajma lui si
trageai aer in piept...imediat te linisteai...si apoi chipul lui atat de dulce si
suav,doar cu cateva cearcane violet sub ochi,si cu tenul lui alb ca de portelan
care erau de neuitat.....
Dupa cateva momente m-am trezit din gandurile mele profunde realizand ca deja am
ajuns acasa....Am incercat sa simulez plictiseala...nu stiu cat de bine mi-a
mers....
Am intrat in casa,aruncand tenesii la intrare,tarand ghiozdanul dupa mine si
urcand scarile "plictisita"....trecand prin fata livingului am observat pe toti:pe
mama cum citea o carte veche,pe tata cu era la televizor si Alice facand niste
schite cu rochii si Jasper aproband-o in toate pe Alice....Era atat de normal
pentru o familie anormala..Am ajuns la mine in camera lasand ghiozdanul undeva
langa usa...tot la Jacob ma gandeam...oare ce sa fac sa accept sau nu...
Dupa cateva secunde aud la usa ciocanind cineva...cine o fi...?
-Intra!zic eu cu un aer plictisit inca stand trantita in pat....Era Rosalie...oare
ce o vrea?presupun ca imi citise gandurile din nou....
-Si...ai de gand sa imi zici si mie de noul baiat?
Eu crezand ca o pacalesc zic...:
-Care baiat?!Nu exista nici un baiat...ce ai?
-Hai stii foarte bine ca pe mine nu ma poti minti....
Oh!acum eram fortata sa ii zic adevarul...Era Rose doar..sora mea incapatanata ce
vroia sa afle mereu totul...si chiar uneori ma enerva ca imi citea gandurile!
-Scuzama ca iti zic,Rose,da poti sa nu imi mai citesti gandurile?zic eu ofensata.
-Iartama Bells dar am fost curioasa si eu cam ce se mai intampla cu tine!
si....deci?
-Deci ce?ii spun eu ridicand dintr-o spranceana...
-Scuze...gata nu te mai intreb...
Si s-a ridicat in directia usii cu o fata suparata...si cu capul in jos...
M-am trantit inapoi in pat si am inchis ochii...imi derulau in minte numai imagini
cu Jacob....cred ca deja ma indragostisem irmediabil de el...deoarece nu puteam sa
dorm,m-am decis sa plec la vanatoare...si gandindu-ma la vanatoare,pe la ora 12
noaptea aud un ciocanit la usa..."oare cine o fii"ma intrebam eu...ma duc sa
deschid si la usa zaresc o silueta perfecta ca a unui manechin,o piele de portelan
si o aroma superba;era Jacob.Am tresarit si l-am intrebat ca face acolo,el
raspunzandu-mi ca a simtit ca voi pleca la vanatoare si poate asa am avea destul
timp sa ne "cunoastem"mai bine...Prima data am ramas socata afland ca si el e
vampir la fel ca mine si mi-am dat seama ca si el trece prin ceea ce trec si eu in
prezenta oamenilor,si mi-am mai dat seama ca de aceea cand a intrat in clasa nu i-
am simtit aroma delicioasa ca aceea a omului...Am ramas ingandurata in tocul usii
de lemn maron,si cu ochii in departare;la un momendat m-a atins pe fata cu
degetele lui lungi si subtiri trezindu-ma la realitate...
-Si?mergem odata...nu am toata viata la dispozitie sa te astept.spuse el cu un
zambet strengaresc pe fata...
-Aaaaa...da...aaaa...ce?...da mergem.Nu mai stiam ce e cu mine incepeam sa tremur
si ochii imi sclipeau.Cred ca partea umana incepea sa ma domine...
L-am luat de mana si am luat-o la fuga prin padure indrumandu-l la poienita prin
care eu vanam,dar si poienita ce-mi stia toate secretele....Am ajuns intr-o zona
unde ursii se gaseau des la fel si pumele...Eu eram cea care conducea...asa ca am
gasit prima o puma ce statea in iarba si dormea...el s-a dus sa caute un
urs...eram la ceva departare si de acolo am auzit ragnetul ursului sacrificat.La
urma ne-am intalnit in mijlocul poienitei,locul unde stateam eu de fiecare data
cand gandeam.Ne-am asezat jos,pe iarba si l-am luat de mana;ochii ii sclipeau la
atingerea mea...
-Deci?Ai de gand sa imi zici si mie povestea ta?spun eu cu o voce..senzuala si o
privire de dracusor..
-Cu o singura conditie?!
-Hai!Care e conditia?zic eu cu o fata ofensata
-Sa mi-o zici si mie pe a ta si sa imi promiti ca nu te vei supara niciodata pe
mine...
"sa nu ma supar niciodata pe el?"nici bine nu l-am cunoscut si avea de gad sa ma
supere?..ohhh..prin vorba asta cred ca avea sa se inample ceva rau
-Ok...zic eu ofensata si cu capul in jos...Incepe tu!
-Pai eu m-am nascut pe 31.nov.1810 si in 1827 m-am imbolnavit de ciuma urmand sa
mor..acolo l-am intalnit pe Stephen ce s-a gandit sa ma transforme pentru a ma
scapa de moarte.Am locuit prima data in padurile din marginea Pheonix-ului timp de
60 de ani si apoi m-am mutat in Londra pentru a merge la liceu...si apoi iata-ma
aici...
-Si cati ani ai?
-Ziua la scoala pretind ca am 17 ani dar in realitate mai am o luna si imi
aniversez varsta de 199 de ani.Spuse el dintr-un foc nelasand urma de
rasuflare.Dar tu cati ani ai?
-Ok...Eu am 382 de ani...
-382?!WOW ar trebui sa iti zic SARUT MANA,chicoti el
-Nu...nu e nevoie....atunci chiar ma simt urat....ma simt intr-adevar batrana...
(nu ca n-asi fii)
-Si povestea ta...ai de gand sa mi-o zici?
-Hmmmm nu prea am ce sati povstesc,odata cu transformarea uitam lucrurile umane in
mare parte...stiu doar ca m-am nascut pe 23 februarie 1709 in Forks(aici)si ca m-a
transformat Carlisle...cam atat!
-Cat mistrer...Cine e Carlisle?
-"Tatal" nostru cum ar veni
-Nostru?Mai ai si frati?
-Da in total suntem transformati 5:Eu,Rose si Emmett,Alice si Jasper....
-Rose si Emmet?Sunt un cuplu?
-Da...Rose a fost gasita la un orfelinat deoarece citeste gandurile,si
transformata de Carlise in 1800 cand a fost gasita in strada aproape degerata si
pe moarte...Iar Emmett..A fost gasit de Rosalie in padurea de la marginea Forks-
ului atacat de un urs grizzly....
-Si cu A..Al...Alice care-i treaba?
-Ea a fost gasita de Carlisle in LA lasata pe o strada infundata,pe moarte din
cauza unei batai primite de la parinti pentru ca a lipsit o zi de la liceu...Si cu
Jasper:Alice l-a gasit aproape mort pe malul raului Senna,in timp ce vana...Da....
-Interesant...
-Dar tu mai ai pe cineva langa tine?
-Da...(cu un aer trist)doar pe Stephen...cel care ma transformat....

Nu-mi aminteam cat de repede au trecut lunile sau cat de repede trecea
timpul....dar gandindu-ma bine mi-am reamintit ca eram in luna octombrie..o luna
de toamna ce venise cu atata repeziciune...Intr-un fel pe mine ma bucura acest
fapt ca in urmatoarele 3-4 luni o sa fie mai intunecat afara pentru a putea iesi
si eu linistita din casa,fara a a ma scalda pe strada intr-o gramada de
sclipici.....Si inca un motiv din care pierdeam cursul timpului :Jacob.Pe fiecare
zi ce trecea deveneam mai apropiati...ne aflasem povestile,secretele,temerile
incat credeam ca suntem iubiti....In fiecare zi ajungeam acasa topaiam fericita pe
scari pana sus,privirile tuturor erau exasperant de mirate de fiecare data pana
cand....Rose si Emmet venisera in "vizita de urgenta" la mine...le puteam citi
gandurile si stiam ca o sa ma bombardeze acum cu mii de intrebari care mai de care
stupide....Dar prinsa cu garda jos...am plecat capul si am spus:"Ma
predau!!"atunci s-a strecurat o licarire in ochii lui Rose,iar pe Emmett deja il
luase rasul,un ras zgomotos cum nu mai auzisem vreodata....
-Spune Bella!Cum il cheama,de unde e , ce e...scuipa tot!!!a strigat la mine cu
niste ochi mari si curiosi
-Ppppai....Jacob,din mai multe locuri...e vampir ca si noi...sssiiii....
-Siii ce ?
-Nimic......
Rose se bosumfla...Emmett o batu pe umar in semn de consolare...dupa o pauza de
cred ca o secuna a inceput Emm...
-Ei bine...micuta familiei are un iubit si nu ne spune?!zise el ridicand o
spranceana si aratandu-si coltii in fata mea in semn de constrangere
-Nu e iubitul meu!!Intelege!Si crezi ca daca ai privirea asta o sa scoti ceva de
la mine??
-Eh...nu ma chinui eu prea mult...oricum stii ca in casa asta nu exista
secrete...si oricum am aflat asta de la Rose;ma tachina el....
-Pai daca ai aflat de la ea de ce ma intrebi??am tipat eu privind-o pe Rose ca pe
o ticaloasa...
-Sa te tachinez si eu..putin...
In urmatoarea milisecunda Em s-a trezit cu o perna in fata ramanand cu o fata
ciudata,cu buzele tuguiate si cu ochii indreptati spre geamul mare ce se deschidea
in doua spre padure....
Atunci mi-am dat seama inainte de a avea vreo viziune ca ce urma era sa fie o idee
originala....o vanatoare cred
-Pai atunci...daca vrei ca Rose sa te lase in pace trebuie sa vanezi cu mine si sa
ne intrecem....daca nu o sa pretind ca esti o lasa miiiiiiiica de tot....
-Pai...sa ma gandesc...ihmmmm...cine ajunge ultimul la stanca din mijlocul poienii
e cel mai uman...am zburat eu pe geam inaintea lui parand ca am trisat....
Dar la un moment dat crezand ca inca nici nu realizase ce am facut aud in spatele
meu:"Hei pitico crezi ca ma pacalesti?"...Am intors fata spre vocea haioasa cu
putin accent spaniol si mi-am dat seama ca e cel mai enervant frate pe care il
aveam...Em....Am vanat repede pentru a-l atata pe Em sa infulece cat mai
greu...Dupa o masa copioasa stateam agatata de o creanga cu capul in jos privind
cum haiosul Emmett pe care il vasusem mai devreme era o fiara....asa pateam toti
cand eram in fata prazii...ne dezlantuiam forta maxima..
-Hai odata Em se auzii din partea casei noastre..presupun ca era Rose care era
ingrijorata..
Asa ca am luat-o la goana printre copaci,prin copaci,pe pietre care un om nu le-ar
putea pasii,si intr-un sfarsit eram acasa....Nu stiam de ce Rose ne stricase
distractia brusc...Brusc mi-a navalit o imagine in minte..Jacob era la usa noastra
cautandu-ma..."what???"mi-am zis in minte..."la ora asta?ce-o vrea?".Credeam ca se
intamplase ceva grav....
Nu puteam sa apar asa in fata lui..eram umpic murdara pe haine de sangele
prazii,parul imi era ciufulit(nu ca eram eu genul de fata care sa se lipeasca de
oglinda in fiecare secunda)dar nici asa...Am sarit sus in camera m-am pieptanat
repede si mi-am strans parul intr-o coada libera la spate,si mi-am schimbat
hainele imediat.Imi luasem hainele ce le purtam mai de mult..cand eram
umana...bluza purpurie cu decolteu in V si jeansi spalaciti ce nu-i purtasem de
cativa ani buni.Intr-un sfarsit am coborat jos.
Jacob era in living impreuna cu mama,tata,Alice si Jasper.Toti se purtau atat de
uman..Ce era cu ei???Dar acum nu mai conta ce se intampla cu ei ci ceea ce se
intampla cu mine...unde era fratele meu cand aveam nevoie de el sa ma linisteasca?
unde era?imi venea sa ragnesc din toate puterile....Dar,pana la urma am pasit mult
prea repede..de parca ma apropiam de moarte asa ma simteam...Cand am intrat in
campul lor vizual,mama si ceilalti au aruncat o privire la mine....
-Hei Bells!Jacob a venit sa te viziteze!
-Da am observat..zic eu cu o oarecare plictiseala insinuata pe fata.Dar in mintea
mea era o agonie totala...
-Buna Bella!zise Jacob tragand usor o mana de la spate si incet incet zarindu-se o
tulpina lunga cu tepi,si mai apoi un manunchi de petale rosii adunate toate la o
lalta pe acel bat smaraldiu...Am ramas uimita...Era un trandafir..Ce uman,dar
totusi era destul de romantic....Cum de in viziunea mea nu am vazut asta?Ramasesem
in mijlocul incaperii cu ochii tintiti spre Jacob.Nu stiam ce sa mai fac.Cel putin
bine ca sunt vampir si nu sunt umana,caci daca eram umana la faza aceasta cred ca
eram rosie din cap pana in picioare.El era atat de fermecator..nu stiam ce sa
fac,dar ii tot vedeam pe cei din jur facandu-mi semne.Am zgaltait din cap si am
auzit o voce ciudata ce nu o mai auzisem de mult ce imi zicea"Daca nu te duci acum
spre el si il saruti pe obraz si iei trandafirul de la el inseamna ca esti cea mai
mare lasa!"mi-am dat seama imediat ce era:noi vompirii din familia Cullen primisem
un dar aparte toti:comunicam telepatic.Asa ca m-am dus spre Jacob dandu-mi seama
ca vocea de mai devreme era cea a sacaitorului Em.ihhhh uneori chiar nu-mi placea
de el.I-am tras o privire gen "te omor!!" si deodata am perceput un mesaj cu un
oarecare sarcasm"Te-m auzit!".