Sunteți pe pagina 1din 2

....

Dupa fata pe care o avea nu parea sa afle ce viziune am avut sau macar sa-i
pese....era exasperant de calm....La un moment dat privirea si-a facut culoar
printre cei doi frati ai mei si il privea pe EL...se uita la mine ca si cum nu se
intamplase nimic....Pana la urma s-a trezit din starea aceea de amorteala si-a
dres glasul si a zis
-Rose ne puteti lasa cateva clipe singuri?Te rog.
-Ok!Va las.....
Am ramas singuri in fata casei si ne priveam atent.Deodata el imi apuca mainile le
strange laolalta pe amandoua,le ridica si le saruta,cu o oarecare disperare in
privire.Dadeam sa il intreb ce se intampla dar am vazut ca el incerca sa zica ceva
asa ca am tacut.
-Bella....e....ee....eu..eu...voi pl..eca.Si a oftat de parca avea o piatra pe
inima.
-What?Jake ai chef de glume?Daca e o gluma proasta de-a ta mai bine las-o balta!
-Intocmai,nu este o gluma.Trebuia sa aflii de la mine.Astazi voi pleca in Londra
pentru totdeauna
-Ttttodeauna???am scuturat din cap dezaprobator.De ca imi faci mie asta? de ce?
Atat vreau sa stiu.
-Aseara Stephen a fost prins in timp ce vana de un alt clan cu care noi suntem
rivali.Se presupune ca sunt prin apropiere si ma vor si pe mine acum.Asa ca voi
pleca la matusa mea,Amelie,pentru a fii sub protectia clanului ei.
-Pai stai ca vorbesc cu Carlisle si imi fac bagajul si vin cu tine!
-Nu!!!Nu poti venii cu mine.Promitemi ca nu faci ceva necugetat.Si...sa stii ca te
iubesc foarte mult,si te voi iubi intotdeauna.
Nu mai puteam zice nici macar o litera.Parca cerul imi cazuse in cap.Doamne de ce
mi s-a intamplat mie asta.De ce numai pe mine trebuia sa ma paraseasca iubirea
mea.DE CEEEEE?M-a mai sarutat odata incepand de la frunte coborand usor pe nas
apoi zdrobinu-si buzele de ale mele.Se simtea durerea fara sa mai zica ceva.Dar
fara prea multe alte comentarii...s-a intors cu spatele la mine si,a plecat....ma
uitam la el cum se urcase in masina lui de-un albastru electrizant si se pierdea
pe soseaua serpuita.Ramasesem impetrita si nici nu realizasem ca ploaia
incepuse.Pe pielea incretita se rasfrangeau picaturile,ca intr-o lupta continua.
Am intrat in casa,leoarca si parca nu ma interesau deloc privirile celorlalti
care ramaneau in spatele meu ca o coloana dura.Mi-am tarat picioarele pe scari
pana am ajuns in camera,unde m-am trantit pe canapeaua alba fara sa ma
descalt,doar izbind cu putere ghiozdanul de unul dintre pereti.Am luat cd-playerul
dupa noptiera in care aveam un album vechi de vreo 50 de ani ce statea acolo.Mi-am
pus castile la urechi si incercam sa derulez toate imaginile pe care le aveam in
minte,cu Jake al meu:de cand ne-am cunoscut pana cand a plecat si m-a lasat.O
gaura imensa incepuse sa se produca in corpul meu,o gaura ce nu putea fi astupata
cu nimic,o gaura.Stiam ce avea sa se intample de acum:o sa raman iar o femeie
vampir singuratica care va incerca sa urmeze ciclul scoala-casa in fiecare
zi,luna,an;o persoana care sa nu mai vaneze decat cand focul ce-l are in gat sa o
mistuiasca prea tare,un vampir sinistru si singuratic.Atat!Partea mea de umanitate
pe care o mai aveam catusi de putin in mine a fost luata de singura mea
iubire,care acum plecase,departe,departe de mine.
Fara sa vreau am lasat noaptea neagra sa treaca pe langa mine lasandu-ma prada
tuturor amintirilor,dan-d cd de la capat si iar de la capat si din nou si din
nou.Fara sa-mi dau seama,zorii unei noi zile lasara in urma neagra noapte de
dinainte.Speram ca astazi sa imi ocup mintea cu ceva care sa ma tina departe de
J...nu mai bine nu ii mai pronuntam numele,caci durea atat de mult sa aud in minte
acel nume care marea gaura din mine cu fiecare secunda.Pentru mine zilele si anii
treceau foarte ursor.Au trecut cateva minute pana sa realizez de fapt ceea ce
vreau pana la urma de la viata,si m-am uitat la ceasul agatat de mana mea de
marmura.Era ora 8.Eram in intarziere cu orele caci intodeauna faceam sa ajung ori
mai devreme ori mai tarziu.Ajunsa la scoala in fuga,fara masina am auzit de la
niste colegi ca prima ora se suspendase.Deci,teama degeaba! Din coltul unei mese
de pe terenul de recreatie din curtea scolii,o pereche de ochi ciocolatii ma
priveau.Era Edward.Imi studia fiecare gest,fiecare miscare,fiecare lucru
insignifiant pe care il faceam.Dupa un gest subtil cu mana,se ridica si se pierdu
in multimea de oameni din curtea scolii.Fara sa-mi dau seama ajunsese langa mine
in cateva secunde.
-Hei arati minunat azi!exclama el cu putere.
-Multumesc de compliment,ce pot sa zic.Partea umana din mine parca incepea incet
incet sa renasca in prezenta lui.Oare ce se intampla?
-Pentru nimic,fata palida...spuse el murmurand cu un zambet ametitor de dulce pe
fata.Era de nedescris ceea ce se intampla acum.
-Fata palida?zisesem scurt scuturand din cap a nemultumire.De fapt pe langa tine
da....nu am ce sa zic....Domnule Taciune...si am inceput sa rad.
Timpul a trecut atat de repede incat deja se auzea clopotelul ce anunta
urmatoarea ora.Aveam din nou spaniola.Edward statea pe randul celalalt neluandu-si
ochii de la mine.Eu eram acum singura in banca....era din nou ca la inceputul
scolii cand aveam acel sentiment urat.....Dupa aceasta ora,o pereche de pasi se
auzeau in spatele meu pe holul aglomerat.Era Edward....cu o voce blanda m-a
intrebat fara retineri unde imi era partenerul,dar vazand ca m-am intristat a spus
si motivul care avea sa determine aceasta intrebare:proiectul la spaniola.Era un
proiect de doua persoane.Coincidenta face ca si eu si Edward eram singuri in
bancile noastre propii si nu aveam partener...
-Siiii...deci vrei sa faci cu mine proiectul?spuse din nou cu zambetul sau atat de
ametitor.
-Poti sa nu mai faci asta?
-Sa fac ce?zise el cu o oarecare nedumerire pe fata.
-Sa ma ametesti cu privirea,zambetul,chiar si cu esenta ta.Poti sa o faci?
-Negativ!Se pare ca te cam lasi pradata de atu-urile mele Fata Palida.
Atunci,l-am luat pe nepregatite inbrancindu-l pe mijlocul holului,apoi el dandu-si
seama ce se intamplase ma lua de ambele parti ale soldurilor cu mainile sale
puternice si ma invarteau in cercuri mari inact nu mai vedeam ce se petrece.Parca
eram doi adolescenti.
Pentru prima data in cele cateva luni care trecusera de la plecarea lui ma simteam
cat de cat bine.Nu-mi mai venea sa sparg,sa racnesc,sa marari si sa fiu
trista.Simteam cum gaura aceea din mine incepea sa se vindece usurel pe
margini....