Sunteți pe pagina 1din 8

Voievodatul si principatul Transilvaniei

La venirea lor in Transilvania, triburile maghiare au gasit deja formate stratificarea


sociala si relatiile de productie de tip feudal, formele de proprietate ale feudalismului, precum si
institutiile politice feudale, in cadrul carora pe dprimul plan se afla institutia voievodatului. Toate
aceste realitati ale lumii feudale au cunoscut in Transilvania o evolutie specifica pe fondul
instaurarii dominatiei maghiare.
La venirea lor in Transilvania, ungurii se aflau intr-un stadiu primitiv de organizare sociala, mai
exact in comuna primitiva, in democratia militara; nu aveau institutii proprii de tip feudal, si
atunci le-au preluat pe cele ale romanilor, utilizandu-le apoi ca instrumente de reprimare sociala
si nationala a acestora. Pe de alta parte, intrucat nu puoeau domina populatia romaneasca
majoritara, din cauza numarului lor mic, ungurii au procedat la colonizari masive cu sasi si secui,
fara a putea kschimba insa compozitia etnica a Transilvaniei, in care populatia autohtona
romaneasca a continuat sa reprezinte majoritatea absoluta.
Asa cum rezulta chiar din documentele cancelariei maghiare, inca din secolul al IX-lea,
pe intregul teritoriul Transilvaniei si in Campia Panonica, erau constituie numeroase formatiuni
prestatale de tip feudal romanesti (cnezate, voievodate, tari). In cadrul procesului de supunere a
Transilvaniei de catre unguri, s-a dat o lupta acerba intre nobilii romani shi nobilimea desprinsa
din randul cotopitorilor, desemnata prin termenul generic de neme. In cadrul acestui proces
distingem doua etape.
Ign prima etapa, intre sec XII si XIV, nobilii romani sunt inca mentionati alaturi de nobilii
maghiari, sasi si secui in documentele cancelariei maghiare, dovada ca ei inca exercitau pe
teritoriile pe care le conduceau si pe care uneori le aveau si in proprietate, atributiuni
administrative, judiciare si militare, mai ales ca aparatul de stat al voievodatului nu era pe deplin
constiuit.
Insa din a doua jumatate a secolului al XIV-lea, si in special dupa 1437, drepturile feudalilor
romni sunt incalcate sistematic, acestia fiind in cele din urma exclusi, impreuna cu intreaga
populatie romaneasca de la viata politica a Transilvaniei.
Astfel, prin unio trium nationum, acea intelegere din 1437, intre unguri, sasi si secui, populatia
romaneasca a fost exclusa de la viata politica a Transilvaniei. In acest context, doar un numar
foarte mic de nobili romni si-au pastrat pozitiile economice si sociale, doar aceia care au
acceptat trecerea la catolicism si maghiarizarea. Ceilalti nobili romni au decazut treptat, in
randurile micii nobilimi si mai apoi in randurile taranimii dependente. Atributiile cnejilor, juzilor
si voievozilor romni au fost preluase de catre nemesi, de catre conducatorii comitatelor, de
conducatorii scaunelor sasesti si secuiesti, precum si de catre reprezentatii bisericii catolice, care
au dus o sustinuta politica de reprimare a romanilor ortodocsi, pe care ii considerau schismatici
(dupa schisma din 1054).






Organizarea centrala a voievodatului Transilvaniei
k
In epoca voievodatului, Transilvania a avut organe centrale proprii de conducere, datorita
organizarii sale autonome, ca o entitate statala distincta de regatul maghiar.
Pana in secolul al XII-lea, dominatia maghiara se exercita doar asupra partii de nord-vest a
Transilvaniei, organizata sub forma unui principat, acest principe aflandu-si insa sediul la curtea
regelui maghiar. Constatand ca nu pot supune Transilvania doar prin forta, maghiarii au fost
nevoiti sa accepte formele traditionale de organizare ale romanilor si sa colaboreze la inceput
cu nobilimea autohtona, voievodatul extinzandu-se la intregul teritoriu intracrapatic.
In acest context, s-a constituit voievodatul Transilvaniei. Primul voievod al Transilvaniei, atestat
documentar este Leustachiu, in anul 1776. Voievozii Transilvaniei, dintre care multi erau de
origine romana, desi erau vasalii regilor maghiari, s-au manifestat de-a lungul intregii existente a
voievodatului ca reprezentanti ai intereselor feudalilor locali si au cautat permanent sa inlature
dominatia maghiara. Unii dintre ei au si reusit pentru perioade istorice scurte sa transforme
Transilvania intr-un regnum distinct de regnum hungariae.
Voievodul
organ suprem, cu atributiuni administrative, judiciare si militare
ajutat de vice-voievod si de un aparat de dregatori care, in Transilvania, nu a atins
nivelul de dezvoltare dinj Tara Romaneasca si Moldova din cauza subordonarii
Transilvaniei fata de regatul maghiar si a largii autonomii de care se bucurau
unitatile administrativ-teritoriale, comitatele, scaunele sasesti si secuiesti.
Congregatia generala a nobililor
organ reprezentativ, compus din delegati ai comitatelor, clerului, oraselor,
scaunelor sasesti si secuiesti si taranilor liberi proprietari de pamant.
la inceput, si romanii faceau parte din, dar ultima congregatie la care au participat
nobilii romni fiind in 1291.
Odata cu inaintarea dominatiei otomane spre centrul Europei, Ungaria intra si ea in componenta
Imperiului Otoman, devenind paalac (Paalacul de Buda), iar Transilvania devine intre 1541 si
1683 principat autonom aflat sub dominatia otomana, ca si celelalte doua tari romane.
In timpul principatului dependent de Turcia, organele centrale de conducere ale
Transilaviei era principele, consiliul intim al principelui si dieta Transilvaniei.
Principele:
ales pe viata de dieta si confirmat de sultan, insa de multe ori, sultanul proceda la
numirea principelui fara a mai consulta dieta.
Dieta de la Turda din 1542, care a consfintit crearea principatului Transilvaniei ca
stat tributar Turciei, a conditionat alegerea pricipelui de respectarea de catre
acesta a privilegiilor nobilimii ale celor patru religii recepte ale lui Unio Tribum
Natiorum si a legilor votate de dieta Transilvaniei, ceea ce a insemnat instaurarea
in Transilvania a unui vehritabil regim nobiliar.
Dieta Transilvaniei, spre deosebire de congregatia generala a nobililor,
organ de stat cu activitate permanenta
are ca principala atributiune alegerea principelui si votarea legilor Transilvaniei
membrii dietei erau recrutati numai din randul celor trei natiuni privilegiate si ale
celor patru religii recepte.

Consiliul intim al principelui
un organ cu activitate permanenta
alcatuit din inaltii dregatori ai Transilvaniei + un reprezentant al bisericii catolice
avea ca principala atributiune supravegherea activitatii principelui.















Dreptul scris in Transilvania in timpul voievodatului si al principatului
dependent de Turcia

3 tendinte:
Tendinta factorilor locali de a chonsolida autonomia Transilvaniei;
Tendinta centralizatoare promovata de regii maghiari;
Tendinta populatiei autohtone si majoritar romanesti de a-si apara traditiile si institutiile
juridice consacrate de Legea tarii, inclusiv prin codificarea vechilor obiceiuri si fortarea
autoritatilor de a recunoaste aceste codificari.

Potrivit celor trei tendinte, dreptul din Transilvania s-a constituit pe baza a doua sisteme
juridice: pe de o parte, dreptul romnilor transilvaneni, care a imbracat urma Legii tarii si care a
reprezentat sistemul de drept predominant, cel putin in epoca voievodatului, si apoi sistemul
juridic discriminatoriu pentru romani impus de reprezentantii celor trei natiuni privilegiate si de
statul maghiar, incepand de la mijlocul sec al XIV-lea si prin care romanii au fost exclusi de la
viata politica si juridica a tarii. Insa acest ultim sistem nu a fost niciodata recunoscut sau acceptat
de populatia romaneasca.
Dreptul scris al voievodatului Transilvaniei cuprinde Decretele regale, Unio Trium
Natiorum, tripartitul lui Verboczi si statutele Tarii Fagarasului.
Decretele regale erau date:
cu privire la privilegiile nobilimii si obligatiilor taranilor iobagi
cu privire la organizarea financiara, judiciara si militara.
Dintre cele mai importante decrete regale mentionam Decretul regelui Andrei al II-lea din
1222.
Unio Trium Natiorum este intelegerea din 1437 dintre nobilii maghiari si reprezentatii
sasilor si secuilor, prin care romanii au fost exclusi de la viata politica si juridica a Transilvaniei,
puterea urmand a fi exercitata numai de catre reprezentatii acestor trei natiuni zise privilegiate.
Tripartitul lui Verboczy esteh o culegere de drept elaborata de juristul Stefan V din
ordinul regelui Vladislav al III-lea al Ungariei. Lucrarea a fost intocmita in 1514-1517, dar nu a
fost niciodata promulgata oficial, intrucat evenimentele s-au precipitat si Ungaria a disparut in
urma infrangerii de la Mohach. Cu toate acestea, Tripartitul lui V s-a aplicat in practica
instantelor de judecata pana in 1848, utilizarea acestei lucrari fiind consacrata si prin Diploma
Leopoldina din 1691.
Asa cum ii arata si numele, lucrarea are o structura tripartita:
privilegiile nobilimii
procedura de judecata
statutul juridic al iobagilor, consacrand legarea de glie a acestora.
Statutele Tarii Fagarasului reprezinta o codificare, cuprinzand principalele institutii
juridice romanesti ale Legii tarii.
Tara Fagarasului a fost mult timp o feuda a domnilor Tarii Romanesti, insa in secolul al XV-lea,
ea a fost inclusa in Universitas Saxorum (obstea sasilor din Transilvania). Acest eveniment a
marcat o incalcare a drepturilor stravechi ale romanilor si s-a izbit de o puternica rezistenta a
populatiei romanesti, care a culminat cu o serie de rascoale intre 1503-1508, una dintre
revendicarile sculatilor fiind aceea de a se codifica vechile institutii romanesti. Aceasta
revendicare a fost satisfacuta in 1508 prin intocmirea Statutelor Fagarasului, redactate in limba
latina, cu precizarea facuta in preambul si in partea finala ca ele s-au dat la propunerea
romanilor.
Textul statutelor reda intr-o forma fidhela, dar concentrata obiceiul juridic romanesc. Forma este
concentrata deoarece se pleca de la ideea ca aceste obiceiuri sunt bine cunoscute de populatia
romaneasca care le aplica din generatie in generatie.
Din analiza continutului Statutelor Fagarasului rezulta unitatea normativa si de aplicare
a obiceiului romanesc in toate cele trei tari romane, inclusiv in Transilvania, unde oprimarea
nationala a romanilor a reprezentat o constanta a politicii factorilor de conducere, recrutati dintre
membrii celor trei natini privilegiate.
Este remarcabil faptul ca doar cu trei decenii inainte de disparitia statului maghiar si de
incetare a dependentei Transilvanieih fata de Ungaria, autoritatile erau nevoite sa recunoasca si
sa codifice obiceiurile romanilor, care s-au pastrat intr-o forma nealterata.
















h














Dreptul in Transilvania in timpul principatului dependent de Turcia

Dupa caderea si disparitia statului maghiar in urma bataliei de la Mohach, Dieta
Transilvaniei intalnita la Sighisoara in 1540 a hotarat ca pe viitor Transilvania se va conduce
dupa legi proprii, iar legile din Ungaria isi inceteaza aplicabilitatea pe teritoriul Transilvaniei, cu
exceptia Tripartitului lui gVerboczi. Dat fiind acest vid jurific, in timpul principatului dependent
de Turcia a fost adoptat un numar impresionant de legi, si ca atare la un mom dat s-a simtit
nevoia sistematizarii lor in colectii de legi.
Fundamentul dreptului public cu caracter discriminatoriu al Transilvaniei a ramas unio-trium
nationum.
Prima colectie de legi adoptate de dieta Transilvaniei - in timpul domniilor celor 2 principi
Racoti (1540-1653): aprobatae constitutiones regni transilvaniae et partium hungariae et
isdem anexarum.
A doua culegere de legi - in timpul domniei lui Mihai Apafi - intre 1654 si pana la sf
principatului: compilatae constitutiones regni transilvaniae et partium hungariae et isdem
anexarum.
Ulterior, cele doua culegeri de legi au fost reunite in una singura denumita aprobatae et
compilatae constitutiones. In cadrul acestei culegeri unice, legile sunt grupate sub doua criterii
cronologic si al domeniului de aplicare:g
legi care privescg organizarea de stat;
privilegiile feudalilor
legi care se refera la procedura de judecata si diverse probleme administrative
legi cuprinzand drept canonic.
Toata legislatia adoptata in timpul principatului dependent de Turcia e patrunsa de tendinta
promovarii intereselor celor 3 natiuni privilegiate si ale celor 4 religii recepte. In acest context
sunt reglementate foarte amanuntit obligatiile taranilor iobagi fata de nobili, fata de biserica
catolica si fata de stat. Aceste obligatii s-au inrautatit in special in ceea ce ii priveste pe romani,
acestia fiind considerati tolerati si suportati pro tempore. Totusi, este semnificativa utilizarea
cuvantului regnum in titulatura acestor colectii de legi, cuvant care la epoca respectiva
desemna o entitate statala de sine statatoare, un stat suveran.










Transilvania ca principat autonom dependent de Austria

Dupa esecul imperiului Otoman la asediul Vienei 1683 asistam la contraofensiva
habsburgica.
1688, trupele austriece patrund in Transilvania, acesta devine stat vasal Austriei, statut care e
recunoscut de Dieta Transilvaniei intrunita la Fagagras cu precizarea ca si pe viitor desemnarea
principelui Transilvaniei se va face potrivit vechilor reguli (el urmand sa fie ales de catre Dieta
Transilvaniei).
1691 e adoptata Diploma Leopoldina, prin care imparatul Leonid I al Austriei se obliga sa
respecte autonomia Transilvaniei, insa in 1699 Mihai Apafi al II-lea renunta la drepturile sale de
principe al Transilvaniei, in favoarea imparatului Austriei, care devine si principe al
Transilvaniei, creandu-se astfel o uniune personala intre Transilvania si Austria.
Noul statut juridic al Transilvaniei este recunoscut si pe plan international, (de imperiul Otoman,
prin tratatul de la Carolwitz). In 1722 este adoptatapragmatica sanctiune, in baza careia se
stabileste ca alegerea principelui Transilvaniei se va face dupa aceleasi reguli care guvernau
succesiunea la tronul Austriei.
Transilvania este condusa de catre un reprezentant al imparatului care este un
guvernator al Transilvaniei purtand titulatura de presedinte al Deputatiei Tarii. =
administratia civila a principatului.
Armata din Transilvania era condusa de un general care uneori cumula si functia de
guvernator si atunci se numea presedinte al guvernului.
Guberniu aflat sub supravegherea directad a Cancelariei Aulice de la Viena. In cadrul ei
se infiinteaza o Camera Aulica Transilvana in 1695.
Comisariatul Tarii, care controla aprovizionarea armatei din Transilvania si
Tezauratul, care administra finantele Transilvaniei .
In epoca dominatiei habsburgice asistam la incercarea autoritatilor austriece de a-si apropia
unii fruntasi ai vietii culturale si religioase romanesti, amagiti cu perspectiva acordarii uorn
drepturi pentru populatia majoritara si autohtona a Transilvaniei care incepe sa-si afirme
constiinta nationala. Astfel, amagiti de propunerile austriece, in 1697, o parte dintre fruntasii
bisericii ortodoxe din Transilvania intalniti in Sinodul de la Alba Iulia, prezidat de Episcopul
Teofil, hotarasc in principiu unirea Bisericii Ortodoxe a Transilvaniei cu Biserica Catolica
de la R.
Imparatul Leopold acorda scutirea de obligatii iobagesti pentru preotii uniti, desi initial
promisese scutirea de obligatii iobagesti inclusiv pentru taranii uniti. In 1701 , Leopold extinde si
asupra taranilor uniti aceasta scutire de obligatiig iobagesti , insa prevederea nu s-a aplicat
nefiind acceptata de Dieta Transilvaniei.
In 1744 , imparateasa Maria Tereza da un rescript imperial prin care natiunea romana este
recunoscuta ca natiune distincta a Transilvaniei, insa Dieta Transilvaniei a intervenit si de
aceasta data cu o interpretare restrictiva in sensul ca dispozitiile restrictului se aplica doar
nobililor si clericilor & ca nu este vorba de o a 4a natiune alaturi de cele 3 natiuni privilegiate,
ci lipituri la cele 3 natiuni privilegiate.