Sunteți pe pagina 1din 11

1

Monopolul i formarea preului monopol




I. Introducere

n structura oricrei economii de pia, dup cum s-a putut constata, pe lng concuren,
apare i monopolul, fie ca o replic la concuren, fie ca o form modificat a acesteia. n
ntelesul obinuit luat ca o replic la concuren o ntreprindere are situaia de monopol
atunci cnd ea este unicul productor al unui produs omogen din ramur, n prezena unui
numr mare de cumprtori. Consecina fundamental este urmtoarea: preul nu mai este
stabilit, n mod exogen, prin jocul liber al forelor pieei, ca n cazul concurenei perfecte, ci
este fixat, mpreun cu volumul produciei, de nsi firma productoare.


II. Noiunea de monopol
O pia de monopol este definit prin acel raport de fore, n care oferta unui bun este
asigurat deun singur vnztor, respectiv cererea pentru un anume bun este exprimat de
un cumprtor.
Deci, n mod corespunztor, pe o astfel de pia se manifest fie dominaia
productorului, fie cea a consumatorului. n cazul dominaiei vnztorului este vorba de
monopol, iar n cazul cellalt este vorba despre monopson.

III. Formele monopolului
n economiile de pia monopolul mbrac urmtoarele forme:
nelegerile secrete ntre marile firme- concentrarea produciei i capitalului prin
acumulri i prin cumprri i fuziuni de ntreprinderi i firme pe linie orizontal i pe
linie vertical are ca rezultat reducerea numrului de firme concurente.
Monopolul natural- economia de scar realizat n anumite domenii contribuie la
scderea costurilor de producie ntr-o msur att de mare nct alte firme cu un
volum mai redus de activitate nu ar putea ajunge la o atare performan. n acelai
timp, n anumite domenii nici tehnologic i nici economic nu ar fi posibil existena
mai multor ntreprinderi concurente deoarece ar nsemna cheltuile prea mari de
investiii. Sunt exemplele clasice privind reelele de distribuie a electricitii, gazelor
i apei, reelele de termoficare, sistemele de irigaii, reeaua de ci ferate.
Monopolul legal- exist anumite produse sau sectoare de interes strategic (aprarea
naional) i de interes public care trebuie s intre sub incidena controlului public. n
aceast privin pot fi menionate cele aparinnd sectorului sntii sau celor care
trebuie supuse controlului public, cum sunt, de exemplu, fabricarea i distribuia unor
medicamente sau substane farmaceutice (morfin) producia i comercializarea
tutunului i alcoolui, precum i producia i utilizarea uranului, a izotopilor radioactivi,
producia banilor, timbrelor etc.
Monopolul tehnologic- generat n special de proprietatea asupra patentului de
invenie i a dreptului de autor, ceea ce confer inventatorului sau autorului controlul
exclusiv asupra noului produs sau asupra noii tehnologii ntreaga perioad prevzut
de lege (15-17 ani pentru patente). De altfel orice productor de produs nou vndut pe
pia dispune, o perioad, de poziia de monopol, perioad care va dura pn cnd alte
firme vor veni pe pia cu produse similare sau substitubile.
Monopolul asupra mrcii comerciale- cuprinde astzi un mare numr de produse ale
industriei moderne. Imaginea produsului creat de originalitatea modelelor rennoite la
anumite intervale de timp, i garania calitii produselor sunt legate de marca
2

comercial care este unic, irepetanbil i recunoscut prin investiia fcut n reclama
insistent, prin seriozitatea i promptitudinea cu care sunt servii clienii.
Monopolul exercitat prin controlul asupra unor inputuri- cum sunt energia, unele
minerale ca bauxita, cuprul, staniul etc. datorit n special raritii acestora i
proprietii asupra unor zcminte importane.

IV. Mecanismul de funcionare al monopolului
Situaia de monopol apare atunci cnd exist o singur firm ofertant n prezena unei
multitudini de cumprtori ai unui produs care, de regul, nu poate fi substituit cu alte
produse. Pentru a realiza un profit maxim firma monopolist este pus n situaia de a alege
(fixa) att preul, ct i cantitatea de produse, alegere compatibil cu condiiile cererii pentru
produsul respectiv i cu curbele costului. Aceasta se deosebete de situaia concurenei
perfecte cnd firma putea alege numai cantitatea.
Firma monopolist este singurul productor i furnizor al unui produs. De aceea,
analiza nu se mai face pe cele dou planuri firm i ramur ,ci numai la nivelul ramurii.
Acest lucru are importan principal deoarece firma este aceea care controleaz att cererea,
ct i oferta n interesul su i n detrimentul consumatorului.
n condiiile concurenei perfecte firma putea s produc i s vnd fr restricii
pentru a-i maximiza profitul la preul impus de pia. Curba cererii la nivelul firmei
individuale concurente este orizontal. Ea coincide cu curba venitului marginal V
m
i este
egal cu preul p. Cu alte cuvinte, venitul suplimentar (adiional), care rezult din producia
unei uniti adiionale i vndut pe pia, reprezint venitul marginal. Acesta coincide cu
curba cererii i este egal cu preul de vnzare al produsului impus de pia.
n condiii de monopol, firma n calitatea ei de unic productor se confund cu ramura.
n acest caz, elasticitatea cererii n raport cu preul este imperfect, iar curba cererii normale
are pant negativ .
Am artat c la nivelul firmei studiul cererii necesit introducerea noiunilor de venit
marginal, venit mediu i venit total. n cazul monopolului (cnd firma se confund cu ramura)
venitul marginal are o condiie special i anume el este mai mic dect preul de vnzare fixat
de monopol. Pentru a-i spori venitul, firma monopolist este nevoit s vnd mai multe
produse.
n cadrul relaiilor monopoliste, o importan special capt divergena dintre curba
cererii i curba venitului marginal, divergen ce provoac o modificare a comportamentului
firmei vnztoare i o schimbare a condiiilor de maximizare a profitului.
Vom explica mai nti, foarte pe scurt, modificarea comportamentului firmei i apoi
problema maximizrii profitului i determinarea echilibrului monopolului.
Din analizele anterioare ne amintim c, n condiiile concurenei perfecte, o firm
vnztoare care avea o pondere nesemnificativ n volumul total al vnzrilor pe pia putea
s creasc volumul mrfurilor vndute, fr ca aceasta s atrag scderea preurilor. tiind c
3

venitul total reprezint cantitatea total de produse vndute nmulit cu preul de vnzare
unitar, vnzarea unei uniti suplimentare (adiionale) de produs adaug la venitul total preul
de vnzare unitar. Prin urmare, venitul marginal (adiional) este egal cu preul de vnzare.
n cazul monopolului (unde firma se confund cu ramura) lucrurile se schimb. O
augmentare a cantitii de produse vndute antreneaz o scdere a preului. Aceasta se
repercuteaz asupra tuturor unitilor de produse vndute n sensul c ntregul venit unitar
suplimentar (marginal) este inferior valorii medii a veniturilor precedente. Ca urmare a
scderii preului prin sporirea vnzrii produsului, are loc o descretere a venitului mediu i a
venitului marginal, cu urmtoarea difereniere fundamental: venitul marginal descrete mai
rapid dect venitul mediu (preul de vnzare) n timp ce cantitile vndute cresc.
Prin urmare, venitul marginal nu este egal cu preul de vnzare. El este mai mic dect
acesta, iar curba venitului marginal este diferit de curba cererii, ea situndu-se sub aceasta
din urm..
Firma monopolist este pus n situaia de a alege una din alternativele:
s fixeze un pre, de regul, mai mare. Firma ns nu tie s determine cantitatea
deoarece aceasta depinde de cererea global a consumatorilor. Nu se poate susine c
monopolistul poate fixa un pre prea ridicat, aa cum ar fi dorina sa. Creterea preului
este limitat de cererea global. O cretere a preului ndeprteaz o anumit parte a
cererii, ceea ce necesit o anumit restrngere a produciei;
s fixeze cantitile ce ar urma s fie produse i vndute. Aceasta este legat ns de
limita cererii globale i de pre. Firma monopolist nu va putea spori dup dorin nici
producia i nici vnzarea acesteia ntruct exist o limit a cererii. La un pre mai
ridicat clienii cumpr mai puine produse. Pentru a spori vnzarea, firma va trebui s
scad preul.

V. Stabilirea i controlul preurilor n condiii de monopol
Att n faa monopolurilor, ct i a organelor publice menite s reglementeze i s
controleze activitatea firmelor monopoliste apar multe probleme economice contradictorii.
n raport cu acest varietate de probleme, practica i teoria economic ofer o gam destul
de larg de soluii cu obiective ce difer ntre ele n mod radical n funcie de natura
monopolului i de politicile economice guvernamentale din diferite ri. Unele din aceste
politici se refer la desfiinarea tuturor acelor monopoluri formate legal sau ilegal, n
scopul de a proteja consumatorul; altele se refer la introducerea controlului direct sau
indirect al statului asupra preului, ndeosebi la monopolurile naturale publice. n literatura
economic din rile cu economie de pia se ntlnesc multe referiri la experiena unor
firme monopoliste i la politicile unor guverne ori ale unor agenii economice
guvernamentale de fixare a preurilor pe baza unor principii cum sunt: realizarea eficienei
sociale maxime avnd ca fundament costul marginal (asemntor sistemului concurenial),
maximizarea cifrei de afaceri, costul mediu sau gestiunea economic cu echilibru etc.
n ce constau aceste variante adoptate n practic, fie de organe guvernamentale, fie de
nsi firmele monopoliste sub presiunea unor fore exogene? Coninutul acestora i al altor
4

variante ar putea fi descifrat cu mai mult uurin dac am recurge la reprezentarea grafic a
curbelor fundamentale.
n grafic sunt consemnate patru variante care au la baza stabilirii preurilor urmtoarele
obiective: maximizarea profitului
monopolist (Q
1
i p
0
); maximizarea
beneficiului social pe baza costului marginal
(Q
1
i p
1
); maximizarea cifrei de afaceri (Q
2

i p
2
); realizarea gestiunii economice cu
echilibru (Q
3
i p
3
). Vom reda, pe scurt,
principalele caracteristici ale fiecreia din
cele patru variante, cu recomandarea de a
urmri i coninutul graficului Varianta
bazat pe maximizarea profitului
monopolist, unde cantitatea s-a notat cu Q
0
i
preul cu p
0
. Preul de echilibru p
0
fixat de
monopol, cruia i corespunde o producie Q
0
, asigur profitul maxim cnd se realizeaz
egalitatea venitului marginal cu costul marginal. Din punctul de vedere al monopolistului
varianta este optim, ns din punctul de vedere al societii varianta este dezavantajoas
ntruct se nregistreaz pierderi de producie i o redistribuire a venitului n favoarea
monopolului i n detrimentul consumatorului.
Varianta bazat pe costul marginal (n scopul maximizrii beneficiului social), unde
cantitatea s-a notat cu Q
1
i preul p
1
. Preul bazat pe costul marginal, stabilit de organele
guvernamentale, privete de obicei, monopolurile publice. Preul e aliniat la nivelul costului
marginal, aliniere dat de intersecia curbei costului marginal c
m
cu dreapta venitului mediu V
ce consemneaz cererea. Odat cu preul fondat pe costul marginal se stabilete i cantitatea
de producie la nivelul la care se poate asigura echilibrul necesar dintre cererea i ofert. Este
evident c acest model de formare a preului reprezint o simulare a modelului concurenei
perfecte. Spre deosebire de celelalte variante, aplicarea acestui model asigur un volum
maxim de producie la preuri ce se nscriu la nivelul costului marginal, ceea ce asigur
maximizarea beneficiului social. Formarea preului dup acest principiu se practic n mai
multe ri cu economie de pia n cazul monopolurilor publice.
Varianta bazat pe maximizarea cifrei de afaceri unde cantitatea s-a notat cu Q
2
i preul
cu p
2
. n dorina de a-i menine dominaia absolut pe piaa unor produse i servicii,
monopolurile renun adeseori la realizarea unor profituri maxime, adoptnd o politic de
reducere a preului de vnzare i a ratei profitului i de augmentare maxim a volumului
vnzrilor. Se tie c obinerea unor venituri ridicate pe o durat mai ndelungat se poate
realiza nu numai pe calea unor preturi ridicate, ci i pe calea sporirii volumului desfacerii la
preuri mai sczute. Acionnd n acest fel, firma monopolist caut, pe aceast cale, s bareze
intrarea n concuren a altor firme i, eventual, eliminarea celor existente n ramur, care au o
putere economic mai redus sau nesemnificativ. Unele monopoluri accept situaia de a
renuna la supraprofit sau chiar de a avea, temporar, pierderi n dorina de a prentmpina
apariia unor concureni, de a-i menine dominaia pe piaa produsului.
P
0 Q
0
Q
1
Q
2
Q
3
Q
E
C
m

C
D=V
P
0

P
1
P
2

P
3

V
m

5

Varianta bazat pe costul mediu (denumit i varianta de gestiune cu echilibru), unde
cantitatea s-a notat cu Q
3
i preul cu p
3
. Varianta anterioar nu ofer monopolistului nici o
garanie din punct de vedere metodologic, c maximizarea cifrei de afaceri nu poate fi soldat
cu pierderi. Monopolul poate realiza un volum foarte mare de vnzri (deci o cifr de afaceri
foarte ridicat), ns aceasta poate s-i aduc pagube dac curba costului mediu este
superioar curbei venitului mediu din vnzri. Adoptarea principiului de formare a preului pe
baza costului mediu sau a gestiunii cu echilibru ofer monopolistului mijlocul de control
necesar din acest punct de vedere. n ce const acest principiu? Este vorba ca agenia
guvernamental s fixeze preul la un nivel la care curba costului mediu se intersecteaz cu
cea a venitului mediu (a cererii). Cantitatea de producie este cea proiectat pe axa cantitilor
(abscis). Vorbind n termeni economici, preul bazat pe costul mediu implic fixarea unui
pre care va acoperi costul mediu n care sunt incluse i elementele costului de oportunitate
privind utilizarea capitalului. Deci, preul de vnzare reglementat de guvern sau de agenia
guvernamental acoper costurile medii i exclude profitul monopolist. n acest fel se
urmrete, pe de o parte, pstrarea unui nivel al preului suficient de sczut pentru a preveni
intrarea n ramur a unor virtuali concureni, iar pe de alt parte, practicarea unor preuri
suficient de ridicate care s asigure firmei un anumit profit pentru a o menine n activitate.
Varianta este acceptat i practicat frecvent de autoritile guvernamentale, mai ales pentru
monopolurile publice. Uneori, ea se aplic i de monopolurile private, mai ales atunci cnd
sunt interesate n prentmpinarea intrrii altor firme. Este greu pentru o nou firm, care
trebuie s fac un mare effort investiional, s intre n concuren cu un monopol puternic care
are avantajul economiei de scar i practic un pre relativ sczut.


VI. Aspecte privind teorii i interpretri asupra monopolului
Buna starea sociala, eficienta economica, alocarea optima a resurselor reprezinta in
ultima instanta problemele esentiale cu care se confrunta economistii de pretutindeni. Este in
general acceptat faptul ca utilizarea eficienta a resurselor depinde de structura pietei, modul
acesteia de comportament, si de asemenea ca anumite forme ale organizarii de piata tind sa
minimizeze pierderea sociala. Majoritatea economistilor considera concurenta perfecta ca
fiind cea mai avantajoasa forma de organizare a pietei din perspectiva acestui scop, iar orice
abatere de la acest model constitue o pierdere neta de eficienta economica. Din perspectiva
acestor conceptii, punandu-se in balanta analiza unor caracteristici bine definite, monopolul s-
a profilat ca opus concurentei perfecte si, in consecinta, cel mai inadecvat mod de organizare
a pietei.
IV.1. Monopolul bunstarii sociale
La inceputul secolului trecut(mai exact in 1923) Irving Fisher definise monopolul,
simplu, ca fiind "absenta concurentei". Din acest punct de vedere diferite aprecieri sau critici
legate de monopol au depins de viziunea particulara a concurentei pe care fiecare economist o
are in minte.
6

Pentru neoclasici, cat si pentru majoritatea economistilor contemporani noua,
monopolul reprezinta polul opus al concurentei perfecte, pe care o definesc atribuindu-i un
set de caracteristici concepute pe baza analizelor vaste privind eficienta alocarii resurselor in
cazul unei asemenea structuri de piata: atomicitate perfecta, transparenta perfecta,
omogenitatea produselor, intrarea si iesirea libera de pe piata,perfecta mobilitate a factorilor
de productie. Monopolul, ca si oligopolul, sau alte forme de piata, a fost judecat prin prisma
acestor criterii dovedindu-se a fi cel mai ineficient mod de organizare a pietei. S-a cautat
atunci un mod empiric de a masura diferenta economico-valorica dintre cele doua forme de
concurenta, concretizat in costurile sociale de monopol. Cel mai influent studiu in acest sens a
fost facut de catre Harberger(1954). El a presupus, mai intii, pe o piata de concurenta perfecta,
costurile marginale constante pe termen lung atat pentru firme cat si pentru industrie,
reprezentate de linia Mc=Ac(fug. 1).Productia, rezultatul perfect competitiv a fost stabilit la
nivelul Qc, unde costul marginal(Mc) intersecteaza curba cererii(DC). Daca un monopolist ar
substitui firmele sau industria respectiva ar putea sa-si maximizeze profitul producand la
nivelul Qm si pretul P. Peofitul de monopol este reprezentat de dreptunghiul ABCP iar
pierderea surplusului consumatorului de trapezul AECP. Aria ABCP nu reprezinta totusi
distrugere de bunastare sociala ci numai un transfer de la consumator la monopolist. Pierderea
neta a societatii este reprezentata de triunghiul ABE. Pe baza unor presupuneri exagerate,
Hargerber a estimat o pierdere anuala de bunastare sociala,in sectorul industrial din
SUA(1920), de aproximativ 59 milioane dolari, adica 0,1% din venitul national. Analistii
economici care s-au ocupat apoi de aceasta problema(ex.George Stigler in 1956, D.R.
Kamersen(1966)) au afirmat ca evaluarea lui Hargerber subestima destul de mult realitatea.
Revizuind presupunerile privind elasticitatea cererii si estimarea profiturilor pe piata de
monopol, Kamersen a ridicat pierderea societatii la 0.5% din venitul national(1963) iar
Cowling raporta ca, in perioada 1963-1966, 734 mari firme au generat o pierdere anuala de
15mld.$. Aceste rezultate erau suficiente pentru o catalogare precisa a monopolului.
VI.2. Influenta monopolul asupra ratei schimbarilor tehnologice
Economistii din traditia clasica au pus accentul pe alte aspecte privind, din nou,
concurenta perfecta.Pentru acestia din urma concurenta reprezinta obtinerea si mentinerea
libertatii economice vazuta nu numai ca o masina de alocare eficienta a resurselor ci mai ales
ca un exercitiu in dinamica schimbarilor sociale. Astfel voci respectate in profesia de
economoist au incercat sa infirme anumite teorii neoclasice. Economisti ca J. Shumpeter sau
J.K.Galbraith sustin ca rata schimbarilor tehnologice, a inovatiilor, nu este independenta de
structura pietei, asa cum era in general acceptat. Ei afirma ca aceasta rata este mai mare in
industriile imperfect concurentiale decat in cele, teoretic de fapt, perfect concurentiale. Din
moment ce rata schimbarilor tehnologice afecteaza productivitatea si nivelul de trai, ar rezulta
ca o economie perfect concurentiala este inferioara in sensul dinamicii unei economii
continand un numar semnificativ de industrii imperfect concurentiale. Schumpeter si
Galbraith argumenteaza ca o firma pe piata de concurenta perfecta are putine resurse pentru
cercetari si experimente pe care le pot face firmele sub concurenta imperfecta si de asmenea
pentru faptul ca profiturile sunt la un nivel relativ mic este dificil pentru firmele din prima
categorie sa aloce sume importante pentru cercetare-dezvoltare. Mai mult, ei sustin ca numai
7

in cazul cand o firma are suficient control asupra pietii pentru a-si insusi avantajele unei
inovatii, introducerea acelei inovatii poate sa nu fie atat de profitabila. In cazul in care
cocurentii pot imita rapid inovatia, detinatorul acesteia poate sa nu obtina avantajele monetare
pe care le sperase.
Edwin G. West explica acelasi aport al monopolului din perspectiva teoriei lui
Hargerber privind costurile sociale de monopol. Presupunand ca descoperind un nou
produs(X) detinatorul ofera cantitatea Qm la pretul P(fig. 1). Este doar academic adevarat ca
acesta restrange rezultatele comparativ cu cat ar produce concurentii in cazul in care acestia
ar detine cunostintele sale si potentialul acumulat in afacere. Dar de vreme ce ei nu le detin,
oferta Qm ramane singura alternativa de a obtine o cantitate pozitiva din bunul respectiv. Deci
rezultatul activitatii de a produce bunul X este pur castig social, masurat in figura de profitul
monopolistului, dreptunghiul APCE, plus surplusul consumatorului (APS), triunghiul ABE,
reprezentand pierderea de bunastare sociala, nu mai exista. Este de asteptat ca actiunea acelui
producator pe piata sa implice aparitia unor potentiali rivali. In acest stadiu competitia va duce
la o scadere a pretului cat si a costului produsului X. Aest proces va realiza treptat transferul
de bunastare de la producatorul original la consumator. Insa pentru a-si mentine profitul la
nivelul castigat monopolistul trebuie sa produca mai rapid decat in alte conditii, iar aceasta
introducere mai rapida a produsului reprezinta castigul social, cu alte cuvinte un nou imbold
dat progresului economic.
Aparatorii concurentei perfecte, in replica, afirma ca pentru firmele pe o piata de
concurenta imperfecta exista mai putin interes in promovarea unor noi tehnologii de vreme ce
au putini competitori. Oricum, sunt putine sanse ca un important progres tehnologic sa fie
blocat de greseala catorva producatori.
Si totusi, este dificil sa obtii dovezi pentru a clarifica problema, mai ales ca piata de
concurenta perfecta are o existenta teoretica. Insa daca o asemenea structura de piata ar putea
fi construita, sau o industrie perfect concurentiala, nu este tocmai evident ca va putea sa
sustina cercetarile si dezvoltarea necesara pentru a asigura o rata inalta a schimbarilor
tehnologice. In plus, daca intrarea este libera si rapida, exista putine motivatii pentru firmele
din aceasta industrie pentru a inova.
Unii economisti merg insa mult mai departe cu presupunerea ca o anumita concentratie pe
o piata imperfecta va promova o rata mai rapida a schimbarilor tehnologice. In acest sens
Galbraith afirma ca "industria moderna a existentei catorva firme este instrumentul perfect
pentru determinarea schimbarilar tehnologice". Si in anumite cercuri este acceptata ideea ca
gigantii industriali cu puterea lor financiara si laboratoarele bine echipate sunt absolut
necesari pentru mentinerea unei rate rapide a schimbarilor tehnologice.
VI. 3.Discriminarea perfect a preurilor
n numeroase cazuri, pe piata de monopol, nu este chiar atat de eficient(mai ales in
ceea ce priveste serviciile) sa oferi intreaga cantitate(Qm) la un pret fixat. Ca urmare,
producatorul monopolist va incerca sa obtina un pret cat mai mare, diferit , pentru fiecare
unitate de productie vanduta. Adica va incerca sa obtina o discriminare perfecta a preturilor.
8

In acest caz, pierderea neta de bunastare sociala ar fi nula. In practica insa discriminarea
perfecta a preturilor nu poate fi decat intamplatoare. Din acest motiv, monopolurile incearca o
segmentare a pietei, in functie de anumite criterii(ex. venitul clientilor), astfel incat sa se
realizeze macar o tedndinta pozitiva.
VI.4.Intervenia guvernamental pe piaa de monopol
Datorita efectelor negative asupra bunastarii sociale, a tendintelor egoiste de actiona in
exclusivitate in interesul sau, asupra monopolului s-au impus o serie de politici antitrust
promovate de catre guvern. In binecunoscuta sa lucrare "Bunastarea natiunilor", A. Smith
aduce cel mai sustinut atac asupra monopolului, folosind insa termenul in sensul cel mai
raspandit al sec. XVIII, incluzand toata gama de politici restrictionale.

VII. Strategii de gestiune a monopolului

Exist patru modaliti de gestiune a monopolului:
maximizarea profitului;
maximizarea cifrei de afaceri;
gestiunea de echilibru;
fixarea preului la nivelul costului marginal.

Maximizarea profitului
Principala diferen dintre monopol i concurena perfect este aceea c monopolul nu
preia preul pieei. n acelai timp, monopolul are de satisfcut cererea pieei; n consecin,
curba cererii firmei nu mai este orizontal ca pe piaa cu concuren perfect, ci
descresctoare. Monopolul tie c trebuie s reduc preul dac vrea s vnd mai mult.
Punctul de pornire n dezvoltarea unei teorii a monopolului l reprezint faptul c alegerea
monopolului cu privire la nivelul produciei afecteaz n mod direct preul produsului.

Maximizarea cifrei de afaceri
Exist situaii n care monopolul poate s aib ca obiectiv maximizarea venitului total
(cifra de afaceri). O firm poate opta pentru o astfel de gestiune (sau i se poate impune prin
politica de reglementare) atunci cnd ncearc s evite intrarea pe pia a unor rivali. n
aceast situaie, firma prefer profituri imediate mai mici, i uneori chiar pierderi, pentru a-i
proteja poziia pe pia.
Venitul total este maxim, atunci cnd venitul marginal este zero. n figura 8.7,
producia corespunztoare acestei situaii este Q
1
i preul de vnzare este P
1
. n raport cu
obiectivul de maximizare a profitului care presupune producia Q
*
i preul P
*
, acum are loc o
cretere a cantitii vndute i o scdere a preului de vnzare i a profitului.
Dei n acest exemplu profitul total rmne pozitiv (doar scade), nu este exclus ca,
pentru alte configuraii, maximizarea venitului total s conduc la pierderi (situaia n care
costul total mediu ar fi mai mare dect venitul mediu).

Gestiunea de echilibru (profit economic zero)
n aceast situaie, monopolul are ca obiectiv creterea volumului total de producie
pentru a se proteja mpotriva apariiei unor eventuali rivali, dar urmrete i s evite apariia
unor pierderi. De asemenea, aceast gestiune poate fi o opiune pentru o firm aflat n poziie
de monopol, dar administrat de autoritile publice.
9

Gestiunea n condiii de echilibru este ns generatoare de risip, determinnd o
utilizare ineficient a resurselor. Atunci cnd se produce cantitatea Q
2
, preul (P
2
) acoper
costul mediu, dar este inferior costului marginal. Astfel, preurile nu mai semnaleaz raritatea.

Stabilirea preului la nivelul costului marginal
O gestiune care tinde spre utilizarea raional a resurselor trebuie s pun n eviden
costul real de obinere a tuturor bunurilor. n cazul monopolului, este vorba de determinarea
simultan a cantitii i a preului, astfel nct preul de vnzare s fie egal cu costul marginal.





































10

VIII. Concluzii
Chiar dac exist i avantaje ale monopolului, concurena ntre agenii economici, ntre
firme este considerat drept condiie a funcionrii normale a unei economiide pia.
De aceea, nc de la sfritul secolului al XIX-lea, cnd ncep s se manifeste mai vizibil
monopolurile, cnd ncep a se resimi tendine de ngrdire a liberei concurene, n Canada i
SUA se adopt o legislaie antitrust.
Astfel, interdicia oricrei constrngeri asupra concurenei din SUA a fost proclamat
prin Sherman Antitrust Act din 1890, completat prinClayton Act din 1914.
n Europa Occidental, politica concurenei a fost adoptat dup al doilea rzboi
mondial, att la nivel statal ct i n cadrul Uniunii Europene.
n Romnia, ca i n celelalte ri vecine, monopolul s-a constituit ntrun
sistem bine nchegat, pe baza proprietii socialiste i a principiilor de organizare iconducere
centralizat a economiei.




































11

IX. Bibliografie
1. IANCU, Aurel- ,,Pia.Concuren. Monopol, Editura Economic, Bucureti, 1992.
2. VOICULESCU, Dan- ,,Economie de pia--Competitivitate economic--Concuren
economic, Editura Economic, Bucureti, 2001.
3. Curs economie