Ph.D Jean Piaget (n. 9 august 1896 d.

16 septembrie 1980) a fost

un psiholog, biolog, logician i filozof elveian, cunoscut pentru contribuiile
sale din domeniul epistemologiei i psihologiei dezvoltrii.
Epistemologie = teoria cunoasterii stiintifice (episteme = cunoastere; logos =
studiu/teorie)
Epistemologia genetica = disciplina psihologica fondata de J.Piaget care
studiaza originile (geneza) cunoasterii.
A scris peste aizeci de cari si cteva sute de articole: Origini ale inteligentei
copilului (1936); Jocuri, vise si imitari in copilarie (1945); Dezvoltari principale
in psihologie (1970); Epistemologia genetica (1973).
Logica formala si celelalte stiinte

Logica formala (Aristotel):
Intelectul nu poate recunoaste ca fiind absolut corect decat acele principii, ce
au fost deduse din premise.
Gandirea nu poate fi decat deductiva. Aceasta deductie se numeste
rationament sau silogism si de aceea teoria silogismelor reprezinta cea mai
importanta parte a logicii aristotelice. Ea este expusa in lucrarea ce poarta
titlul Organon. Fiecare silogism este constituit din premise, care la randul lor
nu sunt altceva decat judecati. O judecata reprezinta un raport intre un
subiect si predicat , un raport intre doua notiuni. Notiunea, judecata si
silogismul sunt elementele logicii.

Aristotel trateaza mai intai problema notiunilor. El descopera ca fiecare concept
sau notiune poate fi redus la un concept imediat superior, pana ce toate
conceptele sunt reduse la unul care este cel mai superior. Asemenea concepte
ultime sunt numite de catre Aristotel categorii si ele sunt zece la numar.
Acestea sunt:

1) Substanta ; 2) Cantitate; 3) Calitate; 4) Relatie; 5) Loc; 7) Pozitie; 8) Stare; 9)
Activitate; 10) a suferi.

Este interesant ca Aristotel fixeaza aceste categorii fara ca sa tina cont de
puncte de vedere logice, din aceasta pricina ele nu mai au valabilitate in logica
moderna.

Logica studiind forma gndirii se deosebete de toate celelalte tiine care rein
coninutul gndirii. Pe fizician, pe chimist, pe biolog, pe sociolog l intereseaz
n primul rnd ce anume se afirm sau se neag ntr-un act de gandire.
Un raport aparte exist ntre psihologie i logic. Psihologia studiaz
fenomenele psihice printre care exist i gndirea. Ea cerceteaz gndirea ca
proces psihic n complexitatea lui intern i extern adic n legile sale de
proces psihic de cunoatere normal i patologic i n relaiile sale cu
condiiile i factorii externi gndirii cum ar fi memoria, afectivitatea, imaginaia,
strile neurofiziologice, cu evoluia individual. Logica se ocup numai de
condiiile gndirii normale, corecte lund n considerare formele eronate doar n
vederea delimitrii i prescrierii formelor corecte de gndire. n aceast situaie
logica nu este n conflict cu psihologia ci n colaborare pentru c nformaiile
privitoare la condiiile preliminare ale unei gndiri normale sunt necesare
pentru accesul la formele corecte de gndire urmrite de cercetarea logic. n
aceast faz logica nc mai are de a face cu psihologia deoarece o categorie de
cauze ce determin abaterea gndirii de la corectitudine este de natur
extralogic cauze denumite paralogisme ce sunt de competen comun
psihologiei i logicii. Dup detaarea de factorii paralogici, logica i preia mai
deplin obiectul mai avnd de luptat cu a doua categorie de factori care in ntr-
adevr de corectitudinea formelor i operaiilor gndirii, anume cu grupul
sofismelor adic a erorilor logice propriu zise. ns odat obinute condiiile
normalitii gndirii i realizat trecerea la formele corecte, logica se afl pe
trmul ei unde poate opera distinciile proprii ntre genurile i speciile
formelor corecte i celor incorecte. n acest stadiu logica nu mai are de a face
de loc cu fenomene afective, volitive sau de alt natur preocupndu-se
exclusiv de aspectul obiectiv al formelor gndirii.