Emil GARLEANU - biografie - (opera si scrierile)

n. 4/5 ian. 1878, Iasi - m. 2 iul. 1914, Craiova.

Prozator.

Fiul colonelului Emanoil Gar-leanu si al Pulcheriei (n. Antipa).

incepe liceul la Iasi (1889), dar dupa primele trei clase se retrage si se
inscrie la Scoala Fiilor de Militari din acelasi oras, unde e coleg cu
Eugeniu P. Botez (viitorul scriitor Jean Bart), apoi la Scoala de infanterie,
in Regimentul 13 Stefan cel Mare" (1898); din pricina activitatii
publicistice, interzisa de regulament, mutat disciplinar la Barlad.
Debuteaza in rev. Arhiva, in 1900, cu poezia Iubitei si cu schita Dragul
mamei, semnand cu pseud. Emilgar. inscris la Facultatea de Litere
aUniv. iesene (1900), nu urmeaza cursurile. Colaboreaza la Arhiva,
Evenimentul, Samanatorul, Fat-Fru-mos, Luceafarul, Albina, Neamul
romanesc, Convorbiri literare, Convorbiri critice, Flacara, Seara, Revista
idealista s. a., semnand cu pseud. Emilgar, Em. Marii, Gla-diatoru,
Glaucos s. a. impreuna cu D. Nanu si GARLEANU Tutoveanu, initiaza la
Barlad rev. Fat-Frumos (1904-1906), de orientare samanatorista. in
1906, demisioneaza din armata si se stabileste la Bucuresti. Admirator al
lui N. Iorga, influentat de ideile social-estetice ale acestuia, detectabile
in voi. Batranii. Schite din viata boierilor moldoveni (1905), cu care
debuteaza. Mentorul Samana-torului comenteaza favorabil prozele lui
GARLEANU Figura familiara a boemei literare, GARLEANU se raliaza apoi
gruparii de la Convorbiri critice, trecand sub mentoratul lui M.
Dragomirescu. Pune bazele S.S.R. (1908), al carei presedinte va fi ales
in 1911-1912. Director al Teatrului National din Craiova (1911-1914), si-
1 asociaza ca secretar literar pe L. Rebreanu. in anul mortii sale
premature, GARLEANU scoate rev. Proza, pe care o scria in intregime
singur. A tradus din Maupassant {O viata), Alphonse Daudet (Saplw,
Nevestele artistilor), O. Mirbeau s. a. A ingrijit ed. de popularizare din V.
Alecsandri, Gr. Alexandrescu, I. Creanga, M. Kogalniceanu, C. Negri s. a.
Publica Halimaua in traducerea lui I. Barac, revazuta si intregita.
Prozator minor, cu nostalgia lumii patriarhale din care evoca boieri
romantici, inadaptabili" si invinsi, in maniera prozei lui I. A. Bratescu-
Voinesti, I. A. Bassa-rabescu, M. Sadoveanu, dar cu un plus de
melodrama-tism romantios. Preocuparea pentru conflictul dramatic si
sondajul psihologic inedit dezvaluie fibra mai autentica a naratorului
verist din Nucul lui Odobac, Punga, inecatul s. a. Duiosia, lirismul si
ironia blanda isi iau revansa in tabletele naturiste" Din lumea celor care
nu cuvanta (1910), prevestind povestile boabei si ale faramei" de T.
Arghezi.

in volumul care-1 consacra drept un prozator semnificativ pentru un stil
1900", GARLEANU imbina realismul observatiei (cu insistenta asupra
decorului, portretelor, fizionomiilor, ticurilor) si efuziunea lirica,
romantioasa a evocarii. Batranii. Schite din viata boierilor moldoveni
(1905) se integreaza unei tendinte de explorare a lumii marginale, tipica
prozei de la rascrucea celor doua secole: mica burghezie, provinciali,
functionarime umila, vagabonzi, declasati s. a. Boierimea care se duce",
dupa expresia lui N. Iorga, face parte tot din categoriile marginalizate
ale societatii burgheze consolidate; ea ofera si pentru alti prozatori ai
momentului exemplare de invinsi", inadaptabili", oameni de prisos".
Interesul lui GARLEANU nu e insa pur psihologic, dezangajat, nostalgic:
oameni ai trecutului patriarhal, boierii sai semnifica un ascendent moral
fata de lumea violenta, corupta a invingatorilor" in planul social-
econornic. Scapatati, batranii" isi pastreaza si in indigenta demnitatea,
tabieturile, stilul de viata, chiar o buna doza de umor (O zi ca altele, De
vorba intr-o seara de iarna). Reusesc, uneori, sa ignore cu premeditare
realitatea vanzolita din jur, care nu le mai apartine (Boierul Furtuna),
refugiindu-se in cateva zone securizante: amintirile, lectura vechilor si
inutilelor, acum, sineturi", dereticatul meticulos al interioarelor, taifasul,
siesta dupa-amiezelor (Batranii, Sineturile conului Gheorghies, intr-o
duminica s. a.). Exista in prozele lui G., dincolo de naivitatea desenului
psihologic, o doza de farmec desuet in reconstituirea ceremonialului
vietii cotidiene patriarhale: relatii matrimoniale rituali-zate, partide de
contina", vizite, serbari in familie. Automatisme sufletesti, mici manii
inofensive sunt surprinse cu un amestec de ironie si duiosie:
locvacitatea, memoria proverbiala a senectutii, in Batranii, fac din boierul
Toader un personaj cvasi-mecanic, capabil sa reproduca pana la detaliu
cele mai marunte intamplari de demult; conu Iordache Iovu are mania
colectionarii de haine si redingote, ingramadite intr-un dulap din fundul
casei, cu saculete de piper si tutun ca sa le apere de molii, scuturate si
trecute in revista de doua ori pe an; coana Anica e o posedata a
curateniei, fiecare lucrusor din casa e desprafuit cu scuturatoarea din
pene de clapon, sters pentru lustru cu o petica curata si suflandu-se
asupra lui ca nici o banuiala de colb sa nu ramaie". Impactul cu lumea
din afara e ocolit cu premeditare: batranii" nu-si insoara copiii, fiindca
lumea s-a stricat", nu se suie in tren, preferand o drosca hodorogita,
cumpara numai de la negustorul Meremet, a carui dugheana e si ea o
epava a vremurilor trecute. Realitatea brutala intervine totusi
intempestiv: fie ca le strica tihna unei dupa-amieze incercand sa-i
amestece in febra vietii politice (Intr-o duminica), fie ca unii dintre ai lor
chiar devin uneltele unor moravuri electorale dubioase. Alteori, lumea
noua" se prezinta sub infatisarea tanarului Nicolida, avocat spilcuit,
demnitar politic si milionar, dar fiu al unui biet covrigar grec, care
indrazneste sa ceara mana fiicei boierului Furtuna. Conflictul dintre
mentalitati ia forme epice in Boierul lorgu Buhtea; dincolo de nivelul
anecdotic conventional, relevanta e insa psihologia personajului, spaima
descoperirii unui decor alienat: vechea fizionomie a targului se spulbera,
ulite noi se taie fara mila, casele batranesti sunt daramate, chiar
cafeneaua boiereasca e napadita de lumea obraznica, galagioasa a
misitilor, agentilor electorali, deputatilor si negustorilor de grane. Retrasi
intr-un ungher, stingheriti, asediati de insolenta, batranii" isi asteapta
sfarsitul. Acest sentiment al finitudinii marcheaza cele mai multe din
prozele ciclului, iar evenimentul e evocat cu o nuanta de discretie si
decenta: personajele lui GARLEANU se sting cu o anumita eleganta, asa
cum au si trait. O emotie mirata puncteaza finalurile (sau trece peste
decorul mut, metafora a extinctiei, ca in Scrinul), incat povestitorul
devine, dupa expresia lui N. Iorga, sentimentalul zguduit el insusi de
ceea ce spune". Daca sinceritatea emotiei nu lipseste, nivelul stilistic al
evocarilor lui GARLEANU ramane precar: teza e manifesta, colorand
intens portretele si anecdotica, majoritatea artificiale, minate de un
romantios minor si de o afectare impinsa pana la onomastica: boierii
exponentiali poarta nume neaose, cautate in hrisoave sau confectionate
ad-hoc pentru a demonstra romanismul" vechii clase: Corbu, Furtuna,
Lupu, Buhtea s. a. m. d. Dulcegariile, scenele stilizate, marturisirile
amoroase ridicole inunda pagina. Ramane totusi efortul de a surprinde
atmosfera unui amurg social, in concretetea amanuntului, ca in gravurile
de epoca, ceea ce da culoare si un parfum de vechime povestirii. Un
umor blajin marcheaza detasarea (chiar daca simulata mai adesea)
unghiului de contemplatie, interesat in ultima instanta de mecanismul
psihologic (Seneca, Oratorul Tase, Hambarul). Psihologicul, detectat inca
din scenele martiale ale volumului 1877. Schite din razboi (1908), cu
explicabilul lor patetism romantic (idee de sacrificiu, compasiune pentru
figurile ranitilor sau prizonierilor, dramatism al jurnalului de campanie"
etc), revine in alt timbru, cu o tensiune sporita si degajata de
emotivitate, in prozele taranesti. GARLEANU fructifica aici lectia
naturalista a lui Mau-passant (din care traduce), adoptand o tehnica a
demi-tizarii - paralel cu Liviu Rebreanu - si detasandu-se net de influenta
samanatorista.

Aceasta dezidilizare" vizeaza in primul rand caracterele: colturoase,
desenate in carbune, din linii sumare, cu accentul pe comportament si
reactie instinctuala, ele surprind, in doua texte antologice: Punga si
Inecatul, o umanitate rapace, de o bestialitate inconstienta. Incidentul
unui inec e doar pretextul epic pentru schitarea unei tipologii a
metehnelor rurale de un primitiv comic. In Punga, zona nedefinita
geograficeste, intre sat si marginea de oras, furnizeaza date corozive
despre lumea golanilor", explorata si de autorul lui Ion. Tranzitiile de la
lacomia chilipirului, la spaima, teroare, cruzime in relatiile cuplului sunt
un tur de forta in arta prozatorului. Intentia psihologica e prezenta si in
masiva nuvela Nucul lui Odobac (1910), unde conflictul mentalitatilor,
intre batranul protagonist si sotia nepotului sau, Ruja, tipul femeii virile,
vicleana si rapace, e incorporat in metafora sacrificarii unui impunator
copac-hotar de mosie. Simbolistica doborarii semnului" autoritatii
paternaliste, inversunarea absurda, motivata prin impulsuri obscure,
impotriva acestei axis mundi", ca si apararea ei pana la jertfa,
anticipeaza scena taierii salcamului din Morometii lui Marin Preda.
Lirismul isi ia revansa in poemele in proza: Din lumea celor care nu
cuvanta (1910); inspirate probabil din Histoires naturelles (1896) de
Jules Renard, pun in valoare arta unui miniaturist. Cu bonomie, emotie
infiorata, umor inlacrimat scriitorul surprinde contrastul dintre armonia
naturii si aceste tragedii de o clipa" {Capriorul, Mus-culita fiind cele mai
realizate). in franciscanismul evocarii universului infrauman pot fi citite si
metaforele candorii, fragilitatii, dezarmarii, opuse unei umanitati
abdicate de la conditia ei ideala, tarata in animalitate. Multe din
povestile boabei si ale faramei" argheziene descind din aceasta tentatie
a lui GARLEANU de a evada din observatia dezabuzata a omului.

OPERA

Batranii. Schite din viata boierilor moldoveni, Bucuresti. 1905 (ed. II,
intregita, 1909; ed. III, 1921; ed. V. 1943): Cea dintai durere, Bucuresti,
1907 (ed. II, 1909): Odata!, Bucuresti, 1907; intr-o zi de mai, Bucuresti.
1908; 1877. Schite din razboi, Bucuresti, 1908: Punga, cu un cuvant
inainte de M. Dragomirescu, Bucuresti. 1909; Amintiri si schite,
Bucuresti, 1910; Din lumea celor care nu cuvanta, Bucuresti, 1910 (ed.
IX, 1943: ed. X, 1946); Nucul lui Odobac, Bucuresti, 1910 ed. II. 1924;
ed. IV, 1944); Trei vedenii, Bucuresti, 1910: Visul lui Pillat, Bucuresti,
1915; O lacrima pe-o learxi. Bucuresti, 1915; Privelisti din tara,
Bucuresti, 1916: Fetita mamei, Bucuresti, 1916; Culegatorul de roua.
Bucuresti, 1919; Gisa-Icoana cu talc, Bucuresti, 1921: Bucati alese,
Craiova, 1945; Suflet de femeie, Bucuresti, f. a.; Nuvele, Bucuresti, f. a.;
Din lumea celor care r.u cuvanta, Bucuresti, 1952 (alte ed.: 1955, 1980,
1981. 1988); Opere alese, ed. ingrijita si studiu introductiv de I.
Negoitescu, Bucuresti, 1955; Pagini alese. Bucuresti, 1956 (ed. II,
1958); Scrieri alese, I-II, ed. ingrijita, studiu introductiv si bibliografie de
T. Vargo-lici, Bucuresti, 1963; Nucul lui Odobac, schite si nuvele, ed.
ingrijita, pref. si tabel cronologic de T. Vargolici, Bucuresti, 1964;
Nuvele, schite, insemnari, I-II, pref, text ales si stabilit, note si
bibliografie de T. Vargolici. Bucuresti, 1974; 1877. Schite de razboi,
antologie, cuvant introductiv si note de Ileana Manole, Bucuresti, 1979;
Nucul lui Odobac, nuvele si schite, postfata si bibliografie de C.
Cublesan, Bucuresti, 1982; Din lumea celor care nu cuvanta, povestiri,
ed si pref. de T. Vargolici, Bucuresti, 1992; Cand stapanul nu-i acasa,
povestiri pentru copii, Bucuresti, 1992; Din lumea celor care nu cuvanta,
povestiri. Chisinau, 1992; Din lumea celor care nu cuvanta, povestiri,
Bucuresti, 1996. Traduceri: A. Daudet, Nevestele artistilor, Bucuresti, f.
a.

REFERINTE CRITICE

E. Lovinescu, Pasi pe nisip, 1906; II. Chendi, Impresii, 1908; N. Iorga, 6
lupta literara, II, 1916; II. Chendi, Schite de critica literara, 1924; M.
Dragomirescu, Critice, I, 1927; idem, Samanatorism, poporanism,
criticism, 1934; Perpessicius, Mentiuni, I; N. Iorga, Ist. Ut. cont., II;
idem. Oameni cari au fost, II, 1935; E. Lovinescu, Memorii, 1930; idem,
Ist. Ut. rom. contemp., 1937; GARLEANU Calinescu, Istoria; idem, in
Studii si cercetari de istorie literara si folclor, III, 1954; GARLEANU
Galaction, Oameni si ganduri din veacul meu, 1955; T. Arghezi, Tablete
de cronicar, 1960; T. Vargolici, Doi nuvelisti. Emil Garleanu si I. A.
Bassa-rabescu, 1965; Scrisori catre Garabet lbraileanu, I-II, 1966-1971;
Domnica Filimon-Stoicescu, Em. Garleanu, 1969; C. Ciopraga,
Literatura; D. Micu, Inceput; Perpessicius, Lecturi intermitente, 1971; M.
Sebastian, Eseuri. Cronici. Memorial, 1972; M. Curticeanu, in Echinox,
nr. 2, 1972; Emil Garleanu si contemporanii sai, 1988.