Sunteți pe pagina 1din 7

UTILIZAREA EFICIENTĂ A RECOMPENSELOR ŞI A MESAJELOR DE LAUDĂ

Prof.psihopedagog Moga Anişoara

CSEI NR.1 Tg. Mureş, Mureş

Prof.înv.preşcolar Brihan Cristina, Grăd. cu P.P.nr 16 Tg. Mureş, Mureş

Cum privim lucruile în mod normal?

Credinţa comună este că atât recompensa cât şi lauda sunt instrumente foarte utile in

diciplinarea copiilor care conduc in mod implict la creşterea motivaţiei copiilor de a invăţa.

Ce se întamplă în mod real?

Recompensa este un instrument de care adulţii se folosesc atunci când intenţionează să crească

frecvenţa, sau durată unui comportament. Cu alte cuvinte, este o consecinţă a comportamentului care

creşte probabilitatea acestuia de a se repeta.

Există mai multe tipuri de recompense:

materiale: acţibilduri, buline, cadouri, obiecte, bani etc.

sociale: lauda, încurajarea, aprecierea, acceptarea de catre ceilalţi

activităţi preferate: jocul pe calculator, vizionarea de filme sau desene animate, activităţi

sportive etc.

Recompensele sunt diferite de la copil la copil. Un lucru poate fi o recompensă pentru o anumită

persoană, într-o situaţie specifică, dar poate să nu mai funcţioneze ca şi recompensa într-o altă situaţie

sau pentru o altă persoană. De exemplu, lauda educatoarei poate fi o recompensa pentru copil atunci

cand se joacă cu ceilalţi copii, dar poate să nu fie recompensă atunci cand face curaţenie pe masa de

pictat. Aşadar, recompensa este o funcţie pe care o are un anumit lucru la un moment dat. Prin urmare,

nu putem fi siguri că o situaţie este o recompensă decât după ce o aplicăm şi vedem efectul ei, si anume

dacă produce sau nu repetarea comportamentului. Cum puteţi afla care lucruri sau situaţii reprezintă

recompense pentru un copil?

întrebări directe: ,,Ce îţi place mai mult?", ,,Ce obiecte te atrag?", ,,Ce ţi-ai dori?"

observarea copilului: ce face mai des, care jucărie sau activitate o alege mai frecvent.

Pentru copiii de vârstă preşcolară recompensa este mai eficientă decât pedepsa. Cercetările

recente în neuroştinte arată că pană la 12 ani copiii învaţă diferit faţă de cei mai mari (peste 12 ani).

Diferenţa rezultă din mecanismele cerebrale implicate în procesarea feedbackului pe care aceştia il prirnesc pentru performanţele pe care le obţin sau pentru modul ăn care se comportă. Mecanismele cerebrale responsabile de diferenţele care apar la nivelul modului în care învaţă copiii mai mici de 12 ani şi cei mai mari de 12 ani sunt ariile control cognitiv care sunt localizate la nivelul cortexului cerebral. Cu alte cuvinte, centrii de control ai creierului sunt mult mai puternic activaţi în prezenta unui feedback negativ, în cazul copiilor mai mari de 12 ani si a adulţilor dar nu si în cazul copiilor mai mici. În cazul lor, feedback-ul pozitiv este cel care activează puternic ariile de control cognitiv.

Feedback-ul pozitiv, recompensele, mesajele de laudă au o eficienţă crescută asupra motivaţiei copiilor preşcolari dear în anumite condiţii. Atât lauda cat şi recompensa fizică deşi reprezintă instrumente care au puternice valenţe motivaţionale nu conduc întotdeauna la rezultatul scontat. Folosirea acestor instrumente este similară cu cazul adiministrării oricarui medicament. De exemplu penicilina nu poate fi adiministrată la întamplare, administrarea este guvernată de reguli şi contraindicaţii, regulile privesc modulul de administrare şi dozajul, precauţiile se referă la posibilele efecte secundare. În aceeaşi maniera, există reglementari privind administrarea medicaţiei emoţiionale - mesajele de luadă şi recompensele. Studiile în domeniu arată ca mesajele de lauda şi recompensele nu au întotdeuna o puternica funcţie de întărire a comportamentelor dezirabile, eficienţa lor depizând de o serie de anumiţi factori. În anumite, conditii atât mesajele de laudă cât şi recompensele pot conduce la slăbirea motivatiei interne a copiilor. Condiţii care asigură eficienţa recompensei fizice asupra motivaţiei copilului. Recompensa este un instrument eficient care creşte motivaţia copilului în anumite situaţii:

Când sarcinile sunt plicitsitoare pentru copil

Când sarcinile implică efort susţinut şi copilul nu este motivat să le facă

Când copilul învaţă un comportament nou

Când este acordată pentru o anumită calitate a performanţei

Când este neaşteptată pentru copii.

Condiţii în care recompensa materială subminează motivaţia intrinsecă a copiilor.

1. Când comportamente prosociale „ de a fi atent şi a ajuta pe ceilalţi" ale copiilor primesc recompense materiale imediate. Recompensarea pentru comportamente prosociale „ de a ajuta pe ceilalţi" îi face pe copii să acorde într-o mai mică masură ajutorul în situaţii viitoare. Acest lucru se întâmplă deoarece fiecare copil are o tendinţă naturală de a oferi ajutorul iar acţiunea de recompensare intervine asupra acestei tendinţe naturale dezactivând-o. Copilul îşi comută atenţia de la a face un lucru firesc, la a face pentru a primi ceva.

Studiile experimentale arată că încă de la vârste foarte mici, recompensele materiale imediate pentru comportamentele prosociale produc o modificare la nivelul comportamentului viitor al copiilor. Felix Wareken si Michael Tomasello au facut un studiu experimental pe copii de doi ani. Studiul a avut în vedere trei grupuri de copii:

Primul grup a fost obişnuit să aştepte recompensa materială

comportamentului de ajutor

după

manifestarea

Al doilea grup a fost obişnut să aştepte mesaje de laudă

Iar al treilea grup nu avea nici o aşteptare. Tuturor copiilor li s-a oferit posibilitatea de a ajuta un adult sau o persoană străină. Rezultatele arată că spre deosebire ce cei care se aflau în condiţia de a primi laudă sau nici o recompensă, copiii cu istoric de recompensă materială imediată au devenit mult mai puţin dispuşi să acorde ajutorul.

2.Când recompensa materială este imediată şi devine predictibilă pentru copiii (se aşteaptă să o primească, este anunaţă înainte) În situaţiile în care recompensa este anunţată din timp copiii aşteaptă să primească recompensa şi sunt mai puţini atenţi la calitatea modului în care performează. Atenţia este centrată pe ceea ce vor obţine şi nu pe ceea ce au de făcut.

3.În situaţiile în care copiii sunt deja motivaţi să se implice într-o activitate (le place ceea ce fac, au un interes pentru acea activitate). În aceste condiţii recompensa materială face ca interesul sau motivaţia internă a copiilor pentru acea activitate să scadă, copiii nemaifiind preocupaţi de activitatea în sine ci de benefiicile concrete pe care i le poate aduce acea activitate.

Recomandari:

Folosiţi recompensa facilitează creşterea

concretă (stimulente,

bulinute,

stampile)

ca instrument care

frecvenţei

acelui comportament dezirabil în principal în faza de

învatare. Pentru a creşte frecvenţa unui comportament aşteptat recompensarea trebuie să respecte o serie de principii:

« Definiţi specific comportamentul căruia doriţi să-i creşteti frecvenţa, durata sau intensitatea.

ex. Educatoarea vrea să dezvolte la copii comportamentul de ,,cere jucăria - spun te rog să-mi dai"

« Identificaţi care sunt pentru copii recompensele pentru comportamentul respectiv ex. Educatoarea a observat că acţibildurile sunt recompense pentru copii

• Utilizaţi recompensele disponibile

ex. educatoarea acordă un ,,o faţă zâmbitoare" copiilor care solicită în cuvinte jucarii, etc.

• Treceţi treptat de la recompense concrete la recompense simbolice

Cu cât sunt mai naturale recompensele pe care le utilizăm, cu atât e mai mare şansa consolidării şi persistenţei comportamentului ţintă. ex. Pe măsură ce educatoarea va observa că nu mai este nevoie să remintească în permanenţă regula va retrage recompensa concretă şi o va înlocui cu mesajul de laudă. Descrieţi comportamentul în momentul în care aplicaţi recompensa astfel încât să facilitaţi învaţarea. ex. „ Foarte frumos ai cerut jucaria Oanei!"

• Repetaţi verbal regula pe care se bazează recompensa. Exprimarea verbală a regulii facilitează învăţarea. ex. Atunci când educatoarea le aplică recompensa, le va spune ,,Pentru că ai cerut jucăria Oanei vei primi o faţă zâmbitoare"

• Invăţaţi copilul să-şi identifice şi să-şi autoadmlnistreze recompensele.

ex. în momentul în care educatoarea îi va lăuda pe copii şi va cere să se laude şi el „ foarte frumos i-am

cerut jucaria Oanei!"

• Comparaţi dimensiunile comportamentului (ex frecvenţa) înainte şi după aplicarea recompenseii, pentru a cunoaşte efectul ei (dacă este sau nu o recompensă şi dacă este eficientă). Pentru a vedea dacă o metodă are rezultate sau nu, trebuie să comparăm la anumite intervale comportamentul anterior al copilului şi cel actual. ex. Educatoarea a observat că la început doar 3 copii cereau jucăria, iar după o săptămână cer 5. " -- -Treceţi de la recompense aplicate imediat, în faza de învăţare, la recompense aplicate neregulat, în faza de consolidare a unui comportament.

-Folosiţi

activităţile ca modalităţi de recompensare a implicării copiilor într-o activitate cu

frecvenţă redusă. Cele mai eficiente tipuri de recompense care accentueaza pe termen lung motivaţia internă a copilului sunt cele sub forma de activităţi. O activitate cu frecvenţă crescută poate constitui o întărire pentru o activitate cu frecvenţă mai redusă. Implicarea într-o activitate care are o frecventa mare este condiţionată de executarea prealabilă a activităţii cu frecvenţă redusă astfel încât prima activitate devine recompensa pentru cea din urma (principiul bunicii). De exemplu, dacă educatoarea doreşte să învete copiii să respecte regula să (ex. strângem jucăriile după ce am terminal jocul) le poate spune copiilor ,,mergem la locul cu nisip după ce strângem jucăriile"

Folosiţi recompensa în mod sporadic pentru a nu ajunge să fie predictibilă pentru copil. Dacă recompensa devine predictibilă pentru copil, motivaţia de a mai face acel lucru scade în condiţiile în care nu mai primeşte recompensa aşteptată. Asta însemnă că copiii nu au dezvoltat o motivaţie internă de a face acel lucru şi că manifestarea comportamentului lor este strict determinate de prezenţa recompensei. Copiii fac comportamentul respectiv doar pentru a primi ceva. Acest aspect este un factor de risc pentru apariţia depresiei la copii. sunt mult mai preocupaţi să înveţe noi strategii de succes şi să îşi îmbunătăţească performanţa.

• atribuie rezultatele slabe investiţiei slabe de efort.

Rezumat Faţă de recompensa materială lauda este o alternativă mult mai bună din perspectiva dezvoltării motivaţiei intrinseci a copilului. Dar ca şi recompensa materială, lauda poate să aibă anumite condiţii adverse. Cadrele didactice recompensează copiii cu mesaje verbale atunci când aceştia manifestă comportamente dezirabile.

a spune copiilor că sunt inteligenţi sau deştepîi îi determină să se vadă într-o mai mică măsură ca fiind inteligenţi.

lăudând copiii că sunt deştepti îi învăţam că performanţa lor este un test definitiv al gradului de inteligenţa. Copiii pot fi încântaţi la început de acest tip de lauda dar pe măsura ce ei se confruntă cu situaţii cu un grad mare de dificultate, mesajul are efecte contrare.

deşi a le spune copiilor că sunt deştepţi este total neproductiv asta nu înseamnă că nu este indicat să oferim copiilor mesaje de laudă. Chiar şi cel mai contraproductiv tip de laudă este mai indicat decât absenţa ei. Ceea ce este important este să evităm să folosim mesajele de laudă care determină copiii să evite implicarea în situaţii dificile şi provocatoare.

Bibliografie:

4. Barker GP

and

Graham

S.

1987.

Developmental

study of praise and

blame

as

attributional cues. Journal of educational psychology 79(1) 62-66.

5.

Birch LL, Marlin DW, and Rotter J. 1984. Eating as the "means" activity in a contingency:

Effects on young children's food preference. Child Development 55: 431-439.

6. Corpus J, Ogle C, and Love-Geiger K. 2006. The Effects of Social-Comparison Versus Mastery Praise on Children's Intrinsic Motivation. Motivation and Emotion 30(4): 333-343.

7. Elliot ES and Dweck C. 1988. Goals: An approach to motivation and achievement. Journal of personality and social psychology 54: 5-12.

8. Garner PW. 2006. Prediction of prosocial and emotional competence from maternal behavior in African American preschoolers. Cultur Divers Ethnic Minor Psychol. 12(2): 179-98.

9. Hastings PD, McShane KE, Parker R, and Ladha F. 2007. Ready to make nice: parental socialization of young sons' and daughters' prosocial behaviors with peers. J Genet Psychol. 168(2): 177-200.