Despre limite şi pasiuni

de Carmen-Manuela Macelaru

astăzi există santinele la fiecare colţ de stradă, nu le percepem cu ochiul liber

avem nevoie de un fel de poetică a pătrunderii-n zidul celuilalt
un fel de al 3-lea ochi clocotitor în subteranele vocii
astăzi există un remediu pentru orice situaţie anacronică
stupefacţia este şi mai mare dacă ceri o pastilă a morţii
ţi se dă un rechin de plastic pe care te poţi duce în larg
sau dacă ţi se pare ilogic poţi intra într-o librărie
de exemplu, la Cartureşti sunt pilule câte vrei
chiar pe parchet, dacă mergi încet auzi
cum plesnesc sub tălpi privirile mirate ale autorilor din raft
sau chiar ale clienţilor care sorb ceaiul faraonului
cu aromă de fum din hieroglife arse între pumni
încă o inovaţie incalificabilă, probabil Ramses ar mai porni
câteva bătălii pentru această redută
astăzi există un dig al iubirii, vezi, asta nu ştiai
din mine pleacă o punte îngustă sub care dănţuie o lume cu bocancii murdari
ultima treaptă e undeva în inima ta, acolo se aud pescăruşii agitaţi
cum se hrănesc din stârvul ei
astăzi există un loc pentru inocenţi
oricine poate desena pe Bulevardul Magheru cu o cretă albă un cerc în care să stea ca-
ntr-o colivie
să privească nepăsător pietonii care trec prin el şi nu-i simt tristeţea
sub degete i se naşte o corabie când plouă, atunci pleacă fără să spună un cuvânt
astăzi e o zi ca oricare alta, 22C, am motive, am pasiuni, cursa continuă
îmi vine în minte întrebarea din „Antimetafizica”, „Când ai obiectualizat prima oară
cerul?”
când ai fost conştient de el sau când l-ai perceput ca pe un obiect, nu?
eu am un cer personal, îl ţin în buzunar, când mi-e dor de tine îl scot şi-i dau drumul
dincolo de linia de sosire erupe un vulcan
şi acum după o mie de ani mă trezesc într-o vietate stupidă cu limită la accesul în viaţa
ta,
cu limită la semaforul din creierul meu
ceva nu merge, undeva a dat eroare, trebuie să resetez mersul prin tine
undo typing refresh research print preview
next life will be better