a.

Iniierea de metode tehnice destinate cercetrii urmelor infraciunilor,

incepnd cu urmele specifice omului i continund cu cele ale armelor
sau instrumentelor, mijloacelor de transport, ale fenomenelor fizico-
chimice etc., in vederea identificrii persoanelor sau obiectelor.
b. Adaptarea de metode aparinnd tiinelor exacte la necesitile proprii
Criminalisticii, a unor metode din alte domenii ale tiinei, cum sunt
cele proprii fizicii, chimiei, biologiei, matematicii, pentru aplicarea lor
la specificul activitii de prevenire i de combatere a infraciunilor.
c. Elaborarea de reguli i procedee tactice destinate efecturii unor acte de
urmrire penal, precum i creterii eficienei acestora, prin asigurarea
unui fundament tiinific investigrii.
d. Studierea practicii judiciare, in vederea valorificrii tiinifice i
generalizrii experienei pozitive rezultate din activitatea organelor de
urmrire penal pe linia investigrii infraciunilor.
Metode de examinare proprii Criminalisticii, care in de
particularitile obiectului su de cercetare. Iat numai cteva
dintre acestea:
metode destinate descoperirii i examinrii urmelor sau mijloacelor de prob;
metode de identificare a persoanelor i cadavrelor dup semnalmente sau resturi osoase;
Metode tehnice de prevenire a infraciunilor, cum sunt cele viznd prevenirea falsurilor, a furturilor, a
altor categorii de fapte de natur penal.


Criminalistica poate fi structurat in urmtoarele pri principale:
a. Tehnica criminalistic cuprinznd ansamblul metodelor i mijloacelor tehnico-tiinifice
destinate descoperirii, fixrii, ridicrii i examinrii urmelor sau mijloacelor materiale de prob.
b. Tactica criminalistic, insumnd totalitatea procedeelor i regulilor, altele dect cele stabilite
prin norme de drept, privind efectuarea actelor de urmrire penal i in general, de anchet.
c. Metodologia criminalistic, viznd cercetarea unor categorii de fapte penale cum sunt cele
impotriva vieii, patrimoniului, accidentele rutiere, navale sau aeriene.


SCHIMBAREA STARII DE AGREGARE A CORPURILOR

Topirea si vaporizarea

In natura corpurile se pot gasi in stare solida, lichida sau gazoasa, in functie de
temperatura. In prezent se considera ca materia poate avea si o a patra stare de agregare
plasma dar implicatiile fizice ale acestui fenomen depasesc limitele lucrarii de fata.
Starea solida defineste corpurile care prezinta rigiditate mare si rezistenta la
actiunea unor forte externe. Corpurile solide se caracterizeaza prin volum si forma
determinata.
Lichidele nu au rigiditate si se deformeaza cu usurinta sub actiunea unor forte
exterioare. Ele curg sau iau forma recipientului in care sunt turnate. Desi isi mentin
volum constant, nu au forma proprie, fapt care dovedeste existenta unor forte de
coliziune mai reduse decat la solide.
Daca fortele de coliziune scad sub anumite limite atunci corpul nu-si mai pastreaza
nici forma, nici volumul si trece in stare gazoasa. Din cauza fortelor de coeziune foarte
reduse gazele nu au forma si volum propriu, ele putand ocupa intregul volum care il au
la dispozitie.
Cunoasterea caracteristicilor celor trei stari de agregare a corpurilor este necesara in
activitatea pompierilor, indeosebi pentru aprecierea pericolului de incendiu in diverse
situatii, pentru adoptarea unor masuri corespunzatoare de prevenire si stingere.
Legile transformarilor de stare a corpurilor
In cazul substantelor pure, la presiune constanta, transformarile de stare se produc la
temperaturi bine determinate, constante si caracteristice fiecarei substante.
Pentru a schimba starea de agregare a unitatii de masa dintr-o substanta sunt necesare
cantitati determinate de caldura, denumite calduri latente specifice de transformare .
Caldurile latente de transformare reprezinta cantitatile de energie necesare pentru
invingerea fortelor de coeziune moleculare.
Transformarile de stare sunt insotite de modificari ale unor caracteristici fizice ale
substantelor.
Prin topire, majoritatea corpurilor isi maresc volumul. Fac exceptie unele corpuri,
printre care si gheata. Aceasta explica de ce gheata pluteste la suprafata apei (prin marirea
volumului, densitatea scade) sau de ce crapa sticlele in care apa ingheata.
Fenomenul de marire al volumului este mult accentuat la trecerea din starea lichida
in starea de vapori.
Transformarile de stare au loc la temperaturi bine determinate, dependente de natura
substantelor respecitve. In caz contrar, temperatura de transformare (topire sau vaporizare)
variaza in functie de presiunea atmosferica la care are loc fenomenul. Se considera
temperaturi normale de transformare sau puncte de transformare, valorile stabilite la o
presiune de 760 mm Hg.

Temperaturi de topire a corpurilor
Substanta Temperatura de topire C Substanta Temperatura de topire C
Mercur - 38,87 Magneziu 650
Aliaj Darcet* 50 Aluminiu 660
Stearina 45 Bronz 900
Parafina 54 Email 960
Aliaj Lipowitz* 60 Stcr.. 800 1400
Aliaj Wood* 66 Aur 1064
Naftalina 80 Cupru 1083
Aliaj Rose* 94 Fonta 1130 1200
Sulf 119 Otel 1300 1500
Selac 150 Nichel 1451
Staniu 232 Portelan 1550
Plumb 327 Platina 1773
Zinc 419 Cuart 1730 2000
Bromura de argint 434 Wolfram 3380
Parametrii care influenteaza aprinderea diferitelor tipuri de
combustibili

Substanta combustibila
a) Faza gazoasa b) Faza lichida c) Faza solida
Aerosol Lichid Lichid absorbit Nor de praf Solid
Concentratii
combustibil/aer
Temperatura
mediului
Flashpoint Porozitatea
materialului
absorbant
Temperatura mediului Dimensiuni
Presiunea amestecului Limita inferioara de
densitate a
aerosolului
Aria suprafetei Inertia termica a
materialului
absorbant
Limita inferioara de
densitate a prafului
Orientare
Densitatea vaporilor de
combustibil


Distributia marimii
particulelor
Sensul transferului
de masa
Gradul de saturatie

Distributia marimii
particulelor
Textura
Temperatura
initiala
Inertia termica
Coeficient de difuzie a
combustibilului in aer
Densitatea
vaporilor
Sensul transferului de
masa
Proprietati optice
NOTIUNI GENERALE DE FIZICA SI CHIMIA
PROCESELOR EXOTERME: OXIDARE, ARDERE,
EXPLOZIE
Oxidarea
Oxidarea este un fenomen chimic si constituie o reactie in care o substanta se combina cu oxigenul sau cedeaza
hidrogen. Se cunosc, de exemplu, oxidari lente, oxidari biochimice oxidari chimice si oxidari electrolitice.
Arderea
Arderea este o reactie de oxidare rapida a unei substante in prezenta oxigenului atmosferic cu degajare de
caldura, si in general, insotit de lumina.
Se cunosc si substante care ard fara prezenta oxigenului din aer, ca de exemplu acetilena comprimata, clorura
de azot, precum si alte substante compuse. in anumite conditii aceste substante pot exploda cu degajare de calduri si
aparitie de flacari.
Procesul de ardere este posibil numai daca sunt intrunite urmatoarele conditii : existenta substantelor si
materialelor combustibile; prezenta substantelor care mentin arderea (oxigenul) i temperaturii de aprindere.
Viteza de ardere:
Arderea substantelor si materialelor combustibile se produce diferit; ea reprezinta cantitatea de combustibil
care se consuma prin ardere in unitatea de timp.
Arderile se pot clasifica in:
ardere cu flacara: care este combustia in faza gazoasa cu emisie de lumina,find cea mai des intalnita;
arderea cu incandescenta: este combustia cu emisie de lumina vizibila la suprafata acestuia;
arderea mocnita: combustia unui material fara emisie de lumina vizibila, adesea pusa in eviden de fum si de
cresterea temperaturii.

Explozia

Explozia este un proces de ardere rapida, violenta a amestecurilor explozive, care se produc in
fractiuni de secunda, cu degajare de caldura, lumina si care genereaza presiuni mari.
Tinand seama de natura si de cauzele lor, exploziile se pot imparti in patru grupe :
-explozii produse de energia eliberata in urma unei oxidari rapide ;
-explozii provocate printr-o descompunere rapida a unor compusi chimici;
-explozii rezultate din eliberarea brusca a energiei degajate prin fuziune sau fisiune
nucleara;
Exploziile cele mai frecvente, urmate deseori de incendii, sunt cele din grupa intaia, datorita
faptului ca se pot forma cu usrinta amestecuri explozive de vapori, gaze sau praf.
Reactiile exoterme (cu degajare da caldura) nu sunt uniforme, rezulta ca vitezele de ardere sunt
variate, ele clasificandu-se din acest punct de vedere, in trei grupe:
Deflagratia care se defineste ca o reactie chimica pe timpul careia viteza de ardere este de
cativa centimetri pe secunda, ceea ce face ca arderea sa se propage din aproape, asa cum se
produce la arderea pulberii negre presarata pe o suprafata plana.
Explozia propriu-zisa care se produce atunci cand amestecul de substante combustibile-aer
existent intr-un spatiu inchis (incapere, recipient etc.) are o anumita concentratie, vine in contact
cu o sursa de aprindere i viteza de ardere este de 10-100 m/s.
Detonatia este o explozie produsa, in general, in tevi cu diametre si lungimi suficient de mari, la
care viteza de propagare a flacarii este cuprinsa intre 1000-4000 m/s, caracterizata prin aparitia
undei de soc.
Teoria generala a arderii
Dezvoltarea unui incendiu este un fenomen aleatoriu, o insumare de procese
fizice si chimice, care se amplifica si devin complexe, pe masura ce inainteaza in
timp, astfel incat nu este posibila descrierea lui exacta printr-o simpla schema
functionala.
Arderea este posibila numai in conditia existentei a trei factori:
prezenta combustibilului - material care poate trece in stare de combustie in
prezenta focului sau a temperaturilor inalte;
prezenta comburantului - substanta care intretine arderea (oxigenul din aer)
energia de aprindere.

Arderea are loc aproape intotdeauna in faza gazoasa, amestecul aer gaz-
combustibil in reactie, cu emisie de lumina, constituind o flacara.
Cand cresterea de temperatura devine semnificativa, fara a atinge temperaturi
susceptibile de a antrena emisia de lumina, este vorba de arderi lente.

Evolutia incendiului
Se poate considera ca in evolutia unui incendiu, in interiorul unei
incaperi, intervin cinci perioade (figura.1.):
- aparitia focarului initial;
- faza de ardere lenta (figura 2.)
- faza de ardere activa;
- faza de ardere generalizata (dupa depasirea punctului de "flash - over");
- faza de regresie.

Fig.1.Fazele evolutiei incendiului


punctul de flash-over"
Fig.2. Etapa de evolutie a unui incendiu - ardere lenta
Faza de ardere activa
In faza arderii active, incendiul este insotit de o multitudine de procese fizice
complicate, a caror eviden completa este deocamdata imposibila.
Fig.3.Etapa de evolutie a unui incendiu
- ardere active
Faza de ardere generalizata
In aceasta faza ard toate elementele combustibile ale incaperii, incendiul
atingand dezvoltarea maxima. ntregul volum al incaperii este ocupat de
flacar,ne mai fiind mediu gazos intre flacara si elementele de constructie
imprejmuitoare.
Fig.4. Etapa de evolutie a unui incendiu - ardere generalizata
Caracteristici vizuale, organoleptice si chimice dupa
ardere
Magneziu Alb - Metalic
SuIf Nedefinit Sulfuros Acid
Fulmicoton si alte combinatii de azot Galben-brun Iritant Acid
Cauciuc Negru-brun Sulfuros Acid
Potasiu metalic Alb-dens - Alcalin
Polistiren Negru-inchis De hidrocarburi -
Policlorura de vinil Cenusiu-inchis De acid clorhidric -
Celuloid Cenusiu-inchis Specific Acid
ANALIZA PROBELOR CRIMINALISTICE
SURVENITE IN URMA UNUI INCENDIU
Se vorbeste de o analiza chimica atunci cnd activitatea depusa, de o persoana, grup sau
organizatie, are drept rezultat cel putin o caracteristica chimica calitativa.
Ansamblul de operatii si masuratori, plus conditiile experimentale, menite sa dea, macar in
parte, compozitia fizico-chimica a unei "probe" din material, produs sau esut biologic, convenim
sa-l numim sistem analitic.
Supunnd un material (numit proba) operatiilor unui sistem analitic, consumnd reactivi si
materiale auxiliare (de exemplu detergenti), energie si manopera (lucrul efectiv), se obtine raspuns
la una din intrebarile:
a) Este prezenta specia (caracteristica) X in proba ?
b) In ce cantitate este prezenta specia X ?
A raspunde doar la intrebarea (a) inseamna a face o analiza chimica calitativa iar a raspunde la
intrebarea (b) inseamna a executa o analiza chimica cantitativa. A raspunde la ambele intrebari
pentru toate speciile cunoscute constituie analiza completa.
Cercetarea la faa locului a urmelor de
incendiu
Primele date cu privire la un incendiu le ofera insui modul de
desfaurare a acestuia, respectiv intensitatea i culoarea flcrilor, a
fumului, mirosul i viteza de propagare.
Expertiza criminalistica a urmelor de incendiu
Efectuarea expertizei criminalistice a urmelor de incendiu
necesita metode i mijloace tehnico-tiinifice complexe, un loc
important ocupndu-l analizele spectrale.
Cercetarea urmelor de explozie explozia consta dintr-o reacie
foarte rapida, de natura fizica sau chimica, nsoita de formarea i
de degajarea violenta a unei mari cantiti de gaze, cu efecte
mecanice, termice i luminoase asupra obiectelor sau persoanelor
care se gasesc n raza sa de aciune.
Exploziile concentrate sunt tipice att pentru exploziile de
natura fizica, ct i pentru cele de natura chimica, rezultate din
contactul accidental a doua substane periculoase (ntlnite n
industria chimica, petrochimica i n laboratoare).
CONCLUZII
O investigatie criminalistica bazata pe utilizarea urmelor rezultate in urma unui
incendiu nu pot fi corect identificate si evaluate decat daca exista o evaluare justa
asupra urmatoarelor elemente:
- tipul de incendiu;
- natura comburantului si carburantului;
- starea de agregare initiala a elementelor generatoare de probe;
- temperatura si presiunea atinsa in timpul desfasurarii incendiului;
- timpul de solidificare si natura transformarii reversibile sau ireversibile existente;

In acest sens sunt descrise urmatoarele elemente:
- topirea si vaporizarea;
- legile transformarilor de stare a corpurilor;
- initierea incendilor, aprinderea;
- sursele de apridere;
- evaluarea arderii;
- aprinderea in faza gazoasa;
- modelul aprinderii pentru solid;

Totodata sunt prezentate procesele de transformare individuale sau
colective prezente in incendiu:
- Oxidarea
- Arderea
-Explozia
-Fierberea
-Vaporizarea

Sunt prezentate elementele de teoria arderii avand drept parametrii de
evaluare temperatura de imflamabilitate si ardere, respectiv viteza de ardere.
Sunt prezentate metodele de prelevare a urmelor criminalistice si de
dezagregare a probei pentru analize, respectiv-prezentarea instalatiilor de
analiza optic prin spectrofotometrie care sa permita analiza elementara
calitativa si cantitativa pantru proba rezultata in urma incendiului.
Este prezentata cerecetarea urmelor de incendiu si explozii calate pe tipul
de incendiu sau explozie care sa conduca la o maxima eficienta in obtinerea
informatiei veridice legate de probele criminalistice utilizate.