1.

BURGHEZIA ROMANA - STEFAN ZELETIN

In lucrarea sa de referinta, Burghezia romana, Stefan Zeletin realizeaza o radiogr
afie a burgheziei romanesti si a rolului acesteia in dezvoltarea politica, socia
la si culturala a tarii noastre. Pentru el, modernizarea Romaniei reprezinta un
fenomen istoric avand cauze profunde si nu doar asumarea formelor fara fond, cum
teoretiza Titu Maiorescu.
Zeletin vede criticismul(politic ,social ,economic) caracteristic epocii sale c
a fiind un aspect negativ al societatii care poate chiar sa impiedice desfasurar
ea fireasca a activitatii creatoare si a evolutiei natiunii.
Burghezia este clasa sociala care se ocupa cu valori de schimb, adica cu marfuri
si astfel, se deosebeste de clasele care produc pentru satisfacerea nevoilor pr
oprii; burghezia are trei subclase: producatorii, negustorii si bancherii. Esent
a burgheziei este schimbul iar o caracteristica inerenta schimbului este liberta
tea asa incat, schimbul apare ca si caracteristica economica a burgheziei iar li
bertatea ca si caracteristica social-politica a sa. Libertatea este o trasatura
a capitalismului intrucat, spre deosebire de micul burghez care lucreaza singur
folosind propriile resurse, burghezul tipic capitalist cumpara forta de munca a
altor persoane.
Aparitia capitalismului schimba radical organizarea societatii: de la munca pent
ru autosustinere se trece la munca pentru cautarea profitului si cresterea capit
alului. La baza crearii burgheziei sta activitatea economica a evreilor si tot e
vreii sunt cei care sunt legati de originile burgheziei romanesti. Desi schimbul
implica raporturi de libertate, intre acestea se creeaza si un raport de inter-
dependenta, libertatea neavand capacitatea de a depasi raza de influenta a schim
bului. Aceasta libertate apare in prima faza ca fiind un privilegiu specific mai
degraba burgheziei si spatiului urban iar capitalismul ofer libertatii o mai ma
re universalitate. Instumentul prin care burghezia reuseste sa cucereasca libert
atea este revolutia care si ea este influentata de capitalism care inurajeaza bu
rgheza sa lupte atat pentru propriile drepturi cat si pentru drepturile celorlal
ti. In Principatele Romane se poate vorbi despre burghezie incepand cu anul 1848
, odata cu tinerii romani care pleaca sa studieze la Paris, unde intra in contac
t cu Codul Napoleon pe care il implementeaza ulterior si in Romania.
Prima etapa a evolutiei burgheziei este mercantilismul, care presupune unirea gr
upurilor nationale in cadrul unui stat ce doreste sa-si satisfaca nevoile prin p
ropriile puteri. Prin inflorirea industriei, s-a ajuns la a doua etapa a capital
ismului liberalismul etapa in care burghezii impun statului sa le lase o liberta
te deplina in ceea ce priveste industria si comertul; in aceasta etapa burghezii
nu se bazeaza pe ajutorul statului in ceea ce priveste obtinerea profitului, ci
pe puterea poporului concretizata in initiativele comerciale individuale. Ultim
a etapa a evolutiei burgheziei este imperialismul, la baza caruia se afla capita
lul financiar adica, capitalul de banca, care finanteaza atat industria cat si c
omertul. Idealul national imperialist consta in faptul ca o natiune se considera
superioara celorlalte prin politica sa externa agresiva si prin dorinta de a re
usi prin propriile puteri, iar celelalte natiuni sunt coborate pe un plan secund
ar al insemnatatii.
In ceea ce priveste burghezia romana, schimbarile economice apusene au aparut ul
terior adoptarii ideilor liberale ale revolutiei franceze de catre Romania. Efec
tul a aparut inainte de cauza, motiv pentru care multe personalitati ale vremii
au considerat ca dezvoltarea burgheziei romane s-a produs ca o consecinta a infl
uentei ideilor liberale occidentale. In timp ce burghezia occidentala s-a dezvol
tat treptat, intr-un proces ce a durat cateva secole pentru instaurarea principi
ilor liberare, in Romania aceste principii au fost adoptate fara sa existe si fo
ndul necesar al economiei burgheze.
Principalul moment in modernizarea Romaniei este miscarea de la 1848 iar evoluti
a burgheziei romane a inceput odata cu liberalizarea comertului din Principatele
Romane, in urma tratatului de la Adrianopol, ocazie cu care s-a si desfiintat m
onopolul Imperiului Otoman asupra cerealelor de pe teritoriul tarii noastre. In
urma Razboiului din Crimeea, declansat sub influenta Marii Britanii, teritoriul
de la Sud de Moldova a fost retrocedat Romaniei care, in consecinta, avea acces
la Gurile Dunarii, aflate pana atunci in posesia Rusiei. Sprijinul englez pe car
e Romania l-a primit s-a datorat faptului ca englezii vedeau in Romania atat o p
iata de desfacere ieftina pentru produsele lor cat si o sursa de unde puteau cum
para cereale. Cu aceasta ocazie, suprafata cultivata a Romaniei a crescut consid
erabil impreuna cu pretul pamantului. Anglia si restul tarilor aliate in razboiu
l Crimeii, aflandu-se in situatie de supraproductie datorata industrializarii si
realizand ca puterea de consum si de cumparare a Romaniei se rezuma, in mare, l
a boierime, au luat Romania sub tutela comerciala in cadrul Conventiei de la Par
is din 1859 si au sugerat adoptarea unor reforme care sa imbunatateasca soarta t
aranilor asa incat si acestia sa intre in circuitul de consum capitalist.
Vechiul regim agrar este desfiintat cu prilejul Reformei Agrare si a improprieta
ririlor taranilor cu pamant(pe care un alt sociolog important Dobrogeanu-Gherea
le demasca in cartea sa de referinta, Neoiobagia, ca fiind de fapt doar un mod de
reinstaurare a vechiului regim agrar in forma moderna) iar boierii isi pierd din
influenta economica si politica, facand loc instaurarii regimului modern.
Oligarhia liberala formata din fosti revolutionari liberali, era caracterizata d
e absolutism politic, centralizare administrativa, birocratie si militarism. Aceas
ta putere centrala era necesara pentru a creste puterea de productie si pentru a
depasi etapa in care economia se bazeaza pe schimb pentru a lasa, in final, loc
democratiei. Desi nu echivala cu burghezia, aceasta oligarhie sprijinea interes
ele burgheziei intrucat aceasta din urma era formata, in mare masura, din evrei
bancheri care detineau puterea economica. Sprijinul se datora dorintei oficiale
a statului de a spori averea nationala si, implicandu-se in dezvoltarea vietii e
conomice, oligarhia a vazut necesara infiintarea institutiilor de credit pentru
a evita datoriile exagerate pretinse de camatari si, treptat, pentru inlaturar
ea lor din viata economica. In urma acestui proces, oligarhia avea sa detina ata
t puterea politica, cat si pe cea economica, prin intermediul Bancii Nationale.
Mercantilismul presupunea sustinerea industriei autohtone care, in cazul Romanie
i era agricultura. Rationamentul protejarii acestui sector de activitate tinea d
e faptul ca produsele sale granele si cerealele in general - erau singurele care
nu puteau fi inlocuite de importurile tarilor din Occident care se ocupau in pr
incipal cu activitati industriale, deci produse manufacturate. Pe langa exportul
de cereale catre Anglia, Romania trebuia sa exporte si in Imperiul Austro-Ungar
, in urma conventiei din 1875, timp de 10 ani, cat a durat conventia. Aceasta co
nventie a reprezentat in fapt o piedica pentru dezvoltarea tarii intrucat fabric
ile s-a inchis iar Romania era nevoita sa importe si produse pe care le exportau
in cantitati foarte mari. Aparitia concurentei americane in ceea ce priveste gr
aul a declansat faza imperialismului in care statele adopta politici de ingradir
e a pietei interne cu scopul de a indeparta concurenta straina. Romania a fost a
fectata de aceasta situatie intrucat putea exporta doar produse agrare dar si ac
easta activitate era ingreunata. Datoriile straine contractate de statul roman p
entru construirea cailor ferate si pentru modernizarea armatei trebuiau platite
iar cea mai importanta sursa de venit national era din exportul de cereale al ca
ror pret scazuse. Ca atare, conducerea tarii a hotarat cresterea cantitatilor ex
portate, acest lucru avand consecinte devastatoare pentru taranii romani care er
au pusi in situatia de a renunta la necesarul zilnic de hrana pentru a plati dat
oria statului. Aceasta situatie a inceput sa se remedieze incepand cu anul 1886,
odata cu intrarea Romaniei in procesul de industrializare.
Cele doua curente care au stat la baza procesului de nastere a Romaniei moderne
sunt, pe de o parte imbratisarea principiilor liberale vestice(baza pe care Maio
rescu a dezvoltat teoria formelor fara fond) si, pe de alta parte, curentul econ
omiei capitaliste engleze. Zeletin e de parere ca al doilea curent a fost comple
t ignorat de catre criticii romani, motiv pentru care teoria formelor fara fond
aplicata in dimensiunea socio-politica si economica parea a avea valabilitate.
Stefan Zeletin critica pozitia reactionara a Junimii care explica situatia socio
-politica si economica din Romania prin celebra teorie a formelor fara fond care
atribuia adoptarea formelor occidentale institutii, sistem universitar, etc in
mod nejustificat, numai datoritavanitatii de a parea civilizati, desi pentru buna
functionare a acelor institutii occidentale era necesar un fond inexistent la no
i si pentru dezvoltarea caruia tarilor occidentale le-au trebuit sute de ani. Pe
ntru Zeletin, explicatii de acest fel reprezinta doar incercari de a defaima ide
ologia capitalista.
2. NEOIOBAGIA - CONSTANTIN DOBROGEANU-GHEREA
Constantin Dobrogeanu-Gherea a fost un critic si teorietician literar, sociolog
si important om de cultura de formatie socialista in Romania secolelor XIX-XX. Ne
oiobagia - Studiu economico-sociologic al problemei noastre agrare este considera
ta cea mai importanta lucrare a lui C. Dobrogeanu-Gherea atat datorita nivelului
profund la care este analizata si documentata din perspectiva marxista realitat
ea economico-politico-sociala a Romaniei moderne la cumpana dintre secolele XIX-
XX cat si influentei pe care aceasta lucrare a avut-o asupra urmatoarelor genera
tii de sociologi si economisti din Romania. Esentiala aici este tratarea problem
elor economice cu care tara noastra se confrunta in acea perioada - in special i
n ceea ce priveste agricultura - prin prisma aparitiei si aplicabilitatii capita
lismului in spatiul romanesc marcat de respectivele probleme, aspecte sintetizat
e in situatia de fapt pe care Gherea a numit-o neoiobagie.
Gherea, spre deosebire de pasoptistii, era de parere ca schimbarile de fapt asup
ra relatiilor sociale nu pot lua fiinta prin simpla adoptare a unor forme Occide
ntale sau doar prin educarea culturala si morala a maselor. Ceea ce pasoptistii
nu au avut in vedere, considera Gherea, e faptul ca fundamentul unei societati e
ste organizarea si structura ei economica. Aceasta structura economica(cuprinzan
d relatiile de productie si natura productiei insasi) influenteaza toate celelal
te aspecte care determina gradul de civilizatie al natiunii: relatiile politice,
sociale, de drept in sensul in care ele pot functiona adecvat numai in conditii
le in care corespund fondului economic. Gherea acorda cel mai mult credit social
istilor fiind el insusi un adept al acestui curent de gandire intrucat socialism
ul a dovedit o mai buna si profunda intelegere a aspectelor sociale si problemat
icii agrare decat celelalte curente de gandire. C. Dobrogeanu-Gherea doreste in
aceasta lucrare sa analizeze problema agrara a Romaniei din punct de vedere soci
al si economic folosind metoda socialista.

Factorii care influenteaza si modeleaza procesul dezvoltarii de la comuna rurala
din feudalism la societatea moderna sunt: progresul productiei, a schimbului, d
iviziunea muncii, marirea populatiei si a densitatii ei. Prin aceasta crestere a
complexitatii organismului social, se creeaza grupuri sociale noi, sub forma de
clase si categorii sociale si astfel, practic, un organism social nou, caracter
izat de o noua ordine economico-politico-sociala. Monarhia absoluta este, confor
m teoriei marxiste dezvoltate in aceasta lucrare, o etapa importanta si necesara
in drumul ajungerii la capitalism care, la randul sau, reprezinta o etapa la fe
l de necesara pentru ajungerea societatii la socialism scopul final al evolutiei
societatii. Aspectul economic in acest context este atat de important pentru Gh
erea inca el compara schimbul economic intr-o societate cu circulatia sangelui i
n corpul uman. Pentru el, capitalismul presupune ca toate relatiile interumane s
a fie de natura financiara iar gospodaria naturala sa devina gospodarie baneasca
. Inegalitatea conditiilor de trai pe care monarhia a intretinut-o prin feudali
iar capitalismul a accentuat-o, va fi rezolvata de epoca socialista care va urma
esecului capitalist inevitabil.

Gherea critica introducerea capitalismului in spatiul romanesc in lipsa oricaror
conditii obiective si obiective de sustinere politico-sociala a acestui sistem.
In Romania nu au existat nici fortele economice care sa necesite aceasta tranzi
tie si nici clasele producatoare carora sa le fie utila, cu exceptia taranimii a
flata sub iobagie dar care nu dorea introducerea capitalismului cat dorea desfii
ntarea iobagiei. Autorul e de parere ca institutiile capitaliste introduse nejus
tificat, au fost de folos din punct de vedere economic si politic doar celor car
e le-au sprijinit si clientelei lor in timp ce, pentru tara, ele au fost mai deg
raba daunatoare. Tinerii liberali pasoptisti care au adus in tara formele occide
ntale au reprezentat doar mijlocul prin care au actionat fortele cu adevarat res
ponsabile. Aceste "puteri sociale adanci" care au facut posibila aceasta impleme
ntare a formelor sus mentionate se refera la ceea ce Gherea numeste "epoca istor
ica capitalista", ea necesitand tranzitia la capitalism a tarilor inapoiate din
punct de vedere economic. Tarile inapoiate intra in orbita tarilor capitaliste i
naintate; ele se misca in orbita acelor tari si intreaga lor viata, dezvoltare s
i miscare sociala e determinata de viata si miscarea tarilor inaintate, e determ
inata de epoca istorica in care traim, de epoca burghezo-capitalista. Prin initi
erea relatiilor de schimb cu lumea occidentala - relatii a caror facilitate a fo
st ocazionata de Tratatul de la Adrianopol din 1829, in urma caruia Marea Neagra
devine mijloc de comert - Romania capata rolul de tara producatoare de marfuri
cu economie baneasca. Astfel, un proces care in Occident a avut loc mult mai len
t si mai organic, in Romania s-a desfasurat intr-un timp foarte scurt. Intrarea
capitalismului in Romania are legatura si cu obtinerea independentei. Constantin
Dobrogeanu-Gherea sugereaza ca sprijinul obtinerii independentei din partea Occ
identului nu il putea obtine decat o tara a carei ambitie era aderarea la sistem
ul capitalist si nu o tara inapoiata, cu raporturi de productie medievale. Astfe
l, interesul material al tarilor dezvoltate e de a atrage "in orbita lor", tari
inapoiate unde pot pe de o parte sa comercializeze produsele lor obtinute la sca
la industriala si, pe de alta parte, de unde pot obtine cam singurul tip de prod
us pe care o societate inapoiata economic si industrial o poate oferi: cel rezul
tat din agricultura, in speta, graul al carui export a determinat celebra denumi
re de "Granarul Europei" al Romaniei. Odata introduse formele institutiilor libe
ral-burgheze era necesara formarea unei legaturi coerente intre ele si relatiile
de productie, iar aceasta legatura trebuia realizata prin desfiintarea robiei s
i a iobagiei.

Autorul abordeaza situatia improprietaririlor de la 1864 a fostilor clacasi, ara
tand cum taranii au fost pusi intr-o situatie extrem de dezavantajoasa intrucat
li s-au dat terenuri putine(abia suficiente pentru o gospodarie taraneasca mica)
, proaste calitativ(cu nisip, lut sau situate pe rape) si aflate atat la distant
e mari de casele lor cat si inconjurate de gospodariile boierilor, motiv pentru
care aveau nevoie de permisiunea lor ca sa ajunga pe propria gospodarie. Gherea
sugereaza ca s-a urmarit astfel sa se obtina o proprietate taraneasca mica, inca
pabila de a asigura un trai decent, cu atat mai putin de a se dezvolta si imposi
bil de trait independent din punct de vedere economic de marii proprietari. In c
onsecinta, pe de o parte acestia din urma nu mai aveau forta de munca iar pe de
alta parte, statul, organismul social nu se putea dezvolta. S-a creat o situatie
de fapt nefasta pentru toate partile implicate: mica proprietate taraneasca, ma
rii detinatori de terenuri si statul in sine. Improprietarirea de la 1864 a cons
tituit catalizatorul pentru reinstaurarea iobagiei si, in consecinta, pentru ras
coala taraneasca din 1907. In conditiile acestor discordante economico-sociale,
autorul vorbeste despre lupta de clasa, aratand ca principalele clase aflate in
conflict erau pe de o parte, taranimea, iar pe de alta parte, clasa marilor pro
prietari care aveau nevoie urgenta de iobagi pentru forta de munca, intrucat far
a munca acestora din urma, mosiile lor erau lipsite de valoare. De partea marilo
r proprietari se afla statul intrucat, amandoua parti fiind, in esenta, mari pro
prietari, aveau interese identice iar taranilor nu le mai ramanea niciun aliat i
n acest conflict, nicio entitate care sa lupte pentru ei sau sa le reprezinte in
mod realist si eficient interesele. Neputandu-se mula pe noile forme liberal-bu
rgheze adoptate, societatea romaneasca "s-a indreptat catre cea veche, feudalo-i
obagista". Fara alte solutii, multi tarani, mai ales cei cu pamant prost si puti
n, s-au vazut nevoiti sa apeleze la boieri si arendasi pentru mai mult pamant sa
u chiar pentru bani, avand nevoie pentru rascumpararea clacii, pentru biruri pre
cum si pentru alte necesitati. Falsul ajutor din partea boierilor si arendasilor
venea fix in formele iobagiste recent abandonate: invoiala, dijma, rusfeturile
, servitutile, etc. si nu in formele capitaliste ale salariului, de exemplu, sit
uatie care ar fi schimbat radical(si cel mai probabil, in bine) lucrurile. Asada
r, exploatarea a "imbracat" o combinatie de forme vechi iobagiste si forme noi,
capitaliste. Aceasta situatie Gherea o numeste "neoiobagie" iar motivul pentru c
are s-a ajuns la ea tine de interesele materiale ale boierilor si arendasilor ca
re, in aceasta forma reinventata a iobagie aveau de castigat mai mult decat in i
obagia veche sau chiar decat in capitalismul modern. Romania avea deci de a face
cu raporturi de productie de tip feudal "functionand" alaturi de "institutii si
relatii de drept liberalo-burgheze".

Gherea descrie, apoi, trasaturile principale care definesc starea de iobagie. Pr
ima se refera la legarea taranului de terenul marelui proprietar sau boierului,
esentiala in crearea de dependentei, a doua trasatura o constituie munca fortata
(in fapt sau de imprejurari); cea de-a treia trasatura se refera la specificitat
ea relatiilor de productie, adica felul obligatiilor pe care taranii le au fata
de proprietari, anume "naturale", ele constau in "dijme, rusfeturi, fel de fel d
e servituti, obligatii de munca cu palmele, cu carul" precum si "tributuri" adic
a diverse produse alimentare sau textile obtinute in gospodaria taranului.

Pentru a remedia lipsa fortei de munca problematica pentru marii proprietari, s-
a apelat la adoptarea unor legi neconstitutionale(raportat la nou-adoptata const
itutie belgiana) care vor instaura in fapt neoiobagia. Motivatia oficiala a nece
sitatii acestor legi a fost, sugereaza autorul, recurgerea la stereotipii negati
ve legate de taranul roman care "e lenes, betiv, deprins cu biciul, nu pricepe l
ibertatea, nu stie sa se foloseasca de ea (...) e ignorant, incult; (...) nu-si
pricepe nici propriile interese si astfel pune in primejdie si interesele sale,
si pe cele superioare ale statului". Aceste conceptii nejustificate, cel putin c
a motivatie pentru adoptarea de acte legislative, sugereaza ca taranul este un i
ndivid cu statut de minor iar statul este dator sa ii supravegheze si sa ii cont
roleze interesele, pentru binele sau. Prima trasatura a iobagiei a fost intrunit
a chiar cu ocazia improprietaririlor de la 1864 cand s-a stabilit si inalienabil
itatea terenurilor primite de tarani deci, legarea taranilor de propriul pamant
care, fiind putin si de calitate indoielnica il obgliga practic pe taran sa rama
na legat si de mosia boierului de care avea nevoie. Mai mult decat atat, o alta
lege din 1866 ii impiedica in fapt pe tarani sa lucreze in alta parte, pe alta m
osie, fara acordul "autoritatii comunale"(adica chiar a boierului de a carui mos
ie era legat) in acest sens, ceea ce consolideaza si mai mult prima trasatura a
iobagiei - legarea de pamant. Tot aceasta lege din 1866, ne spune autorul, s-a "
ocupat" si de ce-a de-a doua conditie a iobagiei - obligativitatea muncii fortat
e. Astfel, actul legislativ da primarilor abilitatea a-i "indemna" pe tarani la
munca pe mosia boierilor, fie de buna voie, fie folosindu-se de puterea de "conv
ingere" a dorobantilor adica prin aducerea lor fortata la munca pe mosie. In cee
a ce priveste a treia caracteristica a iobagiei, obligatiile naturale, Gherea ne
spune ca si ele s-au pastrat. Toate aceste legi care practic reinfiintau iobagi
a erau in deplina contradictie cu legea suprema a tarii - Constitutia - ceea ce
era problematic pentru marii proprietari. Ca urmare, a aparut o lege iobagista c
are a anulat Constitutia, dar numai pentru tarani. Aceasta lege marcheaza, intr-
un fel, prima diferenta dintre iobagie si neoiobagie, in sensul gravitatii mult
mai mari a celei din urma: taranii nu mai au nicio autoritate legislativa la car
e pot apela pentru drepturile lor, cum era in iobagie, intrucat singura autorita
te a ramas primarul care putea fi boier sau, in orice caz, influentat de unul. G
herea vorbeste si despre o "stare de asediu", adica fiintarea unei legi intre 18
72 si 1882, lege care pe de o parte permitea interventia armata in cazul neexecu
tarii obligatiilor catre tarani iar pe de alta, incuraja "spionajul si vrajba" p
rintre taranii care, contractand cu un boier, erau toti susceptibili de a raspun
de - in baza contractelor colective solidare - pentru un eventual fugar dintre e
i care refuza sau nu isi putea respecta obligatia din alt motiv. Constantin Dobr
ogeanu-Gherea vede acest interval de zece ani ca fiind manevra finala atat in in
staurarea neoiobagiei cat si in inocularea in mentalitatea taranului roman ca ro
lul lui este unul de rob, incapabil de libertate si drepturi, obisnuit munca for
tata. "Starea de asediu" s-a incheiat cu desfiintarea legii in 1882, intrucat ac
easta isi facuse treaba. Masurile ocrotitoare cuprinse in tocmelile agricole nu
au fost efective datorita neaplicarii legilor in contextul unei stari legale gen
erale fictive.

Neoiobagia a fost consolidata prin acte legislative profund neconstitutionale si
contradictorii noii directii moderne in care s-a dorit ca societatea romaneasca
sa porneasca si a avut efectele tragice asupra taranilor. Acest regim dublu, fo
rmat din fond iobagist si forma capitalista este denumit de Constantin Dobrogean
u-Gherea "neoiobagie". El puncteaza esenta neoiobagiei, aratand ca prin ea, clas
a dominanta(boieri, arendasi, mari proprietari) a reusit sa isi adune pentru sin
e atat avantajele unui regim capitalist(libertatea capitalului si a exploatarii
capitaliste fata de munca fara obligatii fata de ea) cat si pe cele ale unui reg
im iobagist(munca silita a taranilor), fara sa sufere dezavantajele niciunuia di
n cele doua regimuri(obligatiile fata de tarani in cazul iobagiei, respectiv mun
ca libera, tratarea conditiilor de munca de la egal la egal, in cazul capitalism
ului). Reversul medaliei este ca situatia taranilor ca si clasa muncitoare este
efectiv opusa clasei boierilor: nu beneficiaza nici de avantajele capitalismului
, nici de cele ale iobagiei si inglobeaza doar dezavantajele acestor doua regimu
ri: munca silita si posibilitatea cat se poate de concreta ca boierimea si propr
ietarii sa-i exploateze in mod exagerat.

Gherea identifica problema agrara ca fiind neoiobagia pe care o defineste detali
at: "e o intocmire economica si politico-sociala agrara particulara tarii noastr
e si care consista din patru termeni: raporturi de productie in buna parte iobag
iste, feudale; o stare de drept liberalo-burgheza, prefacuta in iluzie si minciu
na, lasand pe taran la discretia stapanului; o legislatie tutelara care decretea
za inalienabilitatea pamanturilor taranesti si reglementeaza raporturile dintre
stapani si muncitori, raporturi izvorate din cei doi termeni de mai sus; in sfar
sit, insuficienta pamantului asa-zisului mic proprietar taran pentru munca si in
tretinerea familiei sale, fapt care-l sileste sa devina vasal al marii proprieta
ti". Autorul a ales aceasta denumire intrucat surprinde natura hibrida al combin
atiei dintre aspectul feudal iobagesc si cel modern, al pseudocapitalismului din
Romania secolului XIX. Solutia propusa de Gherea la problema agrara a Romaniei
o constituie inlaturarea neoiobagiei, realizata in primul rand prin desfiintarea
raporturilor de productie si a servitutilor medievale si desfiintarea legilor n
econstitutionale. Economic vorbind, aplicarea acestei solutii presupune, de fapt
, trecerea de la raporturile de productie specifice iobagiei la cele capitalist-
occidentale iar din perspectiva juridico-sociala, transformarea din "tara legala
"(cum ar trebui sa functioneze societatea) in "tara reala"(cum functioneaza soci
etatea de fapt) adica, inlaturarea discrepantei dintre aceste doua dimensiuni al
e realitatii juridico-sociale. In acelasi timp, Gherea e constient ca desi inlat
urarea neoiobagiei va avea ca si consecinta evidenta si inlaturarea aspectelor n
egative ale ei, de inlaturarea mizeriilor regimului capitalist(pe care, de altfe
l, autorul nu le neaga nicio secunda) se va ocupa regimul socialist - urmatoarea
(si ultima) treapta a evolutiei sociale, conform teoriei marxiste pe baza careia
Gherea isi argumenteaza atat validitatea solutiilor propuse, cat si certitudine
a socialismului ca indice de civilizatie moderna, evoluata. Autorul identifica s
i clasele economice care vor aparea odata cu desfiintarea neoiobagiei: proletaru
l taran, mica proprietate taraneasca si marea proprietate. In aplicarea acestor
solutii si in intretinerea consecintelor aplicarii lor, un rol decisiv il va ave
a statul care va trebui sa incurajeze si sa sprijine mica proprietate prin reduc
erea darilor si facilitarea obtinerii usoare celor necesare bunului mers al gosp
odariei. Fostul antagonism dintre marii proprietari si micii proprietari se va m
uta acum intre proprietatea mare si proletariatul agricol. Aceasta preconizare p
are a fi o marca a teoriei marxiste care caracterizeaza discursul lui Dobrogeanu
-Gherea, mai ales daca inlocuim antagonismul dintre cele doua factiuni cu lupta
de clasa dintre burghezie si proletariat de care vorbeste Karl Marx. Prin crista
lizarea acestor noi categorii sociale si deci, prin buna functionare a noilor re
latii de productie, se formeaza ceea ce Gherea descrie ca fiind "o baza larga, i
mensa, indestructibila pentru civilizatia si cultura lumii si se creeaza conditi
ile materiale obiective necesare pentru dezvoltarea civilizatiei pe alte baze, m
ai largi, mai umane, mai progresive: cele socialiste". Autorul sustine ca eliber
area totala a taranilor romani nu se poate obtine doar prin eliberarea economica
a neoiobagului, fiind absolut necesara si eliberarea lui juridca si politico-so
ciale.

Constantin Dobrogeanu-Gherea sustine ca solutia data de el si aprofundata in ace
asta lucrare constituie "un rezultat necesar al acelor complexe puteri si raport
uri sociale care ne hotarasc evolutia". Aceasta evolutie are loc pe baza unor le
gi emanate de insasi viata sociala, istoria omenirii si conditiile naturale in c
are au loc acestea. Rolul social-democratului marxist este acela de a studia in
profunzime aceste legi si de a interpreta in baza lor evolutia societatilor mode
rne, evolutie care duce inevitabil catre societatea socialista pentru care capit
alismul este doar o etapa premergatoare la fel cum, pentru capitalism neoiobagia
a fost o etapa premergatoare, cel putin in Romania.


3. PARADOXURI ALE MODERNIZARII - MARIUS LAZAR
Camp cultural si autonomie literara
Se face argumentarea cadrului teoretic si a metodologiei in literatura istoriogr
afie literara si sociologie, cu elementele de morfologie si a traducerilor autoh
tone care au influentat elita romaneasca.
Principiul autonomist exprima un raport in ultima instanta de putere.
Componenetele structurale se refera la campul social, adica la totalitatea pozit
iilor obiective intr-un spatiu ce determina el insusi principiile luarilor de po
zitie corespunzatoare. Relatiile dintre productia culturala, circulatie si consu
m se stabilesc printr-un proces de autonomizare progresiva a componentelor insti
tutionale ale campului. Este vorba de o tripla insertie a producatorului in spat
iul socio-cultural calitate de actor social cotidina, calitate de producator de
bunuri simbolice si calitate de autor.
Studiul urmareste convergenta perspectivelor, urmarind tendintele de institutiona
lizare literara din punctul de vedere al insertiei sociale a autorilor, dar si a
l dinamicilor autonome ale institutiilor presei, traducerii sau productiei liter
are.
Paradoxul sociologic al genezei culturale se refera la desincronizarea dintre mo
mentul sesizarii aparitiei culturii scrise si momentul fondarii acesteia ca inst
itutie un segment distinct de activitate reglementat prin niste norme institute
si recunoscute oficial, functionand autonom in cadrul unui sistem configurat ist
oric
-sfarsitul secolului al XIX-lea aparitia unei literaturi romanesti in sensul ei
recunoscut valid si sociologic;
-universalism(I. H. Radulescu proiectul Bibliotecii universale) =/= protectionism
(Dacia literara Mihail Kogalniceanu);
-perioada 1831-1860 numarul pieselor de teatru traduse tinde sa se apropie de ce
l al titlurilor de ;
-perioada 1861-1880 mutatie in directia paradigmei romantice, dominanta in poezi
e.
Elite intelectuale si modernizare
Relatia dintre stat, intelectualizare si modernizare este un proces de reconstru
ctie sociala incepand cu secolul al XIX-lea care scoate in evidenta rolul de age
nt modernizator al statului, elitelor sale si intelectualitatii; se observa o am
biguitate structurala a procesului de modernizare. La nivelul elitelor romanesti
, modernizarea politica inseamna trecerea de la un sistem de dominatie bazat pe
retelele de influenta ale catorva familii aristocrate, la un sistem bazat pe org
anizare birocratica si autonomie institutionala.
Competitiile elitare si structura sociala exista pe baza capitalului simbolic si
de influenta, facand posibila aparitia unui camp politic profesionalizat(intele
ctualizarea este premisa tehnocratizarii).
Nationalismul economic de secolul XIX se transforma in antisemitism in secolul X
X; liber-schimbismul este o politica economica dorita de marii proprietari, expo
rtatori de produse agricole pe piata, extrem de favorabila.
O parte a burgheziei va fi preluata de catre intelectualitate.
Structurarea unui camo autonom al culturii va fi sincrona cu modernizarea celui
politic(secolul XIX).
Campul politic si tipologia guvernantilor aristocratiadministratori cu capital t
ranzitional; administratori cu capital istoric; tehnocratiguvernanti din provinc
ie.
Capitalul politic este istoric si tranzactional. Dimensiunea istorica se refera
la istoria participarii la evenimente fondatoare si solidaritatile pe care le cr
eeaza protagonistii campului politic iar dimensiunea tranzactionala se refera la
activitatea politica sustinuta in cadrul unor organizatii politice stabile si i
ntr-un regim sedimentat.
Campul cultural si cel intelectual sunt zone distincte de regrupare ale subiecti
lor pe criterii de status - opozitiile dintre mediul preponderent intelectual al
claselor mijlocii si mediul administrativ.
4. EUGEN LOVINESCU (1881-1943) SI TEORIA SINCRONISMULUI
Eugen Lovinescu este cunoscut ca unul dintre cei mai importanti critici si teore
ticieni literari care au marcat perioada interbelica, afirmandu-se si ca sociolo
g si istoric al civilizatiei romanesti, printr-o lucrare de referinta, Istoria c
ivilizatiei romane moderne, publicata in trei volume, in anii 1924 si 1925.
Legea sincronismului si formarea civilizatiei romane moderne
Cartea lui Eugen Lovinescu redeschide intregul dosar al culturii romane moderne
si avanseaza o teorie articulata asupra evolutiei noastre sociale, cunoscuta sub
denumirea de teorie a sincronismului, in opozitie deschisa cu teoriile cunoscut
e ale evolutiei organice, datorate miscarilor junimiste, samanatoriste, traditio
naliste si poporaniste.
Lovinescu dorea sa demonstreze necesitatea sociologica a evolutiei moderne a Rom
aniei spre formula de civilizatie occidentala si sa legitimeze istoric actiunile
fortelor liberale, aratand lipsa de fundament a viziunilor traditionaliste, car
acterul lor reactionar. Iata schema demonstratiei sale, care are in substrat o teo
rie sociologica evolutionista si occidentalo-centrista, un crez politic democrat
ic si liberal, precum si o adresa critica
virulent antitraditionalista.
in plan teoretic, Lovinescu se sprijina pe legea imitatiei, formulata de sociologu
l francez Gabriel Tarde, conform careia coeziunea unei societati este data de fa
ctori psihologici si ideologici. Indivizii, grupurile sociale si societatile car
e au un statut inferior pe scara dezvoltarii (sub raport economic, politic, cult
ural etc.) imita valorile, atitudinile si comportamentele grupurilor si societat
ilor dezvoltate. Odata ce au aparut initial intr-un mediu dat de civilizatie, in
anumite zone ale geografiei umane (in Grecia antica, in Roma, in Bizant, in Flo
renta renascentista sau in mediul occidental modern), creatiile si inovatiile di
n registrul spiritual sau din cel practic-instrumental al civilizatiei o noua cr
edinta religioasa, o descoperire stiintifica si tehnica, o norma juridica, un ti
p de comportament, o institutie, o forma noua de activitate si de organizare pra
ctica descoperire, se raspandesc in zone invecinate, se difuzeaza prin imitatie
si contagiune pe spatii tot mai largi, fiind preluate, adoptate si localizate in
functie de caracteristicile mediului specific. Evolutionismul monoliniar, de ti
p secol XIX, a postulat aceasta idee: civilizatia a aparut in cateva centre crea
toare si s-a difuzat apoi spre periferii. Teoriile difuzionismului cultural, cu
o pondere importanta in mediul intelectual al inceputului de secol XX, se regase
sc in mod explict in demonstratiile lui Lovinescu, dupa care orice fapt de civil
izatie este produsul unei imitatii psihologice intre indivizi, societati si cult
uri.
Imitatia este un factor ce actioneaza de sus in jos, in interiorul unei societati
(de la elitele culturale si politice spre clasele subordonate), si de la centru
spre periferie in raporturile dintre societati diferite (de la cele dezvoltate s
pre cele inapoiate). De asemenea, in tarile inapoiate, imitatia parcurge traseul
de la civilizatie la cultura, incepand, de obicei, cu preluarea unor elemente d
e conduita (moda vestimentara, protocol, etichete, atitudini) si de organizare p
olitica (idei, institutii, legi), pentru a se inradacina apoi in practici si men
talitati. Lovinescu sustine ca intre cultura si civilizatie exista o relatie rev
ersibila, formele preluate simuleaza mai intai fondul, apoi, integrate in experien
ta sociala, ajung sa stimuleze crearea forndului corespunzator. Elementele de civi
lizatie, preluate ca elemente exterioare initial, se interiorizeaza treptat, se
traduc in mentalitati si in moduri de gandire.
Pe acest temei, Lovinescu formuleaza legea sincronismului, potrivit careia, in i
storia moderna (in spatiul european, mai intai) putem descoperi o crestere a int
erdependentelor dintre societati, o treptata solidarizare a lor in numele unor p
rincipii, valori si institutii. Aceste valori, institutii si practici culturale
se impun tuturor sub presiunea unui spirit al timpului, al unui seculum. Spiritul ve
acului se refera la climatul intelectual si moral, la dominantele mediului socia
l, la tendintele si valorile majore ale unui tip de civilizatie. Spiritul veacul
ui este aici un concept integrator, prin care trebuie sa intelegem un ansamblu d
e factori economici, sociali, politici si spirituali care exercita o presiune as
upra societatilor si le determina sa evolueze pe anumite coordonate convergente.
Spiritul veacului determina, in virtutea unei legi a interdepedentelor crescand
e, ca toate societatile moderne sa fie cuprinse intr-o retea de influente recipr
oce din care nu se pot sustrage. Acest spirit al veacului este factorul care det
ermina fenomenele de sincronizare crescanda intre societatile moderne, ducand la
o treptata omogenizare mentala si culturala a lor, la o uniformizare a structur
ilor economice, politice si culturale. Lovinescu face din sincronizare o legitat
e fatala, o necesitate sociologica care spulbera treptat impotrivirile si specif
icitatile nationale.
El preia astfel faimoasa lege a interdependentelor formulata de Gherea si Ibrail
eanu, conferindu-i o noua interpretare si extinsie teoretica. Societatile intarz
iate sunt obligate de aceasta lege sa intre in orbita celor dezvoltate, care dau t
onul in spiritul timpului, si sa se dezvolte dupa scenariul lor.
Apeland la teoria formelor fara fond, cu termenii ei conceptualizati deja de jun
imism, Lovinescu respinge categoric atitudinea conservatoare a junimistilor, car
e au criticat mereu importul de forme occidentale inainte de existenta unui fond
corespunzator in societatea romaneasca.
Conceptia lui Lovinescu se constituie intr-o replica teoretica si politica fata
de toate curentele traditionaliste si antiliberale. Lovinescu duce mai departe t
eoremele lui Gherea si Zeletin, sustinand ca societatile intarziate nu se mai po
t dezvolta pe o cale de evolutie organica, intrucat aceasta cale nu mai este posib
ila pentru ele, ci pe o cale revolutionara, ceea ce inseamna ca aceste societati s
unt constranse obiectiv sa imprumute mai intai formelor politice si institutiona
le moderne, din societatile dezvoltate, ramanand ca ulterior, treptat, aceste fo
rme sa stimuleze si dezvoltarea fondului corespunzator modern (structuri economi
ce si culturale).
Deci el va respinge mereu calea evolutionara, ceruta de junimisti, in favoarea cel
ei revolutionare, intelegand prin ea preluarea initiala a formelor de la societati
le dezvoltate si stimularea fondului sub presiunea modelatoare a acestor forme.
Societatile intarziate, datorita decalajelor cronologice de dezvoltare, nu au al
ta sansa.
Acest proces de imitatie si de difuzare a valorilor se petrece atat in interioru
l societatilor concrete, cat si in plan istoric, intre societati, ducand in mod
fatal, obiectiv, la cresterea solidaritatii dintre societati si dintre culturi d
iferite. Corolarul acestui proces este treptata omogenizare a societatilor cupri
nse in acelasi sistem de interdependente regionale si mondiale. Formarea si dezv
oltarea civilizatiei romane moderne este un caz tipic, in care putem descoperi act
iunea acestei legi a sincronismului. Factorul decisiv a fost influenta ideologie
i liberale apusene, a ideilor lansate de Revolutia franceza, preluate de intreag
a miscare liberala europeana si, implicit, si de fortele revolutionare ale socie
tatii romanesti, de pasoptism si de miscarea liberala. Sub impactul acestei infl
uente, societatea romaneasca s-a modernizat rapid, si-a construit institutiile m
oderne si s-a racordat la tendintele civilizatiei de tip occidental, reformandu-
si treptat si structurile economice si culturale, in acord cu aceste tendinte.
Asadar, in decursul secolului al XIX-lea, odata cu miscarea pasoptista, a avut l
oc o schimbare a axei de orientare a poporului roman dinspre Orient spre Occident.
Este procesul fundamental care va duce la constructia Romaniei moderne. Cauzali
tatea externa s-a exercitat la inceput prin preluarea ideilor de factura liberal
a, apoi prin adoptarea institutiilor politice de esenta democratica si prin apli
carea treptata a reformelor cerute de procesul de modernizare (adoptarea Constit
utiei din 1866, modernizarea institutiilor politice si culturale, reformele econ
omice etc.).
Tensiunea dintre fortele revolutionare si fortele reactionare
Revolutia ideologica si politica burgheza a precedat schimbarile din plan econom
ic. Evolutia spre modernitate a Romaniei a fost determinata de confruntarea dint
re fortele revolutionare si cele reactionare.
Fortele revolutionare sunt cele care au sprijinit procesul de asimilare a formel
or civilizatiei apusene, indeplinind in acest fel o functie modernizatoare. Agen
tii sociali si politici ai acestui vector sunt: pasoptismul, miscarea liberala,
bughezia romana in formare, intelectualitatea care a fost atasata de aceste valo
ri politice democratice si europene. Acest curent a fost mai puternic reprezenta
t in tara Romaneasca, iar zona sa de inspiratie este preponderent franceza.
Fortele reactionare sunt cele care au denuntat mereu formele fara fond, ca imitatii,
care s-au opus astfel acestui tip de modernizare, forte traditionaliste si cons
ervatoare, care au cerut mereu o dezvoltare organica in numele specificitatii econ
omice, sociale sau culturale: marea boierime initial, care voia sa-si conserve p
rivilegiile, baza vechiului regim, apoi miscarile culturale precum junimismul, p
oporanismul, samanatorismul, agrarianismul, traditionalistii si toti cei care au
deplans imprumutul formelor apusene si au considerat ca astfel cultura romana e
ste desfigurata si isi pierde specificitatea.
Conservatorismul, mai puternic in spatiul Moldovei, se inspira din evolutionismu
l german si englez. Lovinescu constata ca procesul social n-a fost urmat de un p
roces literar si cultural corespondent, astfel ca nu gasim in plan cultural un c
urent care sa aiba caracter revolutionar.
Miscarile literare dominante, cu rezultate de exceptie in planul creatiei strict
literare, se impotrivesc insa liberalismului, capitalismului, randuielilor mode
rne. Eminescu, pentru pozitiile sale publicistice, era apreciat drept expresia c
ea mai caracteristica a acestei reactiuni, expresia tipica a sufletului noastru agr
ar, creatorul unui misticism national si a unui misticism taranesc, promotor al unui t
raditionalism reactionar.
Asadar, exponentii celor doua categorii de forte care s-au contrapus in evolutia
moderna a tarii sunt apreciati dupa atitudinea lor politica fata de procesul de
occidentalizare realizat prin imprumutul formelor apusene. Pe cand fortele revolu
tionare sustineau ca Romania nu are alta sansa de a se moderniza decat calea rev
olutionara deci prin imprumutul formelor apusene de civilizatie si adaptarea lor
treptata la cerintele mediului romanesc, pentru ca astfel fondul sa fie tras si e
l spre evolutie , fortele reactionare invocau mereu diferentele morfologice ale s
ocietatii romanesti fata de cele apusene si, in numele specificului mental, cult
ural, spiritual, traditional si social, cereau o evolutie organica, lenta, de la f
ond spre forme, precum s-au derulat lucrurile in Apus. Fortele reactionare sunt ce
le care au creat cultura critica pe plan social si politic, adica o serie de curen
te culturale care au criticat modul de formare a Romaniei moderne. Acest spirit c
ritic s-a manifestat incepand cu Mihail Kogalniceanu, prin programul Daciei litera
re, apoi prin junimism (Maiorescu, Eminescu, Caragiale), prin Iorga, Motru si Ste
re; intreaga directie pe care o are in vedere Lovinescu denunta, in esenta, fapt
ul ca Romania moderna s-a constituit intr-un mod neorganic, asimiland formele mode
rne apusene fara a produce modificari corespunzatoare in aspectele de fond ale s
ocietatii: in structura economica, in structura sociala, in structura culturala
si mentala.
Conceptiile organiciste sustineau ca aceste transformari moderne erau necesare, da
r considerau ca ele se puteau face si pe cale organica, adica pornind de la fond
spre forme, nu invers, asa cum s-au derulat lucrurile. Aici apele se despart ca
tegoric. Calea organica este o himera, spune Lovinescu. Nu exista, pentru o soci
etate intarziata ca Romania, decat calea revolutionara, asa cum au decurs lucruril
e, adica evolutia inversa, de la forme la fond, pornind de la elementele de civili
zatie, imprumutate initial, la cele de ordin cultural.
Exponentii culturii critice au pus toate anomaliile, contradictiile si dramele R
omaniei pe seama acestei evolutii neorganice, inclusiv subordonarea economica fata
de metropola apuseana, ceea ce era un fapt. Dar Lovinescu le raspunde ca aceast
a cale era o fatalitate istorica, datorita interdependentelor lumii moderne. Rom
ania moderna nu se putea constitui decat neorganic, datorita decalajului acumulat
istoric fata de Occident si datorita legii sincronismului care actioneaza implac
abil in conditiile moderne. Lovinescu se delimiteaza de determinismul economic a
l marxistului Gherea si de toti cei care acordau economicului un rol fundamental
in evolutia sociala. In linii mari, viziunea lui Lovinescu asupra evolutiei cul
turii si a civilizatiei romane moderne se poate rezuma prin doua aspecte: pe de
o parte, prevalenta factorilor externi fata de cei interni, a contextului europe
an fata de mediul national intern, iar pe de alta parte, prevalenta ideologiculu
i fata de economic, anticipatia formelor fata de fond.
Mutatia valorilor estetice si programul modernismului
Din perspectiva sincronismului, toate formele culturale din periferie ar trebui
sa dobandeasca atribute noi, asemanatoare cu cele occidentale. Sincronizarea ar
trebui sa actioneze in toate sferele vietii sociale, de la institutii, stiinta,
moravuri, pana la arta. Spiritul veacului ar actiona modelator si asupra creatiilo
r artistice, impunand schimbarea stilului si a problematicii literaturii. Lovine
scu aprecia ca valorile estetice, concrescute pe suportul subiectivitatii umane,
sufera o variatie istorica si individuala in functie de spiritul timpului, care
schimba mentalitatile, perceptiile, gusturile, idealurile de arta, moravurile e
tc. Desi isi pastreaza continutul, unele valori pot suferi o mutatie functionala
in timp, in raport cu evolutia receptarii (opera lui Caragiale, considera Lovin
escu, va pierde din valoare pentru ca vor disparea moravurile pe care le-a satir
izat).
REZUMAT(OPTIONAL-ALTERNATIV):
Teoria sincronismului: Eugen Lovinescu propune in monumentala sa lucrare, Istoria
civilizatiei romane moderne o teorie specialA, al cArei scop declarat este sA fa
ciliteze evolutia spiritului romanesc, Teoria sincronismului. Ea presupune imprumu
tul elementelor de originalitate de la alte culturi, mai evoluate, care dau tonu
l spiritului timpului. AceastA imitatie, care nu se doreste servilA, trebuie sA fi
e urmatA de crearea unui specific national, in tonul atmosferei culturale europe
ne. Astfel, culturile mici se sincronizeazA cu cele mari si prin efortul creator
ilor autohtoni, acumuleazA in formele asimilate fonduri proprii. AceastA teorie
se opune traditionalismului, fArA a refuza valorile nationale. Eugen Lovinescu s
e opune sAmAnAtoristilor sau poporanistilor. El doreste urmAtoarele:
- trecerea de la o literaturA cu tematicA preponderent ruralA la o literaturA de
inspiratie urbana
- cultivarea prozei obiective
- evolutia poeziei de la epic la liric
- intelectualizarea prozei si a poeziei
- dezvoltarea romanului analitic.
Sincronismul inseamnA, dupa cum am spus, actiunea uniformizatoare a timpului asu
pra vietii sociale si culturale a diferitelor popoare legate intre dansele print
r-o interdependentA materialA si morala.
Teoria mutatiei valorilor estetice: AceastA teorie este precedata de o alta, anu
me de teoria sincronismului. Teoria mutatiei valorilor estetice este enuntatA in
volumul de sinteza Istoria literaturii romane contemporane.
Esteticul nu e, anume, o notiune universalA, uniform valabilA, ci numai expresia
unei plAceri variabile, individuale; pe cand proprietatile triunghiului, de pil
dA, sunt egale pentru toti, cele ale frumosului exprimA numai formula esteticA a
individului ce-l percepe.
Nu existA frumusete universalA, ci frumusetea din ochii privitorului. Estetica n
u este o stiintA ca matematica, ci un studiu asupra gusturilor individuale. De a
ceea, pentru a aprofunda acest domeniu, este necesarA lectura unor istorii ale f
rumusetii, a unor repere considerate de-a lungul timpului inalte modele estetice
. in opinia criticului, rasa si timpul determinA asemenea aprecieri. ExistA un s
pirit al veacului, saeculum asa cum il numea Tacit, care se manifestA pretutindeni
prin puterea interpenetratiei dintre popoare. Estetica este cu atat mai dificil
A cu cat evaluarea frumusetii variaza de la individ la individ si mai mult decat
atat, fiecare individ se dezvolta, schimbandu-si perceptiile asupra a ceea ce e
frumos. Prin rafinarea gusturilor, principiile estetice ale unei persoane devin
mai inalte.
Sincronismul este o ideologie europenista care s-a conturat in perioada interbel
ica in jurul elitelor proeuropene din Romania care l-au avut ca principal expone
nt si teoretician pe criticul literar Eugen Lovinescu. Acesta i-a dat numele de s
incronism cu intelesul de sincronizare intre Romania subdezvoltata si Occident, con
cept pe care Eugen Lovinescu l-a preluat din sociologia franceza. Izvoarele teor
iei sale se gaseau in teoria imitatiei, a lui Gabriel Tarde. Pentru a contrabala
nsa ideea aceasta de uniformitate, Lovinescu a asociat sincronizarea cu un al do
ilea concept, mutatia valorilor estetice, care ar semnifica tocmai ideea ca spec
ificul national poate fi salvat. E una din cele mai importante teorii sociologic
e din perioada interbelica.
Teoria sincronismului porneste de la premisa ca literatura unui popor trebuie sa
se dezvolte simultan cu literaturile mai avansate, astfel incat sa nu apara dif
erente calitative majore. Eugen Lovinescu pleaca de la ideea ca asteptandu-se ev
olutia fondului pana in momentul in care ar fi apt sa imprumute o forma noua, s-
ar putea ca aceasta evolutie sa nu se produca niciodata.
Principiul sincronismului in literatura insemna in mod practic acceptarea schimb
ului de valori, a elementelor care confera originalitate si modernitate fenomenu
lui literar. Nu e vorba de o imitatie servila, de un imprumut fara discernamant,
ci de o integrare a literaturii intr-o formula estetica viabila, in pas cu evol
utia artei europene. in esenta, modernismul lovinescian porneste de la ideea ca
exista un spirit al veacului, explicat prin factori materiali si morali, care im
prima un proces de omogenizare a civilizatiilor, de integrare intr-un ritm de de
zvoltare sincrona. in conditiile in care exista decalaje intre civilizatii, cele
mai putin avansate sufera influenta binefacatoare a celor mai avansate. Influen
ta se realizeaza in doi timpi: mai intai se adopta, prin imitatie, forme ale civ
ilizatiei superioare, apoi, dupa implantare, se stimuleaza crearea unui fond pro
priu. Prin modernizare, Lovinescu intelege depasirea unui spirit provincial, deci
nu opozitia fata de traditie, de specificul national. Polemica lui cu traditiona
lismul nu conduce la combaterea factorului etnic in crearea de cultura pe care n
u-l contesta ci la sublinierea necesitatii de innoire.
in consecinta, pentru sincronizarea literaturii cu spiritul veacului, deci chiar c
u ritmul de dezvoltare a propriei societati sunt necesare cateva mutatii esentia
le in plan tematic si estetic.
Aceste mutatii constau in:
- trecerea de la o literatura cu tematica preponderent rurala la o literatura de
inspiratie urbana
- cultivarea prozei obiective
- evolutia poeziei de la epic la liric
- intelectualizarea prozei si a poeziei
- dezvoltarea romanului analitic.
Teoria sincronismului se infatiseaza, in conceptia lui E. Lovinescu, nu ca o teo
rie a adaptarii intamplatoare la ritmul culturii europene moderne, ci a trairii i
n acelasi spatiu sufletesc. Adversar hotarat al inchistarii traditionaliste, E. L
ovinescu nu este insa un partizan al inovatiei de orice natura, dupa cum, teoret
ician al sincronismului, el nu se declara de acord cu negarea caracterului natio
nal. Toate indrumarile mai noi ale literaturii romane sunt izvorate din contactu
l mai viu cu literaturile occidentale si indeosebi cu literatura franceza mai no
ua, adica de dupa 1880. Dupa opinia criticului, influentele si sincronizarile nu
vor acoperi niciodata fondul nostru etnic, integrarea in tendinta generala a cul
turii moderne realizandu-se doar cu ceea ce ne este specific.
In consecinta, elitele proeuropene ale epocii s-au angajat intr-un proces de mic
sorare a distantei dintre Romania si Occident, distanta pe care o percepeau drep
t enorma. Pentru a se sincroniza ei considerau ca Romania trebuie sa adopte in mas
a institu?iile, etica si practicile occidentale. Lovinescu sustinea ca sincronis
mul nu se rezuma doar la imitatie ci insemna si integrare.
5. SPIRITUL CRITIC IN CULTURA ROMANA - GABARET IBRAILEANU
Poporanismul este un curent global la inceputul secolului, care aduna tendintele
majore ale spiritualitatii romanesti, o directiva a intelectualitatii, expresie
a unei stari de spirit aflate la intersectia liberalismului politic si a social
-democratiei, cu deschideri europene elocvente. Sub raport cultural, poporanismu
l s-a autodefinit, inca din faza de geneza doctrinara, ca o strategie specifica
de modernizare a societatii romanesti, instituind spiritul critic ca o instanta
responsabila de selectia si adaptarea modelelor occidentale la realitatile natio
nale, ca un filtru care sa traduca imperativele istorice si valorile europene in r
egistrul conditiilor locale, nationale, sa impace directiva specificului national
si exigentele valorice ale accesului la universalitate prin creatie de valori.
in 1909, criticul si teoreticianul literar Garabet Ibraileanu a publicat lucrare
a Spiritul critic in cultura romaneasca. Ibraileanu sustine ca poporul roman si-a
format cultura moderna sub influenta de secole a culturii apusene, influente car
e devin vizibile inca din secolul al XV-lea si care au continuat in veacurile ur
matoare, sub raport religios, cultural, intelectual si politic. Dar in veacul al
XIX-lea, aceste influente, care au dus la adoptarea ideilor sociale si a formel
or apusene de cultura, au fost selectate si supravegheate de spiritul critic, mani
festat mai cu seama in Moldova, prin Kogalniceanu, A. Russo, C. Negruzzi, V. Ale
csandri. inainte de actiunea critica a Junimii, intelectualii mentionati au repr
ezentat o prima reactie critica salutara, reactie care a facut posibila selectia s
i adaptarea influentelor la datele locale, determinand astfel formarea unei cult
uri nationale originale.
Poporanistii au impus o alta perspectiva de interpretare a unor teme junimiste;
ei au sustinut, de exemplu, rolul modernizator al formelor politice importate di
n Occident, forme care au stimulat tocmai recuperarea fondului national cultural
; mai mult, au lansat teza ca exista o concomitenta intre cresterea influentelor
occidentale salutare si desteptarea constiintei nationale. Aratand ca toate actel
e ce au prezidat modernizarea societatii romanesti sunt legate de introducerea cu
lturii apusene in tarile romane si de slabirea influentelor orientale (mai intai
bizantino-slave, apoi turcofanariote), Ibraileanu considera ca influenta occiden
tala si dezvoltarea culturii romanesti sunt doua fenomene concomitente. Tema cen
trala pe care o reactualizeaza poporanismul, preluand subiectele problematice di
n epoca pasoptista si junimiste, priveste raportul dintre identitatea nationala
si structurile europene.
Ibraileanu apreciaza ca influenta apuseana, venita pe filiera poloneza, a rodit
mai intai in Moldova, in veacul al XVII-lea, fiind apoi acoperita in perioada fa
nariota; in veacul al XVIII-lea, Transilvania preia ideea latinitatii si pune fu
ndamentul culturii romanesti moderne, ducand insa aceasta ideea pana la limita, co
ncomitent cu transformarea ei intr-o idee politica nationala, intr-o forta social
a si intr-un ferment de progres; in Muntenia, pe filiera greceasca si frantuzeasca,
apare noul spirit politic, revolutionar, interesat de schimbarea asezamintelor
politice si de infaptuirea unitatii statale a romanilor; in prima parte a secolu
lui al XIX-lea, Moldova isi reia functia de avangarda culturala si, fata de tend
inta de imitatie integrala din Muntenia ori fata de exagerarile latiniste din me
diul transilvan, ea reactioneaza prin spiritul critic si prin resurectia
curentului poporan, care facea apel la limba vie, la traditiile populare si la nes
tematele creatiei folclorice, propunand-le drept modele pentru formele literare
moderne. Ibraileanu considera ca spiritul critic s-a manifestat mai evident in M
oldova, unde exista o traditie carturareasca puternica, precum si o clasa de boi
ernasi apropiati de taranime, pe cand in Muntenia fortele modernizarii se spriji
neau mai mult pe o clasa de mijloc in formare, nucleu al burgheziei:Muntenia repr
ezinta, s-ar putea zice, vointa si sentimentul, pe cand Moldova mai cu sama inte
ligenta.
Spre deosebire de conservatori sau junimisti(Maiorescu formele fara fond), Ibrai
leanu justifica influentele occidentale, considerand ca aceste imprumuturi au fo
st stimulative si, supravegheate si adaptate mediului romanesc de spiritul criti
c, ele au dus la cresterea culturii romane moderne, la sincronizarea ei cu forme
le occidentale.
Garabet Ibraileanu evidentiaza, totusi, importanta pasoptistilor in instituirea
spiritului critic din cultura romana, precum si contributia lui Maiorecu si-a ju
nimistilor care au dat valoare stiintifica noii directii prin care Estetica devi
ne esentiala in evaluarea unei opere.
Poporanistii au sustinut ca arta, spre deosebire de stiinta, de structuri politi
ce si de unele elemente ale civilizatiei, nu poate fi decat nationala, intrucat
ea exprima sufletul unui popor. Criteriul estetic este solidar la poporanisti cu c
el national si social. Arta este determinata de mediul social, de problemele sal
e acute, iar acestea privesc, in cazul Romaniei, unitatea nationala si rezolvarea p
roblemei taranesti, ultima fiind o problema a dreptatii sociale, care nu se poate r
ezolva prin utopii internationaliste, promovate de intelectuali care sunt straini
sufleteste de mediul social specific Romaniei. Ibraileanu considera ca nu scriit
orii pe care o anumita orientare ideologica sau scoala literara ii considera nati
onali sunt mari, ci invers, cei care sunt apreciati ca fiind mari sub raport estetic
(indiferent de tematica, formula stilistica, scoli literare etc.) sunt, implicit
, nationali. intre valoare si caracter specific national e un raport de echivale
nta. Reprezentativitatea nationala a unui scriitor deriva deci din performanta e
stetica a operei sale, masurata dupa criteriul axiologic(valoric) intrinsec arte
i. Ibraileanu aduce in prim plan o noua idee referioare la elita si anume aceea
ca o personalitate devine reprezentativa atunci cand are un temperament si o cult
ura potrivita cu epoca sa.
Ibraileanu se ocupa de manifestarea spiritului critic in operele scriitorilor: C
. Negruzzi, V. Alecsandri, Eminescu, Al.Odobescu, Caragiale. Daca pe pasoptisti
ii considera spirite revolutionare, manate de dorinta de renovare a societatii s
i a culturii, pe junimisti ii considera reactionari, din punct de vedere ideolog
ic, avind o puternica tendinta de rezistenta la inovatiuni, dar spirite lucide, cu
contributii esentiale in evolutia culturii romanesti. Atat Negruzzi cat si Alec
sandri constituie o punte de trecere intre scoala veche pasoptista si cea noua j
unimista, care prin spiritul critic din piesele lor de teatru iau atitudine impo
triva stricatorilor de limba. Cu Eminescu, spiritul critic capata noi accente. For
mat la scoala germana si adept al junimismului, poetul a facut destul de putine
referiri in ceea ce priveste limba (nu se considera de specialitate) si chiar in
ceea ce priveste literatura. Mult mai accentuata a fost critica lui referitoare
la relatiile sociale.
Ibraileanu considera ca in Muntenia spiritul critic a fost mai putin manifest: A
lexandrescu, Ghica, Balcescu, Eliade au fost mai degraba niste modele pentru con
temporanii lor prin exemplul propriu si nu prin abordarea critica a faptelor.Un
adevarat spirit critic il considera pe Al. Odobescu mai ales prin vehementa cu c
are intra in polemica cu latinistii, impotriva unei eventuale implementari a dic
tionarului Laurian si Maxim.
Caragiale reprezinta pentru Ibraileanu spiritul critic dus la extrem, iar opera
sa este oglinda vie a societatii romanesti in profunzimea ei, pentru eternitate.
Putini exegeti ai operei caragialiene au surprins esenta satirei sale: Mahalaua
pe care o satirizeaza Caragiale, nu e o categorie sociala, clasa de mici burghej
i, de mici functionari, care stau in suburbie, si ale caror mijloace materiale,
ca si intelectuale sunt restranse. Mahalaua, pe care a satirizat-o Caragiale, e
o categorie sufleteasca. E vorba de mahalaua intelectuala in care intra oameni d
in toate categoriile sociale, in orice caz din multe categorii sociale:si mici b
urghezi, si functionari inferiori, dar si oameni bogati, sus pusi, si functionar
i superiori, si chiar progenituri din clasa nobila.
Asimilarea culturii europene se cere sa se faca in primul rand cu discernamant c
ritic. Imitatorii fara rezerve ai culturii europene, ca si cei care au fost refr
actari oricarei activitati novatoare, au gresit iremediabil. De aceea, considera
autorul, ca o atitudine ca cea alui Kogalniceanu, care pe de o parte e partizan
ul noului, iar pe de alta promoveaza valorile traditionale, nu poate fi decat be
nefica. Atat liberalismul muntean cat si junimismul moldovenesc sunt directii id
eologice care au contribuit enorm la evolutia culturii romanesti.
6. SATELE DEVALMASE, SATUL ROMANESC. STUDII CRITICE - H.H.STAHL
H.H. Stahl a fost un sociolog de formatie marxista, insa neapreciat de marxisti.
Acesta vine cu o teorie complexa despre structurile sociale ale satului si ofer
a explicatii sociologice despre confuguratia satului romanesc. Stabileste relati
a dintre teritoriu si structura sociala. Ofera o viziune istorica, un fel de soc
iologie istorica a satului romanesc.
"Contributii la studiul satelor devalmase din tinutul Vrancei, 1958:
Prin cercetarea de teren, Stahl abordeaza problematica satelor devalmase. Satele
devalmase sunt sate organizate pe principiul proprietatii comune a pasunilor, p
adurilor, surselor de apa, a terenurilor agricole din zona comunitatii. Pamantul
era bun colectiv administrativ, iar familiile foloseau pe rand pamantul pe parc
ursul vietii. Singura forma de proprietate privata era ograda caselor. Satele de
valmase sunt de forme de organizare spatiala, dar si a vietii sociale sub forma o
bstilor satesti, a cetelor de razesi, care decideau asupra modului de impartire si
de folosire a pamantului. Are doua elemente distinctive: o pluritate de gospodar
ii asociate si o totalitate a lor.
Stahl clasifica doua tipuri de sate : sate de razesi (tarani liberi) care erau o
traditie a colectivitatii si sate de clacasi, cu terenuri de supunere feudalulu
i (proprietari si stapani ai terenurilor -> mod de productie si de schimb a marf
ii).
Satul devalmas este o forma de convietuire sociala, pe un trup de mosie, a unui g
rup biologic inchis, legat prin rudenie de ceata, traind in gospodarii familiale
, asociate intr-o obste care prin hotararile luate in adunarile generale, are dr
eptul de a se amesteca in viata particulara a fiecarei gospodarii, potrivit regu
lilor juridice ale devalmasiei si conform mecanismului psihic al obstii pe baza
de traditii difuze.
Obstea este un organ administrativ de sine statator, care are dreptul de a supra
veghea modul de exploatare a teritoriilor de catre gospodari, dreptul de a stabi
li regimul drumurilor, dreptul de a stabili locul si marimea locului care le rev
in satenilor.
Satul devalmas are urmatoarele caracteristici:
- are un teritoriu trup de mosie;
- oamenii alcatuiesc un grup restrans ca volum demografic, cu tendinte xenofobe
si endogame; forme familiale simple, doua generatii, neamuri,rudenie de ceata;
- durata grupului satul devalmas dainuie doar ca intreg, sprijinit pe:trupul de
mosie, traditie spirituala, obste organizata administrativa;
- mecanismul psihic;
- moduri si tehnici de munca colective;
- sistemul juridic, avand mai multe variante, fiecare dintre ele potrivite unui
anumite etape de dezvoltare sociala:
*devalmasia absoluta - cetasul are drepturi de uz personale, viagere si nelimita
te -> sistem de tineri private numit stapaniri locuresti, prin defrisarea sau acap
ararea teritoriului comun, sub necontenita supraveghere a cetei;
*devalmasia egalitara o gospodarie, o intindere de teren avea drept de folos pla
fonat egal -> sistemul stapanirii pe suma de stanjeni;
*devalmasia inegalitara specifica cetelor boieresti si razasesti, in care fiecar
e gospodarie are mai multe sau mai putine drepturi din cota-parte din totalul de
valmas;
- obstea ca forma de organizare politico-sociala, ca organ administrativ de sine
statator, centrul satului devalmas; obstea trece prin procese si crize sociale
succesive: cresterea populatiei , criza terenului liber, influenta factorilor ex
teriori (bani, lupta cu boierii).
Conceptele cheie in definirea satelor devalmase sunt:
- trupul de mosie, adica teritoriul agricol, economic, al satului;
- grupul biologic inchis endogam;
- rudenia;
- gospodariile familiale;
- ceata, adica o formatiune de persoane cu acelasi statut/varsta/rol;
- hotarul, adica delimitarea teritoriala a satului;
- regulile juridice ale devalmasiei.
Satul romanesc este un fenomen extrem de complex si de proteic(cu caracter schim
bator) in aparitiile sale diverse, avand varietate teritoriala, viata de sat, et
c. Creatia originala populara este de diferite tipuri: pastorala, forestiera, ag
ricola.
Procesul de eroziune a satelor devalmase este dat de:
- factori economici (de cumparare-vanzare a terenurilor);
- factori sociali (lupta cu boierii: feudali si tarani liberi);
- trecerea de la o economie colectiva, rurala, bazata pe consumul de produse in
comunitate, la o economie bazata pe vanzare-cumparare;
- introducerea banilor monetarizare;
- penetrarea capitalismului si aparitia unui circuit capitalist de marfuri;
- factori de natura juridica: definitivarea proprietatii private; legitimare pri
n reguli si reforme juridice (Reforma Agrara Cuza, 1864).
Acest proces duce la dizolvarea obstii satesti si permite acapararea de terenuri
pentru boieri si trecerea spre capitalism; lumea veche, arhaica, incepe sa disp
ara treptat. Stahl spune ca lumea feudala se prelungeste pana in sec. XIX, chiar
XX, existand un divort intre lumea satului si suprastructurile statului.
Studii critice
Lucian Blaga: Orizont si stil, Spatiul mioritic, Geneza metaforei si sensul culturii.
Subconstientul = cosmos format din matrici stilistice, ajungand in constient prin
personanta si dand nastere unor stiluri caracteristice fiecarei culturi in parte:
matricea stilistica -> rolul stilului -> rolul culturii ; adversar al cercetarii
stiintifice; invocarea copilariei de la sat ca singura cale de buna cunoastere
sociala-> teoria trairistilor intr-un sat natal, reintoarcerea la origini, la strat
ul mumelor.
Satul-idee = cel care se socoteste pe sine insusi in centrul lumii si care traieste
in orizonturi cosmice, prelungindu-se in mit; purtatorii-copii; teoria varstelor
si sexelor adaptative = copilarie; nu in sensul biologic, si o copilarie adoptiv
a (voita, indiferent de sex, varsta).
Cultura majora (opere culte, mature) si cultura minora (creatii populare, simple
, naive): cultura minora este copilareasca in comparatie cu gravitatea matura a
poeziei culte; ajungerea la o cultura majora se face prin pastrarea matcei stili
stice populare. Cultura majora este cultura occidentala, a elitelor, in care geni
ul este individul creator. Cultura minora este marginala, folclorica, compusa din
creatii colective, populare in care poporul este geniul anonim. Trecerea unei cre
atii din cultura minora in cea majora se face prin creatia unui creator cult ce
isi trage radacinile din folclor si are un caracter national (de tip etnocentri
c).
Cultura etnografica este diferita de cultura istorica: entograficul este stabil,
bazat pe instincte si traditionalism; culturalul este schimbator, bazat pe idei
, evolueaza spre complex.
Stilul preceda cultura si da trasatura specifica culturii, dublat de un subconst
ient.
Spatiul romanesc, nu cel firesc, geografic, ci din punct de vedere al structurii
emotionale, al creatiei, este plaiul. Timpul inseamna vesnicie.
Creatorul este un personaj carismatic care prin anumite dispozitii intelectuale,
emotionale, psihice, ii este permis sa vada lucrurile din alt punct de vedere.
In Tehnica monografiei sociologice, Stahl prezinta etapele, regulile si rezultatel
e cercetarii monografice:
1. Luarea contactului cu informatorii (localnicii care detin cele mai multe info
rmatii);
2. Regula neamestecului in faptele sociale si a observarii directe;
3. Inregistrarea observatiei consta in descriere, numarara si masurare;
4. Inregistrarea mecanica consta in fotografiere, cinematografiere, schite, dese
ne, colectionarea de obiecte;
5. Jocul naivitatii voite tehnica folosita de Stahl in conversatii presupune atitu
dine care denota respect, umilinta, amabilitate, discretie convenabila, stiintif
ica;
6. Terminologie speciala de teren.
7. SCOALA GUSTI - DIMITRIE GUSTI
Personalitatea stiintifica si culturala a lui D. Gusti
Dimitrie Gusti este o personalitate centrala a culturii romane din perioada inte
rbelica.
Activitatea sa multilaterala si extrem de fecunda il plaseaza in ipostaza de ade
varata institutie culturala. Dimitrie Gusti este o personalitate stiintifica si
culturala complexa, creatorul unui sistem sociologic original, recunoscut pe pla
n mondial, dar si un excelent organizator si conducator de institutii culturale.
Gusti este creatorul unui sistem sociologic original, dezvoltat intr-o serie de
studii si cercetari, publicate in intervalul 1915-1945, dar este si intemeietoru
l scolii sociologice de la Bucuresti, care a grupat o serie de personalitati pre
cum H.H. Stahl (unul dintre cei mai mari sociologi romani), Mircea Vulcanescu (p
rincipalul teoretician al scolii sociologice, cel care a elaborat fundamentele t
eoretice ale sistemului sociologic), Traian Herseni (autor al unor lucrari si si
nteze teoretice deosebite), Anton Golopentia, Constantin Brailoiu, Mihai Pop, Le
on topa, Pompiliu Caraion s.a. intre 1932 si 1933, Gusti a fost ministru al inva
tamantului, pozitie din care a infaptuit o reforma a invatamantului, urmarind le
garea acestuia de nevoile reale ale economiei si ale tarii. De numele lui Gusti
si al scolii sale sociologice este legata si intemeierea Muzeului Satului din Bu
curesti, in 1936, conceput ca o oglinda a civilizatiei traditionale romanesti. T
ot prin contributia masiva a scolii sociologice a lui Gusti a fost posibila si e
ditarea monumentalei lucrari Enciclopedia Romaniei, publicata in 4 volume, intre
anii 1938 si 1941, o lucrare de referinta ce sintetizeaza date de ordin istoric
, politic, sociologic si economic asupra Romaniei, abordand, intr-o conceptie mu
ltidisciplinara, toate domeniile importante ale vietii sociale pentru a reconsti
tui imaginea Romaniei la momentul respectiv. Lucrarea abordeaza si analizeaza si
stemul politic si juridic al statului roman, structura administrativa, evolutia
vietii economice si sociale, situatia demografica, resursele naturale, principal
ele institutii si domenii ale societatii.
Ideile majore ale sistemului sociologic
Sistemul sociologic al lui Gusti este unul integralist si rationalist, iar scoal
a sociologica pe care a infiintat-o este cunoscuta si sub numele de scoala Monog
rafica de la Bucuresti. Principalele idei care dau substanta conceptiei sale sun
t urmatoarele:
1. Obiectul sociologiei este realitatea sociala privita ca intreg, ca totalitate
structurata de factori, relatii si actiuni. Realitatea sociala este formata din
unitati sociale, din organizatii sociale interconectate si articulate pe diverse
niveluri: familie, sat, oras, scoala, biserica, comunitati, grupuri sociale, ins
titutii fiecare dintre acestea avand un caracter de sistem si fiind integrate in
tr-o unitate sociala integratoare, natiunea. De fapt, Dimitrie Gusti este creato
rul unei sociologii a natiunii, intrucat natiunea reprezinta in epoca moderna ce
a mai complexa si functionala unitate sociala, o subdiviziune majora a umanitati
i.
2. Esenta societatii este vointa sociala. Toate manifestarile unitatilor sociale
sunt expresii ale vointei, forme ale activitatii omenesti. Sub influenta voluntar
ismului lui Wilhelm Wundt, Gusti opereaza cu acest concept destul de confuz defi
nit, afirmand, pe de o parte, ca vointa sociala ar fi expresia constiintei de si
ne a omului, iar, pe de alta parte, ca ea este motivata de stari afective si org
anizata de diferite structuri rationale. in unele studii, Gusti considera ca voi
nta sociala este determinata de nevoi, este conditionata de necesitatea satisfac
erii nevoilor umane.
3. Realitatea sociala, cristalizata in unitati sociale, este conditionata de pat
ru cadre care explica geneza faptelor sociale, conditiile si potentialitatile fe
nomenelor sociale: cadrul cosmic, cadrul biologic, cadrul psihic, cadrul istoric
. Primele doua cadre sunt cadre naturale, iar ultimele doua sunt cadre sociale.
Totodata, realitatea sociala cuprinde patru categorii de manifestari, care expri
ma valorile obiective ale societatii, genurile de activitati ce definesc viata s
ociala in integralitatea ei: manifestari economice, manifestari spirituale, mani
festari politice, manifestari juridice. Primele doua sunt manifestari constituti
ve ale societatii, ele formeaza substanta vietii sociale. Ultimele doua sunt man
ifestari regulative si functionale pentru orice unitate sociala.
4. Pentru a exprima raporturile dintre cadre, dintre manifestari, precum si dint
re cadre si manifestari, Gusti formuleaza legea paralelismului sociologic. Pentr
u a se distanta de conceptiile reductioniste si unilaterale, ce considerau ca un
a dintre aceste manifestari ar fi cauza a celorlalte (conceptiile spiritualiste
sau cele materialiste, cum ar fi marxismul), Gusti afirma ca aceste activitati s
unt inseparabile dar si ireductibile: in realitate, partile totului social se dez
volta in acelasi timp, nu succesiv, avand intre ele raporturi de interdependenta
, nu de subordonare, raport exprimat in sistemul nostru de Legea sociologica a p
aralelismului social.
Refuzand o ierarhizare a manifestarilor, Gusti urmarea sa salveze ideea de integ
ralitate a vietii sociale, respingand orice viziune reductionista, dar, in funct
ie de natura unitatii sociale supusa cercetarii, nu va fi respinsa ideea de prio
ritate a unui anumit factor care are o influenta majora fata de ceilalti.
5. Realitatea sociala este dinamica, in orice stare a ei se cumuleaza efectele t
recutului si se pot intrevedea anumite tendinte si perspective de evolutie, pe c
are cercetarea sociologica le va identifica. El va elabora un sistem integrat de
sociologie, etica si politica, disociind obiectul de cercetare al acestora astf
el: sociologia are ca obiect realitatea sociala prezenta, cu scopul de a o descr
ie si explica prin metoda cercetarii monografice directe si prin sintezele teore
tice ulterioare acestor cercetari; etica cerceteaza realitatea sociala in raport
cu idealurile sociale, cu valorile si scopurile actiunii umane; politica cercet
eaza mijloacele prin care societatea realizeaza valorile si scopurile ce si le p
ropune.
6. Gusti elaboreaza o conceptie integralista asupra societatii si o conceptie in
terdisciplinara in ce priveste cercetarea realitatii sociale. Sociologia trebuie
sa sintetizeze informatiile stiintifice diverse si sa recompuna tabloul intregi
i societati, sa faca o diagnoza cu privire la starea natiunii. Astfel, sociologi
a devine o stiinta a natiunii, privita in totalitatea manifestarilor sale. El ar
gumenteaza unitatea dintre stiinta si actiune sociala, considerand ca cercetaril
e sociologice au o valoare practica si politica. Pe baza cunoasterii pe care o f
ormuleaza sociologia, natiunea capata constiinta de sine si isi poate coordona e
forturile pentru a declansa actiuni de reforma sociala adecvate starilor reale.
Principiul unitatii dintre cunoasterea sociala si actiunea sociala este fundamen
tal la Gusti.
7. Metoda de cercetare propusa de Gusti este metoda monografica. Ea presupune o
cercetare multi si interdisciplinara a unitatilor sociale, o cercetare concreta,
de teren, care sa imbratiseze toate manifestarile unei unitati sociale. Aceasta
cercetare este menita sa faca inventarul faptelor sociale, a starilor de lucrur
i, asupra carora se aplica apoi o interpretare si o corelare rationala a lor. Ob
iectul monografiei sociale il constituie unitatile sociale, la toate nivelurile
societatii, pana la natiune si statul national ca unitati integratoare. Aceasta
metoda urmareste intemeierea teoriei pe fapte, pe cercetarea lor concreta. Prin
aceasta metodologie, Gusti a adus o contributie de seama la dezvoltarea gandirii
sociologice in secolul XX.
Cercetarea monografica
Convingerea lui Gusti era ca sociologia poate avea o contributie substantiala la
cunoasterea societatii daca va renunta la metodele speculative si va adopta met
oda cercetarii monografice de teren. Sociologia va fi monografica sau nu va fi, af
irma el. in 1925, Gusti a declansat un amplu program de cercetari sociologice as
upra satelor romanesti, incepand cu satul Goicea Mare, din judetul Dolj, continu
and apoi cu satele Nereju, Fundul Moldovei, Dragusi, sant s.a. El a deplasat in
aceste sate echipe interdisciplinare, alcatuite din sociologi, medici, geografi,
juristi, economisti, psihologi, etnografi etc. care au cercetat toate manifesta
rile semnificative din viata satului. Gusti considera ca cercetarea natiunii tre
buie inceputa cu cercetarea satului, intrucat este unitatea sociala fundamentala
a poporului roman. Programul sau prevedea, insa, si cercetarea oraselor, a unit
atilor economice si a institutiilor pentru a se ridica treptat la o imagine sint
etica asupra natiunii.
Scoala monografica s-a impus cu rezultate valoroase atat in tara, cat si peste h
otare. Aceste cercetari erau orientate de o riguroasa metodologie stiintifica, d
efinitivata pe masura ce ele au avansat, metodologie ce cuprinde ca principii fu
ndamentale descrierea obiectiva a realitatii, pe baza unor ipoteze, selectarea f
aptelor semnificative si explicarea lor intr-un cadru teoretic, luand in seama a
toti factorilor conditionali, abordarea multidisciplinara a unitatilor sociale,
printr-o cercetare desfasurata in echipe mixte.
Sociologia natiunii
Unitatea sociala integratoare este la Gusti natiunea, astfel ca sociologia devin
e, in incercarea ei de a explica o societate moderna, in intregul ei, o sociolog
ie a natiunii. Elaborand un sistem complex de cercetare si determinare a starii
unei natiuni, incluzand si continutul manifestarilor economice, sociologul Dimit
rie Gusti acorda natiunii o semnificatie ampla, dar cu un sens preponderent cult
ural: Natiunea este singura unitate sociala care isi ajunge siesi, in intelesul c
a nu cere pentru deplina ei realizare o unitate sociala mai cuprinzatoare, fiind
in stare sa-si creeze o lume proprie de valori, sa-si stabileasca un scop in si
ne si sa-si afle mijloacele de infaptuire, adica forta de organizare si propasir
e in propria ei alcatuire. Nici o alta unitate sociala nu ocupa un loc asemanato
r in domeniul vietii sociale. si in teoria lui Gusti asupra natiunii este vizibil
a predominanta criteriilor culturale fata de cele politice sau economice. Natiun
ile, cu relatii multiple intre ele, de cooperare sau concurenta, ne spune Gusti,
sunt componente ale umanitatii, umanitate ce trebuie privita ca totalitate a nat
iunilor, ca armonie a fiintelor nationale, specifice, entitati care, impreuna, cr
eeaza lumea civilizatiei universale.
intrucat isi pot crea o lume proprie de valori, o lume ce dobandeste consistenta i
storica si expresie politica, natiunile isi afirma si isi recunosc identitatea p
rin culturile pe care le produc. Lumea proprie de valori a culturii nationale este
o componenta vitala a subiectului national si o expresie sintetica prin interme
diul careia se afirma personalitatea natiunilor in tabloul umanitatii. Ideea nat
ionala a functionat simultan ca ideal politic si strategie de constructie a mode
rnitatii economice si culturale in decursul ultimelor trei secole. Procesul de m
odernizare consolideaza noile forme ale identitatii nationale, prin actiunea con
jugata a agentilor economici, politici si culturali. in acest sens, primul razbo
i mondial este considerat de Dimitrie Gusti o piatra de hotar, pentru faptul ca,
in competitie cu formula imperiala, a impus ideea nationala ca un nou principiu
de organizare a Europei: Statul vechi, vesnic agresiv si cuceritor, bazat, inlau
ntru si in afara, pe simpla putere brutala, a murit, iar statul nou, intemeiat p
e o idee, pe ideea nationala si democratica, i-a luat locul.
in felul acesta, victoria finala a principiului national are drept consecinta teza
ca statul trebuie sa se supuna natiunii, iar frontierele politice sa coincida cu
cele nationale. Statul national devine acum, spre deosebire de statele imperiale
sau de cele federative, personificarea politica si juridica a natiunii. Europa
natiunilor s-a nascut pe masura ce Europa imperiilor s-a destramat.
Semnificatia scolii sociologice de la Bucuresti
Gusti a fost o personalitate coplesitoare a epocii, care s-a afirmat ca om de st
iinta, sociologic, teoretician, ca organizator al vietii noastre stiintifice si
culturale, ca profesor si indrumator al unei intregi generatii de sociologi, car
e, dupa 1965, vor reactiva sociologia ca disciplina stiintifica si vor reinteme
ia invatamantul sociologic. scoala sa sociologica a impus un adevarat curent cul
tural, racordat la noul spirit al gandirii europene, a creat un intreg ansamblu
de institutii culturale, menit sa organizeze cercetarea sociala si sa valorifice
practic rezultatele ei. Institutul Social Roman era un for de cercetare stiinti
fica, organizat pe sectiuni pentru fiecare problema majora ce era supusa
cercetarii.
Pentru a vedea caracterul interdisciplinar al viziunii sale, sectiunile cele mai
importante ale Institutului erau: agrara, industriala, financiara, comerciala,
juridica, administrativa, politica, de igiena sociala si demografie, de teorie p
olitica si sociala, de politica externa, de sociologie, precum si o sectiune cul
turala. Institutul, ce a dobandit un mare prestigiu stiintific in tara si peste
hotare, era prevazut cu o biblioteca ce functiona ca un centru de documentare mo
derna, organizand conferinte, dezbateri, simpozioane, in care se puneau in discu
tie cele mai acute probleme ale timpului. Asadar, avem de a face cu o adevarata
scoala de gandire sociala, cu un fenomen amplu, cu reverberatii in tot campul cu
ltural al epocii si cu realizari remarcabile, apreciate si pe plan international
. Gusti a elaborat un vast sistem sociologic, amplificat si corectat pe masura c
e analizele de teren scoteau la iveala complexitatea realitatii sociale. El are
in centrul sau ideea abordarii integratoare si monografice a realitatii sociale,
decupate in unitati sociale (sat, oras, regiuni, unitati de viata si de product
ie, stat national), cu un nou aparat conceptual, cu distinctia dintre cadre si m
anifestari si cu legea paralelismului sociologic dintre ele. scoala lui Gusti s-
a lansat in proiecte extrem de ambitioase, cu scopul de a realiza o cunoastere p
ozitiva a realitatilor si de a propune reforme inspirate de necesitatea de a mod
erniza aceste realitati, in primul rand cele din universul civilizatiei satesti,
care au format obiectul primelor cercetari monografice. Unii reprezentanti ai s
colii gustiene, cu o conceptie realista si stiintifica asupra societatii, au int
rat in disputa cu unii teoreticieni ai culturii, precum Blaga, sau cu orientarea
ortodoxista si traditionalista de la revista Gandirea. H.H. Stahl reprosa lui B
laga si gandiristilor faptul ca operau cu imaginea unui sat imaginar, mitic, sco
s din istorie. Desi fundamental rationalista si stiintifica in demersurile sale,
trebuie sa ne reprezentam aceasta scoala de gandire precum o constelatie, in ca
re s-au manifestat personalitati distincte, care au exprimat diverse orientari d
e gandire.
8. POLITICA DUPLICITATII. CONTROLUL REPRODUCERII IN ROMANIA LUI CEAUSESCU GAIL K
LIGMAN
Tema cartii Politica Duplicitatii este felul in care a fost aplicat comunismul in
Romania regimului politic a lui Nicolae Ceausescu. Punctul principal al cartii e
ste felul in care viata individului era controlata de care stat. Controlul corpu
rilor si libertatilor femeilor era relizat prin interzicerea avortului, procreer
ea fiind vazuta ca o datorie pe care fiecare cetatean trebuie sa o indeplineasca
. Fenomenul avortului in Romania comunista este un exemplu relevant in ilustrare
a controlului exercitat de regimul comunist, control care a patruns si in cele m
a intime aspecte ale vietii individului. Statul se declara paternalist, Ceausesc
u proclamand importanta familiei pentru si in societate. Se incerca astfel ocrot
irea institutiei familiei prin diverse moduri. Nasterea si cresterea copiilor er
a vazuta ca o datorie nationala a femeilor, astfel ca regimul a inceput sa conce
ntreze toate resursele disponibile in scopul natalitatii.
Un alt aspect important este ceea ce s-a numit Institutionalizarea Politicii Dem
ografice. In prima faza prevederile pareau rezonabile si juste dar intre aceasta
aparenta si realitate se afla o prapastie adance ce urma sa fie resimtita vilen
t. Ceea ce il interesa pe Ceausescu in mod deosebit erau statisticile ce priveau
ratele mortalitatii, ale natalitatii infantile si avorturile, aceste statistici
fiind apreciate ca si instrument al puterii care faceau simtita vointa statului
. Desi prin decretul 770 avortul fusese interzis, cetatenii gaseau metode de con
traceptie, multe avorturi erau facute pe ascuns si in conditii total nepotrivite
, motiv pentru care multe femei mureau. Medicii care incalcau legea si faceau av
orturi ilegale erau si ei pedepsiti impreuna cu femeile respective care incalcau
astfel legea.
O buna parte din ideologia comunista era raspandita cu ajutorul aparatului de pr
opaganda. Desi ideile propagate erau marete, se observa o discrepanta intre ceea
ce se petreceea in realitate si continutul propagandei sustinuta de partid. Ace
asta propaganda era fetisizata si exprimata formal iar ideea de baza era ca in c
onstiinta cetatenilor trebuie sa se gaseasca un profund sentiment al obligatiei
sociale si al datoriei sociale.
Un alt fenomen tratat de Kligman consta in bolile grave precum HIV din randul co
piilor, situatie mascata de catre stat. Copiii abandonati erau crescuti de stat
iar cei care aveau dizabilitati erau plasati in camine, in conditii precare, far
a ingrijire si cu atat mai putin educatie corespunzatoare. Dupa revolutie, cand
aceste lucruri s-au facut publice, multi straini, afland despre aceste situatii
dramatice, au adoptat multi dintre copiii in cauza. Desi la prima vedere acest f
enomen apare ca unul pozitiv, birocratia i-a ingreunat efectivitatea, ajungandu-
se si la trafic de persoane.
Relatia dintre statul comunist si cetateni era, intr-adevar, una de duplicitate
si minciuna, statul manipuland atat anuarele in care erau inregistrate boli prec
um HIV, cat si statisticile demografice. In conditiile in care exercitarea puter
ii de stat are loc sub forma cotrolului direct asupra cetatenilor, individul nu
isi mai apartine siesi, ci este transformat ideologic intr-o unealta de care sta
tul se poate folosi pentru atingerea scopurilor vazute ca marcand bunastarea gen
erala a societatii, cel putin la nivel declarativ.
Puterea cuvantului Propaganda
Credinta regimului in puterea magica a cuvintelor, ca mijloc eficient prin care d
octrina isi insusea capcanele realitatii, insemna o recunoastere implicita a fap
tului ca socialismul existen in realitate a lui Ceausescu era falimentar. Bogate
in intentie, sracacioase ca posibilitati si diletante in management, cuvintele
nu erau suficiente pentru a-l sustine. Mai ales in anii 80, incongruenta dintre r
ealizarea ideologica tot mai mare a abundentei, infaptuita prin discursul propag
andistic, si continua degenerare a conditiilor materiale ale traiului zilnic suf
erita de majoritatea oamenilor era pe cat de evidenta, pe atat de tulburatoare.