Lumea toat-i trectoare,

Oamenii se trec i mor

Ca i miile de unde,
Ca un suflet le ptrunde,
Treiernd necontenit
Snul mrii infinit.
Numai poetul,
Ca psri ce zboar
Deasupra alurilor,
Trece peste nemr!inirea timpurilui"
#n ramurile !ndului,
#n sfintele lunci,
$nde psri ca el
Se-ntrec %n cntri.